Primul drum, prima manastire

TIPĂREȘTE

Buna dimineata! Acestea au fost primele cuvinte pe care le-am rostit in a doua zi de concediu, dar prima zi de vizita in frumoasa si dulcea Bucovina.

Credeti ca am inceput ziua cu inviorare, genoflexiuni, sau flotari? Credeti ca inghesuiala cea mai mare a fost la baie? Credeti ca prima grija a fost ce servim la micul dejun? As!!! In afara de mine, toata lumea a dat navala pe balconul cu flori! Credeti ca pentru admirarea peisajului? Credeti ca pentru mirosul florilor din ghivece si jardiniere?

Nu ati ghicit! Inghesuiala a fost pentru clasica otrava, fara de care nu se poate incepe o noua zi de viata – tigarea. De-abia atunci m-am prins de ce la prima ora o cumnata de-a mea era in hainele de zi, nu in cele de seara cum am iesit noi din camere si ne astepta cu cafeaua aburinda. Urma delectarea de dimineata cu tigara. Scap si de supliciul tigarii, ne asternem la micul dejun, dupa are urmeaza o noua tigara. Scap si de data asta si ne pregatim bagajele pentru primul obiectiv pe care ni-l propusesem, anume manastirea Moldovita.

Doamnele, care erau purtatoare de pantaloni, la avertizarea mea, isi iau in bagaje o fusta si esarfa sau batic pentru cap. Stiam deja din alte excursii ca la manastirile din Bucovina, in special, exista niste restrictii legate de tinuta in care e permisa vizitarea acestora. Facem o scurta sedinta in care stabilim ultimele amanunte legate de trasee de ducere, de intoarcere, ce mai putem vizita in afara de manastiri. Enciclopedia din mine da pe dinafara si vine cu multe obiective de vizitat, pentru mine, care le mai vazusem, erau de vizitat.

Pana la urma hotaram sa adaptam programul la conditiile din teren, ceea ce cred ca era cel mai bine. Cumnatul meu cel mic, cu care ne deplasam si eu si cu sotia mea (sora lui mai mare), nu renunta la ideea de a ne intoarce de la Brodina la Moldovita prin padure. Dar de ajuns cu vorba, la drum!

Iesim de pe strada Lumea noua (unde era vila in care locuiam), trecem pe langa piata, traversam raul Dorna, trecem pe langa Supermarket (nici acum nu-mi amintesc cum se numea) pe partea stanga a drumului, apoi pe langa Gara Vatra Dornei, dupa ce in dreapta ne intampina apa Bistritei Aurii, zglobie si jucausa. Acum avem in dreapta culmile muntilor Suhard, in dreapta muntii Bistritei, iar intre acestia Bistrita Aurie, impreuna cu calea ferata spre Suceava si DN17, cu acelasi cap de linie, Suceava.

Dupa ce lasam pe stanga depozitul Rompetrol, la Argestru, pe partea dreapta, in parcare facem prima pauza, oficial pentru proviziile de apa de baut, dar fumatorii forteaza o pauza de tigara. Probabil ca banuiau ca prima oprire va fi tocmai la Moldovita. Cel putin asa planificasem eu. Eu cu apa, ceilalti cu fumatul, ne continuam drumul spre primul obiectiv, manastirea Moldovita.

Ajungem in curand in cel mai mare centru minier al Bucovinei, Iacobeni, pe care il salutam din mers, noi grabindu-ne la intalnirea cu pasul Mestecanis, primul din cele trei pasuri pe care urma sa le traversam in aceasta zi. La iesirea din Iacobeni spunem la revedere raului Bistritei Aurii, care isi gaseste un alt companion pe care sa-l insoteasca. Este vorba de DN18, care merge spre Baia Mare si cu care vom face cunostinta peste cateva zile pana la pasul Prislop.

Dar azi avem alt drum de facut si ne despartim si de muntii Suhard, in partea stanga, locul lor fiind luat de culmile mai domoale ale celei mai inalte obcine, cea a Mestecanisului. Pe partea dreapta a drumului ne vor mai insoti cativa kilometri muntii Bistritei. Dupa un kilometru de despartirea de Bistrita incepem urcusul pe Mestecanis. Drumul proaspat modernizat, culmile impadurite ale muntilor, pasunile care ne insotesc, frumusetea peisajului, fac urcusul aproape insesizabil, pentru mine. Nu stiu cum a fost pentru sofer, dar nu l-am auzit sa se planga de ceva. Din mersul masinii incerc sa fac cateva fotografii, dar mare lucru nu prea reusesc, dar nu abandonez si reusesc sa fac cateva poze care merita vazute.

Calea ferata care ne insoteste mai mereu, la un moment dat dispare in tuneluri, dintre care trebuiesc mentionat cele 2 tuneluri mari Mestecanis I in lungime de 1646m, construit de austrieci in 1901 si Mestecanis II lung de 1665 m, construit in 1979. Dupa ce ajungem la cota maxima a pasului, de 1096 m, incepe coborarea, la fel de frumoasa.

Trecem prin satul Valea Putnei, de unde pe partea dreapta a drumului ne vor insoti culmile masivului Giumalau. Continuam drumul si dupa cativa kilometri traversam comuna Pojorata si apoi pana la intrarea in Campulung Moldovenesc, inainte de Benzinarie, apare drumul DN17A, care ne va conduce la prima manastire pe care o aveam pe lista. Drumul in acea zona era in plin santier de realizare a sprijinirilor pe partea dreapta a drumului si de ce mi-a fost teama nu am scapat. O luam la stanga, prin spatele Benzinariei, mergem cateva sute de metri pana la o ramificatie. Drept inainte se mergea la gara Sadova si apoi la Campulung, iar la stanga drumul spre Moldovita. Oprim in intersectie pentru ca in spate nu se mai vedea Solenza, cealalta masina dingrupul nostru. Temerea mea ca din cauza santierului nu au vazut indicatorul spre Moldovita se comfirma dupa ce ii sun la telefon si aflu ca au intrat deja in Campulung. II intorc, le dau ca reper benzinaria, unde oprisem cu o zi in urma si ne intoarcem sa ii luam de la benzinarie. Refacem grupul si ne continuam drumul spre Moldovita, fara pauza de tigara, spre disperarea fumatorilor. Carora le ardeau buzele dupa o tigara. Traversam calea ferata, apoi apa Moldovei, dupa ce schimbam si vecinii muntosi. De data aceasta traversam Obcina Feredeului. Nici nu apucam sa ne acomodam cu noii vecini, ca incepe un nou urcus, spre surprinderea celor doi soferi care nu fusesera preveniti de mine inca de acasa de acest nou pas. Drumul nostru urca pana la 1040 m, iar apoi coboara in serpentine largi spre comuna Paltinu, pe care il traversam fara nici-o oprire cu gandul de a ajunge mai repede la Moldovita.

Intram in Vatra Moldovitei, iar in centru la intersectie, o luam la stanga pe DJ176 spre Rasca, Argel, drum pe care, fara sa stim atunci, vom mai trece in acea zi. Urmam indicatorul spre manastire, prima strada la dreapta conducandu-ne in parcarea din fata manastirii Moldovita.

In afara de mine si de sotie, care mai vizitasem manastirea, ceilalti erau la prima vizita. Evident ca la coborarea din masini, ce relaxare, ce intindere a oaselor si a pielii, dupa statul in masina, ce cautare a toaletelor. Ati ghicit! Aprinderea tigarii! . De-abia dupa tigara se pun hainele de vizita, ne invartim putin pe dinafara zidurilor manastirii, facem cateva poze, ne facem curaj si intram in manastire, dupa ce platim cuvenita taxa de intrare. Fiind singurul nepensionar, dar avand parul suficient de alb, ma dau si eu pensionar pentru a nu face nota discordanta in grup. Sper ca cel de sus n-a fost atent si m-a lasat sa intru in felul acesta

Prima impresie dupa intrarea pe poarta a fost abundenta florilor. Unde priveai vedeai flori, flori si iar flori. De toate soiurile, de toate culorile. Prima vizita o facem la muzeul manastirii, unde, desi pozatul nu prea era permis, nici in limba romana, nici in limba engleza, ca orice roman bine crescut si cu frica de Dumnezeu, trag pe furis cateva poze, pana apare o maicuta care ne conduce prin muzeu. Intentia mea cu vizita in muzeu a fost sa le prezint Marul de aur primit in 1975 ca rasplata pentru frumusetea bisericilor pictate din Bucovina. Ne prezinta exponatele muzeului, colectia de icoane, obiecte bisericesti si bineinteles vestitul mar, care evident nu este din aur. Multumindu-i pentru cele spuse, parasim muzeul si incepem vizitarea manastirii.

Si daca am ajuns la vizitarea manastirii, hai sa va spun cateva vorbe si despre istoria acestui lacas.

Manastirea este construita pe o terasa in apropierea paraului Ciumarna (cu care ne vom mai intalni azi), iar forma actuala o datoram domnitorului Petru Rares, a carui bust se afla in curtea manastirii, in apropierea zidurilor de nord si de vest. Initial pe aceste locuri a fost o constructie din barne de lemn, care nu a rezistat timpului, iar in 1410 domnitorul Alexandru cel Bun a hotarat construirea unei biserici noi, de data aceasta din piatra, pe care cronicarii vremii o numeau manastirea cea nou zidita. Din pacate nici aceasta constructie nu a reusit sa supravietuiasca unei alunecari de teren la inceputul veacului urmator, la doi ani de la moartea lui Stefan cel Mare (dupa unele surse, necomfirmate insa de documente). Asa ca domnitorul Petru Rares a hotarat inaltarea unui asezamant monahal mai solid, pentru a carui zidire a avut nevoie de multi mesteri si calfe, multi adusi din Transilvania. Munca lor nu a fost zadarnica, pentru ca manastirea ctitorita in 1532 si terminata de pictat in 1532 dainuie si este dmirata si in prezent. Voi incerca, succint, sa va ofer cateva detalii despre acest minunat monument de cult si de arta.

Piesa centrala a manastirii o reprezinta biserica. Aceasta este incadrata, pe cele patru laturi ale incintei manastirii de un zid de piatra, puternic, dar zvelt in acelasi timp, avand 40 demetri pe latura, o grosime de 1.20 metri si o inaltime de 6 metri. Latura de sud a zidului a fost de-a lungul timpului daramata, reparata, iar ulterior a fost inglobata in constructiile nou construite pe aceasta latura. Pe latura de est, pe unde este si intrarea in incinta manastirii, vom intalni trei turnuri masive, cel mai mare si inalt fiind deasupra portilor de intrare. Acest turn are doua etaje, primul fiind destinat adapostirii strajerilor manastirii, iar cel superiorera destinat incaperii din care, in caz de primejdie, strajerii ii infruntau pe inamici. Restaurarea manastirii din anii 1954-1960 a dus la descoperirea urmelor unor vechi turnuri distruse in prima parte a secolului XVIII, cand manastirea a suferit mai multe completari si rectificari.

Biserica este realizata in plan treflat, traditional, dimensiunile ei intrecand multe din condtructiile bisericesti realizate pana atunci. Astfel lungimea bisericii ajunge la 32.80 metri, iar largimea la 8.50 metri. Aparitia la structura traditionala a bisericilor a unui pridvor si mai ales a gropnitei au dus la aceasta lungime, nemaiintalnita pana atunci. Biserica este in acelasi timp o constructie zvelta, inalta, aceasta gratiei solutiilor arhitectinice adoptate de constructori. Pridvorul este generos cu arcade inalte, acoperit de trei bolti in cruce pe latura de vest si cu cate o arcada pe laturile de sud sii nord, care asigura accesul. Intrarea in pronaos este facilitata de un portal mare cu numeroase decoratii in stil gotic, cioplite in piatra, probabil influentate de mesterii transilvaneni.

Prima incapere a pronaosului este mare, spatioasa, cu bolta specifica de pe vremea lui Stefan cel Mare. Pronaosul are patru ferestre cu taietura in arc frant, despartite in doua de cate o coloana foarte subtire, iar in partea de sus au cate o rozeta traforata. A doua incapere a pronaosului este gropnita, unde pe latura de nord, sub un baldachin construit din caramida tencuita, sustinut pe colonete de piatra, se afla mormantul episcopului Radautilor, Efrem, fost egumen al Moldovitei, ingropat aici in anul 1619. De aci, din gropnita, printr-o usa scunda din coltul de nord, pe o scara in spirala, pe jumatate scobita in grosimea zidului, se patrunde intr-o mica tainita, ce servea de ascunzatoare, in zilele de restriste ale navalirilor turcesti si tataresti, obiectele de pret ale manastirii erau ascunse aci, in firide adancite in pereti, inchise altadata cu canaturi de lemn. Ferestrele gropnitei si ale absidelor sunt scunde si inguste, incadrate de chenare dreptunghiulare, cu profile gotice incrucisate in partea de sus, decorate cu mici scuturi.

Naosul este realizat in stil specific moldovenesc din patru arce sustinute de console care realizeaza un patrat, peste care prin patru pandantivi se inalta un cilindru din care se despart alte patru arce in diagonala, rezultand in final o turla foarte inalta. Naosul este completat cu doua abside, pe laturile de sud si nord, iar la est cu incaperea semicirculara, mai adincita a altarului. In exterior, pe laturile de nord si de sud, au fost inltati pana la nivelul boltilor, cate doi contraforti puternici. Ei joaca rolul unor proptele imense, care echilibreaza impingerile arcelor mari, transversale. Absidele laterale si absida altarului sunt boltite in semi-calota.

Acoperisul de sita, cu pante repezi si streasina lata, unduioasa, urmarind linia sinuoasa a absidelor, punand in valoare baza stelata a turlei, sporeste verticalitatea constructiei. Pentru protectia frescelor exterioare de intemperii, streasina a fost latita.

Biserica manastirii Moldovita este cunoscuta mai ales picturii exterioare, realizata de mesteri anonimi si terminata in anul 1537. Pictura exterioara si-a pastrat peste ani frumusetea si acuratetea, mai ales coloritul viu, in special pe fatadele de sud si est, mai ferite evident de intemperii. Pe peretele de est al pridvorului, de ambele parti ale intrarii in pronaos, intalnim scena Judecatii de apoi, impresionanta mai ales prin numarul foarte mare de personaje, dar si modul de reprezentare al acestora, ca desen si culori folosite.

Pe peretele sudic, pe toata suprafata acestuia intalnim cele 24 de scene ale Acatistului, desfasurate pe trei registre. Cea mai impresionanta scena pictata este, fara indoiala scena Asediului Constantinopolului, care trateaza toate bataliile pline de dramatism, purtate pe mare si pe uscat si care au dus in final la cucerirea Constantinopolului in 1456.

Despre pictura interioara a bisericii este foarte mult de vorbit si cred ca ar fi nevoie de un articol intreg pentru a o descrie. As mentiona, totusi pe acelea care sunt considerate mai importante. Maica Domnului cu Iisus in brate troneaza in conca absidei principale, incadrata de doi ingeri si de Ioachim si Ana. Acestea sunt subiectele obisnuite in pictura bisericilor mai vechi cat si in acelea construite de Petru Rares. Scena reprezentand pe Iisus pe cruce, incadrat de cei doi talhari si de soldati purtand bonete de moda italiana, in doua culori, desfasurata in conca absidei de nord a naosului, este impresionanta in primul rand prin amploarea compozitiei. Portretele ctitorilor, Petru Rares impreuna cu doamna Elena si doi copii, de pe peretele de vest al naosului, vadesc prin expresia ochilor si tinuta lor calma si sobra, incercarea de a reda viata launtrica a personajelor, desi ele pastreaza caracterul unor portrete oficiale. Pictura din camera mormintelor, foarte afumata, a suferit si cele mai mari retusari.

Jiltul domnesc, poate cea mai valoroasa opera moldoveneasca de acest gen, atrage dintr-o data atentia, detasandu-se de toate celelalte piese, in primul rand prin proportiile sale. El este mai lat si mult mai inalt ca de obicei, cu speteaza dezvoltata, arcuita in semicerc. Forma acestui jilt este cea cunoscuta in Moldova, regasindu-se in mai multe lacasuri de cult din Moldova.

Cea de-a doua cladire importanta in ansamblul arhitectonic al Moldovitei este clisiarnita, folosita in trecut si ca locuinta domneasca sau episcopala. Ca si celelalte case de acest gen, existente in cadrul manastirilor Bistrita, Probota, Slatina si Sucevita, ea este una dintre putinele locuinte moldovenesti pastrate din secolele XVI-XVII. Data inaltarii ei (1610-1612) este precizata de pisania ce aminteste ca si ctitor pe episcopul de Radauti Efrem, egumenul de atunci al manastirii.

In anul 1785, la zece ani de la ocupatia austriaca, Manastirea Moldovita este desfiintata, si pana in anii 1932-1934, cand, dupa marea Unire, si-a reluat activitatea ca manastire de maici, a suferit numeroase deteriorari. Intre anii 1954-1960, Manastirea Moldovita a fost restaurata si innoita - acoperisul a fost refacut in intregime si i s-a marit sarpanta pentru protectia picturii, au fost degajate bazele turlei pentru a-i evidentia silueta impunatoare, fundatiile si soclul au fost consolidate, iar zidurile, turnurile si chiliile au fost refacute.

Cam aceasta ar fi o succinta descriere a manastirii Moldovita, asa cum arata ea in ziua vizieti noastre, 14 iulie 2009.

PS. Vinovatii pentru cele scrise mai sus, se numesc, pe langa cunostintele mele de cultura generala, Romania-Ghid Atlas al Monumentelor Istorice, Harta Rutiera si Turistica a Romaniei.

Branesti, 14 octombrie 2015.

---

VIZUALIZĂRI: 595 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI