Muzeul Romantismului din Madrid, un clopot artistic eclectic

TIPĂREȘTE

Museo del Romanticismo - un muzeu mic, ca o bijuterie ascunsă

După vizitele ,,savante’’ la cele trei mari muzee ale Madridului, după ceasuri bune de impresii și sute de tablouri ce mi se învărteau de-a valma în cap, am zis să dau asaltul cu bidivii moderni, în Malasana, un cartier popular în nordul capitalei, pe unde spaniolii au trântit un muzeu al Romantismului, o mică bijuterie, poziționată parcă în clarobscur, e ca un golf liniștit pe o stradă necunoscută, departe de turiștii dezlănțuiti din centrul orasului.

Să călătorești chiar e o artă, fiecare dintre noi își construiește propriile imagini, vise și peregrinări, aveam notat de acasă, pe o listă, insolitul Museo del Romanticismo, o mică perlă din șiragul prea bogat de muzee și spații expoziționale de cultură ale Madridului.

Acest muzeu mic, de primă clasă europeană are un dublu rol, el ne introduce în perioada romantismului spaniol și ne dezvăluie atmosfera dintr-o casă burgheză de secol 19, fiind plin de comori artistice nebănuite, piese originale și curiozități.

Am luat-o voinicește la pas pe vestita stradă comercială Fuencarral, ce împarte cartierul gay Chueca de Malasana, dirijată fiind greșit de un spaniol spre Poarta barocă ornamentată în exces, de la Museo Municipal , o capodoperă în stil plataresc a lui Pedro de Ribera.

Palatul sau casa muzeu a romantismului spaniol, e o adresă ascunsă, pe Calle de Mateo , o stradă îngustă, liniștită, ce dormea tun la ora 9.00, joi dimineața, doar ,,majordomul’’ de la muzeu aștepta liniștit să bată gongul, fix la 9.30, aștept 30 de minute hoinărind prin zonă, înainte de a intra în clopotul eclectic al muzeului... vizitatori puțini, tot palatul va fi la mâna mea, ce bucurie după vizitele lungi de la El Prado.

Fiți vă rog pregătiți pentru o călătorie istorică aparte, cu multe zorzoane, invitația e deschisă tuturor gentlemanilor romantici și sensibiloși, îmbrăcați în frac negru, dotați cu joben sau costume de mătase și tuturor doamnelor cu fețe palide și coafuri sofisticate, purtând rochii lungi de organdi, obligatoriu înfoiate, strânse bine în corsete, fixate cu oase de balenă, or fi scrâșnind săracele din dinți, le văd aievea în vis înrămate în tablouri, ascunzându-și picioarele umflate de prea multă mazurcă, prin sala de bal. :(

Cu aceast tablou mental, ușor ridicol, îmi mobilasem eu sertarele, cu gândul la epoca romantismului european, despre cel spaniol știam doar că a coincis cu epoca reginei Isabella a II –a a Spaniei, mișcarea a aprins inimile tinerilor, intelectualilor și politicienilor, dar și tendințele sinucigașe și pasiunile furtunoase ale vremii.

Suntem în anul de grație 1776, palatul a fost fondat de marchizul de Malassana, cu ajutorul arhitectului Manuel Rodrigues.

Clădirea are linii orizontale clasice și o fațadă decorată cu blazonul ultimului proprietar, contele de la Puebla Maestre, (1850), în interior există două curți interioare și o grădină minunată, Jardin del Magnolio.

In 1921 regele Alfonso 13 decide să transforme casa în reședinta Comisariatului Regional de Turism, sub conducerea prietenului său, marchizul Benigno de la Vega Inclan (1858-1942), senator și membru al parlamentului spaniol.

Aparitia muzeului e legată de numele acestui patron al artelor, care era cunoscut ca un om prosper de afaceri și colecționar de artă. Marchizul a jucat un rol de pionerat în cultura spaniolă, fiind printre altele și fondatorul muzeului El Greco din Toledo, pe unde am pus și eu talpa sau al Casei Cervantes din Valladolid, unde locuiește colega noastră, Alinaro.

Muzeul romantismului și-a deschis porțile în 1924, pornind inițial de la colecția privată de artă a marchizului Vega- Inclan, deschizând o pagină nouă de istorie, ce recrează epoca acelui popular, mal de siècle... În 2001 casa muzeu a fost închisă pentru 8 ani, pentru remodernizare și redeschisă în structura actuală în 2009, deci nu prea a fost bătătorit de români.

La intrarea în muzeu plătești 3 euro pentru o broșură tipărită, sub formă de împrumut, care descrie în detaliu fiecare din cele 26 de săli ale muzeului, introducându-te teoretic, în curentul Romantismului, ca reacție la adresa iluminismului și revoluției industriale.

Mă voi mișca grațios în acordurile muzicii de pian și harpă, ce cântă doar urechilor mele, prin toată clădirea, unde viața pare vie cu un efort de imaginație, e musai să calci atent pe covorul rezervat vizitatorilor, sub ochii vigilenți ai paznicilor sau riști să fii admonestat sever.

Muzeul este o reconstrucție a unor interioare, ce poartă amprenta proprietariilor ce au locuit în aceste spații, toate obiectele au valoare afectivă și putere emoțională.

Colecțiile muzeului sunt bogate și eterogene, am descoperit picturi istorice, miniaturi, fotografii, mobilă veche, artă decorativă, sculpturi și haine de epocă, jucării, evantaie, ce m-au teleportat în atmosfera Romantismului spaniol.

Expoziția oferă rute romantice prin prin Sala de Bal, sufragerie, budoir, oratoriu și camera copiilor și grădină... dar aparatul meu foto dădea semnale de sărăcie, uitasem să-l încarc.

Scara si holul

Vizita mea a debutat cu scara și holul ce te dirijează spre corpul principal al clădirii, într-o lume selectă, cu un registru de splendori nebănuite.

Am salutat sub scară bustul marchizului Vega –Inclan, aterizând în holul decorat, unde pătrund în lumea copilăriei reginei ISABELA a II –a, într-o suită de portrete din copilărie, alături de tatăl ei, regele Fernando VII.

Holul cu mobilă gotică, mă conduce spre camerele cheie ale muzeului, ce sintetizează trăsăturile tipice ale unei case de tip isabelin.

Anticamera este ,,oglinda casei ’’, sau aperitivul ce ne stărnește pofta de a descoperi statutul social al locatarilor.

Strict tematic, camera reflectă anii de maturitate ai reginei Isabella II -a, ea se înfățișează publicului vizitator, într-un tablou măreț, în postură regală, trecând în revistă trupele, alături de soțul ei, Don Francisco de Asis, tabloul a fost pictat de un tip, Charles Porion. Această antecameră cu mobilier în stil ,,fernandino ‘’ ne introduce în stilul epocii, pe fundalul unor picturi legate de războiul de independență.

Marea sală de bal, în damasc roz, piesa de rezistență

Sala de bal este piesa de rezistență a casei palat, aș avea chef să mă așez pe un scaun isabelin, așteptând un conte să se îndoaie de mijloc și să mă invite la vals, dar îmi fac vânt doar cu evantaiul din dotare, examinând luxul ostentativ din jurul meu... casc ochii spre oglinzile de pe pereți și candelabrele de cristal... descopăr chiar o alegorie a apusului pe tavan. :)

Pe măsuțe mici și pe console, sunt expuse obiecte mici, porțelanuri, ceasuri, cutii muzicale, o întreagă colecție de amintiri, o harpă regală de marcă este elementul romantic perfect, ce ne invită în acorduri muzicale pe ringul de dans.

Poate că la pianul cu blazon regal, cânta chiar regina Isabella, în momentele ei de relache. In rest, portrete feminine cu cucoane pline de distincție, cine sunt ele, nu am habar... rețin doar portretul ducesei de Rivas și pe fundal, un portret cu regina Isabela, pictat de Federico de Madraza

In pas șovăitor intru într-o cameră mignonă, destinată acelor tertulias, discuții de grup, unde niște scaune de mahon numite ,,zburătoare’’, ce au aparținut unui poet, Juan Ramon Jimenez , erau așezate în fața pereților și mutate în timpul întâlnirilor, după toanele musafirilor.

Pe peretele central răsare portretul ecvestru al generalului PRIM, ce vrea probabil, să mă uit galeș la el, dar nu-mi cade cu tronc la inimioară, ca e static pe cal.

Camerele andaluze traditionale și pictorii madrileni -sălile 6-8

Următoarele trei camere, aparțin unor membri diferiți ai familiei, ele ne introduc într-o zonă privată, intimă, mai simplă, unde întâlnim exemple ale școlii de pictură, denumită Costumbrista. Subiectele prezentate sunt romantice, femeile poartă rochii flamenco, bărbații joacă cărți în taverne, apar și scene cu bandiți, este o lume demult apusă, galeria de tablouri atrage orice privire de estet.

Sufrageria este inima domestică a casei, locul de rendez- vous al familiei, în perioada isabelină, în această sală copiii învățau bunele maniere la masă.

Pe tavanul ei pictat, observ blazoanele tuturor provinciilor spaniole, el e iluminat de candelabre care au apartinut inițial palatului La Granja din Segovia. Camera e decorată cu peisaje și cu portretul unui strămoș al fondatorului muzeului.

Oratoriul

Tematica religioasă este prezentă în Oratoriu, unde magnificul Goya , prezidează sala cu tabloul lui San Gregorio Magno , ce a aparținut marchizului fondator de la Vega-Inclan. Tabloul e plasat deasupra altarului și e flancat de câteva picturi baroce, de inspirație romantică.

In această capelă venea contele de la Pueblo să se roage împreună cu familia și să audă vocea Domnului.

Camera copiilor, o lume cu jucării -sala 14

Camera copiilor aduce o notă veselă, o schimbare în viața familiei, se simte mâna feminină în decorarea ei și afectiunea între mamă și copii. Am vizionat portrete de copilași bucălați, jocuri de cărți, o casă cu păpuși din porțelan, erau așa de fragile, încât mi-ar fi fost frică să le ating

Budoirul și spațiul feminin (sala 16 și 17)

Stăpâna casei se refugiază într-un budoir cu un aer elegant, ce trădează statutul ei social, camera este evident, rafinată. Doamnele se înconjurau aici de obiecte prețioase și primeau vizitele prietenelor în timpul liber, după ce își exercitau datoriile domestice.

Portretele din dormitor aparțin mamei și soției, aici este zona unde femeia se bucura de libertate, citea sau poate scria scrisori iubitului, păstrându-le ca suvenire.

Există și un pupitru de scris portabil, numit ,,Bonheur du jour’’, alături de borcane cu cremă pentru piele și sticluțe cu parfumuri.

Patul în stil Empire e acoperit cu o cuvertură groasă și lăngă el, e așezat un leagăn de bebeluș. Strict tematic, camera reprezintă ideea de familie, căsătoria și relația dintre mamă și copil.

Tărâmul masculin -Biroul poetului sinucigaș Lara și camera de literatură

Intru în inima muzeului, în camera masculină, dedicată poetului romantic Jose de Larra , (1809-1837), care a reprezentat cu brio Romantismul spaniol.

Un portret al poetului și jurnalistului spaniol, atârnă pe perete. Poetul, cu un temperament sarcastic s-a sinucis la 28 de ani, în urma unei relații sentimentale cu Dolores de Armijo, al cărei portret poate fi de asemenea admirat.

Scrisori, cărți, un frac, note de plată, pistoalele poetului... sunt amintirile materiale, ce s-au păstrat în acest muzeu.

Pictorul Leonardo Alenza va satiriza tema sinuciderii, în perioada romantică, într-un tablou numit ,,Satira sinuciderii Romantice ‘’.

Mă opresc mai mult în Sala de literatură și teatru, ce reunea prietenii și artiștii în epoca romantismului, toate obiectele și mobilierul au valoare sentimentală și artistică, iar portretele de pe pereți reprezintă scriitori, actori, actrițe, realizate de pictori spanioli.

Fumoarul și biroul (sălile 19/20)

Fumoarul era rezervat bărbaților, decorarea sălii este realizată în stil oriental, cu unele motive arabe.

Tematic, fumoarul dezvăluie influențele orientalismului asupra mișcării romantice. În BIROU proprietarii casei primeau musafirii, niște mese mici ocupă zona principală a camerei, iar scaunele prezente sunt variate ca stil, imitând diversitatea orientală, este o atmosferă ce te îndeamnă să asculți povești interesante.

Dormitorul și Biroul (săli 21/22)

Stăpânul casei are un dormitor sobru, cu mobilă mai puțin elegantă, observ un pat Carlos IV, o noptieră, o chiuvetă și diverse obiecte de igienă, printre care și o periuță de dinți.

Biroul e o cameră cu ținută austeră, mobilierul e în stil fernandino și citesc pe un tablou numele marchizului Remisa. Galeria de portrete din ultimele camere, prezintă o suită de militari, bancheri și oameni bogați.

Sala de biliard , e un spațiu pentru socializare, aici se adunau nobilii spanioli să joace după masa de prânz.

Biliardul a intrat pe porțile Spaniei, odată cu dinastia Bourbonilor, în această sală se servea coniac și se fuma în prezența unor tinere doamne, ce țineau companie domnilor. Galeria romantică prezintă portrete feminine necunoscute mie, am reținut doar numele ducesei de Osuna.

Revin la parterul muzeului, predau broșura și mă opresc în mica librărie și în Grădina romantică, ce este parte a acestui loc plin de romantism, fac un scurt popas într-un un salon de ceai elegant.

Impresia mea generală este pozitivă, am mirosit parcă un trandafir rosé, în plin Madrid... e o casă /palat cam zaharisită, devenită un muzeu cu adevărat romantic, e ca o cutie cu bomboane dulci, ce capturează esența unui secol... e doar chestie de gust.

Ajung în stradă, am mintea rătăcită de atâta puturoșenie aristocratică... cine vrea o oază de romantism să poftească în micul muzeu din nordul capitalei

Bibliografie –Brosura muzeului, Museo Nacional del Romanticismo

Va Rog atașați clipul- Discover Madrid, Museum of Romanticism :youtube

---

VIZUALIZĂRI: 2785 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI