Codul lui Hammurabi

TIPĂREȘTE

Paris, august 2013. Departamentul Antichități orientale, aripa Richelieu, Muzeul Luvru.

E veche vizita la Paris, vechi sunt și fotografiile, dar și mai veche e stela din bazalt negru, înaltă de 2,25m pe care am căutat-o insistent la indicațiile unei amice, înainte de plecare, arheolog de meserie: ”Nu pleci din Luvru, până nu vezi Codul lui Hammurabi! ”

Caută și caută! Pliantele și traseele muzeale nu mă lămureau. În colosul numit Luvru, personalul muzeului mă îndruma care, încotro. Urc, cobor, iar urc, insist, companioanele mele îmi propun să renunț. Nicidecum!

În aripa Richelieu, printre miile de exponate, unele de o vechime foarte mare, am găsit stela ce reprezintă Codul lui Hammurabi, regele Imperiului Babilonian, mare reformator și legiuitor, din sec al XVIII-lea a.Ch. Codul a fost ”scris” în jurul anului 1760 a.Ch. Se pare că nu este cel mai vechi, dar cel mai bine păstrat. Denumirea de cod, fiind totuși modernă, această colecție de legi, astăzi este considerată nu numai inumană, ci chiar irațională. Și totuși a contribuit la formarea civilizației umane, fiind preluat chiar de lumea antică. Istoricii spun că astfel de stele erau montate în piețele publice ale marelor orașe, pentru a fi citite, explicate și însușite (un fel de Monitor Oficial)

Pe tăblița indicatoare aferentă stelei, spune așa: Mutat dintr-un loc în altul, luat de un prinț din țara Elamului în sec al XII-lea a. Ch. monumentul a fost expus pe Acropole în Susa, alături de alte capodopere mesopotamiene. A fost descoperit în iarna 1901-1902 de arheologii unei misiuni franceze, la Susa.

În Muzeul Luvru, este așezată în mijlocul unei săli, bine luminată și cu toate indicațiile și explicațiile de rigoare. În partea sa de sus, este reprezentat Hammurabi, care primește setul de legi din mâna zeului Shamash, apoi textul scris cu litere cuneiforme, mici, săpate, pe ici, pe colo mai deteriorate, înghesuite, fără spații libere, pe toată suprafața stelei, de sus și până jos.

Numai cei care, în ziua de azi au studiat Dreptul, se descurcă în hățișul de legi din zilele noastre, cu puncte, capitole, aliniate, adăugiri, chichițe, virgule etc. Codul lui Hammurabi, era simplu, cuprindea 282 de legi, cu referire la diverse aspecte ale vieții, precum: crimă, divorț, datorii, atacuri, adopții și multe altele, iar pedepsele erau aplicate selectiv, pe trei nivele ale societății: omul liber, subalternul sau cel supus și sclavul. Femeile, aveau și ele legislația lor. Un lucru nou și bun pentru ele, faptul că aveau dreptul să primească o moștenire. Hammurabi a introdus nevinovăția, sau prezumția de nevinovăție, așa cum se numește azi. Un pas mare, înainte!

Foarte interesant a studia plăcuțele explicative și traducerile în limba franceză a câtorva din legile sale. Am fotografiat doar patru, habar nu aveam atunci de AFA, dar e bine de amintit câteva din cele 282 legi :

1. Dacă un om acuză un alt om și îl suspectează de omucidere, dar nu poate dovedi, acuzatorul va fi omorât. Clar! Nu recurs, nu Curte de Apel.

14. (după fotografii) Dacă un om fură copilul unei notabilități, el va fi condamnat la moarte. Aviz răpitorilor!

22. Dacă un om comite un furt și este prins, el va fi omorât Wow, în acest caz, nu mai aveam conducători!

195. Dacă un copil își lovește tatăl, i se va tăia mâna Ei, nici chiar așa!

217. Dacă un medic practică o operație grea asupra unei notabilități cu un cuțit de bronz, sub pleoapă și îi salvează ochiul, va primi 10 monede de argint; iar dacă e vorba de un membru din clasa populară, va primi 5 monede de argint; dacă e vorba de un sclav, stăpânul sclavului va plăti 2 monede de argint medicului, sau:

-Dacă un judecător ia o decizie și se dovedește că a greșit, va plăti de 12 ori despăgubirea și nu va mai judeca. Sic!

-Dacă o soție are relații cu un alt bărbat, amândoi vor fi legați și aruncați în apă. Aha, se răcoresc!

-Dacă un soț părăsește casa, soția pleacă în altă casă, iar dacă soțul se întoarce, soția nu este obligată să se întoarcă. Deștept Hammurabi, ăsta!

Cu alte cuvinte, legile erau dure. Pedepsele erau aspre și pentru cei din jurul regelui, hai să le spunem ”consilieri juridici”. Aceștia erau aspru pedepsiți dacă încercau să schimbe un verdict stabilit de lege. Oare se mai reluau dosarele, pardon, tăblițele??Un astfel de condamnat, putea oare să-i dea cu tăblițele în cap, lui Hammurabi?

La vremea respectivă, codul a contribuit enorm la educarea maselor. Și nu, numai!

Dacă îl recomand? Codul nu, dar Codul lui Hammurabi, da. Dacă treceți prin Luvru, nu pierdeți vremea ca mine. Este în aripa Richelieu, sau dacă treceți prin Berlin, o copie a sa, unică în lume, se află la Muzeul Pergamon.

Concluzia: Nimeni nu e mai presus ca LEGEA!!

---

VIZUALIZĂRI: 2552 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI