GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
Mănăstirea-cetate Dragomirna
În a treia zi a excursiei pe plaiuri moldovene am vizitat mănăstirea Dragomirna şi palatul lui Al. Ioan Cuza de la Ruginoasa pe care l-am văzut cu ani în urmă în 2014. Am scris un review despre el vezi impresii. Nu are rost să reiau ce am scris, mai ales că pe AFA mai sunt câteva reviewuri de valoare despre Ruginoasa. Poate voi posta o poză-două ca să arăt că am fost acolo.
Dela Pătrăuţi unde am vizitat prima şi singura biserică rămasă în picioare ridicată de Stefan cel Mare acum 550 de ani şi atât de puţin cunoscută de noi, până la mănăstirea Dragomirna sunt 17 km pe DN2/ E85. De la Dragomirna la Ruginoasa, în drum spre Iasi unde urma să ne cazăm sunt 99 km pe DJ208.
Fusesem la Dragomirna prin anii ´65-70, ce mai, acum vreo 60 de ani, pace s-o mai ţin minte decât ca o mănăstire impunătoare cu ziduri groase de cetate. Am fost foarte bucuroasă că a fost inclusă în programul excursiei ca să fac poze şi în scris să-mi sintetizez şi să reţin amintirile. Dacă reviewul prezintă interes şi pentru alţii, cu atât mai bine.
De ce am ales acest titlu?
Mănăstirea Dragomirna este un complex mănăstiresc fortificat, construit în perioada 1602-1609 în satul Mitocu Dragomirnei la 12 km nord de Suceava de către mitropolitul Anastasie Crimca al Moldovei. Hramul bisericii este Pogorârea Sfântului Duh.
În acea perioadă mănăstirile şi bisericile erau jefuite de necredincioşi care nu se mulţumeau doar să fure dar le şi distrugeau. În 1627 domnitorul Miron Barnovski- Movilă a înconjurat biserica cu ziduri masive din piatră brută de carieră, înalte de 11 metri şi groase de aproape 2m. Zidurile erau sprijinite în exterior de contraforturi puternice şi în interior de jur împrejur era un drum de strajă ca la cetăţile de apărare. La partea superioară a zidurilor se afla un șir de metereze înguste. În cele patru colțuri ale incintei erau turnuri de apărare înalte și masive. Împrejmuirea s-a făcut cu binecuvântarea ctitorului mănăstirii mitropolitul Anastasie Crimca. Pe peretele sudic al turnului clopotniță a fost amplasată o pisanie în limba slavonă cu stema Moldovei și cu următorul text: "Din mila lui Dumnezeu Io Miron Barnovschi Movilă Voievod, Domnul Țării Moldovei, a făcut portalul acesta cu cinci pârguri și îngrăditura de zid în jurul sfintei mănăstiri Dragomirna unde este hramul Pogorârii Sfântului Duh, întru pomenirea mea și a părinților mei, cu binecuvântarea arhiepiscopului chir Anastasie Crimca, mitropolit al Sucevei, anul 7135 august 30" (1627).
Miron Costin a descris cum în 1653 cazacii lui Timuş Hmielniţki au intrat în mănăstire au jefuit-o de odoare şi au violat femeile şi fecioarele refugiate acolo. Mai târziu în 1658, Mănăstirea Dragomirna a fost jefuită de tătari.
Câteva date istorice
Prima atestare istorică datează din 1605 când apar daniile făcute de logofătul Lupu Stroici şi soţia sa către mănăstirea Dragomirna. Mitropolitul Anastasie Crimca al Moldovei a ridicat o mănăstire ˝mai mare şi mai frumoasă decât cele din Moldovlahia˝. Lui Ilie Crimca, devenit după călugărie Anastasie, pentru vitejia în luptele cu cazacii, domnitorul Petre Schiopu a donat locul pe care s-a ridicat mănăstirea. Anastasie Crimca l-a sprijinit pe Mihai Viteazul în efortul de a uni ţările româneşti dar după eşuarea acestei viziuni şi omorarea domnitorului, călugărul s-a retras în satul Dragomireşti. Iniţial a construit în anul 1602 o bisericuţă mică de lemn, înconjurată de câteva chilii modeste închinată Sf. Enoh, Ilie şi IoanTeologul. Aceasta, după construcţia bisericii mari cu hramul Pogorârea Sfântului Duh a devenit biserica cimitirului alăturat.
Apoi a început construcţia mănăstirii Dragomirna. I-a donat multe odoare bisericeşti, letopiseţe, tetravengheliar, psaltiri, epitafuri cu fir de aur şi argint dar multe au dispărut cu ocazia vandalizărilor repetate ale bisericii.
Anastasie Crimca a zidit una din cele mai impunătoare creaţii arhitectonice ale Evului Mediu românesc care a fost sfinţită în 1609. Înafara bisericii Pogorârea Sfânului Duh, au mai fost construite: paraclisul, egumenia şi trapeza şi cu un secol mai târziu un alt zid de incintă.
Mitropolitul Anastasie Crimca a murit în 1629 şi a fost înmormântat fără inscripţie în pronaosul bisericii Pogorârea Sfântului Duh. Miron Costin a explicat acest fapt pentru a feri mormântul de vandalizarea necredinciosilor. Tot Miron Costin scrie că lucrările la mănăstirea Dragomirna au fost continuate de domnitorul Miron Barnovski Movilă care nici el nu a apucat s-o finiseze.
Aflată în stare de degradare în 1762 s-a hotărât repararea ei de vistiernicul Filip Catargiu ˝iarăşi cum a fost˝pe cheltuiala sa. În 1763 Paisie Velicicovski, de origine ucraineană care a slujit mulţi ani la Muntele Athos a venit ca staret împreună cu 64 de ucenici la mănăstirea Dragomirna unde a tradus în limba română Filocalia şi alte cărţi bisericeşti. În acest timp împărăteasa Ecaterina a II-a a Rusiei a dăruit mănăstirii Dragomirna un policandru de cristal şi clopotul cel mare de 1100 kg aflat în clopotniţa mănăstirii.
Perioada de înflorire a durat până în 1775 când Imperiul Habsburgic a anexat Bucovina şi prin decret a desfiinţat majoritatea mănăstirilor ortodoxe şi le-a secularizat averile. Din cele 13 mănăstiri şi 10 schituri din Bucovina, mănăstirile Putna, Suceviţa şi Dragomirna au fost singurele rămase în funcţiune dar cu un număr limitat de 25 de călugări şi funcţionând după statutul habsburgic. Sântul Paisie Velicicovski a părăsit mănăstirea Dragomina refugiindu-se împreună cu 200 călugări la mănăstirea Secu şi apoi la mănăstirea Neamţ unde a creat o comuntate de 700 călugări care au continuat activitatea de traducere în slavonă şi română a cărţilor bisericesti. Au fost identificate 300 manuscrise copiate în timpul său, din care 40 de el însuşi.
Totuşi viaţa monahală a continuat cu toată sărăcia care se instalase. În 1793 s-a adus de la mănăstirea Solca o catapeteasmă de lemn aurită iar în 1845 a fost construit un nou corp de chilii şi s-a înălţat cu un etaj turnul clopotniţei. În 1846 au fost reparate clădirea Egumeniei şi Paraclisul Sf. Nicolae.
Pritr-un decret din 1959 emis de Patriarhul Justinian au fost reînfiinţate mănăstirile părăsite dar cu maximum 50 monahi în vârstă de peste 55 ani. Mănăstirea Dagomirna a devenit mănăstire de maici.
În perioada 1961-1976 au fost făcute reparaţii şi restaurări importante ale mănăstirii continuate cu lucrări de refacere a complexului de artă medievală în perioada 2010-2012.
Vizita
În timpul pe care l-am avut la dispoziţie, am vazut turnul clopotniţă pe care se află o pisanie, chiliile dar nu şi biserica mică din cimitir şi muzeul.
Am vizitat adevărata bijuterie unicat care este biserica Pogorârea Sfântului Duh . Este cea mai înaltă şi strâmtă biserică construită vreodată in lumea ortodoxa. Lungime 35m, înălţime 42m, lăţime 9.5 m. Aceste proporţii neobişnuite l-au făcut pe N. Iorga să scrie:˝Vederea acestei biserici este o uimire de bucurie. E înaltă şi îngustă ca o cutie de sfinte moaște și e unul din cele mai strălucite monumente ale vechii noastre arhitecturi, iar pentru Crimca un titlu veșnic de glorie” .
Fatadele sunt construite din gresie iar stalpii si colturile din piatra. La jumatatea fatadelor, biserica este inconjurata de un brau rasucit.
Este construită în formă de navă, fiind asemănătoare ca plan, dimensiuni și împărțirea spațiului interior cu unele biserici construite în secolul al XVII-lea. Peretii sai nu sunt pictati, dar sunt decorati cu gravuri din piatra. Turla este sculptată în întregime cu motive florale şi geometrice. Interiorul bisericii este compartimentat în patru încăperi: pridvor, pronaos, naos și altar. Încăperile sunt înălțate treptat de la pridvor și până la altar fiind despărţite de pereţi cu deschizături gotice.
Mobilierul din biserică este nou, fiind confecționat în 1975 de către familia meșterilor Croitoru. El este realizat din lemn de stejar cu ornamentația inspirată din sculptura turlei.
Pictura originală în frescă a fost în mare parte degradată din cauza devastărilor, a condiţiilor de delăsare din timpul ocupaţiei habsburgice dar şi a microclimatului umed. Doar pe bolţile naosului şi altarului mai sunt urme ale picturii din sec XVII. Pe peretele altarului s-au mai păstrat inscripţionate numele meşterilor zugravi. Pot fi identificate scene ca Iisus în grădina Ghetsimani, Prinderea lui Iisus, Judecata, Răstignirea, Coborârea de pe cruce etc. În calota turlei este reprezentat Iisus Pantocrator, iar în absida altarului este Înălțarea.
Pronaosul bisericii are rol de necropolă, aici găsindu-se mormântul fără inscripţie a Mitropolitului Anastasie Crimca dar şi alte cinci morminte, având pietre funerare cu sculpturi simple. Ele au aparţinut Mariei Balș, fiica domnitorului Constantin Mavrocordat, ale unui arhitect Epicrates cu inscripţia scrisă în limba greacă. Tot în pronaos sub un baldachin se află, racla cu moaștele Sfântului Mare Mucenic Iacob Persul (martirizat la 27 noiembrie 421).
Muzeul de artă veche a mănăstirii Dragomirna pe care din păcate nu l-am văzut este organizat în vechea trapeză boltită în stil gotic pe latura de sud-vest, de unde îi şi vine numele de ˝sala gotică˝. Este organizat în două săli: în prima sala Mitropolitului Anastasie Crimca în care sunt expuse: trei Tetraevanghele, patru Liturghiere, o Psaltire, o Cazanie a mitropolitului Varlaam şi o colecţie de şapte broderii. Sala a doua din acest muzeu a fost dedicată marelui stareţ al Dragomirnei - Sfântul Paisie Velicicovschi. Exponatele prezente- obiecte liturgice- ilustreză viaţa religios culturală din a doua parte a secolului al XVII-lea.
La Dragomirna a funcţionat ''Şcoala de miniatură'', sub directa îndrumare şi acţiune a mitropolitului cărturar, Anastasie Crimca. Manuscrisele sunt scrise pe pergament şi împodobite cu sute de miniaturi. Această şcoală reprezintă ultima fază de înflorire a vestitei şcoli moldoveneşti de miniatură, înainte de introducerea tiparului.
Am părăsit această mănăstire- cetate cu mândria că înaintaşii nostri au rezistat prin credinţă visicitudinilor vremurilor dar cu marele regret, că în vremurile noastre ˝capul plecat, sabia nu-l taie, ˝ cuvintele credinţă, patriotism şi naţionalism au ajuns desuete. Mi-e teamă că dintr-un popor cu rădăcini antice de peste 2000 de ani devenim o populaţie care bate la uşa de serviciu a altor tări.
Trimis de Michi in 20.01.24 16:33:19
- Alte destinații turistice prin care a fost: Europa
3 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (Michi); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
- sait oficial al acestei destinații:
- Coordonate GPS: 47.75860500 N, 26.22975100 E - CONFIRMATE
ECOURI la acest articol
3 ecouri scrise, până acum, la acest articol
@Michi: Frumoasă biserică are Dragomirna, este preferata mea! Curtea de Argeș și Trei Ierarhi au zidurile mai împodobite, dar sunt construcții clasice. Dragomirna e cu totul ieșită din tipar.
” În acea perioadă mănăstirile şi bisericile erau jefuite de necredincioşi care nu se mulţumeau doar să fure dar le şi distrugeau. În 1627 domnitorul Miron Barnovski- Movilă a înconjurat biserica cu ziduri masive din piatră brută de carieră, înalte de 11 metri şi groase de aproape 2m.
Nu jafurile necredincioșilor au dus la construcția zidurilor. Nimeni nu se obosea să atace un schit sărac. Motivul e altul: când Vodă Lăpușneanu a mutat capitala la Iași, cauza a fost că i s-a cerut în mod expres asta de către otomani, la pachet cu distrugerea cetăților Moldovei. Atunci au fost arse Suceava, Orheiul și altele - chiar de către moldoveni. Același lucru s-a întâmplat și în Muntenia, cam în aceeași perioadă: capitala a fost mutată de la Târgoviște la București, oraș deschis, la fel ca Iașul.
Din acel moment, domnii sau marii dregători au început să fortifice mănăstirile, unde își duceau odoarele și unde căutau loc de refugiu în cazul atacurilor de mică amploare - cete de călăreți tătari, de exemplu. Evident că ele nu puteau face față unui atac masiv, cum a fost cel al cazacilor, amintit de dvs. Care cazaci erau creștini, nu necredincioși.
” Perioada de înflorire a durat până în 1775 când Imperiul Habsburgic a anexat Bucovina şi prin decret a desfiinţat majoritatea mănăstirilor ort odoxe şi le-a secularizat averile.
Austriecii au stăpânit Oltenia vreo 30 de ani, în prima jumătate a secolului XVIII. Timp în care au aflat, din experiență, că existența mănăstirilor este incompatibilă cu un stat modern. În primul rând, majoritatea erau închinate la locurile sfinte, mare parte din PIB scurgându-se peste hotare. Pe de altă parte, erau stat în stat, erau scutite de dări, se erijau în instanțe de judecată și multe altele.
La Oltenia au renunțat „de bună voie” , dar au învățat lecția. Nu au repetat aceleași greșeli când au preluat Bucovina. Una dintre primele măsuri a fost desființarea mănăstirilor.
Iar Dragomirna a beneficiat de această desființare, într-o anumită măsură. Am povestit câte ceva aici: vezi impresii
@adso: Ca întotdeauna completările şi corecturile tale, ca şi ale lui Tata123 şi ale altor câţiva useri aduc plusvaloare unui review postat. Eu am avut la dispoziţie informaţii de pe saiturile Wikipedia, creştinortodox , mănăstireadragomirna.ro şi poate incă unul- două. Nu am putut şi nici nu am dorit să intru în amănunte de specialitate cunoscute doar de persoane cu aplicaţie în istorie, considerandu-le mai puţin digerabile pentru userul obişnuit. Şi aşa, istoria acestei mănăstiri este destul de încurcată. Nu pot decât să-ţi mulţumesc pentru lecturarea întregului material şi a PM acordat. De curiozitate, ştiu că eşti ieşean dar cumva esti istoric sau e doar numai un hobby, pentru care meriţi felicitări?
@Michi: Un locaș deosebit prin arhitectură și istorie, o mănăstire unde vreau să revin - am fost acolo cu vreo 15 ani în urmă.
Vreme trece, vreme vine,
Toate-s vechi și nouă toate - scrie Mihai Eminescu într-una din capodoperele sale.
Lecturând vechi numere de ziar găsești adesea situații identice cu cele de azi...
Iată ce scria în Gazeta Transilvaniei din 23 august 1885 un anume semnat Călătorescu într-un foileton de călătorie pe la mănăstirile bucovinene:
Dragomirna e cale de 2 ore spre N. Vestu dela Suceava, situată în o regiune de totă pitorească. Odinioara era încunjurată de un codru de brazi, care atrăgea la serbarea hramului bisericei adecă la Rusalii (Dumineca mare) toate satele de prin prejură. Biserica avea folosulă ei, dar şi jupânulă Iţicu cu rachiulu şi vinulu său nu rămânea înapoi, căci firea Românului e deprinsă a fi veselă, or rachiulu şi sunetulu vioarei îl face să uite de amarulu vieţei, faţa lui se înveselesce şi hora mândră se întinde. Moşulu Grigorie din Suceava cu tarafulu său a storsu adesea lacrimi din ochii lumii ce-lu încunjura. Elu avea şi are încă darulu vechiloru lăutari români şi se trage din neamulu lui Barbu lăutarul, imortalisată de d. V. Alexandri, regele poeților noștri. Toate suntu însă trecătoare. Codrulu astăziî nu mai este, s-a dusu și elu unde toți muritorii mergu, cântându-i la rădăcină securea nemiloasă unu cântecu duiosu și jalnicu, bocindu-lu în cădere. Evreulu Hermann a fost îngrijitorulu îmormântării, iar cioclii au fostu Mazurii Galiţieni, cari azi ceru episcopia unită în Cernăuţi sau Suceava şi în contra cărora Eminenţa Sa Mitropolitulu Silvestru a tipăritu o apologie în limba germană.
Și câte și mai câte despe călugării ruteni și egumenul de pe atunci...
Istorii și istorisiri.
Mulțumim pentru articol.
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- Jun.2022 Mănăstirea Dragomirna, o frumusețe închisă în cetate — scris în 12.07.22 de mprofeanu din PITEşTI - RECOMANDĂ
- Sep.2018 Mănăstirea Dragomirna și Muzeul ei — scris în 29.11.21 de adso din IAşI - RECOMANDĂ
- Sep.2014 Mânăstirea Dragomirna — scris în 06.08.15 de zlatna din RâMNICU VâLCEA - RECOMANDĂ
- Aug.2014 Manastirea Dragomirna — scris în 13.09.14 de Dan&Ema din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Aug.2012 Descoperind Dragomirna — scris în 19.10.13 de mvr din BUCUREşTI - RECOMANDĂ
- Aug.2010 Inalta spre cer, in cautarea luminii divine — scris în 18.10.10 de ileanaxperta* din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Aug.2010 Descopera manastirea Dragomirna — scris în 15.10.10 de cristi82d din CAMPINA - RECOMANDĂ