Muzeul Thyssen-Bornemisza, o colecție privată extraordinară

TIPĂREȘTE

Adresă – Paseo del Prado, 8

Site – museothyssen.org

Preț intrare 10 euro.

Gongul Afa, bate astăzi și pentru mine cu mult dor, am hibernat destul de mult pe site, dar v-am urmărit cu drag și v-am citit, vă doresc anul acesta călătorii fără saturație, un depozit cu amintiri bogate și picioare sănătoase.

Eu port încă în mine, o valiză cu amintiri spaniole, ca o minge mare, ce nu a mai avut timp, să se rostogolească pe ecran.

M-am regăsit după o perioadă de reflux, în urma unei pierderi imense... am decis să nu mai stau încremenită, ca aripile unei mori de vănt și să încep să scriu, împărtășind cu voi, ultimele mele călătorii, până nu mă prinde vara.

Madridul, oraș al artei și culturii are în triunghiul de aur de pe Passeo del Prado, un muzeu excepțional în Palatul Villahermosa, care deține una din cele mai importante colecții particulare din lume, plouă în el cu capodopere ce ilustrează istoria artei occidentale din ultimii 700 de ani, voi marca eu primul gol, în rubrica de muzee a Madridului, nou creată.

Toate numele mari ale artei europene se află sub acoperișul Muzeului Thyssen Bornemitsza, ce reprezintă un dar făcut spaniolilor, iubitori de artă, de catre o familie bogată, iubitoare de frumos.

Carmen Cervera, născută la Barcelona în 1943, e o legendă, ea ocupă un loc special în inimile spaniolilor și în istoria actuală a muzeului, care și-a deschis porțile în 1993, numele ei apare frecvent în mass media spaniolă, baroneasa are o poveste de viață fascinantă, strâns legată de viața muzeului.

Povestea colecției de artă a baronesei, Carmen Thyssen -Bornemitsza

Povestea colecției operelor de arta, este fructul achizițiilor unei familii ilustre de magnați germani, ea începe cu voința industriasului August Thyssen , (n. 1842), care va pune bazele unui imperiu financiar, în domeniul fierului și otelului, în regiunea Rin –Rurh. Spre sfărșitul vieții, el va începe să colecționeze opere de artă cu ajutorul prietenului său, Auguste Rodin, dar declanșarea primului război mondial, va opri elanul artistic al acestuia.

Fiul lui, Heinrich Thyssen (1875-1947), căsătorit cu o baroneasa unguroaică, sfidează dificultățile postbelice, arătându-se interesat de artă și nu de nazism, el va continua tradiția începută de tatăl său, ce moare la 80 de ani.

Intre cele două războaie mondiale, Heinrich va achiziționa un număr impresionant de opere de artă germane, olandeze, italiene si chiar englezesti. El va decide să mute colecția în Elveția din motive de sigurantă, în 1932, în Villa Favorita , de pe malurile lacului Lugano.

La moartea lui Heinrich, uriașa colectie ce număra 525 de opere, a început să se cam împrăștie, din cauza pretențiilor la moștenire ale celor patru copii, Hans Heindrich, fiul lui (1921-2002) încearcă să o salveze cu mari greutăți.

Hans Heinrich Thyssen Bornemitsza s-a născut în Olanda la Scheveningen, el preia afacerile familiei, devenind chiar expert în pictură, tipul începe să achiziționeze opere de artă din secolele 19 și 20, precum și un set impresionant de pictori expresioniști germani, la care va adăuga ulterior, pictori impresioniști și post impresionisti.

El a avut cinci soții, iar Carmen Tita Cervera , va fi ultima lui sotie și marea lui dragoste, au împreună cinci copii, două fete fiind adoptate.

Actuala baroneasă, sotia lui Hans, e moștenitoarea impresionantei averi a familiei Thyssen. Ea este fiica unui inginer catalan și a avut parte de o educatie aleasă la cele mai bune scoli din Europa, dar a avut și o viață plină de surprize, a fost de ex. aleasă Miss Spania în 1961.

Carmen Cervera este detinătoarea unei colectii personale de artă, estimată la 700 de mii de dolari, ea a fost de acord să împrumute gratuit colectia sa, statului spaniol, într-o extensie a muzeului actual, începând cu 2004.

In tinerețe frumoasa doamnă, a călătorit la Hollywood, a intrat rapid în cercurile artistilor americani și s-a căsătorit, cu actorul Lex Baxter, care l-a interpretat pe Tarzan, dar căsătoria lor se termină după 8 ani, prin decesul sotului.

In 1989 se va naste fiul ei Borja, fructul unei relații ascunse, o vedem apoi căsătorită cu baronul Hans Thyssen Bornemitsza în 1985, pe care-l cunoaște în timpul unei călătorii cu avionul.

Acesta o va introduce în lumea colectionarilor de artă, iar seniora Carmen îi va deschide portile Spaniei, propunăndu-i să aducă toată colecția la Madrid.

La moartea soțului ei, Carmen Cervera devine cea mai bogată văduvă din Europa si țelul ei în viață este acela de a salva unitatea colecției, fiind mult iubită de spanioli.

In 1992 colecția va pleca la Madrid, inițial sub formă de împrumut în palatul de Villarhemosa, după un an de zile statul va cumpăra colecția baronului.

Acest palat va fi modificat și adaptat noului său rol, de către Rafael Moneo, în 2004 se va adăuga o extensie pentru colecția privată a baronesei, care este doar împrumutată statului pe termen lung.

M-a încântat călătoria mea, într-o colecție unică de o calitate exceptională, fiecare artist și școală de pictură, e reprezentată de căteva tablouri sau unul singur, începând cu primitivii italieni și flamanzi, până la expresionism și art pop. Punctele ei forte sunt pictura americană de secol 19, impresionismul si expresionismul, în care Prado nu prea excelează.

Colecția Baronesei Carmen Thyssen –Bornemitsza este expusă într-o extensie adăugată palatului în 2004, ea constă din aproape 200 de picturi, cu accent pe peisaje din impressionism și postmodernism, precum și lucrări ale expresionismului german și ale fovismului.

Călătorie artistică personală, prin muzeul de artă Thyssen -Bornemitsza

Nu am curajul și nici timpul, să vorbesc despre 1000 de tablouri, ele oricum mi s-au amestecat în minte și în inimă, într-o stare de agitație interioară proprie, am fost pusă în fața unei lectii de artă noi, confruntată cu mari nume de pictori, cu tablouri în premieră și cu multe picturi americane și germane total necunoscute.

Am adus acasă pe CD, doar câteva tablouri care pe mine m-au încăntat, am avut în mână un pliant cu pozele color ale capodoperele ce te trăgeau de mânecă și cu schema muzeului, astfel că traseul meu prin expoziie, a fost mai ușor.

Am vizionat tablourile în stagnare și mișcare, fără să am grația balerinei lui Degas, mi-am pus lentilele pe operele clasice ale vechilor maeștri, am întâlnit școli de pictură europene, vechi și moderne, fără oprire pentru 3 ore, până când jocul a devenit prea obositor, gardienii vigilenti nu mă lăsau să pornesc blitzul.

M-am îmbrăcat în haine de cavaler cu Carapacio, mi-am pus haine flamande când a început să plouă în fața lui Rembrandt, ce ieșea din tenebre zâmbitor, am aplicat pe haine un guler de dantelă cu dragul de Frans Hals, am dat cu ochii de Veneția blondă în picturile italiene, am trecut prin stări de extaz religios cu El Greco și Zurbaran, am admirat forme rubensiene, mi-am pus în cap o pălărie în tabloul lui Renoir, am fost amazoană și am mers călare cu Eduard Manet, mi-am schimbat pălăria la modistă cu Lautrec, mi-am pus o mască de arlechin cu Picasso, am mirosit un lan de grău cu nebunul de Van Gogh, am suferit de melancolie și înstrăinare, singură la un hotel pictat de Hopper, am pus piciorul la Londra pe podul Waterloo cu Andre Derain, si am plecat apoi epuizată la o plimbare modernă, ca doamna în mov dintr-un tablou cubist american, al unui pictor necunoscut mie, în care eu m-am regăsit, m-am plimbat prin peisaje urbane și rurale si ca turist înfometat, am simțit că sunt, în al nouălea cer.

Vizionarea cronologică a muzeului -Nivelul 2

Proba muzeului este asemănătoare unei ,,experiențe artistice’’, în măsura în care fiecare dintre noi, ne confruntăm cu propriile noastre gusturi estetice. A fost evident imposibil să cuprind toate tablourile, în articolul meu voi ,,aresta ‘’pentru eventualii cititori, câteva capodopere pe gustul meu.

Colectia permanentă este distribuită pe trei nivele, orice tur inteligent începe de la etajul 2, unde se află la ei acasă marii maeștri.

Primele camere sunt dedicate picturii Renașterii italiene, picturii flamande (sălile 1-4) și artei baroce, mă uit lung la două bijuterii ale expozitiei ,,Bunavestire’’ a lui Jan Van Eych și ,,Maica noastră a copacului uscat’’, un panou pictat de Petrus Christus.

Periplul meu cultural va începe cu adevărat în sala 5, unde voi stagna mai mult să admir un portret renascentist al lui Heinrich al VIII lea, plin de sine, realizat de Holbein.

De la Renaștere la Baroc

Sala 7 mă conduce spre picturi renascentiste ce aparțin perioadei de vărf a Renașterii italiene- stop cadru pe Vittore Carpaccio cu ,,Portretul unui tânăr '' (1510), îmi place ținuta cavalerului războinic ce posește întrun peisaj prețios, e una din marile capodopere ale colectiei, subliniată de folderul din mâna mea.

Ajung la scoala de pictură germană și italiană, ma opresc în fața următoarei piese tari a muzeului, în sala 8, unde mă privește Isus printre doctori , pictat de Albrecht Durer , un tablou în culori tari, extrem de profund, ce prezintă contrastul între frumusețea lui Isus și bătrânețea caricaturală a doctorilor, această pănză a fost realizată de artist în călătoria lui la Veneția.

Baletez spre sala 10 si fotografiez cu succes celebrul tablou Nimfa întinsă , a lui Luchas Cranach cel Bătrân .

Dar regalul artistic îmi apare în sala 11 unde Titian cu ,,Sf Ieronim în Sălbăticie’’, Tintoretto și El Greco se întâlnesc în dialogul artelor.

El Greco e prezent în Muzeul Thyssen cu tablourile ,,Buna Vestire’’ ,,Imaculata Conceptiune’’ si ,,Cristos pe Cruce’’, grecul cu suflet spaniol confirmă și aici că el este un maestru al sentimentelor înălțătoare și al sublimului.

Barocul timpuriu din sala 12 aduce un suflu nou, fugind de canoanele Renașterii, iar pictorului spaniol Ribera îi este dedicată o sală întreagă.

Spionez cu ochiul un grup de americani însotiti de un ghid, în fața capodoperei lui Caravaggio -Sfanta Caterina de Alexandria , trag cu urechea și aflu povestea unei frumoase prostituate din Siena, care era și o curtezană de top. Roata de lângă ea pare să se învărtească, ea a fost torturată și legată de roată cu țepuse de fier, prin secolul 4, dar un tunet căzut din cer a distrus roata, ea va deveni o sfântă și o martiră.

Două tablouri mi-au intrat în vizor, în sălile 16- 18, ele scot în relief influența artei italiene asupra celei europene.

In prim plan Canaletto aduce orasul de pe lagune, Venetia stă parcă pe un tron al gloriei eterne, e veșnic înfloritoare, parcă aud aievea clopotul de la San Marco si apele lovindu-se de cheiurile orasului.

,,Canal Grande '' si ,,Plaza San Marco’’, oglindesc o Veneție radioasă. Retrăiesc în vis, furnicarul de oameni din Piața San Marco, cetatea îmbătrâneste frumos, tablourile prind într-un foc de lumini, ape și pietre, imagini clasice din orașul lagunelor.

Pictura olandeză și flamandă

Evident că încep să mă simt ca acasă în sălile 19-21, unde ochii mei revăd vechi cunostințe –Anton Van Dych, Brueghel cel Bătran, Rubens cu ,,Toaleta lui Venus’’ și un Rembrand, ei sunt vedetele scolii.

Rembrandt cu un autoportret, țâșneste din tenebre ca un archibuzier din Rondul de noapte, e solitar în colecție, a venit la Madrid cu corabia din Amsterdam, poartă o pălărie pe cap și un lanț pe haină, ca podoabă, el rămăne strălucitor pe perete, nu se frânge de spate, e geniul care râde singur

La acest etaj există o extensie cu 8 camere ale colecției baronesei, cu picturi de Canaletto, Constable, Van Gogh, iar în camera H strălucesc Monet, Sisley, Renoir, Pissaro și Degas.

Muzeul Thyssen, strălucește la etajul unu (sălile 22 -40)

Trec spre sălilie 22-26, unde zâmbesc liniștit la moda gentlemenilor cu danteluțe din secolul 17, fac o reverență în fața Grupului de Familie într-un peisaj al lui Frans Hals , mă simt comfortabil, sunt prezente și alte lucrări ale scolii olandeze, cu peisaje, interioare și aspecte ale vieții cotidiene.

Lecția de artă mă introduce în curentul rococo de la începutul secolului 18, reprezentat excellent de Antoine Watteau în ,,Pierrot multumit ‘’și ,,Toaleta’’ lui Francois Boucher.

Sălile 28-30 mă duc ca văntul de la pictorii englezi ca Thomas Gainsborough și Reynolds la pictorii moderni ai artei nord americane din secolul 19, ei reprezintă elementul de noutate în colecție.

Europa romantismului din secolul 19, e reprezentata prin trei lucrări de Goya, Gericaux și Delacroix, Courbet și Constable.

Impresionismul și postimpresionismul, pete de culoare .

Sălile 32-33 mă teleportează, în impresionism și postimpressionism, unde sunt expuși reprezentanți valoroși ai curentelor respective.

Mă plimb cu Renoir într-o grădină în ,,Femeie cu Umbrelă’’, mă opresc pe strada Rouen într-un tablou al lui Gaugain, admir pe Claude Monet la Vetheuil într-un peisaj, pe Cezanne în ,,Portretul unui fermier’’, dar mă odihnesc mai mult într-un lan de grău cu Van Gogh .

Mă atrage ca în hipnoză Edgar Degas , cu două tablouri de vis, La Modistă și Dansatoare în verde un tablou superb, o odă închinată feminității, simti gratia balerinelor pe ringul de dans, e plin de sensibilitate, culoare și mișcare, el e pictorul impresionist pe care îl ador din tinerețe.

Van Gogh -Les Vessenots , strigă dragostea de viață în plin soare

Nebunul olandez pe care -l iubesc nespus, mă oprește cu un peisaj din Auvers, ca o paletă nervoasă, e posibil ca acest tablou să fi fost ultima lui creație, înainte de sinuciderea sa.

E un peisaj de țară simplu, în culori stridente văzut într-o viziune personală, ce reprezintă un sat preferat al lui Pissarrro, Corot și Cezanne, îmi reamintesc că Van Gogh a pictat în Auvers, 70 de tablouri.

Am admirat tabloul din care răzbate sentimentul libertătii, singurătății și melancoliei, e o capodoperă a tezaurului Thyssen.

La etajul unu, extensia cu camerele I-P ce apartine colectiei particulare a baronesei, te încântă cu Gaugain, Degas, Touluse Lautrec, Munch, Kandinski, Picasso, Hopper, Juan Gris.

Modernismul, tablourile își schimbă măștile

Călătoria în compania marilor pictori devine specială în sălile 34-38 cu formele expresionismului german și fovismul.

Andre Derain cu ,,Podul Waterloo ‘’dă semnalul călătoriei în arta modernă, entuziasmul pictorului pentru capitala britanică l-a făcut să picteze într-o interpretare fovistă malurile Tamisei, altfel ca Turner. Personal mi-a plăcut capodopera lui Derain, e o explozie de culori de verde, mov, albastru, el reprezintă deja noua generație de artiști.

Am întors capul în fața expresioniștilor germani, în sălile 35-40, deși ei sunt considerați unul din punctele fierbinti ale colectiei, nu prea mi-au trezit emoții.

M-a încăntat Eduard Munch pictorul norvegian, considerat un precursor al expresionismului german, cu tabloul ,,Seara ‘’ … o imagine a unei fete cu pălărie despre melancolie și izolare în marile orașe, o pictură a vieții moderne a nordului.

Nivelul 0... surprize moderniste, eu m-am îndrăgostit de Hopper

8 săli la parter ne conduc în cubism și în arta abstractă, suprarealism, pop art și artă figurativă postbelică, este o secțiune a muzeului, ce mi s-a părut depășită de concurenșa vecinei, muzeul Reina Sofia … îl scot și pe el curând în competiție, să faceți ca mine, puțină gimnastică intelectuală.

Am călătorit prin cubism cu Picasso în 8 tablouri, cu Juan Gris în tabloul ,,Fumătorul ‘’. l-am salutat scurt pe Georges Braques, am rămas blocata în fața lui Salvador Dali cu ,,Visul provocat de o albină‘’, am descoperit pictori americani moderni, și poate, un stil nou de a privi arta contemporană.

Am ridicat sprâncenele în fata suprarealismul lui Max Ernst în două tablouri ciudate, m-au atras și titlurile lor ,,33 de fete ce au pornit la vănătoare după un future alb’’, am văzut doar o explozie de culoare în dansul noptii, cealaltă pânză avea un titlu surprinzător Copaci solitari si conjugali , am examinat ca într-un puzzle, niste chiparosi ce semănau cu niste formațiuni vulcanice, un peisaj fantasmagoric, ce-mi sugera o viziune apocaliptcă a lumii.

O prezență proaspătă în catalogul Thyssen este pictorul german –american

Lyonel Feininger , exponent al expresionismului și cubismului. Am admirat frumusețea cubică a Doamei în mov , o figură de femeie fragmentată, văzută din spate, care se plimbă pe străzile Parisului. Ea e pictată în căteva linii curbe și unghiuri lungi, de mare efect, ce m-a intrigat este frumusețea pe care am găsit-o în individualitatea ei. Nu seamănă cu nici o altă femeie, e la fel de înaltă ca și clădirile din jurul ei, cred că tema tabloului se refera la alienarea individului în societatea modernă.

PERLELE acestei ultime secțiuni de la parter sunt Pablo Picasso cu Arlechin în Oglindă și Eduard Hopper cu cu ,,Cameră de hotel ''.

Picasso joacă în muzeul Thyssen rolul unui arlechin, veți iubi tabloul, sunt sigură, el a avut intenția să fie un autoportret al pictorului, combinănd elemente din comedia dell arte cu cele de la circ. Mi-a plăcut pălăria arlechinului răsucită pe două colțuri, el este îmbrăcat într-un costum de acrobat și poartă pe față masca lui Pierrot.

Ultimul tablou, care mi-a plăcut mult, este considerat de critici o capodoperă a pictorului American Eduard Hopper, prezent cu lucrarea Cameră de hotel , o imagine a singurătății femeii în marele oraș, o compoziție de mare sensibilitate și rafinament. M-am identificat cu femeia singură din hotel, ce stă pe marginea patului, cu niște valize nedesfăcute, aruncate într-un colț, e aplecată asupra unei hârtii galbene, verificănd mersul trenului din ziua următoare, este cam obosită și e gânditoare, într-o cameră rece, parcă trăiesc un film ce-mi aparține. Am stabilit cert o relație emoțională cu acest pictor al dragostei pentru viață. Tabloul a fost pictat la New York în 1967.

Arta pop tăsneste în tabloul lui Roy Lichestein, în ,,Femeie la baie ‘’, un tablou static, geometric, ce pictează parcă pe Venus a lui Rubens, dar într-o ipostază de secol 20, e fața unei femei în cadă, o eroină modernă, zâmbitoare, în alt limbaj artistic si un joc luminos de culori.

Expoziția temporară :Zurbaran, o nouă perspectivă

La parter era în plină desfășurare o expoziție temporară intitulată ,,Zurbaran, o nouă perspectivă-, am plătit 7 euro pentru a vedea în premieră tablourile pictorului cel mai spaniol, dintre spanioli. 60 de lucrări ale pictorului baroc, mi-au oferit un crâmpei de vară cu realism mitic. Am parcurs în ritm lent traseul oferit de panorama oferită de pictorul spaniol, compozițiile sunt religioase, mistice, dramatice și teatrale, pline de tensiune religioasă, pentru mine ele au reprezentat o noutate, aveam să-l reîntălnesc pe acest pictor la El Prado.

La parterul muzeului avem acces spre magazinul muzeului, cafenea și terasă, am iesit afară în mica grădină, admirănd pe exterior clădirea veche a fostului palat, unde au răsunat odată concertele lui Franz Litz.

Vă mulțumesc pentru lectură.

Surse –museothyssen.org, Pliante muzeu.

Vă rog atașați :youtube (Mar. 28.2012 –uploaded by Museo Thyssen –Bornemisza)

---

VIZUALIZĂRI: 4612 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI