GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
We will always have Paris (V): istoria Musee du Louvre, în paralel cu istoria Franței
TIPĂREȘTE
URMARE de aici
Vizita la Musee du Louvre a reprezentat un moment important, pe care mi-l doream de cincisprezece ani - mai ales pentru că, la vizita mea din anul 2000, nu a existat timp pentru a-l vizita. Așadar, iată-mă, cu emoție și nerăbdare, în aprilie 2015, în fața acestei întâlniri mult așteptate...
Intrarea în muzeu. Prima dată, în aprilie 2015, am intrat direct din stația Palais Royal – Musee du Louvre, printr-un pasaj care duce direct sub piramidă, și am evitat astfel coada de sus de la suprafață, stând doar la coada de la bilete. A doua oară, în iunie 2015, am intrat pe la cea mai cunoscută intrare, prin piramidă (cu o coadă suplimentară prin cordoane de 20-30 minute). Jos, biletele se puteau cumpăra de la două ghișee (cu o altă coadă de 10-15 minute). La a doua vizită, am evitat coada de la ghișee folosind automatul de bilete de lângă acestea, și am plătit cu credit cardul (același preț ca la ghișeu, 12 euro pentru un adult).
O surpriză plăcută pe care am avut-o la Paris (și nu am aflat de ea înainte de a ajunge la fața locului, în aprilie 2015, împreună cu fiul meu) s-a datorat facilităților acordate tinerilor: peste tot, gratuități (cum a fost la Louvre, gratuit pentru tinerii sub 18 ani) sau reduceri importante pentru copiii și tinerii sub 24 de ani. Aceasta este o politică de marketing inteligentă din partea muzeelor pariziene, pentru că încurajează un număr mare de vizitatori care călătoresc cu familia să vină - și să revină, mai ales. Iar la nivel cultural, este o demonstrație a principiilor promovate în societatea franceză, societate care acordă prioritate programelor educaționale și culturale pentru tineri (cum este normal într-o țară civilizată…)
După ce trec de casele de bilete de la intrare, vizitatorii au acces, pe scări rulante, în fiecare de cele trei aripi (ceea ce fluidizează intrarea). La oricare dintre intrări, se face prezentarea biletului și controlul de securitate, care se face în majoritatea muzeelor pariziene). Apoi, din același foaier se poate lua un ghid audio, contra carte de identitate și o garanție de 5 euro.
Niveluri și aripi ale muzeului. Muzeul are un nivel de subsol (-1) și trei nivele de suprafață (0,1 și 2), și, respectiv, trei aripi: Richelieu, Sully și Denon. Cele trei aripi comunică între ele, iar pe parcursul vizitei există informații și indicații cu privire la locație și legături cu alte săli. Cel mai bine, însă, este de parcurs o aripă în întregime, și apoi trecut în altă aripă (pentru că mărimea muzeului este considerabilă și s-ar consuma multă energie pentru vizionarea etajelor pe rând). De asemenea, un alt sfat pentru cei care doresc să și rămână cu ceva în urma acestei vizite, este să o organizeze în funcție de interesul lor cultural (pentru că este nevoie de minim trei zile pentru a viziona cu adevărat muzeul – nu doar de a trece prin galerii). Sectoarele și exponatele muzeului sunt organizate astfel:
(a) în aripa Richelieu se află preponderent pictură și sculptură franceză, olandeză și germană din secolele XVI-XVIII (etajul doi), artă decorativă din secolele XVII-XIX (etajul unu) și sculptură franceză din evul mediu, dar și (preponderent) sculptură modernă, din secolele XVIII-XIX (parter);
(b) în aripa Sully, doar etajul doi conține pictură și pare o prelungire a aripii Richelieu, cu pictură franceză din secolele XVIII-XIX) – în rest, etajul unu conține (tot în prelungirea aripii Richelieu) artă decorativă rococo și neoclasică, în timp ce parterul expune ceramică grecească (partea dinspre Denon) și sculptura antică egipteană (Egiptul faraonic, o secțiune foarte vizitată);
(c) aripa Denon (poate cea mai întinsă ca suprafață și foarte bogată în exponate, deși nu are etajul doi) conține antichitate romană și etruscă, precum și sculptură europeană din secolele XVI-XIX (la parter), și o prețioasă galerie de pictură italiană la etajul unu (aici se află și celebra sală care adăpostește Mona Lisa, de Leonardo Da Vinci). În partea de demisol (nivel -1), aripa Richelieu găzduiește expoziții temporare, iar aripa Denon oferă expoziții permanente cu sculptură pre-clasică grecească, coptică sau din evul mediu.
Înainte de a spune câte ceva despre cele văzute, voi spune și că, în afară de istoria înmagazinată în operele de artă, istoria muzeului este fascinantă și se derulează în paralel cu evenimentele și domniile importante din istoria Franței.
Construit de Phillippe Auguste, începând cu 1190, Louvre a fost proiectat ca parte a fortăreței militare care apăra Parisul și a fost destinat pentru acoperirea unui punct slab, joncțiunea cu Sena. De la această destinație inițială s-a păstrat și impresia de clădire austeră, solidă dar rece, pe care o poate avea un vizitator.
Ulterior, în Evul Mediu, zona urbană din jurul fortăreței s-a dezvoltat rapid, iar castelul a început să fie locuit din când în când de regii Franței.
Situația de locuință temporară se schimbă odată cu regele Francois I (1515-1547) care decide, printr-un comunicat oficial, să își stabilească reședința definitivă la Paris, în castelul Louvre, pe care intenționa să îl reconstruiască. Tot regele Francois I, prieten cu Leonardo da Vinci, a achiziționat primele tablouri din colecția regală, tablouri care pot fi admirate și astăzi (Gioconda, Sfântul Ioan Botezătorul, Fecioara între stânci, Fecioara, copilul Iisus și sfânta Ana, Bacchus, Frumoasa fierăriță) precum și alte opere celebre (pictură de Titian, Jean Clouet, Rafael, sculptură de Michelangelo).
Reconstrucția anunțată se realizează în timpul domniei lui Henri II (1547-1559) printr-un proiect care s-a inspirat foarte mult din arhitectura Imperiului Roman. Din această perioadă datează fațada occidentală realizată de arhitectul Pierre Lescot, a cărei elaborare este considerată un act fondator al arhitecturii franceze, și sala Cariatidelor (care era sală de bal în acea vreme).
În continuare, următorii regi ai Franței au locuit în acest castel, chiar dacă descrierea rămasă în istoria și literatura timpului este aceea de castel rece, neprietenos și lipsit de confort. Din această perioadă datează picturile realizate de Rubens pentru Galeria Medicis, apartamentele Annei de Austria (considerate reprezentative pentru stilul medieval francez).
Sub domnia lui Louis XIV, în afară de achiziții consistente de opere de artă și de constituirea unei colecții de artă decorativă, a fost realizată Galeria Apollo, ca reconstrucție a Petite Galerie (perpendiculară pe Sena și care servea ca punct de plecare pentru La Grande Galerie), galerie distrusă în urma unui incendiu din 1661: proiectul este realizat de Charles Le Brun, urmărind, la nivel tematic, o incursiune solară în timp, spațiu și estetică. Tot sub domnia Regelui Soare se realizează, cu concursul mai multor arhitecți ai vremii, fațada cu colonade, considerată fațada reprezentativă a palatului (și care a fost realizată cu intenția de a reproduce stilul templelor romane).
Odată cu mutarea reședinței lui Louis XIV la Versailles, în 1681, Louvre a rămas să fie depozit al sutelor de opere de artă care erau proprietatea coroanei regale franceze (opere de artă care puteau fi văzute ocazional sau au mai fost expuse în anii următori, în alte câteva locuri din Paris).
Ideea de a crea un muzeu permanent pentru expunerea acestor opere se materializează peste mai mult de un secol, în 1793, după Revoluția franceză, când Louvre se deschide sub numele de Museum central des arts de la Republique. Operele de artă au fost expuse doar în Grande Galerie, accesibilă parțial pe vremea aceea (cea care se desfășoară paralel cu Sena și adăpostește astăzi pictura italiană). Grande Galerie a fost construită inițial în timpul domniei lui Henri IV ca un tunel de legătură între Louvre și palatul Tuileries și a cunoscut numeroase transformări, fiind finisată în forma finală în care poate fi văzută azi de-abia pe timpul lui Napoleon III.
În prezent, Louvre este un muzeu cu o viață alertă, aflat în continuă evoluție. Nu numai că există în continuare proiecte de modernizare, accesibilizare sau restaurare, dar și în interior, colecțiile se pot reîmprospăta sau pot suferi schimbări - am văzut fotografiile postate anterior în această secțiune și unele lucrări nu erau când am fost eu acolo, iar în ghidul audio se spunea, eventual, că sunt împrumutate altor muzee.
(Impresiile mele despre exponate, într-un review viitor).
Trimis de diacrys* in 16.05.16 08:17:17
- Nu a fost singura vizită/vacanţă în FRANȚA. A mai fost în/la: Nisa, Toulouse
16 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (diacrys*); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
- sait oficial al acestei destinații:
- Coordonate GPS: 48.86062000 N, 2.33742400 E - neconfirmate încă
ECOURI la acest articol
16 ecouri scrise, până acum, la acest articol
Care este parerea ta despre piramida? Sa nu citezi din "Codul lui Da Vinci" 
Bilete se pot achizitiona si online, ca la Vatican?
Cu Paris Card mai stau la coada la intrare?
Care-i tabloul care te-a impresionat cel mai mult?
Se poate fotografia (fara flash)?
Cred ca te-am obosit cu atatea intrebari.
Vacante placute.
Rog așteptați...
Ma bag si eu... nu ai nevoie de rezervare on-line ca la Disneyland, care are un spatiu limitat, si mai ramai acolo si o zi intreaga sa te distrezi. In Luvru (care e imens) te plimbi 3-4 ore si iesi. Mai mult nu te duc picioarele. Inca nu s-au inventat covoarele rulante in muzee, ca-n gari si aeroporturi. Gasesti bilete, (cele mai usor de procurat mi s-a parut la intrarea prin piramida mare iar la subsol, sunt cateva case de bilete, merge repede.) Cand am fost eu prima data, inainte de Revolutie, prin anii '70, Mona Lisa era pazita de doai gardieni ca doua stalagmite, sau mai bine zis ca garzile de la Buckingham Palace, Gioconda era aparata de un geam incasabil de sticla (antiflash si antiglont-fusese furata de catve ori). In acea vreme, programul era 9-18, daca intrai cu 2 ore si jumatate inaintea inchiderii, aveau reducere la bilet 60%. Dar ce puteai sa vezi in 2 ore? Azi s-a pastrat intrarea libera din prima duminica a fiecarei luni dar n-ai voie cu flash, cu toate ca gardienii nu mai faceau fatza flash-urilor, pana la urma oboseau. Si azi e valabila regula dar turistii fac poze cu tel. mobil. Daca intri in alte zile si platesti (9-12 euro intrarea), ai voie sa flash-uiesti cat vrei. Pentru a nu deteriora vopseaua Giocondei, (flash-ul nu duce departe) acesta a fost indepartata la vreo 10 metri de public, si aparata de un cordon, o vezi mica iar tabloul in sine e si el mic (90/60 cm).
@dorgo - De ce credeti ca sar gardienii cu gura pe tine cand folosesti excesiv flash-ul (obiceiul asiaticilor)? ... pentru ca cea mai frumoasa si dramatica panza (dupa parerea mea) "Corabia meduzei" (inspirata dintr-un fapt real) care pe vremuri detinea un singur salon, astazi este restaurata (a durat mai muilt de 1 an) tocmai din cauza intemperiilor ce-u distrus gudronul cu care Theodore Gericault a amestecat vopseaua, ceva mai tuciurie. Ea s-a deterioarat datorita vechimii si... flash-urilor turistilor. Prea multa publicitate strica. Acum Corabia sta alaturi de multe alte picturi, fara sa bata la ochi. De ce credeti ca au fost suplimentati gardienii? Pentru ca asiaticii fotografiaza in Luvru, tot, tot, tot. daca s-ar putea si usa de la toaleta. Mozaicurile romane (mai ales), care inainte vreme, erau la nivelul solului, acum au fost inaltate pe un peidestal de ciment de un metru si aparate de cordoane, ceea ce nu-i impiedica totusi pe aceeasi asiatici, (cate 2-3) sa se cocotze pe aceste mozaicuri, care ei nu pre stiu ce sunt, si sa adune grupul in fatza lui si sa le faca vreo 20 de poze. "Souvenir de Louvre", pentru ca acasa sa rupa gura micului lor targ c-un milion de locuitori.
@Radu Tudoran - Răspuns pe rând la întrebări:
- Nu am nici o părere despre piramidă . Arată destul de bine și, câtă vreme a contribuit pentru a întări brandul muzeului și a-l face ușor de recunoscut în plan vizual, este utilă.
- Biletele se pot cumpăra și online (nu am fost la Vatican dar la Luvru se poate sigur). Eu nu am luat bilet online pentru că aceste călătorii de primăvară nu le pot planifica până la detaliu. Cum am spus în articol, sunt bune și automatele de la intrare, unde se cumpără cu credit card (sunt mai multe și nu este coadă).
- Tabloul care m-a impresionat cel mai mult: e greu de răspuns la această întrebare, pentru că sunt multe tablouri care m-au impresionat. De fapt, pleci de la Louvre "lovit" de câte minunății ai văzut și ai tot vrea să revii (cel puțin acesta este cazul meu). Așadar, la întrebarea asta voi răspunde în review-ul următor.
- Nu știu dacă se stătea la coadă cu Paris Card - eu nu am avut, cred că este indicat pentru cine vrea să vadă în special muzee (eu am avut și alte activități, chiar dacă mi-ar fi plăcut să mă concentrez pe muzee).
- Am fotografiat, așa cum spune @dorgo, tot ce voiam, fără ca cineva să îmi facă vreo observație (nici nu știam să îmi reglez flash-ul, de fapt 
. Voi povesti mai încolo despre Musee d'Orsay, acolo mi s-a făcut observație și am făcut cercetări în setările aparatului... iar de atunci fotografiez fără flash, pentru orice eventualitate.
@dorgo - Piramida cea mica, sfideaza legile fizicii, e-un fel de art-nouveau - SF, care ne arata ca o casa se poate sprijini si pe acoperis si o priamida si pe varful ei, fara sa se rastoarne. Ultimele zvonuri sunte legate de a doua (sau prima?) putere mondiala. Chinezii. Muzeul Luvru fiind atat de mare si avand atatea sali (se spune ca numarul "rezervelor" picturilor si sculpturilor din subsol, de valoare mai mica, intrec exponatele din muzeu), francezii, bunii comercianti in arta si turism, vor sa doneze cateva sali (goale) Chinei, ca aceasta sa le dischisesca cum va dori ea. Si mai vrea Franta, c-n jurul mega-shopului central, "Forum des Halles", care are un etaj la suprafata pamantului, vreo 4 in subteran, si inca doua in sub-subterane pentru metrou si RER (tren interregional), sa lase chinezii sa planteze gradini cu baonsaiuri si porti de portelan si sculpturi in jad, ba chiar si un mini-zid chinezesc, ca sa epateze intreaga lume cu arta si minutiozitatea lor. Si astfel, francezii, vor reusi sa aduca milioane de turisti in Paris, ca sa vada intregul mapamond ceea ce au realizat chinezii cel mai artistic si vizitat oras din lume. Atunci de-abia, cred ca orice bilet la Paris, va trebui rezervat din timp, pe internet.
@dorgo - Mulțumesc pentru precizări, sunt binevenite! Și eu cred că mai mult de 3-4 ore nu se poate rezista în Luvru: nu doar din cauza oboselii fizice, ci și din cauza oboselii intelectuale - nu se pot procesa și acumula atâtea senzații și informații, dincolo de un anumit prag. Cam atât am stat și eu, și prima și a doua vizită - numai că le-am făcut în sens opus (prima dată am început cu aripa Richelieu, iar a doua oară cu aripa Denon).
Într-adevăr, Gioconda este protejată de niște cordoane așezate destul de departe și de doi gardieni, și se ajunge greu în fața ei din cauza înghesuielii.
@dorgo - Pe de altă parte, m-am întrebat de ce alte opere de artă din Luvru (bunăoară, Venus din Milo) sunt atât de puțin protejate... înghesuiala este mare și controlul de securitate de la intrare se asigură doar că cineva nu are arme sau obiecte contondente, dar operele de artă pot fi afectate și în alte feluri.
Iar cu privire la flash-uri, m-am întrebat dacă faptul că afectează tablourile este real, sau este doar o legendă (nu știu destulă chimie ca să pot răspunde la întrebare).
@dorgo - Sper ca povestea asta de chinezii să se petreacă cât mai târziu sau niciodată - îmi place Parisul așa cum este și îmi doresc să nu se atingă nimeni de identitatea lui culturală...
@Radu Tudoran - Ziceai "Care este parerea ta despre piramida? "
Orice lucru inedit, la inceput, epateaza, deranjeaza un pic. Turnul Eiffel, care semana cu o sonda, era gata-gata sa fie demolat, uratzind imaginea boema a orsului iar astazi e simbolul lui si unul dintre cele mai vizitate obiective din lume. Piramida are legatura cu Luvrul. La subsol, e sala Egiptului, ba mai exista si un mini-faraon pe-acolo (caruia soldatii lui Napoleon i-au mitraliat figura iar astazi il adora), deci totul e "in-toppic". Dar chinezii stiu multe. Ei planteaza lei in fatza bancilor comerciale din marile orase (s-a observat ca leul inspira fortza, e regele animaleleor doar) si din acel moment, bancile incep sa aiba mai multi deponenti. Daca punea cineva martzoaga lui Sancho Panza din comedia Don Chihote de la Mancha in fatza unei banci, precis aceasta ar fi dat faliment.
Asa e si cu piramidele. Egzista o explicatire. Fizicienii stiu ca orice piramida concentreza la 2/3 -imea sa superioara energia cosmica. Daca pui acolo o lama de barbierit tocita, ea va fi din nou re-ascutita a doua zi. Plantele cersc mai repede in acel loc. cred ca de aceea a aaprut si piramida Luvrului (tot un proiect chinezesc). Pentru ca acumuleaza multa energie benefica intr-un oras adesea, foarte poluat (paarerea mea)...
@dorgo: Curios, cand am fost acu' zece ani la Louvre tot la Pluta Meduzei mi-au ramas ochii. Poate si pentru ca citisem de ea, despre istoria cu canibaismul.
Si sa fie francezii atat de deschisi incat sa apeleze la efectul de piramida? Mie mi s-au parut cam conservatori. Sau pentru ca efectul de piramida a fost studiat si de un francez?
@diacrys -
”Iar cu privire la flash-uri, m-am întrebat dacă faptul că afectează tablourile este real, sau este doar o legendă (nu știu destulă chimie ca să pot răspunde la întrebare).
În primul rând, e o chestiune mai mult de fizică, decât de chimie.
Și da, lumina puternică (inclusiv cea de la blitz-urile aparatelor foto) dăunează picturilor. Mai exact, pigmenții vopselelor își pierd din calitate sub acțiunea luminii puternice, motiv pentru care, în toate muzeele care expun picturi, fotografiatul cu blitz este interzis.
Bineînțeles, sunt pigmenți și pigmenți, unii rezistă mai bine la acțiunea luminii, alții se degradează rapid.
De aceea, probabil ai constatat acest lucru, în Musée d'Orsay sunt câteva săli unde sunt expuse câteva lucrări în semi-obscuritate.
Împreună cu continuările sale, articolul a fost selectat ca MiniGhid AmFostAcolo pentru această destinaţie.
@diacrys - Ma bucur ca am putut vedea Parisul in linste, fara bombe si alarme de teroristi, cum se intampla azi din pacate, ce vremuri ciudate am ajuns sa vedem pana si in Orasul Luminilor...
@calatorul - Într-adevăr, și eu m-am gândit că am avut norocul să văd aceste locuri înainte să se declanșeze atentatele...
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- Jun.2015 We will always have Paris (VI): istoria și arta, multiplicate exponențial — scris în 27.05.16 de diacrys* din BUCUREşTI - RECOMANDĂ
- Mar.2015 Palais Royal - Musee du Louvre — scris în 08.04.15 de iulian68 din BUCUREșTI - RECOMANDĂ
- Aug.2013 Codul lui Hammurabi — scris în 02.09.18 de mihaelavoicu din PLOIEşTI - RECOMANDĂ
- Nov.2011 Muzeul Louvre in imagini — scris în 13.12.11 de tempesta55 din GâRCINA [NT] - RECOMANDĂ
- Jul.2011 Din nou la Luvru (XIII) — scris în 25.05.12 de Ovidiu istorie din BOTOşANI - RECOMANDĂ
- Jul.2011 O zi la Luvru (VII) — scris în 22.05.12 de Ovidiu istorie din BOTOşANI - RECOMANDĂ
- Apr.2011 Muzeele Luvru si d'Orsay — scris în 12.05.11 de crosbyx* din CLUJ-NAPOCA - RECOMANDĂ
- SOCIALs
AmFostAcolo® este marcă înregistrată