Muzeul de Arheologie din Florența.

TIPĂREȘTE

Când zic Florența, zic artă! Pictură, sculptură, Renaștere... Dar ce „artă etruscă” (și nu numai), posedă Muzeul de Arheologie din oraș, este de neimaginat!

Era luna Martie când am pășit în Piazza della Santissima Annunziata, una din cele mai bine organizate, din punct de vedere arhitectural, cu elegantele colonete dispuse pe trei din laturile sale și poate, cea mai frumoasă din Florența! Între două emblematice clădiri, Biserica Santissima Annunziata (vezi impresii) și Galleria dello Spedale degli Innocenti (vezi impresii), la colțul format de acestea, se ridică Palazzo della Crocetta ca parte a unei vechi mănăstiri pentru una din copilele casei de Lorena, născută cu un grav handicap. A stat ascunsă de priviri și bine îngrijită de măicuțele mănăstirii timp de 33 ani.

Acest palat construit la 1620 găzduiește colecțiile de artă antică etruscă, greacă și romană adunate de membrii familiilor Medici și Lorena, provenite din săpături arheologice, donații și alte achiziții. Dar cea mai importantă parte din exponatele muzeului aparțin civilizației etrusce, formând Museo Arheologico Centrale dell' Etruria, un foarte bine cotat muzeu din Italia.

Civilizația etruscă care a înflorit între sec. IX-III î. Hr. pe teritoriul Toscanei de azi a lăsat mărturii valoroase despre ocupațiile și obiceiurile lor. Etruscii erau organizați în cetăți de apărare, formând o așa-zisă Ligă sau Confrerie a celor 12 cetăți. Au rămas de la ei așezările Arezzo, Cerveteri, Chiusi, Cortona, Perugia, Tarquinia, Veio, Volterra, Vulci, Orvieto, Populonia și Vetulonia.

Din mormintele excavate în aceste localități, au fost extrase stele funerare, sarcofage, statuete, monede, bijuterii, fibule, amulete, dar mai ales multe obiecte din bronz ceea ce denotă că ei se ocupau cu prelucrarea metalelor, în special bronz și aur. Erau buni ceramiști, lucrau în teracota, foloseau tehnici de gravare și au influențat mult pe romanii care i-au succedat ca stat, nu ca urmași. Etruscii erau de origine asiatică și au fost asimilați de romani în perioada formării imperiului. Ei i-au învățat pe romani ingineria, arhitectura, arta. Să nu uităm că Lupa Capitolina a fost creată de etrusci, iar cei doi prunci, Romulus și Remus, au fost adăugați după 2000 ani, în perioada Renașterii. Se crede că însăși numele Roma este de origine etruscă.

Am avut intrarea gratuită, fotografiatul liber, timp nu am avut suficient. Veșnica problemă a turistului!

La vizita noastră din Martie 2015 tocmai fusese vernisată într-o încăpere de la parter, expoziția intitulată Piccoli Grandi Bronzi unde erau expuse în jur de 160 bronzuri mici (între 10-60 cm) adunate timp de trei secole de colecționarii familiei Medici-Lorena. Aceste bronzuri cu rol decorativ erau/sunt valoroase pentru că păstrează amintirea unor lucrări originale, pierdute în timp. Se crede că erau confecționate în serie, unele găsite prin temple și altare, probabil comercializate pentru cei care veneau la templu.

Am fotografiat un frumos bust al zeiței Athena Ergane, original etrusc din sec. IV î. Hr, protectoare a lucrărilor de manufactură produse de femei, un călăreț realizat de Donatello care a folosit ca model un Cap de cal, original grec din sec. IV î. Hr. ce făcea parte dintr-un grup statuar. Acest Cap de cal a fost păstrat în grădina Palazzo Medici-Ricardi, acolo unde probabil marele sculptor al Renașterii l-a admirat și studiat îndelung. Alte exponate din bronz; lei și tigri, animale legate de cultul zeului Bacchus, câteva mici Venere și multe, multe alte zeități.

Dar cele mai valoroase bronzuri ale muzeului sunt câteva exemplare mari, care, la vizita noastră făceau obiectul altei expoziții, intitulată Potere e Pathos deschisă în Palazzo Strozzi, pe care nu am văzut-o pentru că nu am știut de ea. Acolo se găseau Minerva din Arezzo, Idolino di Pesaro, Arringatore, Chimera din Arezzo și Capul de cal. Toate exponatele de la cele două expoziții, respectiv Muzeul de Arheologie și Palazzo Strozzi sunt din bronz, din perioada elenistică, perioada etruscă, perioada „romanizării” Etruriei și din perioada romană.

După această expoziție de bronzuri, am vizitat restul muzeului și am parcurs,

Secțiunea Topografică a Etruriei cu tot ce s-a găsit în mormintele din orașele- cetăți antice etrusce. Pentru că aveau un adevărat cult al morților, acestea erau săpate în stâncă conform planul casei celui decedat, ornate cu fresce și echipate cu tot necesarul unui trai normal. În una din aceste încăperi era așezat Gisantul, sarcofagul pe capacul căruia, era reprezentat răposatul în poziție semiculcată (cum s-ar zice la noi, tolănit!) ca participant la ospățul dat de familie, moment de bucurie... !? Am urmat traseul și am intrat în următorul obiectiv,

Secția de Egiptologie. Aici sunt expuse obiecte provenite din săpăturile arheologice din Egipt și Nubia în anii 1828-1829 finanțată de Marele Duce Leopold al II-lea și Regele Carol al X-lea al Franței. Atunci a participat și Champollion, cel care a descifrat scrierea hieroglifică. La muzeul din Florența se găsesc 14.000 piese de origine egipteană și este al doilea ca importanță după cel din Torino.

Aici, la primul etaj al Palatului Crocetta am văzut mumii, sarcofage, papirusuri, sculpturi în piatră, urne de incinerare, un bust de faraon în bazalt roșu, un foarte frumos portret funerar din localitate Faiyum.

Am avut surpriza să văd o liră orizontală, unul din cele mai vechi instrumente muzicale. La MIM- Muzeul Instrumentelor Muzicale din Bruxelles era numai o fotografie a celei din Muzeul Luvru- Paris. Iată că și la Florența există una.

La al doilea etaj, Colecția greacă cuprinde un mare număr de vase antice din ceramică, care mai alungite, care mai dolofane, platouri, cupe și alte utilități, pictate cu scene mitologice în cunoscutele nuanțele ocru pe fond negru. Majoritatea provin din ateliere specializate din Cipru, Creta și Rodos. Tot aici sunt expuse și vase de proveniență etruscă în culori suave de bej- maroniu, crem și nuanțe de gri.

La acest etaj se află și marea colecție numismatică a familiei Medici, colecții de Geme și Camee, bijuterii, argintărie, pietre prețioase. Sunt expuse fresce detașate din morminte etrusce, găsite în special la Vulci și Tarquinia. Dar cel mai frumos din toate cele expuse aici la etajul al doilea, mi s-a părut Sarcofagul policrom din Larthia (sec. III-II î. Hr.) ce prezintă pe capac o femeie nobilă care îmi aranjează vălul de pe cap.

Îmi plac foarte mult muzeele de artă și de arheologie. Nu mi-aș fi închipuit că Florența pe lângă biserici, capele, picturi, Piete, reliefuri și basoreliefuri, posedă o așa valoroasă colecție de antichități.

Într-un muzeu ca aceste, relaxarea vine de la sine.

---

VIZUALIZĂRI: 646 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI