GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
TIPĂREȘTEPrin anii ’90, imi placea sa mi se spuna ca sunt francofon si francofil, scrisesem pe data de 20 Martie 1991, cu ocazia unei zile Internationale a Francofoniei, o carte de poeme in limba lui Voltaire. Clubul nostru numit “France-Transylvanie”, avea o activitate culturala bogata, eram vrei 50 de nebunatici “franco-fou” care ne intalneam odata pe luna si dicutam despre Moliere, Zidane, Luvru si Paris. Dupa vreo 10 ani, românii, popor francofon si francofil, sa nu uitam ca odata “micul Paris” era la Bucuresti, au devenit un popor anglofon si americanofil, toate acestea intamplandu-se din cauza computerelor, care intrasera masiv prin casele oamenilor si ele nu invatasera la scoala limba lui Moliere ci pe cea a lui Shakespeare. Clubul nostru, care intre timp devenise “al francofonilor”, dadea semne de oboseala…apoi dupa cativa ani el s-a redus la cateva persoane, asa cum arata el si in prezent iar eu cel putin, din francofil am devenit balcanofil, concediile in ultimul an, anul acesta dar si in viitor petrecandu-mi-le mai ales in Bulgara si Grecia, tari care te primesc cu multa caldura, si la propriu si la figurat.
Nici acest review n-avea de gand sa apara daca nu se-ntorcea @katy de la Paris, starnindu-mi vii si placute amintiri, daca nu pleca @Dom’Popescu de la Borsa la Lisabona, care pomeni, impreuna cu @TraianS, de doua picturi celebre ale Luvrului, “Libertatea salvand poporul” si “Corabia Meduzei”.
Ba mai mult, in prima imagine a review-ului despre Lisabona, apare chiar insusi autorul acestuia, intr-o reproducere actuala a celebrului tablou de la Luvru (Libertatea salvand poporul), cu Dom’ Borsa pe post de revolutionar ce anima vulgul spre paradis dupa caderea Bastiliei. Ceea ce m-a facut sa cred ca daca o miscare de strada portugheza va reusi vreodata sa doboare guvernul lor corupt, asta s-ar putea face doar cu ajutorul maramuresenilor. In acea pictura moderna, eu n-am vazut decat un singur revolutionar, restul erau tineri spectatori lipsiti de entuziasm, iesiti la o plimbare de socializare, apoi la o cafeluta si la “una mica” si apoi la cateva tigari care te imbie la reverie, pana cand apare ambulanta.
Dar, sa lasam o clipa personalitatile maramuresene si sa revenim la vedetele celui mai mare muzeu din lume, fara de care Luvrul n-ar fi Luvru iar galeria sa de pictura ar fi ramas si azi de valoarea colectiei bucurestene a marelui comerciant si iubitor de arta, Zambaccian.
La reuniunile Clubului nostru al francofonilor aveam obiceiul sa comentam cate una sau doua picturi celebre. De ce? Pentru simplul motiv ca odata ajunsi la Luvru, eram coplesiti de multitudinea de capodopere, riscand sa trecem “prea repede” pe langa valorile pictate ale umanitatii si sa nu le cunoastem istoria. Luvrul e un deliciu care se savureaza indelung, pe indelete, o religie care se aduleaza toata viata, in Luvru nu e niciodata bine sa intri obosit sau sa devii plictisit. Si daca tot suntem la Paris, si daca tot am patruns in muzeu, in primul week-end din luna, cand intrarea e libera…pai de ce sa nu profitam la maximum de capodoperele scolii italiene, flamande sau franceze?
In acele week-end-uri cu intrare libera, e multa lume, n-ai voie sa faci fotografii (in restul lunii, cand platesti 9-12 euro la intrare, ai voie), dar multi vizitatori, printre care si eu, tot faceam cate o poza “pe-ascuns”, atunci cand supraveghetorul lipsea sau intorcea capul…. “Mais, non, c’est pas possible, monssieur, pas de photos ici et surtout aujourd’hui…compris? ”…imi rasuna in urechi mereu aceeasi fraza, dupa ce flash-ul meu s-a declansat…eu ma scuzam de cateva ori, aplecandu-ma in fata ca un asiatic si retragandu-ma cu calcaiele spre iesire ca in fata unui imparat si lucrurile se linisteau…dar imaginea ramanea macar pe vecie in memoria cardului meu. Asadar, de dragul artei, am ajuns un mic trisor.
Dupa ce-ai urcat la primul etaj, trecand pe langa statuia greceasca “Victoria din Samotrace”, reprezentand o femeie inaripata ce si-a pierdut intr-o buna zi capul, nimeni nu stie inca dupa care barbat, caci Brad Pitt nu se nascuse inca, ajungi la saloanele de pictura ale “Renasterii” italiene si ale clasicismului francez, cele mai gustate de public. Aici sunt si vedetele muzeului.
Prima si incontestabil cea mai valoroasa pictura a tuturor timpurilor, mai valoroasa chiar si decat “Hope”, cel mai mare diamant din lume, pictura careia i-a fost dedicata o singura sala (impreuna doar cu gigantica “Nunta din Cana Galileii” de Veronese), este Gioconda.
Sunt picturi realizate intre “trecento” si “cinquecento”, adica intre secolele XIV si XVI, in perioada infloririi artei si culturii italiene dar si mai tarziu. Unele dintre ele par a fi pictate de-abia ieri.
Sala “Joconde’ este cea mai frecventata din intreg muzeul, se sta la coada pentru a o putea imortaliza pe Mona Lisa de la 10 metri distanta, caci un cordon rosu nu-ti permite sa te apropii de cel mai vestit, adulat si furat (dar apoi mereu recuperat) tablou al tuturor timpurilor.
Pictat intre anii 1503 si 1506 de Leonarodo da Vinci, “Mona Lisa del Giocondo” (pe numele ei adevarat) intruchipeza frumusetea feminina a secolului in care aceasta a trait, complet diferita de cea a secolului nostru, cand “cuvantul “grasa si frumoasa” si-a pierdut mult din valoare. Faţă de vecinul sau, tabloul “Nunta din Cana Galileii” un tablou cat un ecran de cinematograf, pe care sunt prezente ma multe zeci de personaje, tabloul snguraticei Gioconde nu are decat 33 de centimeti latime si 77 de centimetri inaltime, tabloul e pictat in ulei pe un suport de lemn de plop, ceea ce ne demonstreaza ca valoarea nu consta doar in cantitate ci mai ales in calitate. Corelând frumusetea muzicii cu cea feminina, Leonardo, a comandat o mica “orchestra de camera” care sa cante “non-stop” in timp ce el picta portretul femeii al carui zambet a fascinat omenirea si al carui CV, i-a amplificat pretul de vanzare. Dar acest tablou, ce l-a insotit pe Leonardo intreaga sa viata, n-a fost vandut niciodata, pana la castelul Amboise din Franta, unde pictorul a fost invitat de regele Francois I, fascinat de talentul marelui artist, ca sa-si petreaca “anii de pensie”. Acolo si-a sfarsit Leonardo si zilele, tabloul fiind vandut doar regelui Frantei si trecand apoi in patrimoniul castelului Fontainbleau.
Pe data de 22 august 1911, pictorul Louis Beroud, primeste aprobarea de a face o copie a portretului Giocondei, dar in acea dimineata locul unde ar fi trebuit sa se afle tabloul, era gol. Se da alarma generala. Sunt banuiti, pe rand, poetul Guillaume Apollinaire, fost secretar la Luvru, un vestit hot de statuete, Gery Pierret apoi chiar si celebrul Pablo Picasso. Se ofera mari recompense pentru gasirea tabloului, oferte care cresc de la o zi la alta. Adevaratul hot era insa un italian, pe nume Vincenzo Perrugia, un angajat al muzeului care se ocupase cu inramarea tabloului. Acesta a tinut capodopera timp de doi ani, la el acasa, sub pat, urmand ca s-o valorifice la un moment dat. Dar, cand “momentul dat”. a venit, Vincenzo al nostru, la Florenta, dadu peste un compatriot anticar incoruptibil, "gen Cattani", care il deferi justitiei. Asadar, la Florenta, langa care, in satucul Vinci, Leonardo s-a nascut si in orasul in care el a inceput sa picteze portretul Monei Lisa, tabloul a fost recuperat. (probabil ca tabloul a fost recuperat atat de tarziu, deoarece dl. Sarkozy, inca nu detinea functia de Ministru al Afacerilor Interne si nici nu avea vreo influenta asupra Politiei pariziene, pentru simplul motiv ca acest fost Vidocq modern al Hexagonului, in acea perioada, inca nici nu aparuse pe lume).
Dupa acest furt, au mai avut loc si altele, ce-au umplut paginile tuturor ziarelor presei internationale, dar tabloul a fost regasit de fiecare data. Nu putem stii cat adevar si cata inscenare si publicitatea contin aceste furturi ulterioare…
In timpul celui de-al doilea Razboi Mondial, cand jumatatea nordica a Frantei era ocupata de nazisti, tabloul a fost bine asuns in beciurile castelului Chambord, apoi a urmat alte destinatii necunoscute si secrete, pentru ca, in anul 1960, sa fie instalat definitiv, sub o paza strasnica din nou in muzeul Luvru.
In anul 1963 tabloul face o excursie intr-un muzeu de la New York, unde este admirat de familia Kennedy, apoi in Japonia si Rusia.
Cand am vizitat eu pentru prima data muzeul Luvru, prin anii ’76, Gioconda se afla in alta sala, chiar la intrarea in muzeu, era pazita de 2 gardieni imbracati in uniforma militara “a la Palatul Buckingham”, de o vitrina incasabila si ignifuga si de o sofisticata aparatura antiseismica si anti-flash.
Un alt mister ramane insa neelucidat…de ce n-a cumparat sotul Monei Lisa tabloul comandat? …gurile rele spun ca, in acele vremuri, o femeie cu fruntea prea descoperita si cu sprancenele depilate, era considerata o prostituata.
In filmul de anticipatie “2012”, film ce prevesteste “sfarsitul mayas” al lumii, portretul Giocondei este inlocuit cu o copie si originalul ajunge in final sa fie imbarcat pe una din navele de salvare ale omenirii, pregatite sa paraseasca Terra.
Un alt tablou ce va va incanta in galeria picturilor, de data aceasta franceze, pe langa care veti trece fara indoiala, dar poate nu veti stii intreaga istoriei ce-o reprezinta, e tabloul ”Rapirea sabinelor” (nu a “salinelor”, care se intampla acum pe la noi), o panza pictata de Jacques-Louis David in anul 1799.
Cred c-ati auzit cu totii de “mult ecranizata legenda” a formarii orasului, care precum Clujul se afla situat pe 7 coline, oras pe care mereu cand il pararsesc (si unul si celalat), nu preget sa fredonez in minte cantecelul studentesc…”ramai cu bine, ramai cu bine, oras al celor sapte coline…”.
Dupa o lupta “unu la unu”, ce se obisnuia in acele vremuri de demult, Romulus il invinge pe Remus si preia conducerea marelui oras din campia Latium, oras, ce avea sa-i poarte numele, Roma, nume ce avea sa influenteze si numele tarii noastre, Romania.
Devenind asadar, prin „lupta dreapta”, rege, Romulus i-a impartit pe viitorii cetateni ai urbei care cunosteau secretul armelor in grupari numite legiuni. Fiecare legiune avea in componenta sa, 3000 de pedestrasi (adica soldati ce se deplasau pe jos) si 3000 de calareti. Restul populatiei Romei primi numele de vulg. Nici azi, dupa 2000 de ani, cuvantul ”vulg-ar”, nu suna bine. Romulus a selectionat 100 de cetateni de vaza ai orasului si i-a numit patricieni cu rol in conducerea urbei. Aceasta „adunatura de oameni bogati”, avea sa se numeasca Senat. Cred ca in acel moment al selectiei liderilor politici, s-a inventat si mita. Roma isi marea populatia si perimetrul fara incetare pe seama oamenilor veniţi de oriunde... dar... excesul de generozitate are si el riscurile lui... in Roma au aparut, nu numai oameni „de treaba” ci si cersetori, trantori, hoti de buzunare, vagabonzi. Chiar daca la nivel mondial predomina femeile caci in general se nasc mai multe fete decat baieti, in Roma acelor vremi, se simtea o lipsa acuta... de femei. Romulus, a incearcat sa rezolve problema, mai intai pe cale „amiabila” si trimite cativa soli cu-o naframa-n varf de bat, catre triburile vecine, propunandu-le, sa permita fetelor lor sa se marite cu barbatii Romei Triburile vecine au zis insa ceva de genul „No, no, no! Niente, amicitia si, ma ragazze, no! Arrivederci! ” (cine stie latina, il rog sa traduca!)... Nu! , noi nu ne „spurcam sangele” cu niste hoti, cersetori si vagabonzi! Atunci Romulus a raspandit vestea ca la Roma se pregateste o mare serbare in cinstea zeului Consus... Intrarea, masa si bautura, erau la liber... ”all inclusiv”... (cred ca bulgarii au studiat mult si bine aceasta legenda a sabinelor, de aceea au ei acum atat de multi turisti straini pe litoral)...
Sarbatoarea incepu. Tribul vecin Romei, cel al sabinilor, a umplut cetatea eterna. Sabiele erau vestite pentru frumusetea lor. Romanii isi frecau deja palmele si incepeau sa susoteasca intre ei. Cand serbarea era in toi, un fel de „zilele orasului” dar fara focuri de artificii, a aparut si sponsorul si organizatorul ei, cu intreg corpul sau de body-guards (viitoarea garda pretoriana), intr-o superba mantie de purpura... La un moment dat, dupa primul pahar de „vino rosso”, Romulus s-a ridicat în picioare si si-a scos mantia de purpura. Acesta era semnalul declansarii atacului. Romanii si-au scos sabiile si s-au napustit asupra oaspetilor, rapind toate sabinele. Adica, nu chiar toate, doar sotiile si ficele, mamele au fost crutate. Romani aveau totusi o urma de respect pentru batrani.
Cheful s-a spart repede, sabinii au plecat acasa, negrii de furie. Era clar pentru toata lumea ca avea sa aiba loc un razboi... dar... vai!... femeia de-atunci ca si femeia de azi, a inceput sa aprecieze civilizatia Romei, termele, apeductele si canalizarea in constructie, tarabele cu marfuri diverse, esente de parfumuri, matasuri, sandale de piele, margele de ambra si ametist sau bratari de fildes aduse de comercianti arabi... si-apoi, nici romanii, nu earu baieti urati. Era ca si cum te-ai fi mutat de la Mizil in capitala, pe vremea dictaturii, cand, „prin casatoire si luare in spatiu”, obtineai „buletin de Bucuresti” si scapai de mizerie.
Nu stiu de ce imi vine in minte, mereu, replica Monicai Columbeanu catre al ei Irinel, la divort... ”banii mei sunt banii mei iar banii tai, sunt banii nostri! ”... asadar, multe dintre sabine si-au intemeiat familii cu cetatenii Romei, ba in curand aveau sa le daruiasca si copii...
Dupa un timp de cruda abstinenta, sabinii trimisera cativa soli la Roma, cerandu-si femeile inapoi. Dar Romulus a refuzat si cred ca multe dintre sabine nici nu mai avea chef „sa dea pe-acasa”.
Batalia decisiva avea sa se dea in afara zidurilor cetatii. Balanta atarna cand de-o parte, cand de cealalta. In acel moment se auzi o mare de bocete femeiesti. Erau sabinele rapite candva de romani care alergau pe campul de lupta. Unele plangeau in hohote, altele strangeau pruncii lor la piept. Femeile se contopira cu razboinicii oprind lupta. Ele indreptau copiii cand catre sotii lor romani, cand catre parintii si fratii lor sabini (mai putin catre fostii lor soti), invocand impacarea dintre tabere.
Tabloul „Rapirea sabinelor” pare sa exprime prin forta peneleului lui David, celebrele cuvintele ale sabinelor adresate razboinicilor lor
„Ce rau v-am fãcut noi? Daca nu ne-ati putut apara atunci, ce rost mai are acum, sa-i despartiti pe barbati de sotiile lor si pe copii de mame? Acesti copii ai nostri sunt si nepotii vostri. Sabini, crutati-i pe copiii si sotii nostri! Romani, crutati-i pe fratii si tatii nostri!
(va urma)
Trimis de dorgo in 24.03.11 13:19:42
- Nu a fost singura vizită/vacanţă în FRANȚA. A mai fost în/la: Bretania, Normandia, Gironde, Provence
29 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (dorgo); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
- sait oficial al acestei destinații:
- Coordonate GPS: 48.86062000 N, 2.33742400 E - neconfirmate încă
ECOURI la acest articol
29 ecouri scrise, până acum, la acest articol
@dorgo, avand in vedere ca ai mai scris un articol despre Luvru, Grecii din Luvru, datat august 2008, inclin sa cred ca vizita de fata a avut loc in aceeasi perioada, caz in care se depaseste limita recomandata de 5 reviewuri/luna de vacanta. Pe de alta parte, subiectul de fata nu prezinta suficienta relevanta turistica astfel incat punctele standard se retrag. Reviewul poate fi, insa, votat simbolic.
Rog așteptați...
poza cea luata de pe internet, reprezentand-o pe Mona Lisa, nu a putut fi validata (este mult prea mica);
inca ceva: am vazut ca atat in review cat si in comentariile de la cateva poze ai spus "Nunta lui Cana", facand referinta la tabloul impresionant din aceeasi incapere cu Mona Lisa. nu stiu cum ai ajuns la aceasta denumire, probabil ai tradus gresit de pe undeva?!?! majoritatea stim ca de fapt este vorba despre o localitate - Cana Galileii. asadar este vorba de renumitul tabloul "Nunta din Cana Galileii" - am corectat peste tot pe unde a aparut eroarea.
Chiar nu stiam ca este atat de mic tabloul tizei mele! M-ai lovit cu acest review, ai adus un strop de soare in plus si mi-ai imbogatit ziua...
Draga@web 20... mii de scuze!! , de acord cu decizia, e foarte posibil sa ai dreptate... am fost de mai multe ori la Paris decat la Marea Neagra... vad ca ai aflat multe lucruri despre pozele mele in doua minute si jumatate de la postare... realitatea e ca am foarte multe fotografii din Franta, Paris, Luvru, (vreo 2000) nici nu mai stiu cand si cum sa le datez, uneori le pun de doua ori, le incurc, vad ca tu sau computerul stiti mai bine aceste lucruri, eu nu... in acest domeniu, Omul, e mic... asa ca te voi ruga foarte respectuos, sper sa nu te superi, pune te rog computerul, (sau tu, web) sa scrie partea a doua a referatului... mai sunt doar 6 tablouri de comentat si cateva istorioare interesante legate de ele... nu e greu, e atat de simplu!... "de pe wikipedia, faci copy-paste si ne scutesti de a mai face noi referatele", remarca un user din Pitesti, atunci cand am scris ceva despre Lucian Blaga.
Scuze inca odata, vorba @ADMIN, " (acest site ma dezvantajeaza, scriu prea mult)... stiu si faptul ca Luvrul nu mai e turistic si tablourile lui sunt depasite, perimate, vechi si prafuite, lumea s-a saturat de ele si pe oameni nu-i intereseaza ce vad ci doar vor sa se laude acasa c-au fost la Paris si-au vazut Luvrul (vorba lui Aldous Huxley)...
Au mai ramas de comentat tablourile
1. - Pluta Meduzei
2. - Napoleon la Eylau
3. - Crucificarea
4. - Juramantul Horatilor
5. - Napoleon traversand Alpii
6. - Nunta lui Cana
Dar, oare pe cine mai intereseaza?
Sa ne auzim cu bine!
@Web 77... sub fiecare tablou din Luvru exista si denumirea tabloului si numele pictorului, eventual si anul cand a fost pictat tabloul in chenar auriu... sub tabloul "Nunta lui Cana" este scris "Les noces de Cana"... atat... dar despre istorioara (actiunea) acestui tablou ne va scrie de acum incolo altcineva... eu am scris deja prea multe review-uri pe acest site...
Sa ne-auzim numai de bine!
@Dorgo
Îţi mulţumesc pentru ilustrarea ecoului meu de la ultimul review, ecou provocat de un altul anterior, postat de TraianS.
Am şi eu aproape tot Luvrul în calculator dar nu prea am observat interes din partea vizitatorilor siteului pentru acest gen de reviewri.
Felicitări pentru rew-ul tău, chiar dacă este nepunctat eu îl consider foarte util.
O să votez ecourile, pe astea nu au cum să le depuncteze.
”sub tabloul "Nunta lui Cana" este scris "Les noces de Cana"... atat...
Exact! da' abia acu' imi dau io seama ca tu nu prea esti dus la biserica... Unde, cand se citeste Evanghelia lui Ioan, se citeste mereu si acest fragment, al nuntii din Cana Galileii...
(click aici pt. articolul in franceza si click aici pentru cel in engleza).
Cine va istorisi despre tablou - nu sunt sigur ca are vreo imortanta, atata vreme cat fiecare (dintre cei ce vor avea privilegiul de a ajunge sa-l vada de aproape) il va percepe in mod cu totul diferit de ceilalti... Iar cum a ajuns sa fie pictat, cum de apare Soleiman Magnificul printre personaje si alte chestii de "detaliu", cu siguranta ca vei spune cateva vorbe. Vad io ca nici macar promisiunea proprie de "silenzio stampa" nu poate sa-ti stavileasca talentul naratoric... 
@dorgo, daca n-ai tinut-o in pasi de dans prin Luvru, degeaba ai facut poze la tablouri... 
Insa nu degeaba pentru mine... Astept partea a II-a!
@popescu. borsa, ma multumesc si cu un stick, daca nu le urci aici...
La nunta din Cana Galileii a participat Isus si a infaptuit prima sa minune transformand apa in vin, asta este tot ce stiu despre acest subiect sunt curios ce ar mai fi de spus ... , insa prin prezentarea unui tablou eu inteleg sa se ofere detalii privind cromatica, stilul, simbolistica amplasarii personajelor, mesajul artistului, ce a adus nou in pictura, in care stil se incadreaza, ce este special si diferit la tabloul in cauza, insa toate aceste date sunt furnizate de catre criticii de arta, si acesta ar trebui sa fie apanajul lor, domnul doctor zic eu are mult curaj abordand astfel de subiecte "cu greutate". Impresiile aici de fata si eu zic ca au mai putina relevanta turistica insa sunt binevenite pentru cultura generala a fiecaruia dintre noi, si cred ca vor fi apreciate de multi cititori.
Delacroix scria în una dintre scrisorile lui adresate fratelui său, general în rezervă, referindu-se la monumentala lucrare Libertatea Conducând Poporul:
’’ Am preluat un subiect modern, o scena pe baricade … şi dacă nu am luptat pentru ţara mea, cel puţin am pictat pentru ea’’.
Dorgo nu-i baga in seamă, te vad precum Libertătea lui Delacroix, cu pieptul dezvelit şi cu picioarele goale, urcând pe scări de cadavre, ale detractorilor tăi, şi purtând steagul iubitorilor de artă, pe baricade.
P. S. Din păcate acesta este doar o alegorie romantica, o imagine a idealismului şi a spiritului de sacrificiu.
@Dragos... nu asta m-a intrigat timp de 1-2 minute, nu ma imult... ca mai greseste omu' (adica eu) la asemenea avalansa informationala... am tradus articolul "acum cu "Les noces de Cana" si e asa cum spuneti voi... a trebuit sa reiau cele 6 referate ramase din anii '95 ce le-am scris in revista Clubul francofonilor si sa le adaptez la nivelul zilei de azi... de postat am postat mereu aiurea, e-adevarat, lunile cand am fost in excursii le-am pus in general arpoximativ si aleatoriu si nu m-au interesat... am pus mai mult pret pe felul de a scrie si mesaj... m-a intristat insa faptul ca @web 20 afirma...
”"Pe de alta parte, subiectul de fata nu prezinta suficienta relevanta turistica"
Asa sa fie oare??? ... pai fratilor de 2 ani Franta e locul unu mondial la turism... a intrecut Spania, Grecia, Italia... in fiecare an, intre 65-70 de milioane de turisti straini ii trac pragul (la o populatie de 64 de milioane... sunt mai multi turisti straini in Franta decat locuitori!!... (noi n-avem nici un milion de turisti straini pe an)... pai Parisul si Luvrul si Tour Eiffel, sunt cele mai vizitate obiective din cel mai turistic oras al lumii!!... atunci cine prezinta "relevanta turistica"? Carnaciorii de la coltul strazii sau pensiunea de dupa colt a lu' nea Pandele?
E non-turistic sa-i explici userului-turist roman ceea ce va vedea in fata lui intr-un muzeu? Nu faci decat sa-l ajuti... si sa-l indemni sa calatoreasca... S-ar putea sa treaca in muzeu pe langa o capodopera... sunt sute de tablouri... ce sa alegi? ... Statuile "mele" grecesti din Luvru de-acu' cateva luni, au avut "relevanta turistica" iar tablourile nu?
Pai atunci luati fratilor totul de pe internet... fiecare tablou si statuie de la Luvru si de la Orsay si de la Jeu de Pomme sau muzeul Rodin, sau etc, etc, etc (sunt 60 de muzee in Paris) in parte... eu credeam ca ăştia ca mine care scriu un sac de rview-uri si stau mereu printre primii pe AFA si nu iau niciodata premii saptamanale, mai primesc si cate o vorba buna de la webi...
In fine, "alea iacta est"... revin la nivel de review-uri cand prima picatura a toamnei reci imi va lovi fereastra... pana atunci sa ne-auzim de bine!
Va pup pe toti!
Dorgo
Doc', eu n-aş spune că n-are relevanţă şi nu despre asta vorbea ecoul meu anterior - ci doar despre traducerea corectă a unui adverb, dacă tot ne dăm francofili şi francofoni.
În schimb îmi iau inima-n dinţi şi îndrăznesc să afirm că nici nu e corect să scrii (nu TU, neapărat, ci oricare user de aici, eu inclusiv) impresii care să acumuleze PMA standard atât despre un muzeu, cât şi despre o parte dintre exponatele sale...
Just my two cents...
Eu nu am inteles, de cand un muzeu cu tablourile sale nu prezinta suficient interes turistic? !
Luvru? Paris? Franta? ...
A fost cineva la Paris si nu a vazut Luvru? A fost cineva la Paris fara intentia de a vizita Luvru? Nu merge omul la Paris, in special, ca sa viziteze Luvru??
Tinand cont de inversarea polilor magnetici ai pamantului, multe ne va fi dat sa mai auzim!!
Ma bucur, totusi, sa citesc completarile la aceste impresii binevenite.
Pentru mine care am vazut Luvru doar de afara e un adevarat documentar.
Multumesc pt el (chiar daca presupunind ca e in totalitate paste-copy desi ma indoiesc) nu ma vad in stare sa adun atatea informatii cu tot cu povestea minunata transmisa cu fiecare fraza asa ca ma vad nevoita sa profit la MAXIM de bunavointa altora.
O lectura placuta, pe alocuri cinica ---unele ecouri---dar permiteti-mi sa raman la parerea mea:
Merita citit si pumctat.
@dorgo
Cu putin noroc dupa ceva zile de primavara -vara vor veni si unele mai reci de toamna cu vant si ploi si ne scoatem cu promisiunea facuta de tine... ar fi mare pacat sa nu ne mai scrii.
off
daca ti mortis sa respecti promisiunile atunci la prima intalnire am sa astept sa ma pupi... ai promis
@Dragos... stii tu de ce mai scriu eu inca si acum in ianuarie, februarie, martie? ... crezi tu ca pentru PMA? puncte la ecouri? ... webii si unii userii cred ca scriu ca sa acumulez puncte... daca as dori acest lucru stii ce-as face in week-end-ul asta insorit? ... m-as duce la cetatea Saschiz... am deja cateva fotografii... apoi ma duc la cetatea Rupea, fac alte fotografii, apoi plec de-acolo la Paradisul Acvatic Brasov... scriu un mega review util si fac si o baie... si de-acolo o iau spe SPA Septimia Odorhei si aduc inca un reveiw despre un alt SPA si mai fac si acolo o baie... totul intr-o zi... si iata ca am intr-o zi 3-4 review-uri noi, asa cum cere site-ul... si o multiiime de puncte... dar eu ce fac? ... scriu povesti cu tablouri... (prost primite)... caci omu' scrie ce-i face placere, nu ce se cere...
Draga Dragos, eu am mai scris inca si azi, pentru ca ma simteam inca dator pentru excursia din Corfu ce am primit-o de la AFA aproape gratis... nu sunt obisnuit sa primesc nimica gratis... e singurul motiv pentru care am mai scris si dupa ce-am primit premiul...
Acum, c-am scris multe review-uri in 8 sau 9 luni, (cred ca-s cele mai multe din istoria AFA), cred c-am dat inapoi echivalentul a ceea ce am primit... de aceea iau o vacanta... apa trece, pietre raman... barfele au trecut, review-urile au ramas... hai, sa traim!
Sa ma anunti te rog, la toamna, cand incepe sa ploua pe-afara, ca sa-mi inmoi din nou pana de gasca in cerneala... I'll be back!
Eu una nu am rabdare sa citesc informatii seci si reci de pe net ( din site-uri specializate adica ) privitor la obiectivele turistice sau, cum e in cazul de fata, despre tablouri si statui. Dar apreciez povestile impanate cu informatii ale lui @dorgo. Daca e sa compar unele rew-uri de-a dreptul stupide ca sa nu zic si agramate, despre te miri ce vila unde faci frigul si foamea, cu scrierile, ce-i drept bine dezvoltate, in care nota personala, aceea in care eu ma identific cu turistul X, prevaleaza, am sa spun ca prefer 100 de rew-uri de ale lui @dorgo, punctate, nepunctate, datate mai mult sau mai putin, dar mereu apreciate de cei care nu merg ca sa umble si sa bifeze, ci merg ca sa vada si sa fie mai bogati sufleteste.
Ma intriga viteza si determinarea cu care nu unul, ci doi wm-eri il trag scolareste de urechi pe @dorgo, pentru niste nimicuri (ca a mai scris acum cinci ani, ca nu se zice asa ci altfel ca nu era nunta ca era noaptea... etc). Faza cu relevanta turistica a fost oricum cea mai tare, asa caracterizare mai rar, parol d'honeur!
Bag sama că nu ai citit deloc atent ce am scris io ceva mai sus: era vorba de un principiu, aplicabil ORICĂRUI membru AFA. Nu doar ţie...
Iar despre faptul că scrii sau nu, că iei o pauză sau nu, chiar nu e ceva interesant. Şi nici relevant turistic...
Aş fi vrut să scriu aste câteva rânduri pe p. m. , dar m-am gândit că poate crede lumea că io am ceva cu tine, de nu s-ar fi putut citi replica mea aici. De aceea îmi cer scuze de off-topic.
Au mai spus şi alţii că nu mai scriu şi au revenit. Şi mie chiar îmi pare bine când se scrie, mai ales dacă apar lucruri interesante şi pe deasupra şi scrise frumos. Că e vorba de cârciumi, "hotele", "muzeuri" etc.
Personal, sunt total împotriva acestor pauze artificiale. Ai ceva de povestit? Fă-o! Doar dacă nu mai poţi găsi nicio resursă, abia atunci merită să faci pauză.
Părerea mea.
@dorgo
Personal nu va cunosc, dar ador sa citesc ce scrieti si cred ca ar fi foarte trist sa nu va mai gasesc in lista cu rw noi decat la toamna. Indraznesc sa va rog sa nu abandonati site-ul pana atunci, pentru ca chiar daca nu sunteti pe placul tuturor cu siguranta pentru altii chiar contati!
@Tora - @magdalena - @popescu_borsa - @mecut - @dragos - @cristian_h (mai sunt multe de spus despre "Nunta din Cana Galileii", lucruri aflate de la amici francezi sau anticariatele pariziene)... va multumesc pentru frumoasele cuvinte ne revedem la toamna cu review-uri care fac parte din "Ghidul Turistic al Romaniei". Life goes on, show-ul trebuie sa continue...
@Tora Ingrid am sters ultimul tau ecou, pentru asa ceva exista mesageria privata sau forumul, este ultimul ecou de acest gen care nu atrage si un cartonas si ma refer la culoarea albastra!
Felicitari pentru review
Povestea cu rapirea sabinelor mi-a adus aminte si de cateva fresce din Muzeul Capitolin, in special cea din secolul 16 a lui Giuseppe Cesari - "Rapirea Sabinelor", care se afla in spatele unei statui a lui Urban VIII de Bernini. Tema rapirii sabinelor e una des intalnita in arta si felicitari ca ai mentionat-o. E o tema des intalnita si-n tablourile care se gasesc la Roma.
Am mentionat fresca, deoarece e de pe Dealu Capitolin, unde s-a intamplat toata tarasenia si e pictata in sala care a fost pentru foarte mult timp sala de consiliu a primariei.
Un articol bun si mai pe larg despre Rapirea Sabinelor am gasit si aici (http://istoriiregasite. wordpress.com/2010/08/12/romulus-rapirea-sabinelor/)
Astept continuarea reviewului. Povestea Meduzei este extrem de interesanta.
Recunosc, si mie mi s-a parut la inceput prea dur tratamentul aplicat de echipa administrativa reveiw-ului. Nu-l citisem insa si nici nu analizasem situatia in ansablu - alta data cand simtiti nevoia (urge din engleza exprima mai bine nuanta pe care as dori-o) sa scrieti ceva intempestiv v-as sfatui sa faceti la fel - sa va ridicati "deasupra" si sa judecati la rece "ansamblul", cu calm. Cine stie asta - poate face asta
=========
Sunt doua paliere de evaluare al oricarui review si ar trebui sa aveti asta permanent in minte.
--In cele ce urmeaza voi prezenta intentionat la modul simplificat/redus lucrurile, pentru a va ajuta sa intelegeti mai bine esenta. --
Personal, chiar citesc cu placere un review despre un tablou. Asta si pentru ca sunt genul care poate petrece 80-90% din timpul dedicat unui muzeu/expozitii in fata unui singur exponat, daca mi-a cazut cu tronc. Din acest punct de vedere, reveiw-ul mi se pare super-okey - mi-ar place si l-as gasi SUPER util chiar daca toti ceilalti cititori ai lui ar afirma contrariul, este o chestie de gusturi personale, il "votezi" sau "nu-l votezi" (in toate sensurile cuvantului) si basta.
Din punct de vedere al concursului, insa, un "review despre un tablou" poate fi admis lin concurs doar daca este primul (singurul (?)) review din acea vacanta! Eu stiu, se poate intampla ca acel tablou sa-ti fi ramas impresia ce mai puternica din intreg sejurul, celelalte aspecte ale vizitei sa nu ti se para f. importante sau pur si simplu sa consideri ca nu mai poti aduce nimic in plus fata de autorii anteriori.
In niciun caz nu poate fi admis in concurs cand este insa al 6-lea, sau al 8-lea -- doar ganditi-va ce perspective ar deschide celor dotati cu timp & tendinte de a "fenta" sistemul si cat de dezavantajati ar fi cei care joaca corect. Nu este corect nici din punct de vedere al regulamentului si nici din cel moral/etic. Daca iti aduci aminte cat de mult te-a impresionat un tablou abia dupa ce ai scris 7 alte impresii din acea vacanta, esti mai mult decat binevenit(a) sa o faci (informatiile vor fi in mod cert apreciate) -- cu o SINGURA CONDITIE: sa te gandesti ce implicatii are gestul tau asupra celorlalti participanti la concurs!
--
@dorgo: ai fi evitat toate acesta zarva inutila daca ai fi cerut, de la inceput, retragerea review-ului din concurs (votarea simbolica)
@tora: cartonas galben pentru acuzatiile deplasate (din ecourile sterse) la adresa echipei de moderare. Plus flame-ul / zarva obisnuita
@Admin
''toate acesta zarva inutila''a fost stârnita de webmaster20 cu aprecierea sa ''subiectul de fata nu prezintă suficienta relevanta turistica''.
Asta este normal să inflameze pe cei ce au o altă percepţie asupra conceptului de turism.
@popescu.borsa:
Pot sa fiu de acord ca nu a fost cea mai inspirata formulare/justificare a retragerii din concurs -- e greu sa-ti gasesti *intotdeauna* cuvinte potrivite pentru a exprima/argumenta/ o decizie.
Mi se pare insa cu totul simplista/superficiala perceptia ta cum ca toata zarva a fost starnita de acea apreciere.
Ecoul tau de mai sus e ultimul off-topic admis, celelalte vor fi sterse - ramaneti pe subiect, nu as vrea sa fim nevoiti sa inchdem topicul.
adaugat ulterior: ma rog, fie "penultimul ecou off-topic admis" si nu ultimul, ca vad ca dupa mine a mai scris o useritza care in mod cert s-ar considera (din nou) persecutata daca i-as sterge ecoul admirativ.
@popescu. borsa, jos palaria mon cher!
Ma declar fana dvs. sper sa nu intru in conflict cu sa(n)tana!
@Admin... am inteles... te-am inteles... v-am inteles... sunt un neinteles...
”@dorgo: ai fi evitat toate acesta zarva inutila daca ai fi cerut, de la inceput, retragerea review-ului din concurs (votarea simbolica)
(va rog faceti maro aceasta fraza ca eu inca n-am invatat unde sa apas)
Draga @Admin, nu sunt Nostradamus ca sa stiu ce-avea sa iasa din intentia mea de a prezenta 8 tablouri din Luvru... prezentarea statuilor din acelasi muzeu a fost o reusita si nimeni n-a zis ca sunt niste bagatele!
Observ ca in acest an, dupa ce am fost felicitat amical pentru Lucian Blaga (copy-paste), pentru Iulia Hasdeu (necrolog), acum sunt tras de maneca si pentru Mona Lisa si neretragerea acestui review din concurs... toate chestiile astea cu PMA, premii, ecouri punctate, clasament, dispute, admonestari, cartonase, avertismente, ... zau, au inceput sa ma oboseasca... si e doar luna martie... se pare ca am un an prost!... asadar, draga @Admin, fara suparare, hai sa n-o mai lungim cu vorba, te rog trece-ma si pe mine la "retras din concurs", de data asta "pe bune", nu mai revin asupra hotararii, (insa, doar "temporar", adica pentru urmatorii 100 de ani, atat cat sper eu sa mai tina AFA, apoi ma reinscriu)... si sa vezi cum o sa ma iubeasca iar toti userii si webii de pe "site"... iar chestia cu cartonasele "rosu-galben si albastru" care-ti dau frisoane, trebuie schimbata, caci eu imi iubesc tricolorul... ar trebui puse culorile gri, negru si "afara".
Am si eu niste bani la o banca... cand intru pe-acolo, (si n-am multi bani), portarul imi deschide usa poftindu-ma politicios inauntru, fata de la casierie imi zambeste, chiar daca poate tocmai atunci o doare proteza dentara sau maseaua de minte, domnisoara de la "operatiuni bancare" ma cunoaste deja pe nume si ma intreaba de unde-am facut rost de meşa superba de par care-mi acopera toata chelia, imi zambeste si ea chiar daca poate simte ca-i explodeaza siliconul stang si-o strange elasticul de la bikini, apoi mai trece pe-acolo si directorul bancii si ma bate amical pe umar cu mana cu care nu se scarpina la ceafa...
vai!... cata placere imi face mie sa trec pe-acolo, pe la banca!... as face schimb de locuinta cu ei... si cine sunt eu de fapt? ... sunt un nimeni... dar, "banii mei, banii mei"... face ca masinaria lor sa functioneze... niciodata n-am auzit nici cel mai mic repros sau carcoteala cand am ridicat prea multi bani, am fost incurajat si ajutat si sfatuit excelent cum sa-i inmultesc... banca isi apara intotdeauna clientii, mai ales pe cei fideli.
Dintre cei 21 de votanti înscrişi pe listă până în acest moment, unul este Iuda (a dat un vot negativ).
Nu este off-topic, Iuda a participat la Nunta din Cana Galileii.
@dorgo, une véritable similitude!
@popescu. borsa, un singur Iuda a participat la Nunta din Cana Galileii...
Si ca tot veni vorba, poate nu intamplator a fost o nunta inceputul infaptuirii minunilor lui Isus (dupa cum bine preciza si @cristian_h), daca ne gandim la simbolistica pe care o reprezinta: uniunea tainica dintre un barbat si o femeie, infaptuindu-se astfel minunea suprema, darul vietii!
dorgo: iti accept cererea de retragere din concurs - ca exceptie de la prevederile Regulamentului, care spune ca te poti retrage din concurs doar in primele doua luni din an sau la maxim doua luni de la inscriere - cu conditia ca peste minim 7 zile sa-ti reiterezi cererea, prin mesaj personal catre mine sau public pe site.
--
@dorgo, magdalena:
Poate la banca in cauza, papa de la Roma este luat de manuta, imediat ce intra, periat suplimentar si imediat 'bagat' inaintea altor clienti, care asteapta, cuminte & periati, la rand, sa-si lase umilul lor obol, sub forma de rate-comisioane-whatever, casieriei.
Ei bine, daca papa de la Roma scrie pe AFA 7 reviews-uri despre locuinta lui de la vatican, primeste aprecierea mea sincera pentru toate, insa doar maxim primele 5 i se admit in concurs.
--
Punct - cum imi place, dupa cum vedeti, sa spun: in toate sensurile lui.
Fir de discuție ÎNCHIS - nu se mai pot scrie ECOURI.
- Jun.2015 We will always have Paris (VI): istoria și arta, multiplicate exponențial — scris în 27.05.16 de diacrys* din BUCUREşTI - RECOMANDĂ
- Jun.2015 We will always have Paris (V): istoria Musee du Louvre, în paralel cu istoria Franței — scris în 16.05.16 de diacrys* din BUCUREşTI - RECOMANDĂ
- Mar.2015 Palais Royal - Musee du Louvre — scris în 08.04.15 de iulian68 din BUCUREșTI - RECOMANDĂ
- Aug.2013 Codul lui Hammurabi — scris în 02.09.18 de mihaelavoicu din PLOIEşTI - RECOMANDĂ
- Nov.2011 Muzeul Louvre in imagini — scris în 13.12.11 de tempesta55 din GâRCINA [NT] - RECOMANDĂ
- Jul.2011 Din nou la Luvru (XIII) — scris în 25.05.12 de Ovidiu istorie din BOTOşANI - RECOMANDĂ
- Jul.2011 O zi la Luvru (VII) — scris în 22.05.12 de Ovidiu istorie din BOTOşANI - RECOMANDĂ
- SOCIALs
AmFostAcolo® este marcă înregistrată