O lecție de istorie a artei: excepționalul Muzeu de Arheologie

TIPĂREȘTE

Priviți fotografiile!

Poate părea ciudat acest debut de review, dar credeți-mă, îndemnul este pe deplin justificat: pozele atașate vă vor purta prin mai bine de 7.000 de ani de istorie, din zorii civilizației grecești până în sec. V d. Hr., trecând prin arta cicladică și miceniană și ajungând la epoca clasică și sculptura elenistică și romană.

Nu e nimic plictisitor în ceea ce veți vedea în poze: nu tu vârfuri de sulițe, nu tu toporiști sau fragmente de oale sparte (deși muzeul nu duce lipsă nici de așa ceva), de care mulți dintre noi, ca nespecialiști ce suntem, ne-am săturat probabil vizitând alte spații expoziționale cu același profil, ci vase de ceramică superb pictate, fresce în culori aproape ireal de vii, bijuterii de mare finețe și multe altele - cu alte cuvinte, adevărate opere de artă.

Iar pe măsură ce veți înainta în această călătorie în timp, veți descoperi incredibila - da, nu mă feresc s-o spun, incredibila perfecțiune cu care artiștii din vechime au redat detaliile trupului omenesc în compoziții grandioase, uneori sobre, alteori de-a dreptul amuzante. Căci așa cum legendele Olimpului continuă să inspire și astăzi scriitori, muzicieni, cineaști și artiști plastici, așa cum Parthenonul rămâne modelul urmat de arhitecți în proiectarea unor clădiri publice din întreaga lume, la fel statuile de la Muzeele Vaticanului sau Muzeele Capitoline din Roma (multe din ele cópii în fapt după originale grecești) sau „Moise” și „David” ai lui Michelangelo ori, mai aproape de noi, „Gânditorul” și „Sărutul” lui Auguste Rodin își au originile în capodoperele marilor sculptori greci din antichitate Fidias, Myron, Skopas, Lysippos, Praxiteles.

Orice student la Arte frumoase, înainte de a încerca să își formeze propriul stil, îi studiază pe acești creatori de geniu, îi analizează, îi copiază. Deloc de mirare, căci în materie de arte plastice, pentru Occident totul pornește de la lumea greacă.

Iar Muzeul Național de Arheologie din Atena ne predă o superbă lecție de istorie a artei.

Pentru aceia dintre voi care vor avea curiozitatea și răbdarea de a citi reviewul până la capăt și a viziona toate fotografiile, am o provocare: aștept în ecouri să ghiciți care dintre exponate sunt favoritele mele!

Scurtă prezentare generală a muzeului

Datând din 1829 ca cel dintâi spațiu expozițional public din Grecia înființat după eliberarea țării de sub ocupația otomană, muzeul și-a avut primul sediu în insula Eghina, fiind mutat în Atena în 1834, unde a reunit, inițial în mai multe clădiri, artefacte descoperite în sec. XIX în regiunea Attica. Cu timpul, colecția s-a îmbogățit, devenind cea mai mare deținătoare din lume de piese antice grecești.

Clădirea impunătoare care găzduiește azi muzeul a fost proiectată în stil neoclasic de Ludwig Lange, cu modificări aduse fațadei după schițele lui Ernst Ziller. Construcția sa a demarat în 1866 pe un teren donat de familia Tositsa, cu sponsorizări în mare parte private, și s-a finalizat în 1889.

Între 1932-1939 spațiul a fost extins prin ridicarea unei aripi noi, sub supravegherea arhitectului G. Nomukos. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial exponatele au fost împachetate în cutii și îngropate în subsolul clădirii și în alte locuri, fiind astfel salvate. Muzeul s-a redeschis în 1946.

După stricăciunile suferite la cutremurul din 1999, s-au făcut renovări și astăzi muzeul ocupă o suprafață de 8.000 de mp. Cele circa 11.000 de piese pe care le deține acoperă o perioadă întinsă între mileniul VII î. Hr. și sec. IV d. Hr., împărțite în șapte colecții:

■ preistorie: artefacte ale marilor civilizații egeene (neolitică, cicladică, miceniană, insula Thira-Santorini) care s-au dezvoltat din mileniul VII î. Hr. până în jurul anului 1050 î. Hr.

■ sculptură: statui grecești datând din sec. VII î. Hr. până în sec. V d. Hr.

■ bronzuri (cea mai mare colecție de acest gen din lume), inclusiv donațiile făcute de K. Karapanos și K. Lambros

■ antichități egiptene, din neolitic până la finele erei romane

■ colecția Stathatou (970 de obiecte din Epoca Bronzului Mijlociu până în perioada post-bizantină: bijuterii, obiecte de metal, vase de ceramică etc.)

■ vase și miniaturi

■ artă cipriotă - cca. 850 de artefacte datând de la începutul Erei Bronzului (2500 î. Hr.) până în perioada romană (sec. IV d. Hr.)

Pe lângă aceste colecții, muzeul deține o bibliotecă de arheologie care cuprinde cca. 20.000 de volume de istorie, filozofie, științe, precum și publicații de specialitate și diverse documente.

Informații utile

Adresa: Strada 28 Oktovriou (Patission) nr. 44, în capătul unei vaste esplanade. Cele mai apropiate stații de metrou sunt Omonia și Viktoria (la aceasta din urmă am coborât și noi și am parcurs distanța față de muzeu în 10 minute); în zonă circulă și mai multe autobuze

Orar: luni: 13-20; marți-duminică: 8-20 din 1 aprilie până în 30 octombrie și 9-16 din 1 noiembrie până în 31 martie

Taxă intrare: 10 euro din 1 aprilie până în 30 octombrie; 5 euro în extrasezon. Alte detalii privind biletele combinate și discounturile se găsesc pe site-ul instituției. Nu se percepe taxă de fotografiere/filmare

Site oficial: http://www.namuseum.gr/wellcome-en.html

Altele: Clădirea cuprinde și o grădină interioară, un magazin de suvenire, toalete și un mic bufet. La intrarea de pe strada Patission, pe stânga, se află o terasă cu gustări, cafea, răcoritoare, bere.

Observații personale: Muzeul beneficiază de lumina naturală, ceea ce permite obținerea de fotografii de calitate, și mi-a plăcut organizarea: traseul este cronologic și se trece dintr-o sală într-alta fără a traversa spații largi goale, așa cum se întâmplă în clădirile mai noi și mai moderne. La intrarea în fiecare sală se află panouri cu informații iar exponatele sunt excelent etichetate, cu explicații detaliate în limbile greacă și engleză.

Exponate

Foto 4 - Harpistul din Keros. Micul harpist din marmură pariană (provenită din insula Paros) descoperit, alături de alte statuete, în insula Keros, este una dintre cele mai interesante și reprezentative lucrări din perioada cicladică timpurie (cca. 2800-2300 î. Hr.). Forma sa dreaptă și simplă, pe care astăzi am numi-o stilizată și care mi-a amintit de Gânditorul de la Hamangia, a influențat mulți artiști moderni, printre care sculptorul britanic Henry Moore.

Insulele Ciclade au fost leagănul primelor manifestări artistice din lumea greacă, în special prin monumente funerare, dar tot aici au apărut și cele dintâi reprezentări marine și antropomorfe din marmură.

Foto 5 - Figurine cicladice din lut. Aparținând aceleiași perioade cicladice timpurii, aceste statuete din insulele Naxos, Amorgos și Syros se remarcă prin schematismul redării corpurilor trapezoidale sau în formă de liră, cu brațele încrucișate peste piept.

Foto 6 - Statuie feminină. Cea mai mare statuie cicladică din marmură, posibil reprezentând o zeiță, a fost excavată în insula Amorgos și măsoară 1,52 m! Postura în care este înfățișat personajul este una tipică perioadei cicladice timpurii: stând pe vârfuri dar cu genunchii ușor îndoiți pentru a nu cădea pe spate.

Foto 7 - Artefacte din mormântul V din Cercul A, Micene. Civilizația miceniană, dezvoltată în mileniul II î. Hr., constituie un mare punct de atracție al muzeului.

Complexul palatului fortificat din Micene, Peloponez, a fost excavat de Heinrich Schliemann (după succesul imens al descoperirii Troiei) între 1874-1876. L-am vizitat și eu în 1991 (când eram ceva mai tânără...), pe vremea când accesul nu se făcea pe o potecă pietruită, ci prin praf și printre ciulini, iar distanța de câteva sute de metri de la șosea mi s-a părut atunci mult mai mare. Din acest motiv, în 2015, când am revenit în Peloponez, nu m-am încumetat la o nouă incursiune, cu toate că situl, bine conservat, merită din plin!

Atras, la fel ca în cazul Troiei, de descrierile lui Homer, potrivit cărora Micene era „bine clădit și bogat în aur”, Schliemann a pornit în căutarea tezaurului miceanian și a găsit zece tholos (incinte circulare) care adăposteau mormintele unor personaje de vază, concluzie la care a ajuns datorită frescelor cu scene de vânătoare și de luptă cu care erau împodobite, ca și bijuteriilor fine, vaselor, săbiilor cu care nobilii fuseseră îngropați și mai ales măștilor mortuare din aur care acoperiseră fețele bărbaților.

Schliemann a fost convins că a descoperit mormintele lui Agamemnon, al Casandrei, Clitemnestrei și al lui Egist, precum și „masca lui Agamemnon”, pe care arheologii au datat-o însă cu 300 de ani înaintea troienilor. Legenda spune că ar fi exclamat văzând-o „L-am privit pe Agamemnon în față! ”

În fotografie: sus dreapta „masca lui Agamemnon”; sus stânga altă mască mortuară din aur; jos: armuri de piept, tot din aur. Sec. XVI î. Hr.

Foto 8 - Piese din mormântul III („mormântul femeilor”) din Cercul A, Micene. Bijuterii din aur cu lucrături elaborate. Sec. XVI î. Hr.

Foto 9 - Rhyton în formă de cap de bou, mormântul IV din Cercul A, Micene. Vasele ritualice precum „rhytonul” erau în mare parte importate din Creta. Boul simboliza puterea și fertilitatea. Cel din fotografie are capul din argint și coarnele din aur. Sec. XVI î. Hr.

Foto 10 - Rhyton în formă de cap de leu, mormântul IV din Cercul A, Micene. Vas placat cu foiță de aur. Detaliile sunt precise, în special în zona râtului (pe unde se scurgea vinul) și a coamei. Sec. XVI î. Hr.

Foto 11 - Rhyton în formă de cerb, mormântul IV din Cercul A, Micene. Vas din argint, sec. XVI î. Hr.

Foto 12 - Bijuterii din aur, mormintele IV și V, Cercul A, Micene. Sec. XVI î. Hr.

Foto 13 - Vase de ceramică, Cercul A, Micene. Sec. XVI-XV î. Hr. O caracteristică a artei miceniene este ceramica policromă pictată mat cu motive geometrice. Unele din vasele înfățișate în fotografie au fost însă importate din Insulele Ciclade și din Creta.

Foto 14 - Figurine și vase de lut din Phylakopi, Insula Milos. Perioada cicladică și miceniană târzie, sec. XIV-XII î. Hr.

Foto 15-19 - Fresce din Tiryns. Citadela de la Tyrins, a doua ca importanță din Peloponez după Micene, a rămas în istorie datorită zidurilor „mărețe” (ciclopice - miturile antice spun că ar fi fost ridicate de ciclopi), după cum le-a descris Homer, de 700 m lungime și 8 m grosime. A fost excavată în 1885-1886 tot de Schliemann, împreună cu arhitectul Wilhelm Dörpfeld.

Cetatea a înflorit în sec. XIV-XIII î. Hr., perioadă din care datează frescele de mari dimensiuni expuse în muzeu. Majoritatea reprezintă scene de vânătoare și ceremonii religioase iar influența cretană minoică și egipteană este vizibilă.

Foto 20 - Vase minoice cretane din marmură și alabastru. Materialele erau importate din Egipt și Insulele Ciclade. Sec. XVI-XIII î. Hr.

Foto 21 - Figurine de lut din Palatul din Pylos. Palatul din Pylos, provincia Messenia din Peloponez, cunoscut și drept „Palatul lui Nestor”, după numele unui rege bătrân și respectat, participant la Războiul Troiei, este renumit pentru cea mai mare arhivă de tablete de lut în așa-numita scriere liniară B, mai veche decât cea folosită de Homer și datând probabil din jurul anului 1400 î. Hr., cu toate că excavațiile din 2011 sugerează ca moment de referință sec. XVII î. Hr...

Arthur Evans este cel care, în 1900, a descoperit și numit astfel acest alfabet în Palatul din Knossos, Creta, pentru ca în 1939 Carl Blegen să scoată la iveală vestigiile din Pylos. În 1952 tăblițele de lut de la Pylos au fost descifrate, spre deosebire de scrierea liniară A, rămasă deocamdată o enigmă. Scrierea liniară B este una silabică. Cuprinde 87 de semne de trei tipuri: numere, ideograme şi grupuri de semne reprezentând cuvinte.

Tăblițele din Palatul din Pylos conțin liste de inventar şi înregistrãri contabile, date despre turme de berbeci, oi, capre, mistreţi, tauri, vaci, despre turnătorii în bronz, vase, mobilier, vin, alimente, despre care de luptă, sclavi etc., informații de valoare inestimabilă privitoare la ierarhiile sociale, profesii, producția de mărfuri, comerț.

Foto 22 - Amfore cu trei mânere. Descoperite în cimitirul micenian din Argos, Peloponez, aceste vase se remarcă prin calitatea decorațiunilor. Sec. XV î. Hr.

Foto 23-24 - Amfora de la Dipylon. Vasul de mari dimensiuni găsit în apropiere de cimitirul antic Kerameikós din Atena este decorat cu figuri geometrice și ilustrează în partea sa centrală scena unei înmormântări, cu bocitoare și copii plângând moarta. Cca. 760-750 î. Hr. Perioada de maximă înflorire a ornamentațiilor geometrice a fost sec. VIII, după care s-au introdus motive mitologice, florale și zoomorfe.

Foto 25 - Sculptură cretană monumentală. Sec. VII î. Hr. marchează începuturile sculpturii monumentale grecești, dezvoltată sub influența artei egiptene. Se crede că Cicladele și insula Creta au stat în avangarda acestor tendințe. Cele mai vechi exemple de astfel de statui au fost numite „dedalice”, după legendarul sculptor Dedal. Siluetele din imagine (două feminine și una masculină) se caracterizează prin aplatizare și linearitate.

Foto 26 - Sculpturi funerare din perioada clasică. Excavate din cimitirul antic de pe actuala stradă Stadiou din Atena, acestea sunt probabil cópii din sec. I d. Hr. după originalele lui Praxiteles (cca. 320 î. Hr.). Perioada clasică (sec. V-IV î. Hr.) a însemnat în sculptură descoperirea și redarea tridimensională a corpului uman în toată splendoarea sa.

Foto 27 - Sculpturi monumentale din perioada romană. Statuia din dreapta, din marmură pentelică, descoperită la Aigion, în Peloponez, îl reprezintă pe Hermes, zeul comerțului. Este o copie din perioada augustină (27 î. Hr. -14 d. Hr.) după un original din sec. IV î. Hr., cel mai probabil opera lui Lysippos. În perioada romană (sec. I î. Hr. -sec. V d. Hr.), cultul imperial a fost întreținut prin crearea de busturi ale marilor politicieni ai vremii, în timp ce pentru venerarea zeilor s-a recurs la modelele clasice grecești, care au fost copiate.

Foto 28 - Acroterion (element decorativ) de pe piedestalul Templului lui Asklepios. Latura vestică, marmură pentelică, cca. 380 î. Hr., Epidaur, Peloponez.

Foto 29 - Elemente ornamentale de pe piedestalul Templului lui Asklepios. Latura estică, Epidaur, Peloponez.

Foto 30 - Stelă funerară din marmură pentelică. Descoperită în regiunea Attica, cca. 370 î. Hr. Buna Archestrate, cea iubită nespus de soț, după cum ne informează textul de pe epistil, este înfățișată stând și luând ceva dintr-o cutie oferită de o tânără, în timp ce fiica ei îi arată pasărea pe care o ține în mână.

Foto 31 - Stela despărțirii. Monumentul funerar din marmură pentelică, cca. 350 î. Hr., a fost descoperit în zona Pieței Omonia din Atena. Defuncta este înfățișată așezată, cu mâna dreaptă întinsă spre o rudă și având în spate o tânără ce pare pierdută în gânduri.

Foto 32 - Naiskos funerar. Acest mic templu din marmură pentelică, datat 350-325 î. Hr. și descoperit lângă Poarta Dypilon din Atena, îl reprezintă pe bătrânul Pamphilos așezat, întinzând mâna spre fiul său, războinicul Prokleides, în spatele lor aflându-se soția, respectiv mama. Numele personajelor sunt inscripționate pe epistil.

Foto 33 - Naiskos funerar. Descoperit în cimitirul antic Kerameikós, Atena. Războinicul atenian Aristonautes, fiul lui Archenautes, este prezentat complet echipat pe câmpul de luptă. Marmură pentelică, 350-325 î. Hr.

Foto 34 - Basorelief dintr-un monument funerar. Excavat în apropiere de gara Larisis din Atena, este format din două lespezi din marmură pentelică și înfățișează un rândaș etiopian ce încearcă să stăpânească un cal acoperit cu o piele de panteră. Basorelieful făcea probabil parte dintr-un naiskos funerar aparținând unui militar. Finele secolului IV î. Hr.

Foto 35 - Adolescentul din Antikythira. Descoperită în 1900 în apropiere de insula Antikythira, pe un vas eșuat, această superbă statuie elenistică din bronz are aproape 2 m înălțime. Datează din 340-330 î. Hr., a fost atribuită sculptorului Euphranor și îl reprezintă fie pe Perseus (care ținea în mână capul Meduzei), fie - mult mai probabil - pe Paris, cu „mărul discordiei”, între timp pierdut.

Foto 36 - Statuia zeiței Themis. Opera sculptorului Chairestratos, așa cum apare inscripționat la baza soclului, a fost găsită în micul Templu a lui Nemesis din Rhamnous, regiunea Attica. Marmură pentelică, cca. 300 î. Hr.

Foto 37 - Statui clasice. Descoperite în regiunea Attica. Marmură pentelică, cca. 300 î. Hr.

Foto 38 - Micul jocheu călare. Statuia elenistică din bronz datată cca. 140 î. Hr. a fost recuperată de pe o navă eșuată în apropierea Insulei Evia. Statuia a fost reasamblată în 1971.

Foto 39 - Brațul unei statui colosale a lui Zeus. A fost descoperit la Egira, în nordul Peloponezului, și este opera sculptorului atenian Eukleides. A doua jumătate a secolului II î. Hr.

Foto 40 - Băiatul cu câinele. Statuia elenistică din marmură descoperită la Gerontikon, în Asia Mică și adusă la Atena de refugiați în 1922, în urma războiului greco-turc, datează din sec. I î. Hr.

Foto 41 - Băiatul cu rața. Statuia elenistică din marmură găsită lângă Lamia, în centrul Greciei continentale, înfățișează un băiat gol, într-o postură jucăușă, cu mâna stângă sprijinită pe o rață. Sec. III î. Hr.

Foto 42 - Statui elenistice din marmură. În centrul imaginii, Poseidon, sculptură de 2,55 m înălțime descoperită în 1877 în Insula cicladică Milos. În mâna dreaptă zeul ținea probabil tridentul. Cca. 125-100 î. Hr.

Foto 43 - Grup statuar: Afrodita, Pan și Eros. Această sculptură elenistică din marmură pentelică (cca. 100 î. Hr.) a fost descoperită în Insula cicladică Delos în casa lui Poseidoniastai din Beryttos (Beirut). Are 1,5 m înălțime și pe unele porțiuni se pot discerne urme de culoare. Zeița se apără cu sandaua de avansurile lui Pan, în timp ce Eros îi sare în ajutor.

Foto 44 - Statuia împăratului Augustus. Având 1,23 m, statuia din bronz a lui Augustus, găsită în mare în apropierea Insulei Evia, îl înfățișa urcat pe cal, ținând cu mâna stângă frâiele iar cu dreapta salutând supușii. Prima jumătate a secolului I d. Hr.

Foto 45-47 - Statui din perioada imperială mijlocie. Secolul II d. Hr. și domniile împăraților Hadrian, Antoninus Pius, Marc Aureliu, Lucius Verus au marcat un reviriment al sculpturii grecești, revendicată ca sursă de inspirație atât pentru monumentele funerare, cât și pentru busturile marilor oameni politici ai vremii.

Foto 48 - Picior de masă cu motiv dionisiac. Lucrarea, provenită dintr-un atelier din Asia Mică și datată 170-180 d. Hr., îi înfățișează pe Dyonisos ținând în mână un vas ritualic rhyton, lângă Pan, care flutură un băț de prins iepuri (lagobolon), și un satir cocoțat pe un vrej de viță de vie.

În loc de concluzie, un alt îndemn

În drumurile voastre prin Atena, făceți-vă timp pentru acest muzeu extraordinar. Un parcurs de 2-3 ore vă va dezvălui ce are mai de preț Grecia în materie de arte plastice. Nu trebuie să fii specialist, și nici măcar să lecturezi cu conștiinciozitate explicațiile de pe panouri pentru a înțelege că aici te afli în prezența frumosului într-unele dintre cele mai pure și mai elevate manifestări ale sale. Iar dacă picioarele vă țin, vizitați și colecțiile egipteană și cipriotă.

Webmaster, rog următoarea ilustrație: youtube

---

VIZUALIZĂRI: 1985 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI