Muzeul muzeelor lumii... Luvrul

TIPĂREȘTE

Daca m-ai fi intrebat in urma cu treizeci de ani, la inceputurile adolescentei mele, care ar fi cea mai mare dorinta pe care sa mi-o indeplineasca... pestisorul de aur…as fi raspuns fara ezitare…sa vad Luvrul.

… Dorinta vizionarii acestui muzeu era in realitatea cenusia a acelor ani, una. nebuneasca, caci ce sanse erau sa I se intample asta unui copil din blocul comunist, pe care il desparteau de Luvru nu numai distanta celor cateva mii de kilometri, dar si tragicele interdictii de calatorie “in afara”…ale unui regim devastator? …

Niciuna, pana in 1989…cel putin... dar soarta... sau mai degraba viata... a facut sa mai astept alti 18 lungi ani pentru a-mi implini visul

Am expus pe larg, in primul review …parizian, motivele pentru care Parisul a reprezentat pentru mine destinatia suprema, asa ca n-o sa revin cu acele argumente…Dar de ce numaidecat LUVRUL? Am sa incerc sa raspund acestei intrebari din perspective…de atunci …si de acum…

Luvrul insemna si muschetarii lui Dumas si Caterina De Medici…, si Ana de Austria…Dar in primul rand Luvru … pentru ca Luvrul era, este si va fi cea mai mare expozitie de obiecte de arta universala care poate fi vizitata in aceste timpuri. Dar British Museum sau National Gallery ale Londrei, dar Metropolitan Museum al New Yorkului…dar Galeriile Ufizzi ale Florentei? Veti intreba pe buna dreptate…

Nu vreau sa va raspund doar…statistic…cifra record de 8,5 milioane de vizitatori inregistata anul trecut, record absolut pentru batranul palat fiind cu mult mai mare decat cifrele muzeelor concurente…vezi adresa aici

Dincolo de statisticile lipsite de suflet, suprematia muzeului rezida in starea cu totul si cu totul speciala pe care acesta ti-o induce din clipa in care, cobori, uluit de ineditul peisajului subteran cu scarile rulante, sub controversata piramida de sticla a lui Pei...

Cred ca aceasta initial mult-hulita constructie ultramoderna a reprezentat cea mai potrivita solutie arhitectonica, caci, cum altfel puteai asigura un lux zilnic de… 27.ooo de vizitatori, cifra imensa, de altfel, care reprezinta pentru orice curator de muzeu din lume, suprema provocare.

Piramida, asigura prin transparent sticlei si lumina naturala atat de necesara in holul imens, subteran, de unde pornesc cele trei intrari disticte catre cele trei aripi imense: Richelieu, Sully si Denon.

Aici sunt necesare niste scurte dar utile precizari pentru potentialul vizitator.

Luvrul a fost initial un castel fortificat de mici dimensiuni, ce ulterior fost transformat si extins... pana s-a ajuns la forma actuala, lucrarile de extindere din perioada renascentista... fiind intrerupta... de concurentul sau Versailles-ul, pe care Regele Soare il allege ca resedinta, in defavoarea Luvrului, unde se opresc lucrarile de amenajare... Lucrarile se reiau, ulterior, dar Luvrul asteapta Revolutia pentru a deveni ceea ce e si astazi…un muzeu!

Un muzeu... al Republicii, cum ii spunea si numele de atunci…care, in mod ciudat, restrictiona accesul publicului... la o singura zi pe saptamana…restul zilelor, muzeul apartinand artistilor vremii…

Mai tarziu, Napoleon I isi pune amprenta asupra muzeului, o amprenta atat de …apasata…incat Muzeul Central al Artelor Republicii, devine Muzeul... Napoleon!!

Dar un alt Napoleon…Napoleon al III-lea, incearca sa extinda Luvrul initiind proiectul “Le Grand Louvre” si construind, printre altele, o noua aripa, spre gradinile Tuilleries, vremelnic insa, caci revolutionarii Comunei din Paris au distrus-o ireversibil...

Toate aceste date istorice, precum si o schita a palatului se regasesc aici

Intelegeti de ce, dupa secole de adaugiri, demolari, completari…planul Luvrului este destul de complicat, caci, in afara de aripile (Richelieu, spre Rue de Rivoli, Denon, spre Sena si Sully spre Place de Louvre) si curtile principale (curtea Napoleon unde se afla Piramida si Curtea Patrata-Le Cour Caree- locul fortaretei initiale), Luvrul mai are trei aripi si sase curti mai mici…

Cert este, ca dupa ce cobori in holul subteran iti lasi bagajele mari gen rucsac la garderoba (cei de la security ne-au intors cand am incercat sa intram cu el, cu toate ca se scaneaza bagajele inainte de a intra in aripile célèbre) si cumperi bilet de la ghiseu (pentru a vedea gratuitatile si reducerile... click aici)

Biletul normal ce asigura vizitarea pe parcursul unei intregi zile e doar 9,5 E, suma mica daca e sa ne raportam la numarul, varietatea si calitatea obiectelor expuse intru admirare…ca sa nu mai spun ca pentru tinerii sub 30 de ani, de pilda, abonamentul anual, costa…15 Euro…

Iata-te, gata sa dai piept cu Luvrul, cu harta gratuita a muzeului in mana…nu asteptati sa v-o dea cineva…mergeti si luati-o dintr-unul din locurile amenajate special pentru asta…variante lingvistice multimple: franceza, engleza, germane, rusa, chineza, japoneza...

Varianta in limba romana? Inca nu... dar harta, in franceza, de exemplu, e explicita si chiar indica, la fiecare etaj al fiecarei aripi…cele mai cunoscute exponate…cu fotografiile acestora…

Uitasem sa va spun, cele trei aripi au mai multe etaje, iar accesul la aceste etaje se face de cele mai multe ori pe scarile de marmura, rareori cu liftul si intr-o masura si mai mica cu scarile rulante…

Studizei harta... incerci sa stabiesti o ordine, dar constati ca ceeea ce te intereseaza e plasat unul... la parterul unei aripi, …altul... la etajul II al aripei opuse…si cel de-al n-lea in aripa perpendiculara pe primele, nu prea realizezi bine unde…

In fata, in spate, in lateral, sus…pe scari... nu vezi altceva decat o mare de turisti, cei mai multi asiatici cu aparate de fotografiat ce m-au facut sa ma simt umilita de vechimea si simplitatea aparatului meu... ca un copil sarac de la tara care venit la scoala la oras se simte rusinat de incaltarile lui demodate, .

Peste multimea pestrita, demna de Turnului Babel…un murmur intens, mii de sunete amestecate intr-o oala imensa, rasturnata apoi, fara mila, in urechile noastre nepregatite pentru un astfel de asalt...

Aglomeratia, mai ales la primele ore, este un adevarat blestem…amplificat desigur de zilele de gratuitate.

In acea inghesuiala teribila mi-am pierdut o esarfa... cateva secunde. doar... caci un domn. japonez, as zice, dupa figura... dar mai stii... mi-a inapoiat-o atingandu-ma pe umar. Habar n-aveam ca o pierdusem, asa ca m-a luat prin surprindere…i-am multumit…s-a inclinat si –a pierdut in secunda urmatoare in involburea umana din holul ce marca startul aventurii...

Daca va apuca disperarea acolo, in acel hol supraaglomerat... linistiti-va, pe masura ce va indepartati, multimea se dilueaza incet-incet, iar aglomeratie veti mai gasi doar in cateva puncte cheie…La Mona Lisa... La Venus din Milo…in sala Rubens... si, eventual, in salile cu pictorii romantici francezi…

Presati de aglomeratie si ametiti de zgomot am renuntat la programarea initiala care o avea ca prim obiectiv pe Mona Lisa si am virat catre cea mai apropiata intrare, care s-a intamplat sa fie cea a aripii Richelieu...

La intrarea desasupra careia statea scris mare numele Cadinalului, esti invitat sa cumperi dreptul de utilizare al unui audioghid…ezit... caci explicatiile audioghidului riscau sa imi incetineasca …galopul... dar pretul foarte mic, ma face sa ma decid... Si bine am facut, caci acea cutiuta fermecata m-a facut sa ma opresc nu numai in fata panzelor si statuilor célèbre, ci si in fata altor piese, poate la el de expressive si de valoroase, dar care au avt nesansa de a nu fi la fel de promovate, dintr-o slaba strategie de PR…

Ce se poate vedea la Luvru? Grea intrebare, caci vorbim despre un numar imens de exponate (aproximativ 350.000), structurate in cateva departamente precum cel de antichitati egiptene, cel de antichitati gracesti, etrusce si romane, cel de antichitati orientale, de pictura, de obiecte de arta, departamentul de Arta a Islamului, cel de sculpturi si cel de arta grafica. Detalii mult mai ample se gasesc aici

Am nimerit, din pura intamplare la departamentul de sculpturi franceze…am vrut sa ma intorc, caci, din punctual meu de vedere, nu francezii erau sculptorii pe care imi doream sa ii vad. Stateam pe coridorul care ducea catre o zona luminata natural…si... din curioziate si pentru ca stiam ca voi avea timp de stul de Venus din Milo si de Scrib, am avansat…si am ramas incremenita…intr-o sala imensa, ce se se ridica pe inaltimea a trei etaje…doua grupuri statuare immense mi-au atras atentia: doi cai, de-o parte si de alta a salii, ridicati navalnic pe picioarele din spate, abia tinuti in frau, la propriu, de catre doi tineri la fel de puternici ca si ei...

Realismul scenei era incredibil, iar realizarea artistica, pe masura, incremenirea in piatra a calului si stapanului sau parand a fi doar o iluzie…si acesta a fost doar inceputul... am mers sala dupa sala, prin zona respectiva, poposind cu audioghidul din metrou in metru, aproape ,,caci, in fata ochilor mei uimiti s-au dezvaluit sculpture de mare calibru, toate, absolute toate ancorate in trecutul tumultos al Frantei. mele dragi.

Caci am mangaiat, acolo statuia care o reprezenta pe zeita Diana…de fapt un omagiu adus Dianei de Poitier, amanta regala timp de 25 de ani, atat de urata de sotia inselata…Caterina de Medici Am admirat…monumentul ce trebuia sa depoziteze inima lui Henric al II-lea, regele infidel, sotul acelei Caterine... Am privit, ca-ntr-un vis, zeci de sculpturi insufletite, unele de o delicatete iesita din comun, precum statuia Mariei-Magdalena, din lemn de tei, care, imbracata doar in propriile plete, priveste timida vesnicia… Daca va spun ca acolo exista si sculpturi de Michelangelo... pe care le veti recunoaste fara sa le cunoasteti dinainte... sper sa va conving sa nu ocoliti acea aripa aproape pustie…

Dar cea mai vie, mai contemporana statuie a Louvrului, ramane pentu mine statuia Scribului, pe care l-am gasit in cealalata aripa, Sully. Ma astepta, privind inainte, cu ochii lui incredibil de reali ,,din cristal de stanca, nemaivazuti, expresivi si unici…Si cand te gandesti ca aceasta statuie fascinanta afost primita …cadou de francezi, de la statul egiptean, in 1854…

Inteligenta privirii, ca de altfel intreaga sa atitudine de retinuta nerabdare si perfectiunea detaliilor, fac din Scrib, una dintre cele mai importante sculpturi…in calcar…ale antichitatii...

In comparatie cu el Venus din Milo si Victoria din Samotrace, decapitate, e drept de istorie, nu m-au impresionat decat prin dimensiuni…

Daca e sa trecem de la sculpturi la picturi, aici ar fi de scris cateva volume, asa ca las placerea celor ce nu au vizitat inca Luvrul sa descopre farmecul panzelor din muzeu. O sa va intalniti cu panze uriase, respirand forta, ce ocupa un intreg perete, precum “Noces de Cana” a lui Veronese cu panze mici ,,ce sugreaza, pana si prin dimensiuni, avaritia personajelor, precum “Camatarul si sotia sa” de Metsys

. O sa va intalniti cu realizari artistice de exceptie, pe paliere artistice extreme de variate, de la realismul cutremurator al lui Theodor Gericault in “Pluta Meduzei”, povestea (reala) a supravietuirii pe o pluta a echipajului unui vas numit Meduza, la desavarsirea nudului “Marei Odalisce” a lui Ingres. Sa nu ratati bijuteriile pe panza ale lui Poussin si Watteau, dar nici cea mai romantica pictura a Luvrului, care va va smulge, cu siguanta o lacrima…”la jeune martyre”, un tablou cu un mesaj extreme de intens …

Sa incercati sa nu fiti nedrepti nici cu pictorii flamanzi, ale caror naturi moarte…sunt mai vii decat orice alte reprezentari plastice…statice.

Nu ezitati sa aruncati macar o privire Artei Islamului, unde fenomenul artistic are cu totul si cu totul alte dimensiuni si forme decat cel crestin…veti admira, deopotriva un minuscul filigran in fildes, imense covoare de lana ce reprezinta aparitia lumii, si, culea paradoxului, un vas unic, folosit pe post de cristelnita in care erau botezati regii Frantei …

Daca vreti sa intrati, macar o clipa, in pielea lui Napoleon al III-lea, nu uitai sa ii vizitati apartamentele, caci mobilerul, vesela, corprile de iluminat, in general tot ce inseamnan arta decoratiunilor interioare se manifesta aici in toata splendoarea sa…mai degraba decat la Versaillles…acolo nu domina bunul gust…ci opulenta...

Probati macar cu ochii mintii, doamnelor, bijuteriile coroanei din legendara Sala a lui Apollo, caci perlele impratesei Eugenia si inelul cu diamantul de 140 de carate va vor veni, cu siguranta, perfect...

Sper sa nu fi uitat ceva …foarte important... caci altfel, am uitat sau am omis cu siguranta destule, dar cum sa nu uiti ceva... cand comori sunt acolo cu sutele de mii?

Poate va intrebati de ce nu pomenesc nimic despre Da Vinci cu a sa unica Mona Lisa?

Pentru ca tabloul acesta, uluitor prin compozitie si culoare, nu poate fi… povestit... El poate fi doar respirat, adulmecat, gustat, de fiecare in parte caci indescriptibilul, prin definitie... nu poate fi descris... mergeti asadar sa va intalniti cu Mona Lisa la ea acasa, la Luvru…Sigur va asteapta…dornica, ca orice femeie, din orice dimensiune a timpului si a spatiului... sa fie admirata…

Nu o dezamagiti pe Mona Lisa...

---

VIZUALIZĂRI: 6605 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI