Urmatoarea vizita, Sucevita

TIPĂREȘTE

V-ati plictisit cumva de prima noastra vizita la o manastire din Bucovina? Nu pot sa cred ca v-ati plictisit! Dar daca totusi v-ati plictisit, poate vizita la urmatoarea manastire va va mai trezi putin din plictiseala. Daca nu v-ati plictisit, banuiesc ca a doua vizita va fi binevenita. Si ca in proverbul cu motanul sus pe casa, vreti, nu vreti, va voi descrie urmatoarea noastra vizita.

Va lasasem in parcarea de la Manastirea Moldovita. Dupa terminarea vizitei, am trecut pe la magazinul din incinta de unde am cumparat amintiri, mai mari sau mai mici, am mai facut un tur pe exterior al zidurilor (evident nu pe culmea lor, ci la baza zidurilor) si apoi am mers la masini pentru continuarea calatoriei.

Ne intoarcem in drumul national DN17A, dar nu pe aceasi strada pe care am venit, ci imediat la stanga pe prima strada care ne scoate direct in drumul nostru., apoi la stanga spre Sucevita. Incepem sa urcam, la inceput usor, de la circa 630 m, cat erau in Moldovita pana la circa 750m cat ar fi in Ciumarna, prima localitate in drumul nostru. Suntem deja pe Obcina Mare, in dreapta noastra la numai cativa kilometri este vf. Bobeica cu cei 1207 m ai sai este al doilea varf ca inaltime din Obcina Mare.

In stanga noastra, peste deal, cum zic localnicii se strecoara raul Ciumarna care se varsa in Moldovita la cateva sute de metri de manastirea Moldovita (va promisesem din episodul anterior ca ne vom reintalni cu acest rau si mi-am tinut promisiunea). Apoi incep sa apra primele trei serpentine ac de par, un scurt aliniament, apoi alte trei si tot asa urcam prin paduri de brad si molid, iar din loc in loc mai intalnim si poiene.

Oprim intr-o parcare, la circa 1000 de m altitudine, unde ne cam strang urechile, iar fiecare din noi avem la dispozitie un sfert de ora pe care il ocupa fiecare cu ce vrea. Sigur ca nu am ratat ocazia unor noi poze cu admirarea panoramei. Iluzia ajungerii in varful pasului Ciumarna ne este alungata dupa cateva zeci de metri, cand dupa o curba incepem sa urcam din nou. Si, tot urcand, ajungem si in varful pasului la 1109 m, unde este amenajata o frumoasa si incapatoare parcare pe marginea dreapta a soselei, de unde se poate admira o panorama deosebita. La fel de frumoasa este si parcarea de pe partea stanga a soselei, unde se urca la Monumentul Drumarilor, sau Palma cum este mai bine cunoscut.

Monumentul Palma din Pasul Ciumârna a fost construit din fier, beton armat şi materiale folosite în cosntrucţii. Acesta are o înălţime de circa şapte metri şi reprezintă o mână – simbol al muncii şi al forţei, mână ce este îndreptată spre cer. În jurul mâinii apare şi vântul, sub forma unei esarfe ce are la capăt un pod. În mijlocul mâinii se află o placă de marmură pe care este gravat mesajul: „Construcţia Drumului Naţional Sadova – Rădăuţi s-a terminat în anul 1968 de către Şantierul de Drumuri Suceava din Întreprinderea Construcţii – Transporturi Iaşi. Beneficiar Direcţia Regională Drumuri şi Poduri Iaşi”. Din pacate am coborat din masina fara aparatul de fotografiat si de aici nu va pot prezenta nici-o poza.

Ne continuam drumul, de data aceasta in coborare, serpentinele ni se par mai multe, panta ni se pare mai mare ca la urcare. Si cred ca asa si este, daca ma gandesc ca am urcat de la 630m (in Moldovita) la 1109 m in 10 km si vom ccobori de la 1109 m la 550 m (in Sucevita) in numai 6 km. Brazii ne insotesc pe serpentine si ne fac, parca, drumul mai usor, pana cand drumul aproape de Sucevita devine aproape plan, iar muntii se departeaza putin pentru a da voie oamenilor sa-si stabileasca asezarile lor. Pe dreapta intalnim Motelul Ieremia Movila, iar din dreptul lui zarim turla bisericii manastireii. Nu mai e mult! Intr-o curba la dreapta intalnim zidurile manastirii, parcam masinile, ne dezmortim nitel si pornim la vizita.

Pentru ca tinuta nu era neaparat obligatorie nu s-au mai schimbat femeile si au intrat cum au coborat din masini.

Prima surpriza, la intrare, unde ni s-a spus ca nu e un tarif de vizitare a manastirii, dar ca nu se va supara nimeni daca vom cumpara o mica amintire de la manastire. Cum am considerat ca e vrerea Domnului, nu am contestat si nu ne-am suparat si am intrat gratuit, urmand ca la plecare sa cumparam ceva amintiri. Daca ne-om mai aminti!

Zidurile manastirii, privite din exterior, ne dau mai mult impresia zidurilor unei cetati, decat ale unei manastiri, Poate si faptul ca se afla in camp relativ deschis a influentat aspectul si forma zidurilor.

Dupa ce admiram zidurile, curiozitatea ne indeamna sa le vedem cum arata si pe interior. Daca apare ceva de vazut, ramanem sa vedem. Daca nu, ne continuam drumul, pentru ca unui calator ii sta bine cu drumul. Daca cineva isi inchipuise ca inauntru nu vom avea ce vedea s-a inselat amarnic. In afara de mine si de sotia mea, ceilalti erau pentru prima oara la Sucevita. Sotia fusese ultima oara in 1977 la Sucevita, iar eu in 1981, dar multe amintiri ne erau inca relativ proaspete.

De la bun inceput am preferat ca ceilalti membri ai grupului nostru sa descopere singuri frumusetea locurilor pe care le vor vedea, sa se documenteze la fata locului, eu rezervandu-mi rolul de a incerca sa le lamuresc aspectele neclare, eventual sa adaug lucruri poate mai putin cunoscute, dar nu neaparat neinteresante. Sigur ca la Sucevita mi-am permis un soi de seminar cu asemanari si deosebiri fata de Moldovita, mai ales ca urmatoarea manastire, Putna, era cumva diferita. M-a bucurat faptul ca interesul pentru cele doua manastiri vizitate a fost evident, ca rolul meu de ghid, oarecum original, a fost doar de a le trezi interesul de a vedea, de a cunoaste. Pana la urma important este nu numai ce vedem, dar si ce pastram din aceste vizite.

Dar v-am spus destule despre noi, asa ca voi incerca sa va prezint, succint, manastirea Sucevita, poate lucruri pe care le cunoasteti deja, dar si lucruri mai putin cunoscute.

Manastirea Sucevita este ultima din cele 5 cu picturi exterioare din Bucovina, ca data a construirii. Manastirea, ctitorie a boierilor Movilesti, a fost construita la sfarsitul secolului XVI, mai multe documente vorbind despre anul 1586, ca anul terminarii lucrarilor.

Cea mai veche referire la manastire apartine cronicarului Grigore Ureche, care scrie ca in 1581, Vladica Gheorghe al Radautilor, vornicul Ieremia si paharnicul Simion, fiii lui Ioan Movila, parcalab de Hotin in vremea lui Petru Rares, s-au bajenit, invocand pretextul sfintirii ctitoriei acestora, manastirea Sucevita.

Un an mai tarziu, domnitorul Petru Schiopul intarea daniile primite pentru construirea manastirii, iar din anul 1586, deja documentele vremii atesta existenta manastirii. La venirea sa pe tronul Moldovei Ieremia Movila, in anul 1595, adauga cele doua pridvoare, pe laturile de sud si de nord ale bisericii, ar manastira Sucevita devine una dintre cele mai bogate si importante manastiri ale Moldovei.

Manastirea este inconjurata de o incinta fortificata cu dimensiunile de 100m pe 104 m, cu ziduri de 6m inaltime, cu o grosime de 3 m, (de 2.5 ori mai groase ca cele de la Moldovita) ce creaza impresia de fortareata. Zidurile sunt prevazute cu contraforturi, metereze, drum de straja, patru turnuri de colt, iar pe latura de nord un turn cu paraclis peste poarta de la gangul de la intrarea in manastire si pe care se afla stema Moldovei. In interiorul incintei se afla biserica, un muzeu (care la data si ora vizitei noastre era inchis), cladirile chiliile monahale. Spre deosebire de Moldovita unde era o abundenta de culori, datorate foarte multor flori, la Sucevita, verdele este predominant. Florile sunt mai putine si mai discret plantate sau prezentate in ghivece, in schimb verdele gazonului, impecabil intretinut, al pomilor si arbustilor, creaza o stare de liniste, unde pana si pasii pe gazon ti se par un zgomot deranjant.

Biserica manastirii Sucevita, se diferentiaza de cea de le Moldovita, prin cateva aspecte legate si de arhitectura, dar si de pictura exterioara. Biserica este realizata dupa planul trilobat, de acum traditional moldovenesc, cu pronaos, gropnita, naos si altar. Fatada de vest este un perete drept, singurul nepictat, se spune ca zugravul, care lucra in paralel la Manastirea Sucevita a Movilestilor si la Manastirea Teodoreni din Burdujeni, a cazut de pe schela Manastirii Sucevitei si a murit si este strajuit la cele doua colturi de 2 contraforturi. Fatadele de nord si sud au in marginile absidelor cate doua contraforturi, care intaresc si permit realizarea unei turle de o arhitectura deosebita. Aceste fatade sunt mai lipsite de elemente decorative decat la Moldovita, aici neintalnindu-se braiele, rozetele, sforile, etc. Singurele elemente decorative ale celor doua fatade sunt cele cinci firide, in alternananta cu suprafete drepte sau curbe. Aceasi alternanta a firidelor, 11 la numar, cu suprafete drepte si curbe, o intalnim si la fatada estica. Constructorii ultimei biserici pictate au preferat o constructie mai simpla, mai degajata de binecunoscutele ocnite superioare de la celelate biserici.

Cele doua pridvoare adaugate de Ieremia Movila, pe peretii de nord si de sud ai bisericii, sunt doua constructii relativ diferite, dar care au ca element comun arcadele cu stalpi legati prin arcuri in forma de acolada. Pridvorul din latura de nord are pe cele trei laturi cate doua arcade sprijinite pe cate trei stalpi intariti la baza arcadei cu bare metalice. Stalpi marginali ai laturii de nord a pridvorului sunt rotunzi si rasuciti, fara nici-un model. Ceilalti stalpi sunt de sectiune patrata cu decoratii de bare ceramice, la fel ca si peretii de deasupra arcadelor, sau ancadramentele arcadelor. Intrarea in pridvor se face prin niste trepte, din partea de est. Celalalt pridvor, cel de pe latura de sud are cate o arcada pe fiecare latura, sprijinite pe stalpi patrati, cu accesul pe trepte dinspre sud. Spre deosebire de pridvorul nordic, acest pridvor are stalpii si peretii de deasupra arcadelor sunt pictati. Probabil ca si pridvorul nordic a fost initial pictat, dar e posibil ca intemperiile sa fi afectat foarte mult calitatea picturilor, iar atunci s-a ajuns la decorarea acestuia cu material ceramic.

Turla reprezinta, din punctul meu de vedere, elementul constructiv cel mai interesant, fiind o constructie deosebita. Aceasta este asezata pe trei baze, prima de sectiune patrata, iar celelalte doua sunt stelate cu cate 12 colturi, respectiv 24 de laturi. Daca nu ma insel acelasi sistem constructiv se mai gaseste la Dragomirna. Tamburul turlei, octogonal la exterior, are cate o firida alungita, deasupra fiecareia fiind trei randuri de ocnite semicirculare, singurul loc unde intalnim la Sucevita ocnite. Ferestrele care se termina prin arc in forma de acolada se pare ca au influentat si arcadele de la pridvoare, arcade care sunt intalnite mai mult in Muntenia, decat in Moldova, unde influenta gotica a fost mai pregnanta.

Pridvorul este asezat perpendicular pe axul bisericii, are o bolta formata din doua perechi de arce longitudinale si doua transversale care sustin un tambur cilindric. Pronaosul are o bolta luminata de patru ferestre mari, iar la vest si est au fost create doua calote sferice, sfecifice bisericilor construite dupa moartea lui Stefan cel Mare. Gropnita, scund si ingusta are boltire semicilindrica, iluminata de doua ferestre, iar in grosimea zidului de nord–vest o scara ingusta conduce la vesmantaria-tezaur. In camera mormintelor isi dorm somnul de veci fratii voievozi Ieremia si Simion Movila ale caror lespezi funerare din marmura de Ruschita sunt, in traditia inaugurata de Stefan cel Mare, valoroase obiecte de arta medievala romaneasca.

Monumentul este in realitate ctitorie comuna a familiilor Movilestilor - mari boieri, carturari si chiar domnitori ai Moldovei si Tarii Romanesti intre secolele XVI-XVII. Naosul, de proportii mari, este alaturi de turla, poate cea mai mare reusita din punct de vedere arhitectoric de la Sucevita. Altarul este boltit printr-un arc foarte lat spre vest, un arc semicircular si o semicalota, fiind iluminat prin trei ferestre. De o parte si de alta intalnim firidele proscomidiei si diaconicului, fiecare iluminata prin cate o ferastra de mici dimensiuni.

Dar comoara cea mai importanta a bisericii ramane pictura, realizata de fratii Ion si Sofronie. Biserica manastirii Sucevita este singura unde s-a pastrat intacta pictura de pe fatada de nord. Pictura murala de la Manastirea Sucevita, considerata de cercetatorul de arta francez Paul Henry drept "testamentul artei moldovenesti", incheie epoca de mari creatii care a fost secolul al XVI-lea, ale carei monumente cu pictura exterioara de la Humor, Moldovita, Arbore si Voronet constituie capodopere ale artei universale.

Pe peretele de nord intalnim Scara Virtutilor, la care putea vedea contrastul dintre ordinea desvarsita a Ingerilor, partea dreapta – sus si dezordinea si haosul care stapanesc diavolilor in iad, in partea stanga-jos a picturii. Din tematica picturii mai amintim: Rugaciunea tuturor sfintilor, Arborele lui Iesei, cicluri complete din viata unor sfinti: Sfantul Ioan cel Nou, Sfantul Ierarh Nicolae, Sfantul Mucenic Gheorghe, friza profetilor si filosofilor antichitatii, intre care regasim pe David si Solomon, Homer, Sofocle si Aristotel. Fatada sudica este decorata cu "Arborele lui Iesei", avand la baza filosofii antici, "Acatistul Maicii Domnului", "Rugul in flacari" si "Acoperamantul Maicii Domnului". Scenele si personajele din Arborele lui Iesei apar cel putin la fel de importante ca peisajul (element de prim plan la Moldovita ori Voronet). Pe peretii celor trei abside, in sapte registre pe orizontala, este redata "Rugaciunea tuturor sfintilor", "Cinul", tema unica in lumea crestin-ortodoxa, creatie a scolii de pictura din Moldova. Aceasta reprezentare iconografica se impune prin puterea de sugestie si colorit. Revelatoare si definitorie pentru Sucevita ramane insa Scara Sfantului Ioan Climax (la nord), cea mai vasta interpretare iconografica romaneasca a credintei intr-o prima judecata imediat dupa moarte si una din cele mai valoroase compozitii ale picturii medievale romanesti. Aici, Vamile vazduhului nu mai dau nici o sansa pacatosilor. Este redata lupta dintre bine si rau, incercarea omului de a pasi spre perfectiune pentru a-si redobandi chipul pierdut prin caderea in pacat. Asa cum mentionam mai sus, fatada de vest nu este pictata, facand astfel nota discordanta cu celelalte fatade. O examinare mai atenta a cromaticii picturilor exterioare duce la dominanta verdelui cu "intensitatea smaraldului si vigoarea ierbii proaspete dupa ploaie", cum au remarcat specialistii. Acesta este verdele de Sucevita, care se intalneste mai pregnant pe fatada sudica.

Pictura interioara comporta multe descrieri, dar, la fel ca si in alte biserici vom intalni in naos tablouri reprezentand Maica Domnului, care pe bolta are flori in nimb si este incorporata unui peisaj montan. Tabloul votiv infatisand familia lui Ieremia Movila, se desfasoara in partea stanga a usii naosului, in partea opusa aflandu-se al doilea tablou votiv reprezentand pe mitropolitul Gheorghe Movila, initiatorul construirii bisericii, si pe tatal fratilor Movila, Ioan Movila (fost logofat, calugarit la batranete cu numele de Ioanichie). Caracteristic pentru Sucevita este numarul foarte mare de teme si personaje care apar in picturi. Descrierea acestora presupune un articol separat, dar mai ales sute de poze, pe care nu le-am putut realiza. Ori, a descrie niste picturi intr-o biserica fara macar o poza mi se pare o intreprindere lipsita de logica. Asa ca aman pentru alta data descrierea picturilor din interiorul bisericii. Si pentru ca vorbesc de interiorul bisericii, trebuie remarcata catapeteasma din lemn de tisa, ornata cu multe icoane ale sfintilor. Ar mai fi de amintit si de lucrarile de consolidare si renovare efectuate in anii 1958-1969.

La plecare nu uitam sa ne luam cateva amintiri de la magazinul manastirii, mai facem un tur pe exterior si niste poze, promitem ca ne vom intoarce si ne pregatim pentru drumul si intalnirea cu manastirea care a determinat, dupa al doilea razboi mondial, fixarea frontierei de nord a Romaniei acolo unde se afla si acum.

Asadar, la drum spre Putna!

Pana acolo numai bine si calatorii placute!

Nu pot sa nu amintesc sursele care mi-au completat cunostintele despre locurile vizitate. Acestea sunt Romania, ghid atlas al monumentelor istorice, Harta turistica si rutiera a Romaniei, prieteni de nadejde in peregrinarile mele prin Bucovina, precum si un mic pliant cumparat de la manastire.

Branesti, 14 octombrie 2015.

---

VIZUALIZĂRI: 837 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI