Hotel” Miorița” Neptun 3 ***. Da!

TIPĂREȘTE

După cum vedeți, n-am stare, neam! Și, neastâmpărul meu a fost fixat în vara de încă mai este, pe Marea Neagră. Din ce motive, le știți: nu-mi țin tratamentul și nu iau, zilnic, pastilele albastre care să-mi aducă aminte să le iau pe alea verzi, așa că celula mea nervoasă nu numai că nu doarme dar mai și trimite semnalul către întreg corpul :” Hai la Mare!”

Așa se face că, în luna august, din alea 20 zile de concediu de le-am făcut, vreo 12 am stat la mare. Și-aș mai vrea!!!

Bun, ca să stai la mare trebuie să ai și unde, așa că toți, ajunși în preajma plecării, sau, alții, mai prevăzători, încă cu mult de dinaintea concediului își planifică locul de cazare. În anul ăsta eu n-am fost așa de calculat, m-am lăsat purtat de soartă. Că pentru că de ce? Dacă citiți pe saiturile de se ocupă cu locuri de cazare, despre fiecare locație în parte veți găsi multe păreri, unele care se contrazic total cu alelalte. Mă rog, este normal și corect ca fiecare să aibă o părere și să și-o susțină doar c-am învățat că frumosul și binele nu este egal pentru toată lumea. Deci, de ce vă zic toate astea? Pentru că părerile și sfaturile altora nu au acoperire în ceea ce am dori noi și-atunci, ce rost are? E ca-n bancul cu ăla de avea 300 de oi, și-n fiecare zi îi mureau câte două-trei. Cere sfatul unui baci mai bătrân și ăla-i dă păreri peste păreri, îl trimite-n stânga și-n dreapta cu oile la păscut și la adăpat. Rezultatul: ăluia îi mor toate oile. Se duce la sfăturitor să se plângă și ăsta-i spune, cu un aer mulțumit :” Păcat că nu mai ai oi că eu sfaturi mai aveam!”

La Hotel” Miorița” din Neptun am ajuns simplu: aveam nevoie de-un hotel care să aibă două camere libere pentru week-endul de tocmai ce-a trecut. Urma s-avem o găseală de familie și ne surâdea ideea de a fi împreună. Am ales Neptunul pentru că, vorba lui Țiriac după ce a venit din vacanța din Dubai :” N-am fost la Mamaia pentru că nu-s atât de bogat!” , adică, traducerea este că prețurile la cazări sunt ceva mai moderate, mai aproape de atmosfera de-o respirăm, patronii de hoteluri de aici nu sunt chiar atât de haiduci.

Nici nu m-am uitat prea mult la ceea ce oferea, asta a fost o mică greșeală de-a mea pe care, pentru că sunt băiat orientat, am rezolvat-o la fața locului.

De data asta drumul a fost plăcut că, deh, nu mă grăbeam: am plecat pe la 8 de-acasă și, pe la 12 eram deja la Mamaia, căscând gura pe-acolo: pentru că, nu-i așa, nu-s bogat dar măcar s-arunc o privire pot, că e la liber.

În fine, pot doar să spun că la ora 14 și un pic adăstam în fața hotelului Miorița 3*** din Neptun, stațiunea de la malul Mării Negre, din România, să fiu foarte explicit, să nu credeți c-am ajuns la planetă, că eu conduc liniștit, nu pot s-ating viteza de decolare deci, nu pot intra pe orbită.

Hotelul este amplasat pe strada Trandafirilor la nr 35, o s-o găsiți ușor, e strada care duce spre Jupiter, iar pe marginea drumului sunt multe indicatoare spre hotelurile pe lângă care treceți. Altfel, din hotel se ajunge relativ ușor la plajă și, și mai ușor, spre restul stațiunii, la mers agale, pe jos, deci, nu ești aruncat în cine știe ce zonă părăsită a stațiunii.

Băi, sincer, pe dinafara arăta foarte bine, ceea ce m-a cam mirat, că mulți din ăia de scriseseră recenzii se arătaseră nemulțumiți de starea de curățenie. Acuma, nah, ce să spun, prima impresie a fost OK așa c-am năpădit la Recepție să-mi cer drepturile, privind cazarea. Nu mă cunoașteți, eu sunt plin de încredere când pretind ceva, așa că, mergând spre biroul recepției, am văzut un mare afiș:” Cazarea se face după ora 18” , check-inn-ul cum ar veni! Ei, ăsta a fost pumnul în stomac de mi-a luat aerul. N-aveam de gând să stau pe-afară încă vreo patru ore, să mă usuc la soare ca hamsia pe sfoară, așa că mi-am afișat zâmbetul meu cel mai frumos, ăla în care lumea mă poate privi doar cu ochii mijiți de splendoarea ce o am și am legat o conversație cu domnișoara de stăpânea cheile hotelului, chiar m-am gândit la un film” Stăpâna cheilor” , că, deh, de inele ne-am cam săturat, cât despre verighete...

Discuția a fost, bineînțeles, extrem de fructuoasă, cea în cauză mi-a spus că dacă nu știu carte îmi citește ea ce scrie pe acel afiș și-mi explică, în desene simple, ca să-nțeleg ce este cu ora de cazare! Nu, n-arăt a autist, ăia mai au o șansă! Ați înțeles, cred, sensul discuției noastre, e ca atunci când rogi un perete să se dea din fața ta. Cum, cine-i peretele???!!! Am obținut promisiunea că, imediat ce o cameră va fi liberă, voi fi apelat. Cum, dealtfel s-a și întâmplat, peste vreo două ore. N-am zâmbit degeaba, am primit cameră în corpul de clădire ce tocmai fusese renovat, deci, se cheamă c-am fost câștigat.

Pentru cei de vreți să știți cum e cu hotelul, rămâneți să vedeți ce mai e, vă dau și muzică: youtube. Ăilalți, de v-ați săturat de mine, vă promit că mai scriu un alt review, și, pe anul ăsta, gata! Mai suportați-mă, spui, încă un pic! Da?

Acuma trec la descrierea tehnică, mă concentrez să vă povestesc, deci, haidi, pa!

Cât e glumă nu-i mișto, acuma, sincer, n-am ce să reproșez din punct de vedere al amabilității personalului!

Este evident că trebuia să citesc pe sait la ce oră se fac check-inn-urile și să-mi asum. Eu am citit pe diagonală dar, până la urmă totul s-a rezolvat, tocmai pentru că domnișoara de la Recepție a fost amabilă. Și, nu numai cu mine, am constatat că erau mai multe persoane care nu prea au înțeles ce-i cu ora de cazare, iar altele, ce-i cu factura, mă rog, treaba lor!

Personalul de la curățenia din camere, cel din restaurant și de la piscină a fost, deasemenea, amabil. Mulți dintre ei erau chiar tineri, poate că le lipsește experiența dar sunt politicoși și-și făceau treaba. Și fata de la barul piscinei era și drăguță și zâmbea frumos. Sau, avea soarele în față.

Cea care deservea camera a fost deasemenea amabilă și a ajutat la remedierea unei mici probleme, chiar mulțumesc!

Păi, s-o luăm cu-nceputul: parcarea.

Se face într-o lizieră de lângă hotel, o lizieră unde-și parchează mașinile și cei de sunt cazați la celelalte hoteluri învecinate:” Bâlea” și” Doina” . Era bine că era umbră, dar, se făcea, efectiv pe sub copaci, nu era ceva amenajat. Dacă ar fi plouat abundent, te cam mocirleai și se cam ducea fița, intrai în mașină mânjit de glodul patriei, dar, n-a fost cazul, pe motiv de caniculă. Bine, eu chiar am găsit loc în fața hotelului, dar acolo locurile erau foarte limitate. Măcar parcarea este gratis.

Camera pe care-am primit-o a fost la etajul al treilea, în corpul de clădire renovat, cu fața spre piscina hotelului, deci, chiar am prins partea frumoasă. Etajul al treilea spun, dar, nu era problemă, te cocoțai acoloșa cu unul din cele două lifturi de deserveau tronsonul ăla de clădire. Lifturile erau cam vechiuțe, dar funcționau corect. Că erau vechi, nu e promblemă, man, doar la arătăm copiilor istoria. E drept, un lift avea chef de glume, apăsai” 3” și te ducea la” 4” , dar, doar așa, să faci mișcare, coborât scările, un etaj.

Camera este suficient de mare și de bine dotată: are vreo 16-20 de mp, baie, utilată cu tot ce trebuie, balcon suficient. Aer condiționat, TV, frigider, mobilierul chiar dacă nu nou e absolut decent. Peste tot era curățenie, nimic de obiectat.

Doar că, în baie, am constatat că apa de la duș, când îl foloseai, căuta să se scurgă prin sifonul de pardoseală și nu pe acolo pe unde ar fi trebuit, cu urmarea că era cumva multă apă pe jos. Am anunțat camerista și s-a remediat, chiar dacă nu în totalitate, dar s-a redus mult fluxul de apă de pe pardoseală.

Camera era dotată cu pat matrimonial și încă unul, mai mic, de o persoană, deci, o familie cu un copil are loc lejer și tot confortul. În plus, era prevăzută și cu locuri de depozitare pentru hanțele de le cărăm cu noi în deplasări, să ne fudulim ce de zestre avem. Și asta, culmea, la mare, unde abia așteptăm să ne dezbrăcăm! Pe malul apei spun, bre!

În fiecare dimineață de-am stat acolo s-a intrat în cameră pentru a se face curățenie și ne-au fost schimbate prosoapele lăsate pe pardoseală, știți tipicul. Per total, e OK!

La TV erau vreo 40 de canale iar semnalul wi-fi ca pe țeavă, deci, am putut socializa.

Am avut Mic Dejun inclus și am abuzat de treaba asta în alea două dimineți de-am stat acolo. Se servea la restaurantul hotelului, bufet suedez. Chiar a fost un meniu bogat și variat, cu tot ceea ce se servește dimineață, la alegere, nu stau să vă enumăr acuma felurile de mâncare, dar erau și pentru vegetarieni suficiente alternative. Am stat afară, în curtea restaurantului, o atmosferă foarte plăcută. Masa de dimineața costa 30 de lei de persoană, iar cea de prânz, care se putea servi, contracost, era 55 de lei dar n-am fost acolo la masă, pe motiv de plimbă tava, la Springtime.

Restaurantul mare, terasa la fel, era curat oriunde ai fi ales să stai la masă, nimic de reproșat!

În restul zilei cei ce doreau puteau servi, la barul piscinei, răcoritoare, înghețată, bere, băuturi alcoolice (înalt alcoolice), prețuri decente, încercați fără emoții, nu vă trebuie „Aspenter” !

Se știe că la Neptun plaja și marea este destul de departe de stațiune, dar asta e natura, nu e vina hotelului, oricare ar fi el!

Plaja de la Neptun, atât” La Steaguri” cât și cea de la” Hotel Sara” este destul de mică, iar apa destul de adâncă aproape de mal. Clar, mult mai puțin aglomerată decât la Mamaia iar lumea mult mai puțin fițoasă, iar asta nu e, neaparat, un lucru rău.

Marea era limpede, de-o culoare turcoaz cum de mult n-am mai văzut-o. Plajele erau curate, nu erau năpădite de alge, iar pentru baie - apa caldă. Deci, da, și-acuma m-aș întoarce!

Partea dinspre lacuri, așa cum știm noi România: prăpăd! Nimeni n-a cosit vreo buruiană și erau și gunoaie aruncate pe jos că, deh, e partea care nu e în prim plan, deși, multă lume mergea spre hotelurile de-i aveau cazați pe acolo. Sau, tocmai de asta erau gunoaie pe jos?!

Strict la hotel,” Miorița” oferă acces tutror celor cazați acolo la piscina din curte. Piscină mare, largă, adâncime între 1,40 și 2,25. Accesul de la orele 9,00 până la 19,00. Seara se aprindeau luminile piscinei, care-și schimbau periodic nuanțele, așa, de pamplezir. Nouă, care ne uitam din balcon, ne-a plăcut. Cum ne-a plăcut și panorama spre stațiune. văzută din balcon. Sau, în cazul meu, o fi fost de la vodcă?!

Pe lângă piscină, hotelul are un mic parc, cu câteva chioșcuri -umbrar, unde poți să-ți tragi sufletul dacă vrei un pic de umbră și răcoare, alta decât cele oferite de umbrelele ce deserveau șezlongurile deja montate jos, lângă băltoacă. Spațiul verde era curat și întreținut. Din punctul meu de vedere Hotel” Miorița” este o alegere bună pentru cei ce doresc să se cazeze acolo.

Altfel, în Neptun mai este un” Teatru de vară” , locație unde se pare că se mai țin spectacole. Chiar în seara zilei de-am plecat noi se anunța mare spectacol cu” Jador” și formația lui” Jadoreii” , deci, ați înțeles ținuta spectacolului. Asta e, suntem ceea ce mâncăm și, parafrazând, ce ascultăm ca să ne distrăm!

Altfel, câteva restaurante asigură, seara, și programe artistice susținute de cine știe cine, cei doritori pot năvăli. De multe ori, cei ce cântă n-au voce dar cântă tareși se lungesc mult spre miezul nopții și, la acea oră liniștea parcă e mai bună. Nu de alta, dar, chiar în concediu fiind vrei și să te odihnești. Că, altfel te duci la serviciu obosit și nu de alta dar, știți cum se spune :” Cel mai mult are nevoie de vacanță cel care tocmai a terminat-o!” .

---

VIZUALIZĂRI: 2499 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI