Calatorind prin Muntii Troodos: Kakopetria si Omodos

TIPĂREȘTE

Nu puteam pleca din Cipru, fara sa vad si zona muntoasa! Insula are doua lanturi muntoase, unul in Cipru de Nord, care nu depaseste inaltimea de 1000 de m. Celalat se afla in Ciprul de Sud, mai exact in partea vestica. Varful Olympus, din Muntii Troodos atinge inaltimea de 1951 de m si este considerat a fi cel mai inalt din insula.

In speranta ca voi gasi o excursie organizata de vreo agentie romaneasca, in care sa am si ghid in limba romana, am plecat sa caut o excursie la Hotelul Flamingo Beach si la Hotelul Sveltos, din apropiere. Am ales aceste doua hoteluri, din cauza ca am intalnit de la sosire, la aeroport cativa romani care aveau cazare aici si mi-am imaginat ca poate voi avea noroc sa-i intalnesc si sa ma ajute.

Nu i-am intalnit, in schimb la Flamingo Beach am intalnit o receptionera extrem de draguta si amabila din Romania, care m-a ajutat cu multe informatii. De la ea am cumparat excursia, dar chiar nu se mai faceau decat cu ghid in limba engleaza, fiind luna octombrie, deci sfarsit de sezon turistic.

Am ales o excursie care era o combinatie intre vizita la Nicosia (capitala insulei) si Muntii Troodos, mai exact cu doua opriri: in Kakopetria si in Omodos si bineinteles, inca una, pentru masa de pranz. Am platit 38 de euro pentru fiecare.

Plecarea se facea din centrul statiunii Larnaca, unde aveam cazarea, vezi impresii dimineata, la ora 9. Cam departe, vreo jumate de ora de mers pe jos, dar asta e. Imi imaginam ca macar la intoarcere, ne va lasa in zona, pentru ca stateam in acea parte a orasului prin care ar fi avut drum autocarul. In statiunile, din alte tari, in general se obisnuieste ca autocarele sa adune turistii inscrisi in excursie de la toate hotelurile, sau macar ii grupeaza in cateva statii mai apropiate.

De cand am cumparat biletul ni s-a sugerat sa alegem imbracaminte usoara si decenta, pentru ca vor fi si doua manastiri de vizitat. Plus incaltaminte adecvata. Acest tur cuprindea trecerea prin mai multe sate de munte, dealuri si coline. Din Larnaka pana in Troodos sunt 111 km, ultima parte a drumului fiind plina de serpentine si o multime de pante. Abia asteptam!

Dimineata ne-am cam grabit la micul dejun si in final am asteptat vreo 20 de minute in statie, pentru ca autocarul a venit cu intarziere si era aproape plin... Mai erau fix 4 locuri libere, pentru noi doi si inca un cuplu de italieni, care au urcat tot de aici. Sus, media de varsta cred ca era 70 de ani! Nu ca m-ar fi deranjat faptul ca deasupra scaunelor se vedea doar par carunt, dar mi-am imaginat ca fiind un grup, va fi necesar sa micsoram pasul, deoarece oamenii aceea aflati la varsta pensiei nu mai aveau atata putere ca si noi. In general erau englezi, nemti si italieni.

Din start incepeau nemulturile mele. In primul rand, pentru ca locurile libere erau separate si a trebuit sa stau in fata, langa o englezoaica careia ii curgea sange din nas si sotul undeva, departe, in spatele autocarului. Ghida vorbea in limba greaca si in engleza.

Nicosia

Aici era prima oprire. Am mers pe autostrada, am facut in jur de o ora si ceva. Noi mai fusesem in Nicosia in urma cu doua zile, dar ma bucuram ca mai avem inca o ocazie sa o revedem. In primul rand, pentru ca prima oara am trecut doar eu Linia Verde, ca sa ajung in Republica Turca a Ciprului de Nord, din cauza ca buletinul sotului se afla la receptie si a uitat sa-l ia, deoarece plecasem in mare graba, cu un taxi. Speram ca acum sa reusim sa mergem impreuna, pentru ca se cam uitase cu tristete, cand el a ramas, sa ma astepte, la o bere, in partea greceasca, iar eu m-am dus singura in nord, pentru vreo 2 ore.

Autocarul era parcat la vreo 10 minute de Piata Elefteria si ne-a dat timp liber doar o singura ora! Din nou am fost revoltata, deoarece mi se parea absurd sa mai opresca doar pentru o ora, in capitala unei tari. Doar din parcare pana in centrul istoric faceai dus-intors o jumatate de ora!

Despre Nicosia din prima zi si cea de astazi, va voi povesti amanuntit intr-un alt review, la care voi atasa si multe fotografii. Ideea este ca am reusit, in final, sa mergem si in nord, pentru vreo 15 minute, atat. Si am fost singurii care am cutezat acest lucru si nici nu am intarziat la autocar.

Kakopetria

Era urmatoarea noastra oprire. Din capitala pana aici sunt 55 de km, iar din Limasol 50. Se afla in partea de nord, la poalele Muntilor Troodos, la o altitudine de 667 de metri. Localitatea este situata la cea mai mare altitudine din Valea Seaca si este inconjurata de paduri. Din autocar am observat numele unui restaurant ‘’La Haiducu’’ si am banuit ca este administrat de un roman!

Autocarul a ramas intr-o parcare si noi, insotiti de ghida, de data aceasta, am pornit sa vizitam Kakopetria. Este o asezare turistica moderna, cu magazine, hoteluri, restaurante, chiar si cluburi de noapte. Este preferata si vara, dar si iarna, pentru cei care iubesc sporturile de iarna, pentru ca in Muntii Troodos este posibil sa ninga iarna, sezonul incepand din ianuarie, pana la mijlocul lunii martie.

Ghida ne-a spus, mai intai, legenda de unde i se trage numele acestei localitati, Kakopetria. In traducere inseamna ‘’Piatra rea’’. Numele vine de la o intamplare nefericita, mai veche, cand o bucata de stanca s-a desprins si a picat fix peste doi miri, in timp ce mergeau de la cununie, cu alaiul de nunta si i-a strivit pe amandoi. Exista si acum o bucata mare de stanca neagra, asezata in acel loc, in apropire de podul cel mare mare de la intrarea in sat. Astazi e o piatra ‘’celebra’’, devenita obiectiv turistic. In zilele noastre traditia spune ca cei tineri casatoriti sa se aseze impreuna pe piatra, ca sa aiba noroc in casnicie! Toata lumea se fotografia langa piatra aceea neagra.

In centru este o piazzeta, cu copaci inalti. Satul este strabatut de doua rauri”: Garillis si Kargotis, care se unesc in centru si formeaza raul Klarios. Am obsevat pe rau cateva rate salbatice, iar mai sus o mica cascada, in apropierea careia erau cateva banci, la umbra, pe care ne-am odihnit si noi, scotand din ghiozdan niste sandwiciuri, pentru ca aerul rece de munte si goana din Nicosia ne trezise foamea.

Altii erau la o cafea, pentru ca aici am avut pauza 45 de minute. Ghida repede a terminat cu noi, ne-a condus pana intr-un anumit punct si ne-a arata in mare ce variante avem si ne-a dat intalnire la autocar. Ne-a condus, de fapt, pana unde incepea Centrul istoric, care era, de fapt, o singura strada. Un spatiu protejat, fiind reprezentat de o multime de case foarte vechi, care au fost renovate astfel incat sa li se pastreze aceeasi arhitectura.

Casele sunt foarte vechi si sunt construite din lemn, unele avand si balcoane, tot din lemn. Strada este ingusta si am avut pentru cateva clipe impresia ca ma aflu in urma cu 100 de ani, atat de bine este pastrata arhitectura din vremea aceea. Exista in apropiere si o moara, chiar si o biserica bizantina. Am intrat sa o vizitam. La strada este turnul campanila. Curtea este mare si simpla, pavata cu pietre vechi, neuniforme. Exteriorul bisericii este zugravit simplu, in alb. Interiorul se putea vizita, chiar m-am mirat, deoarece linistea care domnea pe-aici, ma facea sa cred ca totul este incremenit de timp. Doar noi, turistii ce mai circulam si doua femei de-a locului, care vindeau compoturi, dulceturi, condimente si fructe proaspete mai erau la ora aceea a amiezii. In biserica era o batranica simpatica, care vindea lumnari. Biserica nu este mare, dar este frumoasa si poarta amprenta timpului. De remarcat sunt cateva picturi bizantine foarte frumoase, ce dateaza din secolul al XVI lea.

Zona este renumita pentru livezile cu pomii fructiferi: caise, pere, cires, mere, pierici, smochine si rodii. Dupa ce ne-am plimbat pana in capatul acelei strazi traditionale, am facut o multime de fotografii si ne-am intors in parcarea unde erau autocarele, pentru ca cele 45 de minute au trecut repede.

Dupa aceea am plecat, autocarul acum mergea mai incet, pentru ca urcam panta. Altitudinea incepea simtitor sa creasca. Peisajul era deosebit, ma tot chinuiam sa mai pot face din mers cate o fotografie. Erau multe puncte de belvedere, dar din pacate noi nu am oprit nicaieri. Acesta este marele dezavantaj de a nu fi cu masina personala, cand poti opri in orice loc unde ‘’te fura’’ peisajul. Cu cat ne apropiam mai mult de varf, vegetatia incepea sa se rareasca.

Pranzul ‘’aranjat’’ de ghida

La microfon ghida ne informeaza ca va opri intr-un loc, unde putem alege sau nu sa servim masa. Am trecut in goana printr-un loc frumos, cu foarte multe taverne, magazine si cafenele si eram convinsa ca acela trebuie sa fie locul de oprire, pentru ca acolo erau foarte multe masini parcate. Dar…m-am inselat! Ea ne-a dus unde dorea ea, unde avea aranjat, adica intr-un loc izolat si pustiu, unde era un singur restaurant’’Dolphin’’.

Acolo, din nou, nu puteai comanda ce doreai, ci un meniu fix, care costa 10 euro, constand intr-o ciorba, felul 2 la alegere, friptura de pui sau de porc si nu stiu ce desert, ca iar m-am enervat si nici nu m-a mai interesat desertul. Si se servea fiecare pe tava din acele preparate si apoi te opreai cu ele la casa sa achiti.

Nu am fost deloc incantata de aceasta varianta de masa si ca multi altii, am parasit restaurantul. Autocarul era incuiat, asa ca nu am avut ce face decat sa ne plimbam prin zona. Foame nu ne era, dar daca era ceva ispitor, nu as fi renuntat. Mai avam niste fructe in rucsac si ne descurcam. Problema este ca atat s-au lungit cu pranzul ca am stat aici mai mult decat in capitala insulei. Cum poate fi posibil sa stai o ora si 10 minute la pranz si o ora intr-o capitala?

Deja aflandune atat de sus, soarele se mai ascundea dupa cate un nor si se facea si frig. In apopiere era o cladire, un fel de Ocol Silvic, in care am intrat si noi, ca alti turisti, sa vedem ce exista. Am luat cateva pliante in care erau prezentate speciile de arbori, de ciuperci si de flori care erau ocrotite prin lege si faceau parte din Parcul National Troodos. Apoi ne-am strans toti si am plecat, coborand catre partea sudica a muntilor.

Omodos

Chiar mi-am dorit mult sa ajung aici! Citisem undeva ca un mare jurnalist francez, foarte mare iubitor de calatorii, a afirmat ca Omodos l-a impresionat atat de mult, cum doar in Peru, la Machu Picchu, unde traiau triburile de incasi, a mai fost atat de rascolit!

Si nu doar atat! Corina, o veche prietena a lucrat aici un an si ceva si tot imi povestea despre acest sat vechi de peste 1000 de ani, despre cat este de deosebit de restul si despre numarul mare de turisti care vin aici, in vizita, zilnic. Acum aveam sansa sa ma conving sau nu de cele spuse de ei.

Omodos este asezat intre munti inalti de peste 1100 de metri, construit pe-o panta, in partea sudica a Muntilor Troodos. Este un sat restaurat, situat la o altitudine de 810 metri, pe malul raului Chapotami, care se afla la 42 km de Limassol si la 80 km de Nicosia. Si, bineintes, unul dintre cele mai frumoase locuri din Cipru!

Este renumit pentru presa de vinuri, pentru arhitectura cipriota si pentru colectia interesanta de obiecte ecleziastice a Manastirii Sfanta Cruce, in jurul careia s-a format acest sat. In afara de cultura vitei de vie, locuitorii mai cultiva si pomi fructiferi. Mai sunt si paduri si alte locuri ramase necultivate, folosite ca pasuni pentru capre.

Cand incerc sa ma gandesc la Omodos, imi vine in minte culoarea alba! Pentru ca acolo totul in jur este in alb, de la pavajul pietei pricipale (care dateaza din anul 1910 si are o forma pe care n-am mai intalnit-o nicaieri), la zugraveala caselor din piatra, a manastirii Sfanta Cruce, balcoanele, gardurile si zidurile. Totul este frumos, curat si bine intretinut. Arhitectura cipriota a caselor s-a pastrat si aici din trecut. Strazile sunt foarte inguste si de obicei, in panta. Fiecare gospodarie este foarte ingrijita, la strada fiecare are ghivece enorme, din ceramica cu flori de toate culorile. Iar in fata casei, in doar cei cativa metri patrati, nu lispseste macar un butuc de vie. Proprietarul harnic si-a urcat-o si a facut din ea umbrar. Strugurii rosii erau copti peste tot, dar inca nu erau culesi.

Aceasta zona este foarte cunoscuta in Cipru prin productia de vinuri ‘’Comandaria’’, care aici se gaseste imbuteliat la sticle de 0,700 ml si costa de la 8-9 euro in sus. Denumirea aceasta este veche si s-a pastrat de peste 800 de ani. Pentru ca de-a lungul anilor oamenii si-au pastrat nu doar identitatea, ci si obiceiurile, in fiecare an, in luna august, in Omodos se sarbatoreste Festivalul Vinului. Tuica locala poarte denumirea de ‘’Zivania’’. Alte produse care se vindeau in piata principala mai erau’’ koulourka’’, un fel de pesmet facut cu drojdie, care se vindea la toate tarabele din Piazzeta, jeleuri din fructe, migdale, alune si susan caramelizat, rahat cu diferite arome si multe altele, care erau expuse spre vanzare, dar se puteau si degusta.

Femeile satului, cand nu–si mai ajuta sotii la cultura pamantului, se ocupa cu broderii realizate manual. Satul e mic, iar populatia in scadere, am inteles de la ghida ca in sat sunt in jur de 300 de persoane. As fi vrut sa ma intalnesc cu sora Corinei, care lucreza la Taverna Makrinari, dar timpul nu mi-a pemis, pentru ca si aici nu am avut mai mult de o ora.

Am fost insotiti de ghida pe straduta pricipala ingusta, pana la Muzeul Vinului. Aici am putut admira presa de vin, cazane si alte obiecte vechi, folosite la prepararea vinului. Am avut prilejul sa si degustam cateva sortimente de vin si cine dorea, putea si cumpara.

A fost o experienta inedita, mai ales pentru barbati, pentru ca nu ai ocazia in multe locuri sa poti vdea asa ceva.

De aici ne-am intors in centru si ghida ne-a lasat pe fiecare sa facem cumparaturi sau sa mergem sa vizitam biserica, urmanad la ora stabilita sa ne intalnim in parcare, unde ne astepta autocarul.

Biserica Sfanta Cruce se afla in centrul pietei si este considerata a fi cea mai veche din Cipru. Legenda spune ca in cateva nopti la rand, satenii din localitatile din jur au observat in acest loc cate un foc. Intr-o zi au venit aici si nu era abslut nimic. Atunci, s-au pus pe sapat si au descoperit o pestera in care se afla o cruce de lemn si o lumanare aprinsa. Considerand acest lucru un semn bun, s-au horatat pe acest loc sa ridice o capela, apoi aceasta a fost extinsa, devenind cu timpul o manastire de calugari. Deci manastirea a existat inainte de sat, acesta dezvoltandu-se, treptat, in jurul ei. Deci nu se stie cu exactitate vechimea ei.

In a doua jumatate a secolului al XIX lea au fost facute cateva lucrari de renovare de catre un episcop, care a si mai adaugat cateva constructii manastirii. Din 1850 a pastrat forma actuala. Clopotul actual este cel din 1812, acesta fiind primul care a sunat in Cipru in timpul ocupatiei turcesti.

Intrarea este sub forma de bolta, avand niste usi ca si cele de la o cetate si au fost facute astfel, cu scopul de a se deschide cat mai greu, in vremea cand invadau turcii.

Interiorul este frumos, mi-au atras atentia in mod deosebit altarul aurit si piesele de mobier care erau lucrate cu multa maiestrie, din piese mici din lemn, potrivite armonios, ca o adevarata lucrare de arta. De remarcat este si Scaunul Sfaintei Cruci, o adevarata capodopera, realizat din lemn de nuc. Si candelabrele erau foarte mari si interesante.

Biserica adaposteste si cateva relicve importante. In primul rand aici se afla crucea din lemn, placata cu aur si argint, pastrata intr-un baldachin special. O bucata din sfoara cu care a fost rastihnit Hristos, singura existenta in lume, se afla pastrata, cu mare cinste, tot in aceasta biserica.

Cateva moaste ale Sfantului Apostol Filip, mai exact craniul acestuia si icoana care il reprezinta, este pastrata tot aici. Acest sfant are hramul in data de 14 noiembrie, fiind cel de-al treilea apostol chemat la misiune de catre Issus.

Cu multa parere de rau a trebuit sa ne indreptam care autocar, mai strabatand inca o data acea frumoasa piazzeta cu pavajul alb si rustic, pe care trebuia sa pasesti foarte atent, pentru ca nu este plat si daca nu acorzi atentie te poti impiedica destul de usor. Cand ne-am urcat in autocar cerul se innorase, era foarte urat si intunecat, credeam ca vine o ploaie strasnica, dar cum am coborat care ses, norii s-au risipit complet.

Limassol

Este ultima localitate prin care am trecut, inainte de a ajunge din nou in Larnaka. Se afla la sud de Muntii Troodos si este principalul port al insulei. Este o statiune cosmopolita. Nu am oprit aici, dar l-am admirat din mers, incercand sa fac cateva fotografii si gandindu-ma ca aici era cazat chiar in acel moment, colegul de site, @Popescu. Borsa. Degeaba, nu aveam cum sa-i fac cu mana!

Sosind in Larnaka, autocarul ne-a lasat foarte departe de hotel si chiar si de locul de unde ne luase dimineata, mai exact undeva in apropierea sediului Politiei. Noi ne-am orientat unde suntem, pentru ca mai trecusem in urma cu o zi, in drum catre Ayia Napa si am recunoscut zona, dar familia aceea de italieni deja incepuse sa se certe, pentru ca nu stiau in ce parte sa se indrepte.

Am considerat ca meritam o masa buna, intr-un loc frumos, fix pe aleea cu palmieri, cu fata catre mare si am ales Restaurantul Turck Inn, pentru a doua oara si a fost din nou o alegere excelenta.

Concluzia

Pentru organizarea excursiei nu sunt multumita, deoarece am enumerat mai sus motivele care m-au dezamagi, dar le repet:

-intarzierea,

-prea putin timp acordat vizitarii unei capitale si mai mult rezervat pentru servirea mesei de pranz,

-impunerea unui restaurant la care sa servim, contra cost, pranzul, nelasandu-ne o alta alternativa decat renuntarea,

-lipsa unei opriri intr-un punct de belvedere, in Muntii Troodos,

- la intoarcere ne-a coborat in celalat capat al orasului,

-intr-un cuvant nu mi-a placut ghida, pentru ca toata organizarea pleca de la ea, grabindu-ne peste tot ca sa se scape cat mai repede de noi.

Din acest motiv voi scadea mult nota pe care o voi acorda la ‘’servicii’’. In rest autocarul a fost nou, frumos, curat si modern, soferul a condus bine, doar la capitolul organizare scartaie rau. Nu exista, la coborare, acelasi obicei ca la excursiile din Grecia, in care soferul este aplaudat si in bolul din bord fiecare punea cate o moneda, optional, in semn de multumire!

Cu 76 de euro cat am achitat pentru noi doi excursia cu autocarul, puteam foarte bine inchiria in ziua respectiva o masina si mai ne ramaneau si bani de combustibil si puteam face tot ce doream noi, nu eram nevoiti sa alergam prin Nicosia sa ne scoatem sufletul, dupa autocar!

In rest Muntii Troodos sunt frumosi, dar nu spectaculosi precum Carpatii nostri! Ai lor sunt mai golasi, plini de podgorii pe dealuri, de gradini de maslini, multe sere si cateva stane de capre pe alocuri. Chiar daca Cipru este o tara moderna, a stiut sa-si pastreze satele din piatra, care au ramas la fel cu trecerea timpului.

Ma bucur ca am avut sansa ca prin aceasta excursie sa pot descoperi farmecul Muntilor Troodos si magia satelor montane, in care modul traditional de viata este continuat cum a fost cu cateva secole in urma.

Voi atasa 80 de fotografii, care sper sa va faca sa intelgeti si mai bine de ce consider ca aceste sate de munte, din Cipru sunt idilice! Si va recomand o vacanta mixta aici, Muntii Troodos aflandu-se oar la 45 de minute de mare. Puteti sa va cazati 3-4 zile la munte si 3-4 zile la mare!

---

VIZUALIZĂRI: 9857 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI