Un colț de natură dublat de atingerea spirituală a divinității – Mănăstirea Bran

TIPĂREȘTE

Peisajele aproape ireale pe care le descoperim de-a lungul culoarului Rucăr-Bran rămân întipărite în memoria noastră ani de zile. De cele mai multe ori aceste amintiri ne împing să revenim în aceste zone pentru a ne împrospăta imaginile. O astfel de zonă minunată am descoperit în arealul satului Șimon, pe înălțimile dealului Balaban, și anume zona Mănăstirii Bran.

Satul Șimon face parte din ceea ce putem numi regiunea Branului de Jos (alături de Poarta, Sohodol și Predeluț) fiind situat doar la o aruncătură de băț de Castelul Bran. Caracterul eminamente pastoral al așezării de la poalele Dealului Balaban s-a cam pierdut în timp. Ușor, ușor a început să se practice și ceva agricultură, s-au plantat livezi și s-au dezvoltat industriile meșteșugărești din domeniul prelucrării lemnului, măcinatul cerealelor și prelucrarea textilelor – toate cu ajutorul energiei hidraulice generată de cursurile de apă (joagăre, mori de apă, vâltori). În ultimele decenii s-a dezvoltat foarte mult latura turistică a localității, construindu-se multe pensiuni, vile și case de vacanță.

Acces. Pornind de la Mistral Resort din Moieciu de Sus (vezi impresii) revenim în DN 73 și ne îndreptăm către localitatea Bran; după nici 2 km trebuie să virăm la dreapta spre Șimon, indicatorul albastru anunțându-ne că avem de parcurs 3 km până în centrul așezării. Urmărind indicatoarele către Mănăstirea Bran, amplasate în punctele principale unde drumul se bifurcă, avem de parcurs circa 7 km până la vatra monahală de pe înălțimi. Din șoseaua principală a satului se cotește stânga pe strada Valea Tisei (proaspăt asfaltată, cam îngustă), moment în care începe și un urcuș ușor (atenție la automobilele ce vin din sens opus, spațiul e destul de îngust). Asfaltul proaspăt se termină la intrarea în pădure, de aici începe un drum forestier practicabil care după 2-3 serpentine traversează pădurea. Puteți lăsa autoturismul la ieșirea din pădure de unde mai sunt aproximativ 500 de metri de parcurs pe jos pe un drum mărginit de garduri. Mănăstirea nu se observă de aici din cauza pensiunii Conacul Boieresc care apare în prim plan (lângă pensiune se urcă o pantă mai accentuată, drumul fiind plin de pietre). Dacă mergeți cu autoturismul până în fața mănăstirii găsiți acolo un spațiu de parcare.

Suntem pe vârful Dealului Balaban – peisajele naturale îți taie răsuflarea. Pe de o parte vedem în vale casele satului Șimon, pe de altă parte observăm creasta zimțată ca de pieptene a Pietrei Craiului într-o parte și masivul Bucegi în cealaltă parte. Fânețele, gardurile și odăile împrăștiate pe dealurile din jur completează imaginea bucolică a zonei. Parcă am nimerit într-o ilustrată: norii, munții, vegetația, căsuțele sunt așezate perfect. Prin arhitectura și culorile sale ansamblul monastic construit în mijlocul naturii se integrează în peisaj.

La început un mic schit, apoi de la sfârșitul anului 2013 ridicat la rangul superior de mănăstire, lăcașul de cult numit Mănăstirea Bran a apărut în acest loc în anul 2006. După câțiva ani biserica a căpătat aspectul de astăzi; treptat s-a construit și corpul de clădire ce adăpostește chilii, trapeză, bucătărie, bibliotecă, ateliere. Biserica mănăstirii are hramul „Soborul Sfinților Apostoli” (30 iunie); mai există un paraclis în noua clădire care are hramul „Duminica Sfintelor Mironosițe”. Corpul alb al bisericii, turla pătrată cu ferestre, ceardacul larg sprijinit pe stâlpi de lemn, florile roșii, acoperișul din șindrilă – toate creează un efect vizual aparte care accentuează nesațul privirii. În incinta bisericii pătrundem după ce tragem peste încălțăminte protecții de unică folosință deoarece spațiile interioare sunt acoperite cu o mochetă roșie. Din nou cromatica mobilierului de lemn, a icoanelor pictate, albul pereților și roșul mochetei dau un aspect plăcut lăcașului de cult. Catapeteasma de lemn completează în mod fericit interiorul simplu al bisericii. O atmosferă plăcută de contemplare, liniște și reculegere spirituală plutește în aer.

Odată ieșiți afară admirăm din nou silueta bisericii albe proiectată pe imaginea îndepărtată a crestelor montane. O troiță de lemn închinată eroilor din Primul Război Mondial străjuiește Valea Tisei. Pornim la pas pe drumul ce șerpuiește pe culmea dealului Balaban neștiind unde să ne oprim mai întâi pentru a admira vraja naturii. Garduri de lemn delimitează proprietăți, vaci și oi pasc pe fânețele verzi, covor de flori înfrumusețează pajiștile. E unul din locurile acelea unde simți că „liniștea doare”. Doar adierea vântului, țipătul animalelor și păsărilor ori țărâitul insectelor se aude. E o „spălare a creierului” benefică!

O drumeție în zona dealului Balaban și a Mănăstirii Bran înseamnă sănătate curată și amintiri vizuale de neuitat. Fie că ajungeți acolo cu autoturismul, bicicleta ori pe jos vă recomand să poposiți cel puțin o oră sus pe culmi și să vă încărcați energetic.

---

VIZUALIZĂRI: 2337 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI