Nu trageţi în pianist!

TIPĂREȘTE

Ce ţi-e şi cu patria mumă... Sunt momente vacanţiale când "se pune" de o... revedere. Sigur, momentele fiind anuale, începi să te freci la fese nehotărât şi să cântăreşti cu mişcări de pe un picior pe altul, dacă vrei să revezi ceva... ce ai dezavuat în trecut. Îţi este teamă de prezentul plătibil la aceeaşi bani sau mai mult, pentru destinaţii cert încercate, de-a scurtul vieţii... cum ar fi Grecia, aşa, ... de un "par examplu' ". Sigur, nodul în gât, devine mai pregnant, când e vorba de litoralul neaoş. Apare o temere nedorită, un fel de constipaţie cerebrala. Partea feminină a familiei, pe numele ei de botez pus de subsemnatul, adică Faraoana... se prelingea în gudurăreli, în a mă face a merge, unde îşi face oblojeala la caroserie, coloană şi alţi muşchi. Adică la, Mirage MedSpa.

Sunt anumite chestii care mă lasă rece mai mult decât sunt, în general. Eu şi Spa ar fi definit ca... ca... seminţe în sala de conferinţe.

Eh... sigur... "feminidoidul" familiei, normal, are toleranţă zero şi nu lasă black-out-uri, în trecerea mea pe această planetă, aşa că, ... De ce să nu-l trezim pe mort? , ... Să-l scuturăm, cumva... 'Geaba, oricâţi ţechini mi-ai da, tot nu-l vând pe El-Zorab. Numai că în răstimp, m-am gândit că un refuz, m-ar fi trimis în purgatoriul lui Dante.

Să te iei şi să-ţi presezi posteriorul din nord-vestul ţării până'n litoral la volan, nu e chiar ca un hamac de lene, în umbră. La aproape, opt sute de "kilo-de-care-or-fi", mai bine plecam spre Grecia... eh, mă rog... zic şi 'io...

Metropola lu' Bucur, oraşul unde mama a urlat: Nasc! , nu mă supără, având copilărio-adolescenţa trăită pe, plaiurile lui. Trebuie să fii dalmaţian la creieri, să-ţi înjuri locul de baştină, chiar dacă traficul are similitudini cu Paris-o-Bangladesh-ul. Am lăsat caii la adăpat, după şasesutefâs kilometri, având norocul de înnopta la riveranii din familie. Dis-din-zori, autostrada crepuSCULAră sau a Soarelui a fost destul de şnur la covrigărit, până-n Eforie, unde... culmea! , m-am pierdut. Am dat cu maşina...rotocoale de nervi cu "Fi-ţi-ar MedSpa-ul şi cine la inventat", în traistă. Nu-mi venea să cred că mă pot rătăci pe plaiuri cunoscute, din marsupiu pâna-n prezent. Văd un... ehm... "agent de stradă cu fluieru' la gât"... Cu ruşinea ascunsă în rucsac, am întrebat de loc.

- Faceţi prima la dreapta şi... în... în... fundul curţii-l găsiţi, spuse el cu o mină ce dădea a crede că vorbeşte cu un cretin.

- Alt fund nu mai e, nu? , întrebând, ca acel cretin ce refuză să treacă la un alt nivel.

Se uită la mine cu sprâncene care în traducere spuneau, "Eşti idiot? ".

- Dacă nu vă mişcaţi mai repede, vă cer actele... că blocaţi circulaţia şi ziua de azi va fi ratată, daca veţi dori o baie în mare.

Deh... aşa se întâmplă dacă faci clovnerii cu organu' "competet".

Evident, cuvântul Niciodată, devine un ridicul de grădiniţă dacă-l încalci. Aşa că în ridicolul meu, capul plecat şi penitenţă am acceptat acest... ehm... Mirage MedSpa, mergând pe mâna Faraoanei şi în ale experienţelor ei, în duşuri calde spre reci.

Partea de viaţă, - nu aia bleagă -, adică spre maturitate, mi-a cimentat îndoiala cu, chestia "Bag mâna-n foc! ", referitor la certitudini. Întodeauna, duc munca lui Sisif, în a căuta locul, cât de cât decent unde îmi "vraiştiez" oasele. Nu iau în calcul vorbe/bârfe/poveşti/Cohelo/Dan Brown, haştagvrăjeli că... acolo, e cert sejurul.

Apropo'! Sună total... oligofren, Haştag, în limba română. Haştag-ba-pe-a-mătii şi cine te-a inventat, indiferent de continut!!! .

A fost prima oară când mi-am lăsat nasul de explorator, acasă. Nu am comentat, nu am cercetat, ci, ca hippystul, m-am dus la cortul alocat.

Mirage, nu are platitudinele unui hotel obişnuit. Este de admirat să stai într-o cameră în care mai intră şi ceva... trei-migranţi-pe-fugă-spre-Germania, cu, culcuş generos şi peturi... pardon... paturi excelente (vezi foto). A fost prima impresie plăcută vis-a-vis de mioriticul obişnuit. Aşternuturi cu miros de măr, nu de... păr (ul), cel gaseşti câteodată în alte locuri pe, pernele atribuite. Loc de întors căruţa cu balcon unde îţi poţi lăsa caii. Loc de luat masa cu... TrumPutin... mă rog... Curăţenie în fiecare zi cu schimbat, dacă necesar. Personalul tehnic, parcă întors cu cheia. Doamnele de la curăţenie, aveţi tot respectul meu.

Ca orice chestie complementară, restaurantul oricărui hotel, nu e chiar de lăudat. Nu în cazul de faţă. Cele două mese, mic dejun-cină, sunt bine puse la punct din perspectivă românească sau... ca orice stabiliment care se respectă. Nu sunt sincope gastronomice care te fac să te duci pe faleza din Eforie şi să iei "una-cu-de-toate".

"Copiii", - ospătari/ospătăriţe -, erau harnici, chiar dacă veneam cu vrăjeala, "vezi-că-nu-mai-e-din-aia”. Amabili si binevoitori, dădeau fuga la bucătărie şi suplimentau, pe cât posibil. Normal, pot aduce aici niscaiva nemulţumiri dar am luat pe "de-a întregul cercului". De... negativisme, se pot ocupa alţii şi poate, mai atenţi ca mine. Nu voi descrie aici multitudinea de feluri gastronomice. Dacă există respect pentru turist - ceea ce, acest stabiliment o face - se mănâncă foarte bine şi din plin, pe plaiuri mioritice. Sigur, dacă ne gândim, detractori sunt peste tot în lume... dar ideea e cum simţi la modul personal.

Nu am experienţă în domeniu. Nu le am cu d'ale procedurilor Spa(ţiale). Nu tu, turbosuflantă pentru întărirea feselor. Nu tu, 'nămoliri, nici măcar în mlaştini. Nu tu, curăţire de scaieţi pe creieri sau aiurea. Cunoştinţe în d'ale frecţiilor-la-picior-de-lemn, le am clasate la nivelul: zelch/zero/nada/'tha-fuck-should-I-know? . Sunt un fel de Agent 00Barat, la chestii d'astea. Una e să ştii despre sau cu... şi alta e "pe propriu peleu". Adica, din punctul meu de vedere, să mă facă mai cu... muşchi sau "Dă-mi pace! ". Aşa că, obiecţiile personale au fost vis-a-vis de programare şi de ceea ce doresc. Când sunt în concediu, este perioada, "mă-trezesc-când-se-schimbă-moneda-naţională". Nu deranjez, nu vreau deranj. Simplu! Nu doresc proceduri care, la o anumită oră, le simt ca un calvar. Ce e aşa greu de înţeles? Să mă frece cineva, pe spate, cu pietre de Vesuvius, la 8 dimineaţa, evident, primeşte un cap în gură.

Normal că... am fost programat la învârtiri de gâtlej la 8 dimineaţa dar, mi-am impus dreptul de veto... (Vetooo!!! Mai lasă-mă-n puii mei cu rupere de... gâţuri, la ora când am felinarele, cât alea din Trafalgar Square). Mă rog...

Faraoana, s-a zbătut, ce-a făcut, ce nu a făcut şi a reuşit să îmi schimbe orarul de proceduri la ore când vin pescăruşii să-ţi mănânce parizerul de pe balcon, spre amiază adică. Băi musculare pă sub apă, împachetări cu nămol, baie în ceai, duşuri Vichy-şi-pleci şi masaj la capişon.

Sigur, dacă eşti olog, nimeni nu îţi poate da piciorul înapoi. Spa-ul are şi el, nişte limite. Chiar dacă ai calamităţi în vene, nici Ene-pe-la-gene şi nici Moş Crăciun, nu te mai salvează. Asta nu înseamnă că relaxarea şi-a luat vacanţă. Prima întâlnire de gradul III a fost cu Recepţia Spa.

Evident, Faraoana amuşina prin preajmă pentru a mă face obişnui cu, "hambientul". Cu privire de năuc, mă uit la doamnele de după desk care aveau priviri de, "Ăsta-ce-caută-pe-aici!"

- Fiţi amabilă, ne mai trebuie un halat, spuse culant Faraoana.

Doamna se întinde şi îmi pune în braţe, plictisită fiind de rutina muncii, o... flauşare maro. Cuminte, pun... flauşarea pe mine şi am simţit că trebuie să ţip: "Da' halatu'? Halatu'?". Mânecile îmi veneau pe la coate. Era aşa scurt că, fesele aveau vedere la mare. Strâmt, încât braţele-mi levitau în aer. Parcă eram într-un chilot cu glugă.

Evident că...

- Ehm... Domnişoară... Doamnă, fiţi draguţa, halate de Bigfoot nu aveţi? , încercând să mă port "suedez" cu doamnele din recepţie.

- Stimate domn, noi lucrăm cu o singură firmă şi de brand-ul respectiv, nu am auzit.

- Nu, nu, nu, ... halate de Yeti... e o namilă albă cât două case puse una peste alta. Yeti, stiţi, nu?

Se uită amândouă la mine de parcă eram ăla ce plimbă galoşul prin Spa. Înţelegând spasmele cerebrale prin care treceam, doamnele cu zâmbetul pe buze, extrem de amabile şi cu priviri de "Ăsta e dus cu preşul", îmi oferă alta... flauşare.

- Acesta este cel mai mare care l-avem acum, ... ca să scape de nebun.

Era alt... ceva! Trecusem la următorul nivel. Nu era chilot cu glugă ci... spielhozen. Măcar nu mai arătam ca un... înaripat.

Eh... a fost prima oară cu duşuri "muscoidale"... un fel de trezire musculară... că, cică aia era procedura. Ce să zic... muşchii mei nu se mai trezesc, pentru că, ce muşchii lor? ... sunt plictisiţi de viaţă. Mă rog... Mă prezint la ora cutare, unde, o duduie simpatică mă... ghid-uie spre o cadă cu apă caldă.

- Intraţi vă rog şi aşezaţi-vă pe spate. Vreţi cu Unu sau cu Doi?

- Ce-a făcut? Cine-i Unu şi cine-i Doi? ... Oricum... mă simt bine în pielea mea aşa că nu am nevoie de nimeni, zic, consternat.

Începe să râdă în pumni, ca de prostul de la colţul străzii.

- Nu, nu, nu... cu ce jet doriţi?

- Păi... jetuiţi-mă cu ce aveţi mai blând, că altfel, mă adunaţi din cadă pe bucăţi.

- Sunteţi începător, nu? spuse, zâmbind, cu îngăduinţă.

- Deloc! Am carnet de conducere, buletin... Duc şi toanele soţiei în spate!... pentru a cădea în panta clovneriei.

- Ehhhh, haideţi că vă veţi simţi altfel, spuse ea cu înţelepciunea unei... jetuitoare.

- Păi... depinde unde daţi cu... jetul! , ... cu gândul că dacă va fi de rău, măcar mă va aduna cineva cu făraşul... ehh...

Ceea ce a urmat... nu pot să mint, era plăcut. Jetul, pus pe Unu, adică mai langsam, făcea nişte gropoaie în musculatură care... chiar le simţi în mediul subacvatic... daaar... când cu Unu a început să urce pe interiorul pulpei şi mai departe spre oasele coxale și osul sacru, invariabil mi-a scăpat un...

- Uou, uou, uou!!!...

- Staţi liniştit, nu vă temeţi, spuse ea zâmbind, cu experienţă în glas.

- No shit! , scăpai fără să vreau printre dinţi...

- Dacă vă speriaţi şi vă mişcaţi brusc, să nu daţi vina pe mine, ...

- Nu pot să fac, "brusc"! Sunt una cu, cada... Dacă mai şi... ehm... bruschez, îmi pierd "nestematele coroanei".

"Dupe", a urmat o întoarcere în cadă pentru că urma spatele şi fesierii. Fiind dus cu pluta am îngăimat...

- Puneţi pe Trei, vă rog... în mintea mea naivă că mă ţin balamalele.

- Sunteţi sigur? E jetul maxim... şi dacă nu aţi mai trecut prin procedură..., spuse cu mină îngrijorată.

- Măcar mor de plăcere şi nu de nervi, ... nefiind foarte sigur pe mine.

Şi dăi, tată! . Am crezut că fesele îmi zboară pe tot locul şi imaginea era, cum ai deschide o conservă de fasole şi-ţi suflă cineva cu atmosfere de cauciuc în ea, de-ţi împrăştie fasolea pe jos. Pe spate am simţit cum umerii-mi pleacă unde vor ei, numai la mine nu vroiau să stea. Atunci am înţeles ce trebuie să simtă o caracatiţă când pescarii greci, dau cu ea de stânci pentru a înmuia carnea. Brrrr... Oricum, senzaţia dopo festival, a fost neaşteptat de bună, ducând la un somn de frumuseţe, cu sforăituri.

Nu sunt cu nămolu'. Din fericire, (deocamdată) nu mă doare nimic, în afară de creditul din bancă.

Sigur, mai scârţâie câte un genunchi dar mă fac că plouă, ca la 25 de ani.

Bref... spăşit şi cu aşteptări minuscule ca... ouăle de furnic intru la "noroi", unde, o doamnă ce părea vehementă şi sigură pe ea, fără prea multe vorbe...

- Dezbrăcaţi-vă!

Cuminte, ca o namilă care se respectă dau... spielhozen-ul cu glugă jos, rămânând în slip.

- Am spus, să vă dezbrăcaţi! , spuse cu siguranţa Reginei Namolului.

- Poooftim? , zic siderat. Adică... adică... la cucu gol??? Păi... păi...

- Haideţi, haideţi că se răceşte nămolul! , spuse, pregătită de procedură.

- O secundă... sincer... în afară de mama... şi... mă rog... nu prea mă despuiez! Parcă mi-aş pierde cardul bancar. Stiţi... eu stau rău cu pitpalacu' şi nămolu mă va încălzi şi voi da în anxietate!!!

- Bine... dacă aşa doriţi... !

A fost momentul, No Fuckin' Way. M-am scuzat, ieşind în slip, plimbând spielhozenul de toartă.

Ehhh... ce poate fi rău în asta. Ca norocul, doamna/domnişoara de la jeturi se ocupa şi cu... ceaiul. M-am liniştit, văzând o faţă cunoscută şi tot timpul zâmbitoare. Vreau să spun că în acest context, contează enorm să atingi palpabilul unei imagini cunoscute. Totunitarul intră în relax.

- Eeee... haide să vedem cum vă simţiţi aici... în ceai! , spuse relaxant.

Cada era umplută cu un lichid maroniu deschis pe care pluteau petale de flori. Am strâmbat din nas...

- Eh... nu prea e îmbietor...

- Eh! Păi... e ceai! Credeţi că dacă era albastră la culoare, arăta mai bine? , spuse râzând.

- Am şi eu... ehm... îndoielile mele... Ce ceai e ăsta? Coada Vacii... Aia a... Ţigăncii, sau Fundul Bucătăresei? În orice caz, sper să nu fie, Laba Ursului!

- Eh... aici e secretul nostru! De ce aţi refuzat să faceţi împachetări cu namol? spuse râzând cu toţi dinţii.

- Să înţeleg că... veştile se răspândesc după o zi pe alta, aici.

- Uhuhuuu! Sunteţi singurul care a refuzat aşa ceva, cu toate că aţi plătit, aşa că ştie tot Spa-ul! , scuturându-se de râs.

Chestia cu ceaiul e să stai 20 minute, cufundat până la gât şi ai parte şi de muzică de lene, adică, Buddha Bar. Eu sunt de felul meu nerăbdător dar am stat cuminte. Plăcut, fără obiecţii ulterioare.

Pentru a ieşi din conserva: Prostu' satului... şi după încercări domoale ale Faraoanei cu "nu fi fraier" sau "ce ai de pierdut", mi-am luat inima-n proteză şi cu frica-n ţâţ plus ouă de omaebă, m-am încumetat la al doilea tur de scrutin, în noroi. Nu am intrat bine în cabinetul cu pricina când, domnişoara ce era pregătită să mă împroaşte, râdea cu gura până la urechi.

- Ehm... ştiu că fac glume proaste dar acum... chiar nu am scos niciun sunet! , spusei mirat.

- Aveţi o faţă îngrijorată şi... deja vă ştie lumea pe aici, spuse cu jovialitate.

- Vă spun sincer, dacă mă apucă damblaua, voi arunca eu cu... ehm... noroi!

Împachetările sunt pentru cei cu nervi. Eu... nu-i mai am... dar de dragul încercării, am stat obedient cu o mlaştină neagră şi caldă pe tot corpul, învelit în plasticuri şi cu pături deasupra până-n gât. Eram un fel de Tutankhamon. Cei ce cred în religia asta, au tot respectul meu. Ştiu doar, că doua zile după, încă puţeam ca grajdu'.

Pe de altă parte, restul de proceduri din program, duşurile Vichy şi masajul per cap de prost, excelente. Dacă ar fi fost mai dese aş fi avut somn de bébé, în fiecare seară.

La Mirage, arealul piscinei este spre minuscul la modul comparativ. Bănuiesc că Spa-ul a avut înteietate, în detrimentul... eh... butoiului cu apă. Nu dai ţeastă-n ţeastă dar nici ecouri de distanţă nu auzi. Pentru că suntem în România, regulile nu se respectă. Peste tot era afişat, "ce să DA" şi "ce să NU". "Nu băgaţi capul în apă", "Copiii, numai după ora 12". Acestea două sunt mai importante, având în vedere recidiva de zi cu zi. Aproape în fiecare zi, era câte o demoazelă, ce-şi spăla pletele-n piscină sau câte un părinte, pe la 10 dimi, cu pruncul în cucu gol, ce-l arunca în luciul apei. Nimeni nu a luat atitudine şi dacă a făcut-o, nepăsarea a mers mai departe... mă rog. Sunt aparate cu jeturi, de la cel subacvatic cu bule, care-ţi mută slipul din vintre în nas, paturi metalice cu bule Parkinson... adică... te scutură de toate alea. Plăcute, amândouă. În rest, înca două scule cu jeturi de lângă piscina, nefuncţionabile.

Evident, totalum de mai sus vine cu un anumit cost. Cost ce poate fi des comentat şi sigur... e loc de mai bine (ce frază cretină!)... adică se pot aduce îmbunătăţiri. Personal, am fost nemulţumit de aerul condiţionat ce vâjâia pe tot locul. Din proceduri ieşi sub... formă caldă. Dacă de la Jamaica, treci la Helsinki, în secunda doi... automat îţi iei un Augumentin în mufă... măcar pentru supravieţuire, în continuarea sejurului. La această logie, am observat pe AmFostAcolo, păreri de bine şi păreri de rău. Părerea mea se clasează, undeva la mijloc spre bine. Sunt dezamagiţii şi entuziaştii....aşa că......o văd ca în saloon-urile, din filmele spaghetti-western, sunt două tabere antagoniste şi la un moment dat, dau în... "beligeranţie" şi îşi cară scatoalce, unii altora... aşa e şi nenea ăla de la pianină, care îşi continuă impertubabil piesa în F (uck) Major, indiferent de sticlele aruncate sau capetele sparte ce trosnesc, prin juru-i, strigând simplu: Nu trageţi în pianist!

Pe... oricând!

---

VIZUALIZĂRI: 4914 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI