Istanbulul privit în oglindă, de la înălțimea Büyük Çamlıca și de la cea a cafenelei Pierre Loti

TIPĂREȘTE

Dacă sunteți în Istanbul, aveți un cer limpede, cu soare generos deasupra capului, și vreți să alternați vizitele la muzee și alte obiective istorice cu ceva clipe de relaxare totală, petrecute în aer liber, vă propun această desfătare a ochilor, adică să vă bucurați de imagini magnifice ale metropolei din două perspective: cea asiatică și cea europeană, că doar vorbim de singurul oraș din lume situat pe două continente.

Recunosc că de Büyük Çamlıca am auzit prima dată de la o persoană dragă mie, care, cu ani în urmă aflându-se într-o vizită de afaceri la Istanbul, s-a bucurat de ospitalitatea amfitrionilor turci care s-au străduit să le arate românilor de la firma la care lucra și ea, chestii pe care firmele turistice nu le prea practică, fiind apanajul, în general, al localnicilor. Așa că, i-au dus pe Büyük Çamlıca, ca să le prezinte orașul de la înălțime!

Büyük Çamlıca este cea mai înaltă colină din Istanbul, ce atinge 268 m altitudine și se găsește pe malul asiatic al Bosforului, nu prea departe de Üsküdar, cartierul foarte traficat, judecând după faptul că acolo ajung multe ferryboat-uri de pe partea europeană, acolo este stația celebrului Marmaray, metroul ce traversează pe sub strâmtoarea Bosfor plecând din Sirkeci, sau un mare terminal de autobuze care circulă atât pe malul asiatic, cât și pe cel european.

În prima zi, de cum am ajuns în Istanbul, fiindcă vremea se întrevedea frumoasă, eram hotărâți să ne punem în aplicare planul de a ajunge pe Büyük Çamlıca, așa că ne-am îmbarcat de la Eminönü pe un ferry care ne ducea pe partea asiatică, nu înainte de a ne cumpăra cartela Istanbulkart. Odată ajunși la terminalul de autobuze din Üsküdar, suntem sfătuiți să luăm un 15E până la Büyük Çamlıca, rugându-l pe șofer să ne atenționeze unde să coborâm. Zis și făcut: am mers preț de câteva minute bune depășind Palatul Beylerbey, apoi, de unde ne-a oprit autubuzul, am început să urcăm pieptiș niște străduțe cu ochii pe multitudinea de turnuri de telefonie, televiziune, antene uriașe care ne asigurau că suntem pe drumul cel bun în sensul că acolo, sus trebuia să ajungem și noi. După vreo 10 minute de ascensiune dificilă, începe să se prefigureze punctul final al excursiei noastre: parcul Büyük Çamlıca situat în vârful dealului cu același nume, amenajat ca unul dintre cele mai bune locuri de belvedere din Istanbul. Multe flori, fântâni, copaci ornamentali, spaţii verzi: cam astea se pot vedea pe deal.

De acolo, priveliștea ce ți se întinde în fața ochilor, pur și simplu, îți taie răsuflarea: se pot contempla Bosforul, podul Bosphorus, vilele istorice de pe parte asiatică, malul european, iar în zilele senine se poate zări până la Cornul de Aur, Sultanahmet și Marea Marmara.

La acea oră matinală, cum era o zi de sâmbătă, aglomerația începea să pună stăpânire pe locație, fiind cunoscut faptul că Büyük Çamlıca reprezintă locul preferat al locuitorilor metropolei pentru a se relaxa în aer liber pe vreme bună, pentru un picnic în familie, sau doar pentru a lua o gustare la terasa restaurantului din grădină.

Ne-am amestecat și noi printre localnici cu sentimentul că în momentul acela eram singurii „yabancı” (străini), nemaicontenind să ne minunăm de excepționala perspectivă ce o aveam sub ochi, apoi după ce am tras multe, multe fotografii, ne-am retras la ceainărie, la o masă în aer liber unde ne-am delectat cu ceai și gözleme. Apoi, ne-am dat seama că Büyük Çamlıca oferă o panoramă superbă și către Insulele Prinților (care, e drept, se vedeau ca niște movilițe) și malul asiatic de după Turnul Fecioarei și am mai prelungit un pic ședința foto.

Çamlıca este numele a două coline din Istanbul: Büyük Çamlıca și Kücük Çamlıca, adică „marea Çamlıca” (268m) și „mica Çamlıca” (de 228 m), situate una lângă cealaltă, de interes mai mare devenind cea mai înaltă. Numele de Çamlıca provine de la cuvântul çam care înseamnă pin. Primii coloniști au transformat întregul areal într-o pădure de pini care a supraviețuit, nu numai perioadei romane, ci și a bizantinilor. În cele mai vechi timpuri, ambele dealuri Çamlıca erau acoperite cu pini atât de deși încât lumina soarelui abia pătrundea printre ei, la fel, flori sălbatice, maci îmbrăcau feeric colinele.

De-a lungul timpului, colinele s-au bucurat de atenție deosebită din partea sultanilor. De pildă, Murat al IV-lea a ordonat să se construiască prima resedință imperială de vară de aici. Mehmet al IV-lea, care a primit supranumele de "vânătorul", recunoscut pentru pasiunea sa, a construit o cabană de vânătoare, modernizând și zona izvoarelor de pe Büyük Çamlıca. În timpul domniei lui Selim al III-lea, unul dintre sultanii cei mai îndrăgostiți de artă, Çamlıca a devenit un loc de agrement, la fel ca și Kağıthane de peste Bosfor, transformat dintr-o zonă împădurită ce era preferată de membrii curții otomane.

În decursul perioadei otomane, dealul Çamlıca, alături de alte câteva coline din Istanbul, au fost folosite și pentru pregătirea păsărilor de pradă, iar în zilele noastre este unul dintre cele mai bune locuri din Istanbul, unde pot fi observate păsările migratoare. Urmăritorii de păsări din întreaga lume vin în special în septembrie și octombrie sau primăvara pentru a privi păsările.

Se spune că împăratul german Wilhelm al II-lea s-a îndrăgostit de Çamlıca după ce s-a plimbat pe colină în timpul vizitei sale la Istanbul, de la sfârșitul secolului al XIX-lea. El a cerut sultanului otoman Abdulhamid al II-lea al cărui invitat era, să ridice aici un monument, însă sultanul l-a refuzat politicos argumentându-i că pe colină este înmomântată o persoană-simbol a Imperiului Otoman și nu se cade. După acest refuz, kaiserul Wilhelm al II-lea a ordonat construirea fântânii germane în Piața Sultanahmet, ca dar pentru sultan.

Recent, în apropierea colinelor Çamlıca a fost ridicată una dintre cele mai mari moschei din Istanbul (cu șase minarete), moschee pe care am avut ocazia să o observăm mai bine de pe malul european pe când ne aflam în vizită în parcul Emirgan.

Sursa: http://www.greatistanbul.com/camlica_hill. html

În după-amiaza aceleiași zile, pentru a ne respecta planul de contemplare a Istanbulului de la înălțime, am purces la drum să ajungem în alt punct de belvedere și anume, la cafeneaua Pierre Loti situată pe dealul cu acelaşi nume.

Colina Pierre Loti se află pe partea europeană, sus, în capătul Cornului de Aur, sau Haliç cum îi spun turcii, estuarul ce desparte Oraşul Vechi (Cartierul Bazarurilor şi Peninsula Seraglio) de Oraşul Nou (Beyoğlu). Parcă-ar fi o gură de râu ca un fiord ce s-a aşezat perpendicular pe Bosfor, începând de la Eminönü şi terminându-se îngustat după o lungime de 7,5 km.

Ca să ajungem sus pe colină, acolo unde este și cafeneaua, am mers mai întâi în zona Eminönü unde am întrebat cum facem să luăm „autobuzul de apă” (vas de curse regulate cu stații de-o parte și de cealaltă a estuarului), așa cum făcuserăm data trecută. Acolo ni s-a spus că autobuzul de apă nu mai circulă fiindcă în zonă se execută lucrări ample pentru realizarea noii rute a metroului. Am fost îndrumați să luăm autobuzul 99A până în cartierul Eyüp și de acolo, după cum bine știam, telecabina până la punctul terminus.

Zis și făcut, dar odată ce-am sosit la stația de funicular, coada formată din doritori asemenea nouă era enormă, așa încât ne-a luat peste 40 minute să ajungem sus pe deal, că mai bine alegeam să urcăm pe jos, însă ne-am promis că măcar vom coborî la pas prin cimitir dacă la întoarcere va fi cel puțin la fel de aglomerat.

Sus, după ce telecabina ne-a purtat pe cablu preț de 3-4 minute, este senzațional! Panorama este uimitoare și nu te mai saturi de privit și făcut poze. În zilele senine, cu un efort nu prea mare, se poate zări de-a lungul Cornului de Aur, până la podul Galata. Și acest punct de belvedere este încântător și, se pare, a devenit foarte căutat judecând după mulțimea de vizitatori locali dar și străini ce se înghesuiau la funicular.

Frumoasă și cu un farmec aparte este și povestea ce stă în spatele acestei cafenele. Aceasta își trage numele de Pierre Loti de la pseudonimul unui ofițer navigator francez, scriitor cunoscut al sfârșitului de secol al XIX-lea, pe numele său real Julien Viaud, căruia îi plăcea tare mult să-şi petreacă timpul în cafenea, pe atunci mică şi sărăcăcioasă. La rândul său, Loti vine de la numele unei flori exotice, iar francezul s-a dovedit a fi realmente îndrăgostit de Istanbul și de poporul turc, așternând pe hârtie mai multe scrieri despre aceste subiecte. Este vorba de romanul „Turcia în agonie”, dar mai ales de „Aziyadé”, un roman publicat sub anonimat despre o localnică ce era chiar căsătorită, de care s-a înnamorat lulea. De aceea, acum lângă Pierre Loti Café se află și Aziyadé Restaurant, dar și alte câteva localuri cu la fel de splendidă priveliște asupra Cornului de Aur.

În semn de apreciere, turcii au dat numele de Pierre Loti chiar și unei străzi situate în cartierul Fatih.

După o ședință foto prelungită, ne-am așezat și noi la o masă pe care o vânaserăm de ceva timp, apoi ne-am delectat cu ceai și cafea o vreme, cu ochii ațintiți pe minunăția de peisaj ce ni se desfășura în fața ochilor, că nu ne mai venea să plecăm de-acolo, așa de frumos era. Pe urmă, am decis de comun acord să facem cale întoarsă prin cimitirul Eyüp, până la prima stație de unde să luăm vreun autobuz care să ne ducă la Eminönü.

În Istanbul există multe alternative la vizitat de muzee, moschei, biserici și atunci când simțiți nevoia să priviți orașul de la înălțime, vă puteți gândi la ceea ce v-am propus eu în acest articol. Pentru toate mijloacele de transport în comun pe care le-am folosit: ferryboat, metrou, funicular, autobuz, ne-a ajutat Istanbulkart-ul, cartela special concepută în acest scop.

Aș mai veni cu recomandarea, dacă e posibil, ca cel puțin una dintre ieșiri să fie făcută la apus, fiindcă se spune că imaginile ar fi și mai frumoase. Eu, doar, m-am declarat mulțumită că sorții au fost de partea noastră și ne-au hărăzit o vreme impecabilă pe care am reușit să surprindem imagini superbe ale orașului, atât dinspre partea asiatică, cât și dinspre cea europeană, oarecum, „în oglindă”!

Călătorii plăcute vă doresc!

Vă rog, atașați următorul videoclip:

https://www.youtube.com/watch?v=LPMkhTjHy1k

---

VIZUALIZĂRI: 6514 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI