Mănăstirea Bran - un mic colț de RAI

TIPĂREȘTE

Nu știu câți dintre voi ați fost la Mănăstirea Bran din districtul cu același nume, însă eu am decis să petrec câteva ore acolo, într-un cadru ireal, imposibil de descris prin frumusețea lui. Nu cred că voi putea reda minunăția acelui loc doar prin cuvinte și fotografii, dar sper să conving o parte dintre cititori să nu rateze acest important obiectiv turistic. Pentru bucuria sufletului...

Nu-mi dau seama de ce abia în acestă vară am ajuns acolo, trec de două trei ori pe an pe culoarul Rucăr – Bran, probabil am simțit că trebuie să mă abat de la drumul național, pentru a vedea frumusețea zonei, care nu se dezvăluie de pe drumul național. În pus, gazdele mele de la Pensiunea Arinul, unde ne-am petrecut vacanta în această vară, mi-au recomandat acest obiectiv, ca pe unul dintre cele mai frumoase din țară, frumusețea locului fiind desprinsă din cele mai vii culori ale naturii.

Cum ajungem acolo

Nu este foarte greu de ajuns, la ieșirea din Bran către Moieciu de Jos, pe DN 73 întâlnim un indicator către comuna Șimon și Mănăstirea Bran, urmăm acel indicator către partea stângă și intrăm pe DJ 52, o șosea ingustă și destul de aglomerată datorită numeroaselor case și vile prezente în zonă.

După aproximativ 3 km, întâlnim un alt indicator pentru pensiunea Conacul Boieresc și Mănăstire, urmăm indicatorul pe partea stângă, intrând pe un drum proaspăt asfaltat dar mult mai îngust, cu multe curbe, urcând accentuat. Case pe stânga și pe dreapta, fără multe refugii, astfel încât dacă ne-am fi întâlnit cu o mașină din sens opus ar fi fost o mare problemă. Noroc că acest drum îngust nu este foarte lung, la un moment dat odată cu ultima casă acesta devine ceva mai larg. Surpriza plăcută a fost asfaltul nou, proaspăt turnat, din păcate acesta nu ajunge foarte departe, fiind nevoiți ca ultimii 2 km până la Mănăstire să îi facem pe un drum plin de gropi și denivelări, cu mult pietris. De altfel multe mașini au parcat imediat după ce asfaltul s-a terminat, mai târziu am regretat faptul că n-am parcat și noi acolo. Ajunși la o intersecție am descoperit indicatorul către Conacul Boieresc si Casa Bunicii, două pensiuni extraordinare pe care vi le recomand pentru liniște și peisaj. Indicatorul pentru Mănăstire dispăruse, dar am fost îndrumați de o pereche de tineri la 70 de ani să o luăm în direcția pensiunilor. Acolo drumul este de maxim 2,5 m lățime, în rampă și la un moment dat fără vizibilitate. Este clar că n-au loc două mașini una pe lângă cealaltă, dar înăinte de a urca se poate vedea toată valea și eventualele mașini care sunt pe drum. Problema este la capătul rampei, când nu mai ai nici o vizibilitate și când te poți trezi cu o mașină în față, așa cum ni s-a întâmplat nouă. Fiecare am frânat în timp util, eu am rămas înțepenit într-o rampă foarte abruptă, cealaltă mașină în rampă, dar mai aproape de capăt. El a pornit greu, a urcat cu spatele și mai greu, noroc că era 4x4, iar eu abia am fost nevoit să dau puțin în spate pentru a-mi lua din nou avânt. Dar am ajuns cu bine și am parcat lângă Conacului Boieresc. De aici și până la Mănăstirea care încă nu se vedea mai erau vreo 300 de metri, dar trebuiau parcurși pe un drum asemănător de îngust și cu o pantă mai mare, astfel încât cea mai bună opțiune era să o luăm la pas. În plus descoperisem un peisaj de poveste pe care la volan nu prea l-am luat în considerare. Dar... intrasem într-o lume de vis.

Mănăstirea Bran

Mulți fac confuzie între Mănăstirea și Schitul Bran, de fapt este unul și același obiectiv, Schitul a fost construit în urmă cu zece ani, adică în 2006, fiind transformat în Mănăstire în anul 2013, odată cu re-amenajarea și mărirea clădirilor destinate pesonalului monahal. În 2009 a fost sfințită de către Mitropolitul Ardealului, părintele mitropolit Laurențiu cu hramul Soborului Sfinților Apostoli Petru și Pavel, iar a paraclisului este Duminica Sfintelor Mironosițe.

Amplasarea mănăstirii în acest loc, la o altitudine de peste 1000 m pe dealul Balabanului a fost puternic influențată de peisajul mirific din jur, fiind la confluența Masivului Postăvaru, Bucegi, Piatra Craiului, Munții Leaota și Măgura Codlei, forme de relief înalte care îți bucură privirile și redau tinerețe sufletului. Aer curat și viață! În plus, locul amplasării a fost influențat și de direcțiile de apărare a Armatei Române din primul război mondial, pe culoarul Rucăr-Bran, poziții stategice păstrate cu jertfele ostașilor români. În memoria lor a fost ridicată în 2009 o troiță „întru cinstea și veșnica pomenire a tuturor martirilor neamului românesc”, vis-à-vis de biserică.

Slujbele se țin zilnic de către obștea monahală formată din două măicuțe (dintre care una maică stareță, absolventă a două facultăți) și un părinte slujitor duhovnic absolvent și el a două faculțăți.

Pentru comunitate și vizitatori, slujbele au loc în zilele de marți, joi și sâmbătă, iar duminica de la ora 09.00 slujbele se țin în biserica mare. În rest biserica se poate vizita, se pot cumpăra lumânări sau alte obiecte bisericești, se pot petrece momente în rugăciune și liniște, se poate admira peisajul de pe pajiștea din jurul bisericii.

De remarcat faptul că la intrarea în biserică ți se oferă cipici pentru încălțăminte pe care trebuie să-I pui înăinte de a intra în biserică, de asemenea regulile impun ca telefoanele să fie închise iar cei care se roagă sau se închină să nu fie deranjați de declanșatoarele aparatelor foto. Icoanele n-au voie să fie sărutate de buze acoperite cu ruj, nu este permis accesul cu animale de companie, mâncare sau băuturi de orice fel iar locul pentru rugăciune al femeilor trebuie să fie în stânga, iar la barbati în dreapta. Sunt reguli prezente în oricare mănăstire, dar aici au fost spuse cu subiect și predicat datorită numeroaselor incidente ivite în timp

Interiorul bisericii este pe cât de simplu pe atât de frumos, pereții sunt albi cu icoane așezate simetric între ferestrele bisericii, altarul cu iconostașul din lemn cu trei uși, ușa împărătească flancată de ușile diaconești. fiind foarte frumos sculptat, candelabrul este impunător, cu multe becuri în formă de lumânare, iar covorul de un roșu aprins, care crează un contrast puternic cu albul pereților. Parcă tot sângele celor care și-au pierdut viața aici a întrat în acest covor extraordinar.

În interior descoperim și o parte a moaștelor Sfântului ucenic Teodosie de la Brazi și ale Sfinților Cuvioși Mucenici de la Sinai.

Poate ar mai fi de adăugat faptul că la această mănăstire nu se înfăptuiesc nunți sau botezuri și nici nu se găsesc camere de închiriat pentru credincioși.

Am petrecut vreo două ore acolo, practic ne-am plimbat pe cărările Dealului Balabanului adimirând de-o parte Bucegiul și Postăvarul și de cealaltă parte Piatra Craiului, masive impunătoare care conferă forță și priveliști de neuitat. M-am simțit binecuvântat, liniștea din jur, aerul ireal de curat, dar mai ales frumusețea locului determinându-mă să constat, dacă mai era nevoie, că avem o țară minunată, binecuvântată de Dumnezeu. Un colt de RAI, pe care noi avem obligația de a-l păstra cât mai curat.

---

VIZUALIZĂRI: 6272 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI