Israel la început de februarie – Jaffa, Orașul vechi de mii de ani

TIPĂREȘTE

Ziua a opta

În prima zi a sejurului din Tel Aviv am avut ca obiectiv de început o plimbare prin Jaffa, veche localitate de lângă Tel Aviv, astăzi cartier al lui, aflată la circa 2,5 kilometri de hotelul în care am stat.

Jaffa sau Yafo, locuit încă de acum 7.500 de ani, este unul din cele mai vechi orașe din Israel și unul din cele mai vechi porturi din lume, port activ și astăzi.

A fost cucerit și recucerit de nenumărate ori de către canaaniți, fenicieni, egipteni, evrei, asirieni, babilonieni și perși. Au urmat peste 4 secole de ocupatie arabă, un secol ocupat de cruciații europeni, cu multe lupte între cruciați și arabi. Din 1515 până la sfârșitul Primului Război a fost sub ocupație otomană, permanent atacat de pirați, ocupat pentru scurt timp de soldații lui Napoleon, dar și populat cu coloniști americani și templieri germani care au adus concepții și tehnologii noi, dezvoltând orașul. A urmat o afluență masivă de arabi și de evrei; în anul 1909 s-a fondat orașul evreiesc “Tel Aviv”, “Colina Primăverii”, vezi impresii.

După război trece sub mandat britanic, de care s-a eliberat în 1948 când a fost declarat Statul Israel, pentru ca în 1950 Jaffa să se unifice cu Tel Aviv devenind un cartier al acestuia.

Astăzi Jaffa are aproape 50.000 de locuitori, cam 30.000 evrei, restul arabi din care două treimi musulmani, restul creștini.

Numele Jaffa sau Yafo derivă din cuvintele ebraice “yaffa”, “frumoasă” și este cunoscut pentru exportul celei mai populare specii de portocale din lume, “Jaffa Orange”, generația mea ne aducem aminte de ele...

Ca tradiții Jaffa este cunoscut prin povestea lui Japhet care a locuit acolo și a întemeiat orașul, prin mitul lui Perseus care a salvat-o pe Andromeda cea jertfită monstrului, prin minunea Sfântului Petru care a ridicat-o din moarte pe Tabitha, ucenica lui Hristos, prin fuga lui Iona cel înghițit de o balenă.

Am plecat de la hotel la Staţia de autobuze Allenby/Balfour, ca de obicei dimineaţa în jur de 7:30, am luat autobuzul 18 cu care am mers 8 staţii, circa 12 de minute, până la Stația Yerushalayim Blvd/Marzuk and Azar , am mers puțin pe Bulevardul Jerusalem, bulevard mare, cu câte două benzi pe sens despărțite de o pistă largă pentru biciclete și o alee pietonală, cu pomi și bănci, cam pustiu la acea oră matinală, pentru ei, nu pentru noi. Eram pe partea cu stația și am mers la dreapta pe strada Mazurk Ve–Azar circa 400 de metri pentru a ajunge aproape de Turnul cu Ceas, reper pentru a porni vizita prin Jaffa.

Important Înainte de a prezenta obiectivele vizitate care sunt destule precizez că distanțele între ele sunt foarte mici și am urmat traseele de pe pliant reușind să le eficientizez, încadrându-mă în timp și văzând cât mai multe.

Turnul cu Ceas este unul din cele 100 de Turnuri cu Ceas ridicate în tot Imperiul Otoman pentru a sărbători 25 de ani de domnie a Sultanului Al-Hamid. Turnul construit din calcar are trei etaje și un acoperiș elegant din cupru ce adăpostește două ceasuri și un clopot. Deși tânăr, are doar 115 ani, a fost renovat de mai multe ori, la una din renovări schimbându-i-se destinația: nu-l mai omagiază pe sultanul otoman, deși mai păstrează simbolurile otomane, ci comemorează, pe o placă, pe israelienii uciși în luptele pentru oraș în războiul arabo-israelian din 1948.

Tot aici foarte aproape, trecusem de fapt de el, este Centrul de Informare Turistică aflat la numărul 2 pe Strada Marzuk Ve-Azar pe care venisem. Programul de vizitare depinde de perioada anului și de zilele săptămânii. Deși era în jurul orei 8:00 și orarul era altul, l-am găsit deschis, am intrat, ne-am uitat pe pliante și pe hărți, am luat câteva foarte concludente și am plecat.

Nu o să vorbesc despre Piață de Vechituri, care oferă “de toate”, de la second-hand la antichități, de la mobilier sculptat la bunuri de uz casnic, nu numai din Israel ci și din alte țări, nu am vizitat-o, deși se spune că este interesantă, este destul de aproape de Turnul cu Ceas.

Am trecut prin HaShaon Square pe lângă Hotelul Setai, unul din cele mai bune hoteluri din Israel, găzduit într-o frumoasă clădire otomană, apoi pe lângă Saraia, un măreț palat imperial otoman și am ajuns la Moscheea Mahmoudya.

Moscheea Mahmoudya, cea mai mare și mai importantă moschee din Jaffa, cu intrarea pe strada Russlan are mai multe clădiri și trei curți interioare construite în perioade diferite, începând cu anul 1730 când au demarat lucrările de construcție, culminând cu 1812 când s-a construit cea mai mare parte a moscheii actuale. Știam că are o curte interioară cu arcade, cu o sala mare și frumoasă de rugăciuni cu două cupole și mai multe săli mici, dar nu le-am văzut, moscheea fiind închisă pentru nonmusulmani, am văzut moscheea din stradă cu cele două mari cupole și un minaret suplu care o înfrumusețează. Ne-am oprit apoi în fața unei mari arcade care marcheză cunoscuta Fântâna Suleiman, fântâna de abluțiune veche de peste 200 de ani, dar care, ani și ani, a potolit setea călătorilor și caravanelor de cămile ce opreau la hanul vecin.

Câteva poze, mi-ar fi plăcut să pozez o caravană de beduini și cămile așteptând la fântână, și am pornit mai departe. Vizavi de fântână, am fost special acolo având drept ghid harta, se află Poarta Jerusalem, cunoscută și ca Poarta Abu Nabbut după numele guvernatorului care a construit-o, am continuat pe Promenada Mifrats Shlomo, am trecut pe lângă Fântâna Hexagonală, ceva mai tânără, și am urcat printr-un parc aflat în stânga la Muzeul Jaffa și Teatrul Jaffa. Am revenit pe promenadă pentru a vedea Tunurile lui Napoleon ce veghează asupra Mediteranei, tunarii putând vedea în zilele senine întreg Tel Avivul. L-am văzut și eu, am pozat apoi de sus marea cu Stâncile Andromedei și Moscheea Mării sau Moscheea Pescarilor, cea mai veche moschee din Jaffa cu origini din secolul 17 pe care aveam să o văd de la nivelul falezei la plecare. Foarte aproape este o mică piațetă aflată în fața Bisericii Sfântul Petru, amenajată ca veșnică recunoștință comunităților evreiești ce au contribuit la refacerea orașului de la începutul secolului 19, după distrugerile provocate de luptele de dinainte, unde se remarcă monumentul dedicat acesteia.

Biserica Sfântul Petru, biserică franciscană ridicată la mijlocul secolului 17 și dedicată miracolului învierii Tabithei de către Sfântul Petru a fost următorul meu popas. A fost distrusă de două ori și reconstruită, a doua oară la sfârșitul secolului 19 fiind, prin fațada placată cu cărămidă, prin clopotnița albă, înaltă și suplă, prin înălțimea ei, cea mai mare și mai impresionantă clădire din Vechea Jaffa. Mi-au plăcut crucea de fier fixată pe o piatră pusă pe acoperișul bisericii, este doar biserica lui Petru, și emblema franciscană de deasupra intrării unde se văd foarte bine coroana, porumbelul, mâinile si crucile, simboluri ale creștinătății și ale franciscanilor.

Biserica era deschisă, și este deschisă de luni până sâmbătă între orele 8:00-11:45 și între orele 15:00-17:00, iar duminica între orele 15:00-17:00, am intrat într-o sală înaltă, frumos decorată. Interiorul bogat pictat, predominant galben-auriu, cu pereți și coloane de marmură, cu vitralii din care se remarcă “Învierea Tabithei” și cu picturi ce-l reprezintă pe Sfântul Petru, se distinge “Viziunea lui Petru”, tabloul de deasupra altarului, seamănă cu cel al catedralelor europene. Deosebit la această biserică sunt “Altarul Principal” orientat spre vest, nu spre est cum sunt la marea majoritate a bisericilor, și “Amvonul” sculptat în forma unui pom fructifer.

De aici am ajuns imediat la Piața Kedumim cu multe cafenele și restaurante, cu o bogată arhitectură medievală, dar mai ales cu tânăra, de nici 10 ani, Fântâna Zodiac împodobită cu 12 statui reprezentând semnele zodiacale, ridicată pe locul unei legendare fântâni care îndeplinea dorințe și care la rândul ei îndeplinește dorințele celor ce aruncă monezi în apă. Nu mi-am pus o dorință, fântâni care îndeplinesc dorințe, cel puțin pe cea de a reveni vreodată, sunt multe, dar poduri nu prea sunt, așa că m-am oprit la Podul Dorințelor un pod pietonal de lemn, de doar 26 de metri, împodobit cu cele 12 semne zodiacale realizate din bronz, despre care legenda spune că oricui urcă pe pod, își atinge semnul zodiacal și privește marea i se vor împlini dorințele. Mi-am pus și eu o dorință și aștept să se împlinească. Am pozat podul și ornamentele lui, am pozat simbolurile zodiacale mozaicate de pe pavajul din fața podului și am urcat la monumentala statuie, tânără de aproape 50 de ani, Poarta Credinței, aflată în vărful colinei din Grădina Hapisgana numită și Grădina lui Abraham poarta de intrare în Țara lui Israel. Este o statuie de 4 metri înălțime și 4 metri lățime, din piatră de Galileea migălos cioplită și prezintă 3 povești biblice despre promisiunile lui Dumnezeu de a da Țara lui Israel lui Avraam și Isaac, lui Iacov și lui Iosua, o statuie cu adevărat impresionantă, iar priveliștile văzute de pe vârf sunt deosebite. Am continuat plimbarea prin vechea Jaffa mergând spre alte tinere obiective turistice ce împodobesc vechile străzi din Jaffa.

Am coborât pe aleile din grădină în mica piață din Strada HaTsorfim la Portocalul Suspendat, operă de artă realizată în urmă cu aproape 25 de ani de Ran Morin, un artist israelian stabilit în America, ce constă dintr-un portocal plantat într-un ghiveci mare, este înalt de circa 1,20 metri, de forma unei semințe, suspendat cu lanțuri metalice de clădirile învecinate. Ajutat de un sistem de picurare greu de observat, arborele a crescut, acum măsoară cam 4 metri, dă roade și este foarte vizitat atât pentru el cât și pentru semnificațiile pe care le are: Dezrădăcinarea-Înrădăcinarea o stare de fapt a timpurilor noastre, Renașterea Israelului ca națiune și triumful asupra nisipului și a terenurilor risipite sau Ultimul "Jaffa Orange", amintirea pădurilor de portocali dispărute.

Mica piață este una dintre intrările în vechiul oraș, acum complet refăcut, o zonă cu străzi înguste și alei șerpuitoare din care se remarcă cele 12 alei cu numele zodiilor care au specific plăcuțele cu numele străzii și simbolul aferent din ceramică glazurată, iar cele mai multe case au, tot din ceramică, numărul și simbolul zodiacal al străzii. Pozele postate le prezintă mai bine decât mine. M-am plimbat puțin pe aceste străduțe și am continua plimbarea coborând spre Balena Zâmbitoare, o statuie de bronz trecută de 30 de ani, aflată pe Strada Louis Pasteur, opera cunoscutei artiste israeliene Ilana Goor, fondatoarea muzeului cu același nume. Statuia reprezintă balena care l-a înghițit pe Iova care fugea din fața lui Dumnezeu, am mai văzut așa ceva la Acra. Salvat, profetul își termină lucrarea începută, convertirea unor necredincioși. Balena zâmbește, nu arată nici o dramă, naufragiu sau furtună care a avut loc când l-a înghițit pe profet, eveniment cu un final fericit pentru acesta. Fântâna care izvorăște din corpul ei îi creează mediul natural, iar susurul apei a devenit zgomot de fond pentru localnici.

De aici am continuat plimbarea urcând pe Strada Louis Pasteur, o stradă mare cu clădiri deosebite și cafenele, ajungând la intersecția cu Strada Yefet, stradă cu multe școli și clădiri religioase pe care am coborât.

Am văzut mai întâi Colegiul Fraților, cu predare în limba franceză de la grădiniță la liceu, pentru toate religiile, fondată în anul 1882 de frații Lasallian din Jaffa, francezi de origine, apoi Clădirea cu Turnuri, clădire proiectată ca un palat francez, cu două turnuri simetrice, cu plafoane înalte, inițial Mănăstirea Surorilor Sfântului Iosif, apoi Liceu Francez Catolic pentru fete, astăzi hotel cu circuit închis. Am coborât până la Biserica Sf. Anton, o frumoasă biserică catolică ce găzduiește și un liceu, clădire în stil gotic renascentist cu un suplu turn cu ceas. Am venit special pentru a o vedea dar era închisă. Se putea intra doar în jurul orei 14:00 când era slujbă.

Am revenit pe același drum, am văzut și Școala Sf. Mihai, colegiu ortodox grec și tot pe strada Louis Pasteur am revenit la Balenă și lângă ea la Muzeul Ilana Goor amenajat într-o clădire veche construită în anul 1742 ca han pentru pelerini, apoi fabrică de săpun de măsline, mai târziu sinagogă, astăzi muzeu. Nu l-am vizitat.

De aici am vrut să văd portul și am coborât pe niște scări la Docurile Britanice, construcții noi din anii 1930, acum galerii de artă, cafenele, restaurante, diverse magazine și la Centrul Nalaga'at. Este un centru nonprofit, un complex artistic unic ce găzduiește Teatrul Nalaga'at, Restaurantul întunecat, un Centru de evenimente și un Atelier de lucru, operate de persoane cu dizabilități de auz și de vedere și oferă oportunități de angajare unice, conform talentelor, abilităților, expertizelor fiecăruia, ...

Mi-am continuat plimbarea prin portul vechi și m-am oprit întrebându-mă dacă să merg la Gibraltar sau în altă parte, îmi trebuiau căteva secunde pe Harta Distanțelor de la Jaffa la mai multe orașe, construită pe faleză. Am mers însă tot pe faleza Jaffa, pe lângă Farul Jaffa situat pe o colină deasupra vechiului port, pus în funcțiune în anul 1865, închis în 1966, am mers pe frumosul dig și am ajuns la Scara Portocalelor aflată la o altă intrare în vechiul oraș Jaffa. Sunt scările originale construite spre sfârșitul perioadei otomane pentru a transporta cunoscutele “Portocale Jaffa” la navele care le duceau în Europa.

Am urcat scările și am ajuns iar la aleile zodiacale și pe Nevit Hamazalot Lane. Am continuat plimbarea urcând ușor pe această străduță până la Mănăstirea Sfântul Arhanghel Mihail. Este o biserică ortodoxă greacă după cum arată crucea cu scrierile ei de pe ușa albastră de intrare în mănăstire. Sâmbăta și duminica dimineața se oficiază slujbe în limba română. Mi-ar fi plăcut să ascult slujba părintelui Gherasim, dar… Am Fost Acolo joi. De aici se poate urca și ajunge la de acum știuta Piață Kedumim, iar semne zodiacale…

Noi ne-am întors pe Nevit Hamazalot, am coborât din nou scara Portocalelor pentru a reveni pe Digul HaAliyat HaShniya al portului Jaffa și a admira și poza marea, orașul Tel Aviv și Jaffa văzută de jos.

Am mers în continuare pe strada ce mărginește digul la Mănăstirea Armeană, o clădire masivă, cu mai multe etaje, una din cele mai vechi din Jaffa ce cuprinde Biserica Sf. Nicolae și Casa de Oaspeți. A fost construită în secolul 17, pe locul în care, conform tradiției armene, se afla casa lui Simon Tăbăcarul, gazda Sfântului Petru în timpul șederii lui în Jaffa. Astăzi este locaș de reculegere și rugăciune pentru comunitatea armeană, destul de mică, din Jaffa și Tel Aviv. De aici am ajuns la Moscheea Mării, pentru a o vedea și poza de aproape, nu se vizitează de către nonmusulmani. Am pozat pe pavaj semnul ce indică cei 5 km de faleză ce încep din portul Jaffa și continuă pe lângă mare și plajele amenajate în Tel Aviv.

Plimbarea mea prin Jaffa a durat cam trei ore și jumătate, timp ce putea să fie și mai mic dar am dorit să văd cât mai temeinic și cât mai multe din acest vechi oraș. Am mers apoi pe faleza numită Homat HaYam Promenade și am văzut prima plajă, Alma Beach, până la Etzel Museum, punct de despărțire de Jaffa ce se vedea în depărtare și am plecat spre alt obiectiv, Complexul HaTachana pentru că vizita mea în Tel Aviv nu se terminase….

---

VIZUALIZĂRI: 4161 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI