I-am îmbrățișat cu privirea!

TIPĂREȘTE

Am fost acolo, la picioarele lor, am fost și am îmbrățișat cu privirea străbunii noștri daci, aflați în imensa Grădină Boboli, Florența.

În ziua destinată vizitării acestui obiectiv, am pornit de dimineață de la hotelul Erina, în ideea că voi avea de căutat mult în imensitatea verde, așa cum văzusem harta de prezentare. Biletul de intrare ce cuprindea Museo degli Argenti, Galleria del Costume, Museo delle Poecellane și Giardino Boboli l-am procurat în mod special pentru grădină, unde aflasem de existența acestor statui de daci...

Muzeele în sine mi-au luat ceva timp, în special argintăria și porțelanurile, dar gândul îmi era permanent la ei, de teamă că nu-i voi găsi așa ușor.

Intrăm în grădina cu spații largi, grădină aflată în spatele Palatului Pitti, aranjată în sec. al XVI-lea, când întreg domeniul intră în posesia puternicii familii Medici. A fost aranjată de cei mai reputați peisagiști de grădini, ai timpului. Rezultatul a fost o grădină elegantă, în stil renascentist italian, cu alei, fântâni, statui, ornamente și decorațiuni la tot pasul.

Oare unde să fie localizați bunii noștri? La un punct de informare iau broșura cu tot ce reprezintă și conține acest obiectiv, o răsfoiesc și privirea îmi cade pe două frumoase statui, așa cum erau în publicația din care aflasem despre existența lor. Sub fotografie scria Prizonieri Daci. Un moment de revoltă... știam că nu sunt cu mâinile legate! Constat că erau în apropiere!

Am pornit în direcția indicată de tabelul cu harta mare a grădinii, în zona Esplanada Bachus. Impozanța lor m-a făcut să-i zăresc de departe și am grăbit pasul cuprinsă de nerăbdare, cu sentimentul că ne așteptau, că au simțit prezența în parc a unor urmași de-ai lor. Întâlnirea a fost de-a dreptul emoționantă!!

I-am îmbrățișat cu privirea, fiecare fiind așezat pe câte un soclu de aprox. 2 m înălțime, din marmoră albă, decorate cu trofee pe fiecare fațetă. Pe una din ele, un roman mână un sclav dac.

Condiția lor de daci liberi o atestă faptul că nu sunt cu mâinile legate. Lucrate în porfir, având dimensiuni considerabile (peste 2m fiecare, exclusiv soclul), fizionomii naturale și expresive, aceste statui au fost studiate de istoricul Leonard Velcescu, premiat de Academia Română pentru lucrarea sa intitulată ”Dacii în sculptura romană”, cu care autorul a obținut titlul de Doctor în Istorie, la Sorbona.

Statuile sunt lucrate în porfir roșu inchis cu ușoare irizări de mov, capul și mâinile din marmoră albă, mâini așezate frumos una peste alta, așa cum stăteau bărbații în biserică la țară, în copilăria mea.

Unul din daci poartă cușmă și opinci, are barbă și o vârstă considerabilă. Este demn, are prestanță și este frumos. Să fie oare Decebal?? Celălalt dac nu are cușmă, părul este bogat și răvășit, un fald al matiei sale, deteriorat. Este mai tânăr ca celălalt, cu o expresie de demnitate pe chipul resemnat. Este un bărbat tânăr și frumos.

Firesc, se pune întrebarea de unde provin? Am citit că ultimul spațiu de expunere, înainte de amplasarea lor pe fațada palatului Pitti, a fost în Vila Medici din Roma. Dar locul lor inițial a fost în Forul lui Traian. Statuile au fost descoperite în urma unor săpături arheologice la Vila Lata din Roma, cumpărate apoi de un cardinal, membru al familiei Medici. Târziu, după decesul Anei Maria Lodovica, ultima moștenitoare a imensei averi a familiei, statuile (trei la număr, din care una din marmoră, aflată în Muzeul Palatului Pitti) au fost aduse la Florența, ambalate și transportate pe mare până la Livorno. Tot atunci au fost aduse și cele două socluri din marmoră. Voi posta o fotografie și al frumosului dac din muzeu, văzut un an mai târziu. Aduse la Florența, acestea au fost montate pe fațada palatului, dar vremurile tulburi și-au spus cuvântul, astfel că, în perioada de ocupație napoleoniană, au fost găsite în subsolul acestuia. Atunci au fost scoase la lumină și montate pe socluri, amplasate la una din intrările principale ale grădinii.

Doresc tuturor celor ce pășesc în Florența, să aleagă varianta Boboli, să-i viziteze, pentru că ei așteaptă și se bucură să-și vadă urmașii. Întâlnirea să fie cu suflet curat!

I-am admirat îndelung, i-am îmbrățișat cu privirea și le-am spus La revedere și nu Arrivederci.

---

VIZUALIZĂRI: 1664 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI