GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
„Povestea” moscheii prințesei Esma-han din Mankalya
Veacul al XVI-lea... Imperiul Otoman atinge apogeul întinderii sale teritoriale și culturale. Este „epoca de aur” a sultanului Soliman Magnificul, care se menține peste 45 de ani în fruntea Imperiului. Cultura în toate formele ei cunoaște o dezvoltare nemaiîntâlnită până atunci, sultanul sprijinind prin asociații imperiale arta, științele, caligrafia, arhitectura, făurirea ceramicii și a textilelor, pictura și multe alte meșteșuguri cu valențe artistice. Este epoca în care arhitectul Sinan aduce soluții inovatoare și schimbă fața centrelor urbane otomane.
Prințesa Esmahan își petrecea majoritatea timpului în încăperile haremului și prin grădinile palatului. Este fiică de sultan, dar mama sa – o venețiancă de viță nobilă – i-a insuflat pasiunea pentru călătorii și frumos. Deși era nepoata lui Soliman Magnificul, soarta sa nu a fost una tocmai fericită, cum de altfel se întâmpla de obicei în adâncurile haremului imperial. Din considerente politice la vârsta adolescenței este silită să se mărite cu Marele Vizir al Imperiului, un bărbat trecut de prima tinerețe.
Treburile Imperiului, campaniile militare și chestiunile interne, solicitau permanent prezența Marelui Vizir. Tânăra soție își găsește alinarea în lectură, caligrafie, plimbări lungi sau discuții aprinse cu imami înțelepți pe teme religioase. Întrucât și Sokollu Mehmed Pașa, soțul său, a fost mereu înconjurat de arhitecți, geografi și cărturari sultana Esma a fost permanent în contact cu arta și științele. Treptat, în timpul deselor absențe ale soțului, Esmahan începe să călătorească prin teritoriile Imperiului.
Călătoriile o poartă la un moment dat pe tărâmurile dobrogene, în așezarea Mankalyei, chiar pe malul Karadeniz-ului. Anticul Callatis, cetate și port ale căror urme se vedeau bine atunci, ajunsese un important punct de comerț pe mare și pe uscat. Negustori de diferite nații își construiesc case solide în oraș și își deschid afaceri înfloritoare. Se deschid școli, caravanseraiuri, băi și numeroase prăvălii. Călătorul turc Evliya Celebi consemna o sută de ani mai târziu că orașul Mangalia devenise un loc unde își puteau găsi adăpost ori face un rost orice om: … du-te la Mangalia, care este Kaaba pribegilor și a sărmanilor.
Sultana Esma îndrăgește acestă așezare și vine din ce în ce mai des aici. După ce tatăl său, Selim al II-lea moare stupid în hamam alunecând și lovindu-se la cap, Esma decide să construiască în Mankalya o moschee dedicată memoriei sultanului. În 1575 sultana plătește pungi grele de bani pentru edificarea lăcașului de cult, meșterii muncind cu sârg pentru a termina cât mai repede lucrarea.
Construcția se înalță rapid, iar Esma vizita personal șantierul deschis în apropierea mării. Blocuri de piatră sunt aduse în parte din ruinele antice ale Callatisului, iar pietrari turci pricepuți îmbină perfect pietrele cu ajutorul scoabelor din plumb topit turnate direct în șanțurile special sculptate. Minaretul, pornit de la o bază aproape pătrată, devine cilindru, apoi apare balconul muezinului și vârful ascuțit terminat cu Semilună.
Visul sultanei devine realitate, pereții moscheii sunt brăzdați de două rânduri de ferestre cu ancadramente de piatră în formă de arc în partea de sus, acoperișul de olane este așezat de meșteri bucată cu bucată. Se începe lucrul la interior, arhitectul îi prezintă sultanei planurile de decorare a încăperii de cult, ceva simplu, fără briz-brizuri opulente.
Vine și ziua inaugurării când se desfășoară prima slujbă religioasă; muezinul își strigă chemarea în cele patru zări. Alaiul sultanei sosește la moschee, numeroși slujitori și locuitori ai Mankalyiei se înghesuie în veranda largă sprijinită pe stâlpi de lemn care precede intrarea în lăcaș, e un loc potrivit de ați trage sufletul în timpul verilor dobrogene călduroase. Esma pătrunde în interior prin ancadramentul de piatră al ușii, pe sub cuvintele „Allah a spus... ” frumos caligrafiate într-un cartuș verde. Din spațiul ușii, loc destinat femeilor în lăcașul musulman sultana Esma aprobă din cap aspectul interior al moscheii. Urcă apoi în balconul de lemn protejat de panouri cu grilaje de lemn.
Bărbații ocupă spațiul încăperii centrale, așezându-se pe un covor persan cu motive repetitive. Tavanul e acoperit cu o marchetărie din lemn, în mijloc se află o rozetă decorată cu stele. Un candelabru cu trei rânduri de surse de lumină coboară din mijlocul rozetei deasupra sălii de rugăciune. Citate din Coran, artistic caligrafiate, sunt așezate pe pereți. Sultana Esmahan urcă în balcon și privește cu nesaț spre Mecca. În acea direcție se află nișa mihrabului, altarul sacru al musulmanilor – moscheea sultanei are un mihrab din piatră, cu o căciulă țuguiată, în trepte. În partea dreaptă se află minbarul, amvonul din care săptămânal imamul ține predica sau dă sfaturi; construcția din lemn are o ușă de acces acoperită cu perdea verde, o scară și un turn de lemn încheiat cu acoperiș ascuțit. Sala de rugăciune nu e mare și nici încărcată de mobilier sau ornamente, dar bine luminată natural.
După slujba religioasă Esmahan iese în pridvorul acoperit unde se împart alimente celor săraci și privește oamenii care se adunaseră în jurul moscheii. Pentru ei va construi școli, caravanseraiuri (hanuri), o baie și numeroase prăvălii. Vizita sultanei Esma se încheie cu o plimbare prin grădina întinsă care înconjoară edificiul religios. Pe alei largi, printre flori și la umbra arborilor sultana pășește cu lentoare. Ajunge și în vechiul cimitir presărat cu pietre și stâlpi sculptați, cu texte încrustate în araba veche. Pe unele sunt așezate turbane de piatră, semn al nobleții sau funcției îndeplinite în Imperiu; sunt mulți oameni importanți îngropați în jurul moscheii și sultana citește cu respect numele lor. O fântână din piatră, purtând urmele altui vechi Imperiu – cel roman, se află într-un colț de grădină.
Moscheea Esmahan va supraviețui peste secole, va fi reparată, restaurată și deschisă mereu credincioșilor musulmani și călătorilor care doresc să o vadă. Sultana Esmahan și-a văzut visul împlinit...
Date reale ale „poveștii”:
Loc desfășurare: orașul Mangalia, str. Oituz nr. 1.
Perioada: secolul al XVI-lea.
În rolul principal: Prințesa Esmahan: 1544 – 1585 și Moscheea Esmahan: 1575 (ori în preajma acestui an).
În rol secundar: Marele Vizir Sokollu Mehmed Pașa: 1506 – 1579; Sultanul Selim al II-lea (tatăl lui Esmahan): 1524 – 1574; Sultanul Soliman Magnificul (bunicul lui Esmahan): 1494 – 1566.
Trimis de tata123 🔱 in 10.10.18 14:02:00
- Nu a fost singura vizită/vacanţă în MANGALIA.
5 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (tata123 🔱); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
- Coordonate GPS: 43.80997360 N, 28.58276330 E - CONFIRMATE
ECOURI la acest articol
5 ecouri scrise, până acum, la acest articol
@tata123: o poveste din 1001 de nopti!
"am admirat" paravanul din lemn dupa care nu se vad femeile!
Vacante frumoase oriunde si oricând!
Articolul a fost selectat ca MiniGhid AmFostAcolo pentru această destinaţie.
@Yolanda: Poveștile sunt frumoase, din când în când au și un sâmbure de adevăr strecurat printre rânduri. Regulile religioase sunt uneori ciudate de la o religie la alta; vizitând edificii de cult aparținând diferitelor culte nu ai cum să nu observi diferențele. Așa e la ei... Mulțumesc.
@webmaster: Mulțumesc pentru încadrarea articolului.
Parcă mă uit la teleenciclopedia. Așa cuvinte meșteșugite mai greu...
Cu-adevărat, soarta noastră fuse cruntă de-astă dată. Deși numele Sultan ei Esma e legat de primul soț - prea important ca să se mai ocupe și de treburi domestice - după moartea lui, Esma a mai supraviețuit doar 5 ani, răstimp în care iar n-a avut parte de multă împlinire în viața personală ba chiar a avut parte de un destin tragic. Nu-i ușor să fii prințesă.
@Mioritica: Monumentul religios și spațiul în care este amplasat te îndeamnă să spui „povești” ; cred că a ieșit un articol drăguț care asamblează elemente de descriere reale cu o acțiune imaginară, dar posibilă.
Moscheea Esmahan e un obiectiv turistic vizitat de numeroși turiști, mai ales că este prezentă în toate ghidurile turistice/listele de atracții turistice din Mangalia. Restaurarea din anul 2008 asigură continuitatea și rezistența în timp a lăcașului de cult aparținând comunității turco-tătare.
Mulțumesc pentru vizită!
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- Jun.2021 Esmahan — scris în 12.07.21 de Mioritik din BUCUREșTI - RECOMANDĂ
- Jun.2018 Moscheea Esmahan Sultan, Mangalia — scris în 08.08.18 de Yersinia Pestis din MăRăşEşTI [VN] - RECOMANDĂ
- Jul.2015 Moscheea Esmahan Sultan, Mangalia — scris în 06.08.15 de elviramvio din JUD. ILFOV - RECOMANDĂ
- Jun.2013 Geamia Esmahan Sultan — scris în 09.12.13 de urjanclaudiu din BRAşOV - RECOMANDĂ