„To be or not to be”... festival de pește la Jurilovca?!

TIPĂREȘTE

Circulă zilele astea o pontiță pe fb: „Crăciunul a trecut (și Revelionul, aș completa eu), sunt pregătit pentru vară!” De acord. Totuși, e clar că mai avem de așteptat. Și până atunci ce putem face decât să retrăim senzațiile verilor trecute, să ne afundăm cu totul în amintiri călduțe și colorate?!

Așaaa... Să vă povestesc cum a fost cu Jurilovca! :) Pe scurt, am ajuns la locul potrivit, la momentul nepotrivit, dar până la urmă a ieșit o chestie pe cinste!

Și eu, și Tati iubim peștele. Generic, în general, dar mai ales în mâncare. Ne place să gustăm, mai bine zis să devorăm, tot felul de preparate specifice cunoscute, dar și să încercăm altele noi. Să fi fost pe la începutul primăverii trecute când am dat pe fb de un eveniment programat pentru cel de-al doilea week-end din septembrie: un festival al borșului lipovenesc la Jurilovca. Wow, ce tare! Deja rezervasem la Vadu, pentru week-end-ul anterior. Asta însemna că ne vom cam neglija obligațiile casnice, dar... așa ocazie... Borș lipovenesc să fie!

Pasul nr. 2, desigur, de găsit dormitorie. Prietenul booking s-a arătat generos și de data asta, mi-a oferit mai multe variante, aveam de unde alege, se pare că încă nu aflase gașca, să dea buzna! ;) Mi-a atras atenția Lake House, o casă cu 2 dormitoare, cu o grădină superbă, ce coboară în trepte până la Lacul Golovița; cam mare pentru ce căutam eu, pretabilă mai degrabă pentru 4 persoane, dar... poate om mai convinge pe cineva să vină cu noi! Vreunul din copii, sau amândoi, sau pe amica Fidan de la Constanța... Nici prețul nu era prea încurajator, dar... nah, festival de pește... Am depășit, rând pe rând, toate pragurile psihologice și am rezervat căsuța pentru 2 nopți, la costul total de 780 ron, cu posibilitatea de anulare gratuită până cu o zi înaintea excursiei.

Copiii nici n-au vrut să audă, amica Fidan, cu care ne-am întâlnit la Vadu, a râs de noi: „Festivalul de pește de la Jurilovca are loc chiar acum, nu în week-end-ul viitor!” Și mi-a arătat pe net. Mă rog, nu semăna cu evenimentul descoperit de mine cu câteva luni în urmă (ce-i drept, după aia nici că am mai dat de el!)... Am fost un pic dezamăgită, dar am simțit că totuși trebuie să ne ducem. Așa că n-am anulat rezervarea și i-am invitat cu noi pe finii Mihaela și Andrei, care s-au declarat foarte încântați de ideea unei nesperate mini-vacanțe.

Când am plecat de la Vadu, duminică, ne-am abătut pe la Jurilovca, să vedem dacă e adevărat ceea ce ne spusese Fidan. Din păcate, cam era. Am găsit cu mare greutate un loc de parcare, în poarta unei case, am străbătut restul drumului până în port pe jos, pe ulițe prăfuite. Acolo am dat de o scenă cu dansuri populare, de tarabe cu tot felul de mărfuri și de câteva locuri unde se preparau diverse chestii din pește sau fructe de mare. Și de o maaare de oameni! Peste tot erau cozi uriașe, iar zona amenajată cu mese și bănci de lemn – plină-ochi și ea. Într-un loc se distribuia borș moacă, acolo chiar nu te puteai apropia! Am nimerit o coadă mai mică (la midii), am cumpărat și apoi am mai umblat minute bune cu caserolele în mâini până am găsit niște prăpădite de locuri la mese, în plin soare, lângă grătarul de mici. N-am știut cum să mâncăm mai repede, cu toate apele curgând de pe noi! Se cheamă că am bifat și festivalul de pește. Bine că săptămâna viitoare, când vom veni noi, va fi liniște! :)

Am plecat toți 4 vineri, după serviciu și am ajuns în aproximativ 2 ore. Comunicasem prin mesaje cu proprietarul, i-am spus cam când vom sosi, ne-a asigurat că ne va aștepta la adresă. Am intrat în Jurilovca dinspre Vișina; în centrul localității, în dreptul Primăriei, am făcut dreapta, pe Str. Portului, ce coboară – ați ghicit – până în port. Am lăsat pe stânga frumoasa biserică cu hramul Acoperământul Maicii Domnului, apoi prima la stânga, pe lângă Restaurantul La Gomera Max, pe Str. Razelm. La nr. 22 aveam să găsim Lake House, așa susținea booking.

Am parcat și-am coborât. Am deschis timid poarta cu nr. 22; în pragul casei tăifăsuiau două bunicuțe, mirate tare când ne-au văzut! „Săru’ mâna! Avem și noi o rezervare... aici, la nr. 22...” „Păi... noi nu închiriem, asta-i casa noastră!... Încercați dumneavoastră un pic mai încolo, casa cu gard alb!” Casa cu gard alb a fost cu noroc (doar că lângă poartă nu era trecut niciun număr????), în curte ne-a întâmpinat proprietarul, bărbat tânăr, care ne-a prezentat facilitățile; tot el, la rugămintea noastră, avea să ne pună în legătură cu un tip ce se ocupă cu transferul rapid, peste Lacul Golovița, până la Gura Portiței. Contravaloarea cazării îmi fusese retrasă automat de pe card, alte probleme n-am mai avut, nu l-am mai văzut niciodată pe proprietar (la plecare, când l-am sunat, ne-a rugat să încuiem și să lăsăm cheia în ușă și poarta descuiată). Ba, l-a mai sunat Tati încă o dată, când am ajuns acasă și, despachetând, am constatat că-i șutisem, din greșeală, deschizătorul de sticle; a râs și-a zis că nu-i problemă, i-l dăm când mai venim sau, și mai bine, să-i vorbim de bine casa, că poate mai capătă și alți turiști! (Iacă-mă-s!;))

După ce treci de poartă, ți se arată o curte frumoasă, cu o grădină îngrijită, plină de flori și boltă de viță-de-vie, străbătută de o alee betonată ce duce până la casă. În partea dreaptă este amenajat un spațiu de parcare, încap 2 mașini una după alta; noi am preferat s-o lăsăm pe a noastră afară, pe uliță. Tot în dreapta se află un loc de grătar și o magazie. Între aceasta din urmă și casă e un spațiu îngust; dacă-l străbați, ajungi pe terasa dinspre lac.

Casa e compartimentată astfel: un hol lung, din care se intră în celelalte încăperi – spre dreapta, în baie și apoi în camera 1, iar spre stânga, în camera 2. Camera 1 are atașată o mică bucătărie și tot din ea se iese pe terasa dinspre lac. Ăsta a fost domeniul ce ni s-a pus la dispoziție, plus grădina ce coboară în trepte până la lac (intersante sunt doar primele două niveluri, unde sunt amplasate zone de relaxare, cu umbrele de stuf și măsuță; restul e, în bună parte, stufăriș plin de broaște). Podul pare să fi fost mansardat, am văzut o scară de lemn ce urcă din capătul holului.

Holul conține un corp de mobilier gen cuier cu oglindă. Într-un coșuleț decorativ erau strânse cochilii de melci, iar de unul din cârlige am găsit agățat un plici pentru omorât muștele.

Camera 1 are un pat dublu, lipit de un perete, o masă cu 4 scaune și o sobă ce străbate peretele opus, comun cu baia, deservind-o și pe aceasta; pare ciudat, dar are sens, dacă te gândești. Un tablou decorativ, parchet laminat pe jos, perdele albe și draperii ce acoperă fereastra și ușa (dublată cu plasă contra insectelor) dinspre terasă.

Bucătăria e dispusă pe lung și am admirat cât de judicios a fost folosit puținul spațiu de care dispune. Combina frigorifică, aragazul și chiuveta sunt înglobate în restul mobilierului, rezultând un tot unitar, foarte ușor de folosit. În fine, noi nu l-am folosit chiar deloc, doar niște pahare ne-au trebuit de acolo... Și desfăcătorul de dopuri, desigur. Altfel, dacă ne-am fi pus mintea, am fi avut la îndemână tot ce ne-ar fi trebuit ca să facem... sarmale, de pildă. Ați înțeles ce-am vrut să zic – poți să te și muți acolo, dacă vrei. A, și tot ca idee, ai la dispoziție și consumabile, gen bureți și detergent de vase sau saci de gunoi. Dacă-mi amintesc bine, combustibilul provine de la o butelie.

Camera 2 e destul de simplu mobilată și ea: un pat dublu cu o noptieră într-o parte, un dulap, vreo 2 scaune și o comodă cu un televizor. Pare să fie adevăratul dormitor al casei, dar noi (eu adică) am ales camera cealaltă, datorită accesului spre terasă și priveliștii spre lac; camera 2 e un pic mai întunecoasă, ferastra mică dă spre grădina umbroasă din fața casei. Am găsit ambele paturi echipate cu lenjerie curată, călcată, mirosind plăcut. Am avut câte o pernă de fiecare și câte un cearceaf de învelit; cred că erau și ceva pături pe undeva, dar nu le-am căutat, nu ne-au trebuit. De asemenea, pe paturi ne-au așteptat câte 2 prosoape de fiecare.

Baia – una dintre cele mai mari pe care le-am avut vreodată. Și modernă, echipată cu tot ce trebuie: cabină de duș cu boiler electric, chiuvetă, deasupra un dulăpior încăpător, mașină de spălat rufe, vas de toaletă, bideu, coș de gunoi, încă un dulăpior cu mai multe sertare într-un colț (cu rezerve de hârtie igienică). Săpun lichid, lumânări decorative, un covoraș de ieșit din duș. Gresie și faianță bej. Se aerisește printr-o fereastră ce dă spre terasă.

Desigur, terasa a fost punctul forte al proprietății și locul nostru preferat! Cumva suspendată deasupra grădinii, cu o priveliște absolut minunată la lac și, spre dreapta, la portul Jurilovca! Superb! Imaginați-vă stând seara acolo, în parfum de flori și ierburi, în concertul oferit de greieri și de broaște! Sau citind dimineața, sub razele soarelui. Ca dotări, am avut o masă, câteva scaune și un șezlong. Și... o pisică. Nu părea să fie a casei, mai degrabă de prin vecini, dar s-a aciuat pe lângă noi sâmbătă seara, iar duminică dimineața, când m-am trezit, am găsit-o dormind sub șezlong. Mai apoi mi-a ținut companie până s-au trezit și ceilalți...

De data asta, am fost leneși și nu prea ne-am organizat cu micul dejun. De fapt, sâmbătă l-am luat la Gura Portiței; dar duminică pur și smplu l-am sărit (ceea ce nu facem de obicei). În tot cazul, e bine să știți că sunt câteva magazinașe cu de toate pe strada principală, dincolo de biserică, adică aveți de unde vă aproviziona. La restaurantul din colțul străzii, La Gomera Max, am mâncat în prima seară, la recomandarea gazdei noastre. N-a fost rău, dar nici extraordinar; cel mai tare ne-a distrat tanti ospătărița când a susținut sus și tare că borșul ăla plin de roșii se cheamă... storceag! :)) Și în a doua seară ne-am oprit, doar pentru câte un aperitiv – chifteluțele de pește au fost delicioase, la fel și picioarele noastre pentru cârdul de țânțari aciuați pe sub masă:(... La Gomera nu servește mic dejun, dar ne-au recomandat, dincolo de Primărie, Terasa Sailors; n-am apucat s-o testăm.

În concluzie, ne-am simțit grozav la Lake House, am avut tot ce ne-a trebuit, în plus o priveliște de vis și o pisică alintată, nu ne-a deranjat nimeni! E o bună bază de plecare pentru obiectivele din zonă: Gura Portiței, Capul Doloșman cu ruinele Cetății Argamum, Cetatea Enisala sau situl arheologic Histria. Noi ne-am petrecut ziua de sâmbătă la Gura Portiței, unde nu mai fuseserăm niciodată niciunul dintre noi; bonus, pentru un mic supliment bănesc, Tati l-a convins pe tipul cu barca să ne plimbe un pic pe lac, la apus. Duminică – pentru că toate cetățile acelea le vizitaserăm altădată – ne-am „abătut” pe plaja Vadu, să vadă și finii cum e... Și pe la Cherhanaua Vadu Pescarilor, la un ultim borș de pește „la el acasă” pe vara în curs...

---

VIZUALIZĂRI: 1947 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI