Orășelul acesta, căruia nu-i dă viață decât târgul de săptămână şi arcușul lui Chiuț este vestit în toți Munții Apuseni pentru ospitalitatea proverbială a locuitorilor lui, — numai Români — pentru minele de aur cari îl încing de giur împregiur, și, mai vârtos, pentru frumsețea răpitoare a femeilor din preajma ținutului. Cine a văzut o femeie frumoasă din Alburnul românesc nu-și mai poate goni chipul de dinaintea ochilor minții (Tribuna, martie 1897) În [...] — citește