Vizitati Putna

TIPĂREȘTE

Am inceput cu acest citat continuarea articolului in care v-am plictisit cu descrierea drumului pana la manastirea Putna si mai ales cu o scurta prezentare a bisericii manastirii. Pentru ca, din pacate, cei mai multi turisti viziteaza biserica unei manastiri, ignorand, sau trecand in viteza pe langa celelalte constructii din incinta manastirii, incerc sa va retin atentia cu descrierea sumara si a celorlalte constructii ale manastirii.

Pe fiecare latura a manastirii avem ce admira si vizita. Intrarea se face printr-un portal situat intr-un turn, pe latura de est a manastirii. Turnul are parter si etaj si a fost construit de domnitorul Constantin Racovita in anul 1757. Pe fata de est a turnului, in exteriorul manastirii se afla un portret al lui Stefan cel Mare, iar deasupra acestuia o stema a Moldovei din vremea domnitorului. Pe fata de vest a turnului, cea din interiorul manastirii se afla o stema a celor doua principate, Moldova si Tara Romaneasca, al caror domnitor a fost, in timp, Constantin Racovita. Turnul mai poarta denumirea de Turnul Mihai Eminescu, datorita faptului ca in august 1871, cu ocazia sarbatoririi a 400 de ani de la sfintirea manastirii, in camerele de la etaj au locuit, pentru cateva zile Mihai Eminescu si Ioan Slavici, doi dintre organizatorii serbarilor. Tot pe latura de est mai intalnit Turnul Clopotnitei construit in anul 1882. Turnul are forma de patrat, cu latura de circa sase metri si o inaltime de circa 20 metri. Pe cele patru laturi sunt doua randuri de cate doua ferestre pe latura, boltite semirotund la partea superioara, cu ancadramente de piatra sprijinite de un stalp central cu o baza rotunda si un capitel patrat la partea superioara. La partea superioara a turnului, pana la streasina intalnim cate trei bolti libere pe fiecare latura, fara ferestre, terminate la partea superioara in arc de cerc, cu clasicile, de acum ancadramente. Boltile se sprijina pe doi stalpi patrati, care au pe exterior niste stalpisori aparenti, mai subtiri la partea de jos si mai grosi la partea de sus. Deasupra acestui rand de bolti intalnim o cornisa de piatra, iar deasupra acoperisul din tabla de arama, dispus in fisii orizontale subtiri ca latime, creand senzatia de sindrila. Ar mai fi de remarcat cele doua braie care inconjoara turnul pe cele patru laturi ale sale. Cel care desparte parterul de primul rand de ferestre este plan, fara decoratiuni deosebite, doar un mic canal pe lungime, Al doilea brau, care desparte al doilea rand de ferestre de randul de bolti are aspectul unei funii impletite si se desfasoara pe cele patru laturi ale turnului. Nu departe de acest turn, in dreapta lui, spre turnul de la intrare se afla bustul poetului nepereche, Mihai Eminescu. Pe soclu se afla o placa de marmura cu primele doua versuri din poezia Ce-ti doresc eu tie!

Intr-o excursie mai veche, in anul 1976, ghidul manastirii, ne-a spus, printre altele ca pe placa initiala a statuii erau scrise alte versuri, din poezia Doina

care in epoca comunista nu puteau ramane pe soclul statuii. Calugarii manastiri, pentru a nu se distruge placa au desfacut-o si au ascuns-o. Din pacate se pare ca acea placa a disparut de tot. Pe acelasi zid, putin in dreapta bustului lui Mihai Eminescu se afla o placa memoriala, care sub efigia lui Mihai Eminescu si Ioan Slavici se afla urmatorul text

Tot in aceasi excursie, acelasi ghid, despre care aflasem ca era staretul manastirii, in fata statuii lui Mihai Eminescu, ne-a tinut, mai bine de o ora un adevarat curs de istorie a Bucovinei, in general, dar mai ales a Putnei. Aflam atunci, unii pentru prima oara in viata, despre desprinderea din trupul tarii a Bucovinei si despre lupta romanilor pentru pastrarea fiintei lor nationale. Ni s-a vorbit despre lupta unionistilor la sfarsitul anului 1918 pentru alipirea Bucovinei la patria mama, despre reusita lor. Iar cireasa de pe tort a fost mentionarea faptului ca prezenta mormantului marelui Voievod la manastirea Putna i-a determinat pe rusi sa fixeze granita de nord a tarii noastre acolo unde este acum. Intentia lor a fost sa fixeze frontiera nordica pe Valea Moldovei, dar nu au avut curajul de a pastra mormantul lui Stefan cel Mare pe teritoriul URSS. La incheierea cursului de istorie predat, ghidul mai avea doar doi ascultatori: pe mine si pe ghid. Ceilalti, unul cate unul s-au retras la microbuz, de teama celor ce auzisera.

Tot pe zidul de est, in portiunea dintre turnul de intrare si latura de sud a manastirii, pe niste rafturi amenajate pe zid sunt expuse, ca intr-un muzeu in aer liber, mai multe obiecte descoperite in ultimele sapaturi efectuate de specialisti in incinta manastirii.

Latura de sud cuprinde Casa Domneasca, edificiul actual fiind realizat in anii 1982 – 1988, peste fundatiile vechii case domnesti, care a fost distrusa de ocupatia austriaca. Casa domneasca actuala, ca stil arhitectonic se incadreaza in stilul celorlalte constructii din incinta manastirii, fiind de altfel ultima cladire adaugata ansamblului monahal.

In 1481 au fost înălţate zidurile de incintă, cu turnuri la colţuri şi la mijlocul laturilor. Din fortificaţiile manastirii lui Ştefan cel Mare a rămas Turnul Tezaurului pe latura vestică şi pisania turnului clopotniţei în est. Turnul tezaurului are 2 etaje, cu o terasă încinsă cu un parapet crenelat, descoperit, care a fost mai apoi acoperit cu un acoperiş ascuţit. Lumina pătrunde prin ferestre înguste, decorate cu chenare din piatră cioplită în maniera laică ce aminteşte de goticul târziu. Turnul este construit pe latura vestica a incintei, in capatul aleii care incepe de la intrarea in manastire, alee care are in dreapta bbiserica, iar in stanga cladirea Casei Domnesti. Tot pe latura vestica se mai afla Paraclisul, cu hramul Sf. Apostoli Petru si Pavel. Acesta a fost construit de Mitropolitul Iacov Putneanu in anul 1759, a fost restaurat intre anii 1976 si 1983 si pictat de fratii Mihail si Gavril Morosanu, aceiasi artisti care au refacut si pictura interioara a bisericii.

Pe latura de nord a manastirii sunt construite chiliile calugarilor. Chiliile intalnite acum au fost construite in perioada 1854 – 1856, cu ocazia extinderii spre nord a incintei manastirii.

In sfarsit, dar nu la urma, intalnim si va recomand Muzeul manastirii Putna. Acest muzeu este, dupa parerea mea, cel mai valoros din punct de vedere al valorii exponatelor expuse, dintre muzeele manastirilor din Romania. Muzeul adaposteste un tezaur nestemat de tesaturi, broderii, manuscrise religioase sau laice, argintarie, obiecte de cult din diferite epoci istorice. Intr-o enumerare exhaustiva, fara pretentii de clasificare, amintesc Evanghelierul de la Humor, (1487), clopotele Blagovistnic (318 kg) daruit de Stefan cel Mare manastirii in 1490 si Buga (1565 kg), daruit de Stefan cel Mare in 1484 si Userului (1150 kg), daruit de domnitorul Petru Rares in anul 1530 si returnat (turnat din nou) in anul 1885, epitaful din 1490, marea dvera din 1510, Patrafirul din 1504, acoperamantul de mormant al sotiei domnitorului, Maria de Mangop, care infatiseaza portretul acesteia. Muzeul detine un mare numar de icoane, din care cea mai cunoscuta este o icoana adusa in Moldova de Maria de Mangop, urmasa Paleologilor, a doua sotie a lui Stefan cel Mare, Icoana Maicii Domnului cu Pruncul, facatoare de minuni, apartinand secolului al XV-lea. Mentionez ca cele trei clopote se aflau la data vizitei noastre in fata peretelui vestic, cel al pridvorului deschis. Istoria acestor trei clopote este vasta si ar necesita, poate, un articol separat.

Biblioteca muzeului cuprinde printre alte manuscrise deosebit de valoroase si noua manuscrise din vremea lui Stefan cel Mare. Este vorba de Tetravanghelul de la Humor (1473), Mineiul de august si Mineiul de noembrie (1467), Cuvantarile lui Sf. Ioan Gura de aur (1470), Leastvita lui Ion Scararu (1472), Sbornic (1474), Tetravanghelul (1488 – 1489), Mineiul pe noembrie (1504) si Tetravanghelul (1504). Scoala de caligrafi de la Putna s-a remarcat si prin scrieri laice (cronici, anale, insemnari de date istorice, etc), Letopisetul de la Putna avand doua versiuni. Muzeul mai detine si o foarte valoroasa colectie de cruci sculptate. Fara discutie cea mai valoroasa este o cruce de mana cu trei brate, datata din anul 1566, sculptata din lemn de cedru si ferecata in argint aurit, cuprinzand 37 de scene cu figuri de sfinti. Si pentru ca vorbim de traditia culturala a manastirii Putna nu pot sa nu amintesc de existenta de-a lungul timpului mai multe forme de invatamant in manastire, cum ar fi Scoala superioara de teologie pentru pregatirea clericilor din Moldova, in vremea Arhimandritului Vartolomeu Mazareanul, sau scoala infiintata de Mitropolitul Iacov Putneanul (1750-1778).

La 6 iunie 1976 se inaugurează în actualul sediu, impunător și sobru, Muzeul Mănăstirii Putna. Cu acest prilej, personalități cu funcții de răspundere, mitropolitul Moldovei și Sucevei, academicieni, alți oameni de cultură și reprezentanți ai cultelor au semnat în Cartea de onoare a muzeului cuvinte înălțătoare, de un vibrant patriotism: „Aici, în dulcea Bucovină, unde sâmburele de lumină pururi vie din candela istoriei a aprins torța geniului eminescian în clocotitor elan patriotic ce a făcut să vibreze corzile inimii lui Ciprian Porumbescu, unde generații după generații și-au lăsat idealurile sfinte de unitate, independență și suveranitate, în evul nou al patriei adunăm, în altar înnoit, comorile trecutului pentru a le dărui urmașilor noștri și urmașilor noștri spre neștirbită păstrare și cinstire”. Aceste vorbe au fost scrise de Mitropolitul Moldovei in acea perioada, IPS Iustin Moisescu.

Manastirea Putna a fost supusa unor importante lucrari de cercetare arheologice in anii 1955 -1956,1969 – 1970, sau 1980 – 1982.

Dar Manastirea Putna va cunoaste o perioada de adevarata renastere dupa anii 1960, cand este supusa unei ample restaurari. Este inlocuit acoperisul de tigla cu unul de cupru, cu stresinile mult mai largi, rotunjite amplu pe deasupra celor doua contraforturi ale pridvorului; sunt pregatiti peretii interiori in vederea zugravirii; se reface turnul tezaurului, caruia i se schimba acoperisul de tigla cu unul de tabla, i se inlatura platosa de zidarie adaugata in secolul al XVII-lea la partea sa inferioara dinspre vest, i se reface plafonul boltit din camera de la parter si i se obtureaza usa (care, de altfel, nu exista la constructia initiala). Lucrarile de restaurare a bisericii au durat aproximativ trei ani (1969 - 1972) si au fost conduse de arhitectii Ioana Grigorescu si Virgil Antonescu.

Ulterior, potrivit unui plan elaborat in 1970 de mai multi specialisti de la diverse institute din Bucuresti, a fost demolata vechea cladire a staretiei, de pe latura vestica, ridicandu-se in locul ei actualul sediu al muzeului si bibliotecii, inaugurat la 6 iunie 1976, un edificiu impunator, cu etaj, elegant si sobru.

S-a trecut apoi la renovarea si amplificarea paraclisului Sf. Apostoli Petru si Pavel, cladit din piatra in 1854 - 1856 pe locul celui de lemn ridicat de Iacov Putneanul intre 1758 si 1759. Initial, paraclisul avea doar altar si naos, insa, marit spre vest, dispune acum de un altar cu absida semicirculara, de un naos cu abside laterale drepte, de un pronaos cu turla pe centrul boltit si de un pridvor inchis, cu intrare pe latura nordica. Peretii interiori sunt impodobiti cu o pictura de inspiratie bizantina, executata de fratii Mihai si Gavril Morosan intre 1979 si 1983.

A fost demolata, de asemenea, cladirea ridicata la 1856 pe latura nordica si a fost construita in locul ei actuala staretie (proiectata de arhitectul Eugen Chefnoux si inaugurata in 1978), cu parter si mansarda.

Pe parcursul restaurarilor mentionate au fost inlocuite toate acoperisurile de tigla din incinta cu invelitori de tabla (exceptie facand anexele gospodaresti, care au fost mutate din fata manastirii in spatele ei).

O alta lucrare de restaurare vizeaza refacerea zidurilor perimetrale si a drumului lor de straja, dar si a casei domnesti, amplasata pe latura sudica a incintei, lucrari bazate pe investigatii arheologice si pe un releveu din prima jumatate a secolului al XlX-lea, reprezentand, probabil, acest edificiu, asa cum se prezenta el la data respectiva. Proiectul de restaurare a casei domnesti a fost elaborat de arhitectii Stefan Bals si Virgil Antonescu, iar investigatiile arheologice, desfasurate in anii 1980 - 1982 si menite sa elucideze pozitia, planul initial si modificarile ulterioare ale manastirii, au fost efectuate de cercetatorii Mircea Matei, Alexandru Radulescu, Radu Ciuceanu, Victoria Batrana si Mihai Camilar. Acestia au stabilit in final cateva concluzii si ipoteze: casa domneasca avea un plan dreptunghiular si era dispusa paralel cu latura sudica a incintei, la circa 8 m distanta de ea. Desi, in ansamblu, este vorba de o singura casa domneasca, aceasta a fost ridicata in doua etape: in prima, casa domneasca era reprezentata de o sala cu dimensiunile de 11,70 m x 7,10 m, impartita in doua traveie cuprinse intre piloni masivi de zidarie de piatra, care se succedau pe axa longitudinala a cladirii. Sala era acoperita de un sistem de bolti independente una de alta, construite sigur din caramizi. In aceasta etapa, casa domneasca nu dispunea de un spatiu de depozitare corespunzator, ceea ce a facut ca, la scurt timp dupa amenajarea ei, sa se construiasca in prelungirea casei, spre vest, un beci de dimensiuni impunatoare, apartinand celei de-a doua faze a casei domnesti de la Putna. Cu ocazia acelorasi cercetari s-a constatat ca, in paralel cu construirea bisericii sau imediat dupa anul 1470, la est de aceasta s-a ridicat un sir de chilii, modeste atat ca dimensiuni, dar si ca tehnica de lucru, dar si ca, spre sud-est de biserica, s-au ridicat unele constructii mult mai importante decat modestele chilii din chirpici amintite mai inainte, constructii de piatra si avand o destinatie nu tocmai usor de stabilit - se presupune totusi ca scopul lor era de a-l gazdui pe domnitor inainte de construirea casei domnesti propriu-zise.

In prezent, casa domneasca de la Putna este un edificiu impunator, cu etaj si mansarda, cu cerdace si decoratii ceramice, de inspiratie traditionala moldoveneasca. Constructia a fost inaugurata pe 15 august 1988, o data cu sarbatorirea hramului manastirii.

Sigur ca despre manastirea Putna se mai pot spune si scrie multe lucruri. Se poate vorbi despre legendele din jurul manastirii, despre pictura interioara, de care am amintit doar sumar, in context despre ctitoriile lui Stefan cel Mare, despre manifestarile culturale organizate cu prilejul diferitelor aniversari ale inceperii lucrarilor, a sfintirii, a trecerii la cele sfinte a domnitorului.

As aminti, totusi, faptul ca in anul 1966, din initiativa UNESCO, s-au sarbatorit in intreaga lume 500 de ani de la inceperea lucrarilor la manastirea Putna.

Dar ma opresc aici cu amintirile si aprecierile mele din vizitarea manastirii in data de 14 iulie 2009, cu speranta ca ati aflat, sau v-ati reamintit lucruri si aspecte despre mamastirea Putna si ca v-am trezit dorinta de a vedea, sau revedea acest admirabil monument cultural si de cult.

La inceputul articolului am mentionat un citat. Este parerea unui vizitator al manastirii mentionata in data de 22 mai 1966, in Cartea de onoare, cu ocazia serbarii a 500 de ani de la fondarea manastirii. Parerea apartine unei persoane pe care unii din cititorii acestui articol au cunoscut-o. Astept de la dvs. pareri legate de numele persoanei care a scris aceste randuri, in ecouri la acest articol. La momentul pe care il voi considera potrivit, voi face cunoscut acest nume. Eu am avut ocazia sa vad aceste randuri in vara anului 1969, cu ocazia unei vizite de practica in Bucovina, la manastiri, la Scola de Ghizi a BTT. Nu pot sa inchei fara sa amintesc ca m-am folosit, in afara de cunostintele mele si fotografiile din concediu, de Ghidul Atlas al Monumentelor Istorice din Romania, prietenul meu de nadejde, precum si Analele Bucovinei.

Numai bine si calatorii placute!

Branesti, 16 octombrie 2015.

---

VIZUALIZĂRI: 763 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI