Galeriile Uffizi Florența (V)

TIPĂREȘTE

După chipul frumoasei Simonetta, cel imortalizat de Boticelli în reviewul anterior, am continuat parcursul muzeal, diferit față de cel din 2016 și asta datorită unui program de reorganizare finalizat în 2017, menit a moderniza sălile, dar și a mări spațiul expozițional al muzeului. În 2016 se vizita puțin din noul spațiu extins și la etajul I, în zona Arhivelor de Stat. Acum, în 2018 nu știu câte or fi fost, dar oricum, întreaga aripă de vest a primului etaj este vizitabilă, motiv pentru care am dăruit o zi întreagă, din timpul meu turistic, Galeriilor Uffizi. Pliantul menționează un nr. de 99 săli.

Continuăm vizita.

Ne aflăm tot în aripa de est, după ce am străbătut spațiul destinat pictorilor toscani din sec. al XIV-lea. Un loc important în muzeu îl ocupă Tribuna- acolo unde au fost aduse cele mai valoroase lucrări ale familiei Medici. Tribuna este un spațiu octogonal, aflat la mijlocul aripii de est, spațiu ce nu permite accesul vizitatorilor, decât privind prin cele trei uși laterale larg deschise, prevăzute cu cordoane de protecție. Pavimentul este acoperit de un frumos mozaic geometrizat, iar în mijloc se află o masă din piatră cu intarsii, la care autorul a lucrat ani de zile. Deasupra fiecărei uși se află tapiserii cu blazoanele familiei Medici, iar pereții sunt acoperiți cu portrete ale unor membri marcanți din familia Medici, dar sunt expuse și alte lucrări de artă de o mare valoare, cum ar fi, portretul lui Lorenzo Magnificul de Georgio Vasari, sau cele ale lui Cosimo I cel Mare și a soției sale, Eleonora de Toledo.

Dintre statuile aflate aici, se evidențiază Venus de Medici, sculptură din marmură care prezintă zeița dragostei Afrodita. Este o copie, ce se crede a fi fost făcută după zeița Atena, o sculptură din bronz, de Praxiteles. A fost adusă de la Roma, din vila familiei Medici, vilă aflată în grădinile Pincio.

Și încă multe alte copii de valoare realizate în epoca romană, după geniale opere grecești, se află în Tribuna Galeriei. Imediat după Tribuna, urmează un șir de încăperi care sunt destinate pictorilor italieni proveniți din diferite școli, precum cea venețiană sau sieneză, toți din sec. al XV-lea.

Aici fotografiatul a fost tare dificil, din cauza mulțimii de vizitatori.

În sala cu nr. 19 aflăm un Duccio cu o frumoasă lucrare ce prezintă evenimentul biblic când Iisus este arestat în Grădina Ghetsimani. Sau un Andrea Montegna cu

Tripticul de la Uffizi, datat 1460.

Tripticul, cu cele trei brațe ale sale, prezintă în mijloc scena prezentării Magilor. Acesta a fost comandat de Ducele de Mantova lui Andrea Mantegna. Andrea a fost fiul unui tâmplar și a dat dovadă încă din copilărie de un talent deosebit la pictură și desen. Nu a făcut școală de specialitate, dar a învățat meseria de pictor. A fost ucenic în atelierul unui pictor padovan al Renașterii timpurii din Italia de Nord.

Scena biblică este realizată în culori strălucitoare, conform tradiției venețiene. La Uffizi, tabloul se află din 1632.

Mă uit și mă gândesc, ce înseamnă un tablou bine întreținut. Câtă muncă pentru a ține în viață o pânză din 1460! Parcă e nouă!

Prin fața ochilor se succed, lucrări de Giovanni Bellini, Georgione, Lorenzo Lotto, sau Domenico Veneziano cu a sa Fecioara cu Pruncul pictată la 1445, în nuanțe fine și delicate de lumină și culoare, ce a influențat pictori ai vremii, precum Piero della Francesca prezent aici, la Uffizi, cu

Dipticul Ducilor de Urbino, căruia nu am putut să-i fac poze din cauza aglomerației, buluc pese el. Inițial, Dipticul a fost expus în sala de ședințe a Palatului Ducal din Urbino și a ajuns la Florența în 1631 ca moștenire a soției marelui Duce de Toscana, Ferdinand al II-lea.

Bellini, născut la Veneția, școlit la Scuole Grande di San Marco, cu lucrări aflate în Palatul Dogilor și Muzeul Correr din Veneția, este prezent la Uffizi cu lucrarea Alegorie sacră pictată la 1498.

Cabinetul de miniaturi, este ultima încăpere ce închide aripa de est a muzeului. Aici, printre multele lucrării am admirat o frumoasă stampă de G. Bellini, ce reprezintă Lamentarea lui Iisus mort, căreia am reușit să-i scot un cadru. Și încă unul pentru favoritul meu, del Sartro prezent cu o monocromatică din 1513 unde, prin tehnica clarobscurului, reușește magistral să redea relieful marmorei. Eu în schimb nu am reușit nici măcar să scot o poză clară.

Aripa centrală ce face legătura cu cea de vest, și plasată spre râul Arno, prezintă sculpturi, printre care, o copie după lucrarea Laocoon, de B Bandinelli, realizată în sec. al XV-lea, după originalul aflat la Vatican. Dar și doi îngerași, Amor și Psyche. Atât am reușit eu a fotografia, că multitudinea lucrărilor nu-ți dau răgaz a sta la fiecare în parte.

Și ce era mai important, ne-am salutat cu stră, stră, străbunul Traian, restaurat cu ajutorul Fundației Prietenii Florenței.

Mă relaxez privind pe fereastră râul Arno, ce curge liniștit prin centrul orașului Florența. Câtă frumusețe duce cu el la vale și unde mai pui că trece și prin orașul Pisa, altă perlă a Toscanei!

La Uffizi și nu numai, priviți frumosul și veți primi lumină!

---

VIZUALIZĂRI: 954 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI