Mănăstirea Techirghiolului – „Sfânta Maria”

TIPĂREȘTE

Părintele Arsenie Papacioc: Trebuie să știți că un neam, ca și o instituție, trăiește prin cei care țâșnesc. [… ] Pentru că este poporul care știe să se jertfească sau mai bine zis, care numai în jertfă a trăit! Opinca asta românească, să știți, asta, care a fost batjocorită de turcime, de austro-ungari și de câți mai câți, a fost un popor care s-a născut în jertfă, și în jertfă e și acuma! … ”.

Într-o după-amiază din timpul sejurului petrecut în stațiunea Jupiter la hotel California (vezi impresii) am făcut o plimbare în stațiunea balneară Techirghiol. Unul din obiectivele principale ale incursiunii l-a reprezentat vizita la un ansamblu mănăstiresc cunoscut în toată țara: Mănăstirea „Sfânta Maria”. Aici a trăit în ultima parte a vieții și a alinat mii de persoane părintele Arsenie Papacioc, numit și Duhovnicul neamului de la Malul Mării.

Acces și poziționare. În apropierea lacului cu nămol miraculos se întinde complexul mănăstiresc „Sf. Maria”, accesul în orașul Techirghiol efectuându-se pe DN 39 (E87 – prin Eforie Nord) sau pe DN 38, șoseaua care merge spre vama Negru Vodă. Mănăstirea se află pe strada Oituz nr. 5, o stradă paralelă cu faleza lacului. Găsiți locuri de parcare lângă trotuar pe toate străzile din zona mănăstirii.

Scurt istoric. Începuturile vieții mănăstirești în Techirghiol debutează în anii interbelici cu înființarea unui sanatoriu modest pentru clerul din întreaga țară. Presiunile regimului comunist asupra Bisericii au existat și pe teritoriul dobrogean, proprietățile bisericești aflându-se permanent sub amenințarea confiscării. Pentru a evita confiscarea sanatoriului, Patriarhia mută o biserică de lemn de la Sinaia la Techirghiol și întemeiază în clădirea sanatoriului un schit.

Biserica de lemn de origine transilvăneană, edificată în veacul al XVIII-lea a devenit un punct polarizator pentru pelerinii din această parte a țării. Patriarhul Justinian aprobă și sprijină lucrările de extindere a complexului religios în anii ′60-′70, clădirea inițială a sanatoriului preoțesc este mărită, se construiesc noi aripi, complexul capătă forma clasică de mănăstire.

După evenimentele din 1989 în cadrul lăcașului monahal de la Techirghiol se înființează o bază de tratament balnear și ateliere de pictură și croitorie. În anul 2003 se pune piatra de temelie a noii biserici de zid, lucrări încheiate azi, slujbele desfășurându-se în demisol.

Vizita la Mănăstirea „Sf. Maria”

După o scurtă plimbare prin orășelul cu iz balnear am pătruns în curtea bisericii noi prin poarta din strada Victor Climescu. Biserica „Adormirea Maicii Domnului” se înalță zvelt deasupra falezei lacului ca o mare pasăre albă. Construită în anii 2000, biserica are un demisol în care a fost înființat un paraclis cu hramul „Sf. Pantelimon” și „Sf. Proroc Moise”. Când am ajuns noi se desfășura o slujbă religioasă, mai multe persoane ascultând cântările pe estrada de afară.

Mi-au plăcut foarte mult mozaicurile de pe zidurile de sprijin din curtea bisericii. Zeci de mii de pătrățele colorate sunt așezate cu migală una lângă alta pentru a compune scene religioase din Vechiul și Noul Testament. Toate imaginile de pe perete au ca temă comună apa având în vedere apropierea Mării Negre și a Lacului Techirghiol. Autorii acestor mozaicuri minunate (proiect și execuție) sunt pictorii Anca și Alexandru Costenco. Mozaicurile din piatră naturală reprezintă următoarele scene: Arca lui Noe, Prorocul Moise traversând Marea Roșie, Prorocul Moise lovind stânca din care iese apă, Sf. Proroc Ioan botezând poporul, Botezul lui Hristos, Valea Iordanului, Hristos potolind vântul și marea, Hristos vindecând un bolnav la scăldătoarea Vitezda.

Pătrundem spre latura sudică a mănăstirii pe sub pergolele cu trandafiri, stâlpii de piatră dându-ți impresia unei construcții antice. Ghivece pictate cu ființe marine și înconjurate de pietre înveselesc atmosfera grădinii. Ghivece cu flori stau și pe pervazul de la etaj al clădirii care mărginește spațiul verde, acoladele din zidărie și stâlpii de lemn creează o imagine plăcută. Câteva persoane stau pe băncile din jurul statuii Sfântului Pantelimon, o bătrânică vinde smochine dintr-o sacoșă. Oamenii umplu sticle cu apă de la fântâna protejată de opera sculptorului Ion Jalea. În apropiere se află locul de veci al Părintelui Arsenie Papacioc, acoperit în permanență de flori.

Ajungem în curtea interioară a complexului monahal înconjurată pe trei laturi de clădiri cu frumoase coridoare străjuite de arcade, placate cu piatră dobrogeană. Corpurile mănăstirii găzduiesc o bază de odihnă și tratament purtând numele „Sf. Pantelimon”. În centrul curții se află o mică bijuterie din lemn: biserica „Sf. Apostoli Petru și Pavel”. Având origini mureșene și datând din veacul al XVIII-lea lăcașul de cult a „călătorit” din zona central-nordică a țării mai întâi la castelul Pelișor din Sinaia, în perioada interbelică apoi la Techirghiol. Restaurată și ușor modificată, biserica de lemn stă mărturie peste secole în ceea ce privește statornicia credinței ortodoxe, măiestria pictorilor și iscusința meșterilor lemnari. Ne plimbăm în jurul construcției, privim îmbinările grinzilor (tip coadă de rândunică), funia răsucită care înconjoară corpul bisericii, motivele populare încrustate în lemn și turla zveltă. În interior se păstrează mare parte din pictura realizată în secolul al XVIII-lea, zugravii utilizând teme universale cu influențe locale, dar și teme mai puțin întâlnite – am văzut și eu pe Sf. Cristofor cu cap de câine.

În curte se află și casa Părintelui Papacioc, loc de pelerinaj pentru mii de oameni în timpul vieții acestuia, dar și după plecarea preotului la cele veșnice. O placă amplasată pe un perete ne informează că aceasta este chilia unde preotul duhovnic a locuit 35 de ani. Pe peretele sudic al casei, într-o alveolă, este pictată o frumoasă scenă religioasă – „Convorbirea lui Iisus Hristos cu Samarineanca la Fântâna lui Iacov” – care simbolizează dragostea și smerenia. În această alveolă chiar se află o veche fântână.

Alte pergole delimitează spațiul din spatele careului de clădiri, flori și chiupuri ornamentale creează un decor liniștitor. Pe jos pășim pe lespezi de piatră în care reușim să deslușim cochiliile vietăților marine de altădată. Descoperim pe un perete harta creștinismului în Dobrogea, contur pe care sunt marcate basilici, morminte paleocreștine, locuri de martiraj și mănăstiri. Un magazin bisericesc îți oferă posibilitatea achiziționării diverselor obiecte cu specific sau cărți, broșuri etc. (am cumpărat o vedere). În fața magazinului sunt vitrine cu prăjituri de casă făcute în bucătăria mănăstirii, produse foarte solicitate de vizitatori.

În final, am mai privit o dată curtea Mănăstirii „Sfânta Maria”, biserica de lemn, casa Părintelui Papacioc, turlele bisericii noi – toate sunt menite a aduce pacea spirituală, liniștea sufletească și gândurile bune.

Pacea este de patru ori mai mare ca dreptatea – Arhimandrit Arsenie Papacioc.

---

VIZUALIZĂRI: 3418 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI