O casă cum alta nu este

TIPĂREȘTE

După cum am povestit în articolul precedent, am fost la Barcelona pentru 7 zile, în luna iulie a anului curent. Prima noastră vizită din ziua a doua, a fost la 

Casa Milà (Barcelonezii o mai numesc și „La Pedrera” , care înseamnă cariera de piatră în limba catalană, deoarece fațada prezintă anumite ondulări). Este ultima reședință privată proiectată de Gaudi.

Am ajuns acolo destul de bine, deoarece Mihai a întocmit de acasă traseul cu transportul de la hotelul unde am fost cazați (vezi impresii) și până la destinație. 

Noi am cumpărat bilete on-line cu două luni înainte, la începutul lunii mai (19 euro/pers) și chiar dacă am ajuns cu puțin mai târziu față de ora rezervată, nu am avut nici o problemă cu intrarea.:) Când am ajuns acasă, am aflat de pe net că acum intrarea costă 30 euro/pers. :(

 Adresa exactă: 

Casa Milà se află la intersecția a două străzi: Pg de Gracia, 92 i Cl de Provença 261-265- Barcelona

Cum se ajunge acolo: - cu Metroul: Diagonal (Linii albastre, L5) și (Linii verzi, L3)           

  - cu autobuzul „hop on hop off” se coboară la stația „La Pedrera” .

  - cu autobuzul public: Passeig de Gràcia / Avinguda Diagonal: 7,22,24, V15.

Coordonatele pentru automobiliști sunt: 41.395277777778°N /  2.1616666666667°E

Parcare auto: în apropierea „Gaudi Casa Milà (La Pedrera)” , aproape de Passeig de Gracia. Nu știu dacă este cu plată, sau nu! :-??

Construcția proiectată de Antoni Gaudi, a fost începută în 1906 și finalizată în 1912, pentru cuplul Roser Segimon și Pere Milà, în stilul arhitectural denumit „modernism catalan” Din anul 1986 este listată în patrimoniul mondial UNESCO.

Am intrat în clădire prin strada Cl de Provença și, în fața intrării era, deja, formată o coadă pentru biletele de intrare. 

Cu surprindere am văzut că ne aflăm într-o curte interioară ovală, nu prea mare, de unde am putut admira balcoanele de la cele șapte etaje vizibile. Spun asta pentru că mai este un etaj, fără balcoane, pe care eu l-am considerat, ulterior, un fel de mansardă mai înaltă, iar sus de tot se află terasa, și ea la fel de atipic modelată, în stilul lui Gaudi. (Ajunsă acasă am citit, pe net, că sunt – de fapt – nouă etaje. Posibil să fie așa, la cât de ondulată și întortocheată este!) Am admirat și aici șirul de balcoane cu parapeți din fier forjat, așa cum sunt și cele de pe fațada cădirii. Am făcut poze, să ne amintim că Am Fost Acolo și noi. :) Tot aici, prin geam, am făcut poze și primului magazin de suveniruri, nelipsit de la orice punct turistic, dar n-am intrat în el. Mai este unul, tot la parter, dar înspre ieșirea din clădire. 

Am urmat șirul de vizitatori și am ajuns la punctul de unde puteai să iei un audio ghid, fără cost suplimentar. Mihai a luat unul, eu – ca de fiecare dată – nu, pentru că nu cunosc bine limba engleză și pentru că vreau să văd și să admir în „legea mea” totul, să nu fiu „mânată” de audio-ghid. :) Apoi, la îndrumarea celor care eliberau audio-ghidurile, am luat liftul până la etajul șase, de unde se începe vizitarea casei. 

Aici am intrat într-un apartament tipic oamenilor înstăriți de la începutul secolului al XX-lea, în opinia mea. 

Am făcut poze mai multor încăperi, printre care: camera copiilor, camera locului de joacă al lor, a mobilierului din camere, camera de croitorie, dormitoare pentru copii și adulți, biroul proprietarului (presupun :) ), bucătăria cu câteva din ustensilele ei, camera de baie, camera „dressing” - sau debara, camera de luat masa, și a locului de odihnă. În pozele atașate se va vedea mai bine ce-am văzut și admirat.

După vizita la acest nivel am urcat, per pedes, la următorul nivel, mansarda de care spuneam mai sus. Este un loc mai întunecos și mai înalt, lumina naturală pătrunde prin niște mici lucarne, iar prima impresie te face să exclami: wow, ce minunăție! :)) Tot plafonul, pe tot perimetrul mansardei, este alcătuit din bolți în formă de arc frânt, cu arce mai mult sau puțin egale, forme care se întrepătrund, dând o impresie unică și de neuitat! 

Aici sunt expuse mai multe feluri de lucruri: sunt machete ale acestei case sau a casei Batlo – o altă clădire celebră - vitrine cu elemente din natură, vegetale sau animale, după care Gaudi s-a inspirat în decorarea caselor pe care le-a proiectat. Mai găsim, deasemeni, piese de mobilier din lemn, pe care tot el le-a gândit. Se vede foarte bine (și) aici că fost un arhitect prolific, pasionat atât de meseria lui cât și de natură.

Ne-a mai rămas de văzut terasa, la care am urcat pe alte scări. Și aici îți vine să spui „wow” ! Este unică după felul cum arată: cu elemente decorative pe care nu știu cum să le numesc. :-?? Mihai îmi spune că a citit undeva că grupurile de patru sau mai multe elemente s-ar numi „gardienii” terasei. Așa o fi, dar pe mine mă duce gândul la unele măști din serialul „Star Trek” . Toată suprafața este ondulată, sau, mai bine zis, denivelată. Se urcă și se coboară scări pe toată platforma ei, iar porțiunile care dau în curțile interioare - una rotundă și alta ovală - sunt prevăzute cu parapeți metalici, cu plasă de sârmă și „mână curentă” ! Unele dintre „turnurile” ce o decorează sunt acoperite de cioburi (resturi) de ceramică, o tehnică despre care am aflat, acasă, că se numește „trencadis” . Această tehnică am văzut-o în mai multe locuri din Barcelona. Am făcut, desigur, și poze, spre aducere aminte că Am Fost Acolo! :)

Cam acesta a fost traseul vizitat de noi. Pentru coborâre am luat un lift ce ne-a dus direct la parter în cealaltă curte interioară, cea rotundă. Aici am intrat în cel de-al doilea magazin de suveniruri, de unde mi-am ales o geantă portocalie, culoare pe care o iubesc! ;), iar Mihai, ca un cavaler ce este, mi-a făcut-o cadou cu ocazia aniversării noastre! :)

Casa este o capodoperă, mi-a plăcut „la nebunie” , cum se spune, atât pentru stilul constructiv și inconfundabil al lui Gaudi, cât și pentru felul cum este mobilată. Spun acum că, în mod sigur, mi-ar fi plăcut să mă nasc și să trăiesc într-o familie înstărită - bineînțeles - la început de secol XX! :)

---

VIZUALIZĂRI: 421 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI