Mănăstirea și Cheile Râmețului

TIPĂREȘTE

Badea Gheorghe se plimba pe stradă cu cei doi copii ai lui.

– Băiatul are patru, iar fata, cinci

No fain și bancul ăsta despre viteza ardelenilor mai ales că n-am mai auzit-o și chiar m-a amuzat copios... De și io-s ardelean de Sibiu nu prea se potrivește în cazul excursiei mele de la sfârșitul lunii aprilie, seamană mai degrabă a fulger, adică după ce am vizitat în aceeași zi pe Mihai Viteazu, inclusiv comuna denumită după el, pe cei din Moldovenești, pe ăia din Rimetea, pe Toroczkoi de la cetatea Trascău, am trecut și pe la Aiud (chiar să mănânc acolo că m-am întâlnit cu dna. foamea în drum) i-am întâmpinat pe ăia cu maratonul (a fost chiar ziua cu Aiud Maraton), am ajuns și pe la Mânăstirea Râmeț și ca să termin ziua așa cum trebuie am făcut și juma de traseu din Cheile Râmețului, pe urmă fuga la următorul loc de cazare, rezumând toate astea, cam seamană cu o viteză de oltean, nu... ?

În articolul următor voi descrie două obiective, prima despre Mânăstirea Râmețului și a doua despre Cheile cu același nume, chiar dacă am făcut doar o parte din traseu.

Accesul în zonă

Pentru accesul în această zonă a Văii Geoagiului și Munții Trascăului am folosit de la Aiud (ultima oprire unde am luat și masa) drumul E81/DN1/A10 (în viitorul necunoscut...), iar în localitatea Teiuș am virat la dreapta pe DJ750C străbătând localitățile Stremț și Geoagiu de Sus. Drumul este foarte bun, recomand șoferilor o minimă atenție totuși, sînt zone rurale, cu animale, cu peisaje prea frumoase, cu prea multe curbe, deci circulat cumva pănă la limita evitării pericolelor desxrise mai sus. Din Teiuș pănă aici se fac 22 km.

Mai există un acces dinspre Aiud DJ107L (intersecție cu DJ107 M cel care duce la Rimetea), nu cunosc traseul deci în lispa altor informații nu recomand.

Mânăstirea Râmeț este una din cele mai vechi din țară dacă am aflat că construcția primei biserici a avut loc cândva în secolul XIII, prima pictură a fost executată în anul 1377 deci o dată mult mai exactă decât data la care s-a pus piatra de temelie. Această primă biserică se numește și poartă hramul Izvorul Tămăduirii. Cealaltă biserică mai nouă poartă hramul Sfinților apostoli Petru și Pavel.

În prezent tot complexul mănăstirii care este de maici este loc de pelerinaj pentru enoriași și un excelent obiectiv turistic pentru turiști.

Vizita noastră la mânăstire

În apropierea Cheilor Mănăstirii am observat indicatorul maro cu direcția complexului monahal. Am trecut podul de peste Râul Geoagiu și am găsit o parcare încăpătoare inclusiv pentru autocare, de fapt am observat mai multe exemplare din această categorie de vehicule. Intrând pe poarta principală am observat monumentul principal Biserica „Nașterea Precistei” și „Izvorul Tămăduirii”Cu ocazia vizitei din interior nu am îndrăznit să fac fotografii (scrie clar că este interzis foto interior) până nu am întrebat direct o călugăriță care se afla în biserică. La răspunsul afirmativ m-am bucurat și i-am muțumit, voi atașa poza la articol.

Pe urmă am vizitat cealaltă biserică care mai este supranumită Catedrala Munților Apuseni. În ziua vizitei erau foarte mulți turiști și enoriași sau pelerini, având în vedere și zilele libere de la minivacanța de 1 Mai. Vizitatori enoriași, turiști, sau pelerini care s-au cazat acolo, erau toți la un loc admirând complexul. Cine dorește se poate caza acolo, am văzut clădirile nu pot da informații în schimb privind condițiile, trebuie întrebat acolo sau căutate informații pe net.

De la biserica mai nouă în aval se mai observă un foișor încăpător, și locuri de odihnă pentru vizitatori. La stânga și la dreapta bisericilor se observă clădirile anexă inclusiv chiliile. Zona verde este foarte frumos amenajată și îngrijită permanent. În partea opusă a bisericilor se observă alte anexe inclusiv anexe gospodărești, fermă de păsări, panouri fotovoltaice solare și de producere apă caldă menajeră tot de la soare. Din curtea complexului panorama Cheilor Mănăstirii este superbă. La intrare categoriile de vizitatori susnumiți (turiști, enoriași, pelerini) pot colecta apă de la un izvor sfințit.

Cheile Mănăstirii

Continuând drumul în Valea Mânăstirii ajungem în satul cu același nume. Satul aparține de comuna Râmeț (cca 500 locuitori) care se poate accesa pe drumul 107L și are o populație care cred că este format mai mult din turiști sau proprietari de cabane private deoarece această formă de petrecere a timpului liber este foarte răspândită aici. Cheile Mânăstrii formează o arie protejată de aproximativ 15 hectare cu flora specifică zonei calcaroase.

Din zona unde se află Cheile Mănăstirii începe un drum de pământ de aproximativ 4 km pe care totuși am apreciat fiind într-o oarecare criză de timp ducându-mă pănă aproape de unde începe acel traseu sălbatic prin chei. Așa cum am povestit mai înainte zona este foarte apreciată de cei care dețin terenuri pe aici, au contsruit căsuțe, căbănuțe, cabane, case de vacanță sau clădiri ceva mai mari, pensiuni. Deși drumul foarte rău unii proprietari chiar au înbunătățit parte din drum așezând pietriș. Am văzut și rețea electrică dar o mare parte se descurcă cum poate, cu generoater, baterii, invertoare, etc. Dar pe noi turiștii ne interesează mai puțin acest aspect, cert este faptul că pe drumul de pământ cu un singur sens (este o problemă mare dacă întâlnești alt vehicul că n-ai unde să te ferești) ai toate șansele să rămâi înpotmolit în noroi. În momentul vizitei noastre de și vreme secetoasă am trecut prin niște bălți cu Loganul cu oarecare strângere de inimă:oare ajung până dincolo de balta?

Până la urmă am ajuns în locul în care se termină drumul, am găsit un fel de loc de campare sălbatic plin cu excursioniști de o zi sau cei care au ales un sejur de 2-3 zile cu cortul. De aici am luat din portbagaj cea mai bună pereche de încălțăminte pentru mine și băiatului, pe dna AZE am lăsat-o acolo și dă-i bătaie aproximativ ½ sau 1/3 de traseu cât ne-a permis timpul deoarece aici se întunecă foarte repede.

Cheile Râmețului din Munții Trascău este o rezervație naturală complexă formată din două masive calcaroase conținând ingredinetele naturale de nelipsit care se numesc peșteri, grohotișuri, turnuri, creste, păduri, o floră splendidă cu plante rare, ape curgătoare. O parte din acestea am reușit să vedem de asemenea am observat că apa Geoagiului era foarte tulbure în momentul vizitei, nu mă întrebați nu cunosc cauza.

Am găsit această descriere științifică despre Cheile Râmețului pe wiki și doresc să atașez, rog Wm pentru acesta

„Rezervație naturală complexă. Reprezintă un peisaj pitoresc și foarte puțin modificat de om, modelat în calcare, care conservă o serie de plante rare.

Vegetația: Rezervația se află în etajul pădurilor de amestec de fag (Fagus silvatica) cu gorun (Quercus petraea). În cuprinsul cheilor își găsesc condiții optime de dezvoltare o gamă largă de elemente floristice, realizându-se un interesant amestec de specii cu diferite cerințe ecologice. Astfel, alături de unele specii alpine ca Ranunculus oreophilus, Arabis alpina, Saxifraga paniculata, Aster alpinus, Leontopodium alpinum, se găsește un număr mare de elemente termofile între care: Silene bupleuroides, Linum flavum, Sorbus graeca, Allium flavum și carpato-balcanice - Taraxacum hoppeanum etc. Marele interes științific acordat Cheilor Râmețului rezidă în numeroasele specii endemice sau rare ce se întâlnesc aici și a căror semnificație fitogeografică este deosebită. Așa sunt, de exemplu, speciile endemice: Dianthus kitaibelii ssp. spiculifolius, Silene dubia, Aconitum moldaicum, Hepatica transsilvanica, Cardamine glanduligera, Viola jooi, Sorbus dacica, Cephalaria radiata, Campanulu rotundifolia ssp. kladniana, Centaurea pinnatifoida, Cirsium furiensis etc., precum și o serie de specii rare ca: tisa (Taxus baccata), priboiul (Ceranium macrorrhizum), papucul doamnei (Cypripedium calceolus), Aquilegia nigricans ssp. subscaposa, Viola hiflora, Geranium macrorrhizum, Sparganium neglectum etc. ”

Pe drum am întâlnit grupuri de turiști mai mult sau mai puțin pregătiți pentru traseu. Ceea ce am înțeles de la un membru al familiei care a parcurs întreg traseul într-o vară că în multe locuri va trebui intrat în apă. După estimare noi am parcurs aproximativ 1/3 (sau ceva mai mult) din traseu folosind foarte des acele scoabe de metal bătute în peretele de stâncă ca și sprijin. Dacă nu te ții de aceste dispozitive pur și simplu aluneci în apă atât de umed este totul aici. În multe locuri este cărare printre bolovani și acoperită de frunze, ni s-a întâmplat să ne băgăm în noroiul ascuns sub frunze.

Pe traseu se pot admira pereții abrupți ai cheilor, jos întuneric, sus pe creste soare din belșug. Aici jos se întunecă foarte repede. Ne-am întors aproape la lumina lanternelor, dna AZE deja își făcuse griji nu putea lua legătura cu noi un semnal de telefon cam lipsește pe aici, pe urmă apare aici pe acolo mai jos în zona cabanelor.

Cam atât din partea mea despre Cheile Râmețului, promit că dacă reușesc o dată într-o vară să parcurg integral traseul voi relata ceva mai multe aici pe AFA.

În orice caz recomand această excursie făcută de noi, avem locuri frumoase în șară,

rog WM să atașeze acest videoclip gasit pe youtube si filmat de un turist pasionat, mulțumesc.

https://www.youtube.com/watch?v=1HLxJd3Q_F4

---

VIZUALIZĂRI: 3211 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI