In Cipru, cu Blue Air

TIPĂREȘTE

Am avut zbor din Bucuresti-Baneasa de dimineata, la ora 7,30 cu compania Blue Air. Dormisem in capitala, la Hotel Sunset, despre care am scris aici, iar masina am lasat-o in parcarea hotelului, pana la intorcerea din Cipru. Biletele de avion, sunt cele doua premii pe care le-am primit la concursurile saptamanale, unul de anul trecut, din decembrie, celalalt din iunie. Multumesc pe aceasta cale companiei Blue Air, pentru generozitatea si promtitudinea de care au dat dovada pana in ultimul moment. Apoi lui Admin si nu in ultimul rand voua celor care mi-ati citit si apreciat reviews-urile prin voturi.

Acum, va voi povesti despre zborul spre Cipru si retur si despre Hotelul San Remo, din statiunea Larnaca, unde am fost cazati in cele 5 zile de vacanta.

La inceput am vrut sa renunt la bilete, deoarece nu-mi era deloc la indemana sa vin din cel mai vestic oras al tarii, unde locuiesc, pana la Bucuresti (630 km), pentru ca Blue Air-ul nu mai opera zboruri din Timisoara de anul trecut.

Alte aeroporturi mai apropiate decat Bucurestiul mai erau Sibiul sau Clujul, dar de acolo sunt doar 2-3 destinatii de zbor, care nu m-au incantat. Si pe langa distanta mare, timp si oboseala mai sunt si alte cheltuieli. De anul trecut, de la Targul de Turism de la Timisoara, mi se pusese pata pe Cipru. O anumita agentie timisoreana prezenta acolo, prezenta niste oferte care mi-au atras atentia si am retinut acest aspect, care mai tarziu s-a transformat intr-un vis.

Daca tot faceam atata drum pana la Bucuresti (plus ca aveam nevoie si de doua cazari la dus si la intors), m-am gandit sa aleg o destinatie mai speciala, adica nu una la care puteam ajunge usor si ierftin cu o alta companie de la noi, din Timisoara. Am oscilat pana in ultimile zile intre Irlanda si Cipru. Si a invins si de data aceasta dragostea mea pentru mare si soare! Si nu regret.

Am ales Cipru, pentru ca era 1 octombrie si acolo mai era vara. Si ne doream sa mai putem sta la soare cateva zile, inainte ca acasa sa dam drumul la centrala si sa ne imbracam cu haine groase. Am ales Larnaca, pentru promenada ei cu palmieri si pentru ca era cea mai apropiata statiune de aeroport si nu avea rost daca tot stam 5 zile sa ni le petrecem pe drum.

Zborul catre Larnaca

Ne-am prezentat la aeroportul Baneasa dimineata, la ora 5. De la hotel pana aici am venit cu masina unui coleg de pe site din Bucuresti si tot el a venit dupa noi la aeroport cand ne-am intors. ’’Nu spui cine (vorba lui nea Caragiale), persoana importanta’’) !

Din spusele voastre imi imaginam si mai rau ca poate arata aeroportul. Aveam chekin-ul online si a mers foarte repede. Am avut fiecare cate un mic bagaj de lasat la cala. La ora aceea nu era aglomerat. Apoi am asteptat vreo 5 min si am si trecut frontiera. Am scapat de pipaiala, niciodata nu mi-am dat seama dupa ce se ghideaza autoritatile vamale cand aleg omul sa-l caute asa de amanuntit! Bag seama ca noi i-am parut oamnei seriosi si am trecut ca pe strada.

Apoi am vizitat magazinele din incinta, preturi mari, ca peste tot, in aeroporturi. Mi-am luat doar o sticla de apa, 1,50 euro si ne-am cautat un loc in care sa putem astepta.

Eram deja in spatiul destinat asteptarii pentru imbarcare. Acolo s-au adunat in scurt timp foarte multi oameni, pentru ca la acele ore erau mai multe curse de zbor, in diferite directii. Din acest motiv s-a facut foarte cald, spatiul fiind destul de mic, iar aerul conditionat nu functiona decat pana la frontiera si se mai simtea un pic si pana la poarta 1. Banci erau in numar foarte mic, deci insuficiente pentru numarul mare de oameni care asteptau in picioare, copii, batrani si altii veniti din zone indepartate ale tarii, care, poate n-au inchis nici un ochi peste noapte. Asadar, am rabdat caldura si aerul greu, in asteptarea orei cand trebuia sa plecam.

Un amanunt pe care ar trebui sa-l stie orice posibil calator al companiei Blue Air, ar fi acela ca bagajul de mana nu trebuie sa depaseasca greutatea de 7 kg, iar marimea trolerului sa fie aceeasi care este specificata pe site-ul lor, deoarece in aeroport este un suport metalic unde poti proba daca are loc, inainte de imbarcare. Langa noi era o doamna care a avut probleme din acest motiv, adica trolerul ei era confectionat dintr-un material care nu se putea turti sa incapa in spatiul acela si cu toate ca era pe jumatate gol, a fost nevoita cu cateva minute de a decola avionul, sa puna bagajul la cala.

Avionul a plecat la rasarit, doar cu cateva minute intarziere. Nu am avut locuri alaturate si acest motiv ne-a cam luat pe nepregatite, dar a fost ok in final. Foarte multi pasageri cred ca mergeau in Cipru, la munca, in rest foarte putine cupluri. Avionul a fost chiar plin. Nu mi-a fost niciodata teama de zbor, ba chiar din contra, intotdeauna am fost incantata de acest lucru. Am avut loc langa geam si asa am putut sa ma bucur si mai mult de calatoria cu avionul si am facut si cateva fotografii dragute.

Personalul de la bordul avionului – tanar, dragut, amabil si foarte profesionist! Era pentru prima data cand primeam informatii despre zbor in limba romana. Am gasit acolo si reviste cu informatii turistice in limba romana despre Cipru si alte destinatii in care opereaza zboruri compania Blue Air. Am citit-o toata si cred ca am si adormit pentru cateva minute. In rest totul a fost minunat, de cand ne-am dezlipit de pamantul romanesc si pana am aterizat pe aeroportul din Cipru, cand pilotul si personalul a primit din belsug aplauzele noastre, in semn de multumire. Zborul a durat cam 2 ore.

M-am bucurat ca am ajuns cu bine. La ora 10 dimineata, temperatura era deja 26 de grade! Aeroportul din Larnaca este foarte mare. Sa nu va imaginati ca este ca la noi, sa mergi cu autobuzul de pe pista pana in interior! Nu! Legatura se face direct din avion pana in interiorul aeroportului. Acolo nu trebuie sa te chinui sa tragi trloerul dupa tine, chiar daca nu-s scari, e un fel de banda rulanta, care te ajuta sa ajungi pana in apropiere de locul de unde iti poti recupera bagajul de la cala.

De aici ca sa poti ajunge afara, in statia de autobuz sau de taxi va trebui sa urci pe alte scari rulante, apoi in partea stanga este iesirea catre strada si imediat iar in stanga statia. Adica soseaua si statia de autobuz este situata undeva cam ‘’la etaj’’, fata de aeroport, ca sa ma puteti intelege! Autobuzele catre Larnaca circula cam din ora in ora. In statie mai erau turisti din Romania, majoritatea care aveau cazare la Hotel Flamingo sau la Hotel Sveltos. Dupa o jumatate de ora de asteptare a venit autobuzul, nr. 431, nr. lui il stiam de pe acest site, din review-ul unui coleg, pentru care ii multumesc. Au urcat toti si la coborare am aflat ca nu suntem singurii romani care mergem la Hotel San Remo, ci mai erau inca doua familii din Targu Jiu. Biletul de autobuz a costat doar 1 euro de persoana si in aproximativ 10-15 minute am si ajuns. O calatorie cu taxiul pana la hotel costa 12 euro.

Pe drum ne distra la nebunie circulatia masinilor, pe partea stanga, cu volanul pe dreapta, ca la Londra. Eram numai romani in autocar si toti erau bine dispusi. Soferul vorbea greceste, iar o tanara din grupul nostru care stia aceasta limba ne traducea si noua. Pe partea stanga a soselei am recunscut din pozele voastre Lacul Sarat, care era acum doar o mare alba, fiind secat. Cei care au fost in primavara au avut norocul sa poata vedea aici pasarile Flamingo, care migreaza aici in numar foarte mare.

Imediat pe dreapta a aparut marea!!! Si nu am rezistat tentatie de a lua aparatul de fotografiat in mana, sa imortalizez prima mea intalnire cu ea. Apoi, prima oprire a fost la Hotelul Flamingo, cel la care am vrut si eu la inceput sa ma cazez, dar m-am razgandit. Este exact cum l-au descrie colegii de pe site. La urmatoarea statie am coborat si noi.

Hotel San Remo

Am ales acest hotel cu ajutorulcolegei mele de site, @Roth, care a fost in Cipru, anul trecut, iar rezervarea a avut-o facuta prin intermediul unei prietene, care are o agentie de turism si mi-a recomandat-o cu draga inima. Dupa mai multe dialoguri cu prietena ei, la telefon, aceasta mi-a oferit 3 variante de cazare in Larnaca, iar eu am ales acest hotel, dupa ce am citit cateva reviews-uri pe alte site-uri de turism straine.

Hotelul este situat, deci, in partea de la intrarea in statiune, dinspre aeroport. Adica in vest, pe a doua strada paralela cu marea. Ca punct de reper, daca sunteti cu masina, pe prima strada de langa mare, cand apare pe drepata Restaurant Zephiros, va trebui sa mergeti pe straduta din stanga si apoi dai chiar in strada William Shakespeare, unde este hotelul. Langa Zephiros este si portul pescaresc.

Am ajuns la ora 11 dimineata si imediat am fost repartizati in camere. Hotelul are 3 etaje, noi am avut camera la etajul intai. Sunt doua lifturi. Holuri curate, zugravite in mov, cu cateva tablouri si flori. Se puteau inchiria frigidere cu 5 euro pe zi, pentru cine dorea.

Hotelul are un bar, unde seara se aduna toata lumea, cu iesire inspre gradina de vara, din spatele hotelului, unde se afla si piscina exterioara. Acesul la piscina este gratuit. Nu am calcat pe acolo, decat in prima zi, pentru a face cateva fotografii. In hol este un colt rezervat pentru internet. Eu am avut laptopul si am achitat din prima zi suma de 4 euro, pentru toate cele 5 zile, si am avut internet wireless, cu parola, care a functionat perfect in barul hotelului.

Din spatele hotelului se pot inchiria masini sau scutere, dar pe noi nu ne-a interesat acest lucru, am folosit serviciile de maxi-taxi, autobuzele si excursiile optionale.

Personalul de la bar, receptie, bucatarie este deosebit de amabil. Ne-au ajutat intotdeauna cand am avut intrebari referitoare la orarul mijloacelor de transport, sau la diferite trasee pe care vroiam sa le facem.

In fata hotelului, este si aici o mica terasa, pentru cei care doresc sa serveasca aici micul dejun, sau ceva bun de la bar, peste zi. Intrarea are cateva trepte, dar pentru cei cu dizabilitati loco-motorii este un loc special pe unde acestia sa poata urca mai usor.

La bucatarie lucreaza de mai multi ani Elena, o doamna din Romania, care a fost foarte draguta cu noi, din prima zi. De la ea am aflat ca atat hotelul nostru, hotelul din spate, ’’Cactus’’, cat si ‘’Flamingo’’, sunt ale aceluiasi proprietar. Deci, exact cele 3 hoteluri pe care le aveam propuse pentru a alege, de la agentia din Romania!

Camera - Cand intri este necesar sa introduci cheia in dispozitivul special de pe perete, ca sa poti folosi curentul electric. Am avut probleme in prima zi cu prizele, pentru ca si ele erau tot pe sistemul englezesc si nu se potriveau, dar problema s-a rezolvat, cumparand de la receptie cu 2 euro un adaptor, care a ramas al nostru dupa aceea Camera suficient de mare, avea balcon, cu vedere catre strada. In balcon era o masuta din plastic si doua scaune, pe care niciodata nu am putut sta din cauza caldurii, care se simtea de la ora 7 dimineata si le-am bagat in camera.

Mobierul era simplu, confectionat din lemn si era in stare buna. In afara de patul matrimonial, doua noptiere, o comoda, o oglinda si-o masuta, mai aveam un dulap destul de incapator, dotat cu cateva umerase. Si in camere zugraveala avea ca si in hol, culoarea mov. Mocheta si draperiile erau de culoare bleu-marin.

Avem aer conditionat inclus in pret, care a fost mai necesar acum, decat in luna iulie in insula Corfu, din Grecia. A functionat perfect, fara nici un fel de probleme. In rest mai era seif, televizor si telefon. Tamplarie din temopan. Fiind o straduta linistita, nu ne deranja zgomotul din strada, doar intr-o dimineata devreme, cand au venit sa ridice containerele de gunoi au cam exagerat un pic, dar am adormit din nou, fiind rupti de oboseala de peste zi.

Lenjeria era intotdeauna foarte curata. Zilnic ne faceu patul, probabil ne si schimbau lenjeria, dar nu pot spune exact de cate ori, pentru ca nu am urmarit, dar va garantez ca zilnic ne aspira, ne facea curat in baie, balcon, etc. Prosoapele le schimbau in fiecare zi. Totdeauna mirosea placut, a curat. Cu toate ca hotelul este de 2 stele, va pot spune ca serviciile sunt net superioare, nu doar cele din camera, ci toate in general.

Baia – era suficient de mare, cu cada, cu gresie si fainata alba. Apa calda era in permanenta. In rest obiecte sanitare obisnuite, care functionau perfect ,sapun, sampon si hartie igienica, care se completa pe masura ce se consuma. In rest, o oglinda mare, o chiuveta cu un blat mare, unde iti poti insira in voie produsele de cosmetica... Cosul de gunoi se golea in fiecare zi. Nu ne-am intalnit niciodata cu camerista, pentru ca toata ziua eram plecati, imediat dupa micul dejun.

Micul –dejun –era in sistem bufet suedez. Se putea servi intre orele 7-9. De obicei alegeam sa servim masa in interior, pentru ca afara deja batea soarele si fix din fata, asa ca umbrelele erau doar de decor.

Aici ne intalneam, de obicei, cu celelalte 2 familii din Romania sa mai schimbam impresii din ziua precedenta, dar si cu restul. In general erau turisti din Marea Britanie. Multi cam in varsta. Aeroportul fiind foarte aproape, la fiecare 15 minute venea sau pleca cate un avion, chiar si acum cand era sfarsit de sezon. dar nu deranja, din camera nu auzeam nimic. Cred ca hotelul era ocupat la capacitatea lui maxima, daca e sa ma iau dupa cata lume era la micul dejun.

Meniul era diversificat. Pe langa ceai, cafea, lapte, suc de la dozator de lamaie sau portocale, cereale, unt, gem, fineti, cereale, paine prajita, mezeluri, branzeturi, etc, in unele zile mai serveau si cabanos, cu costita si fasole, in recipiente din ceramica, care se pastrau calde pe un suport metalic, sub care era cate o lumanare aprinsa. M-a impresioanat aceasta modalitate.

Totul era deosebit de bun. Painea era neagra sau alba. La desert mereu erau bucati de portocale, foarte dulci si bune. Am mancat intotdeauna cu placere, totul a fost foarte gustos. Pesonalul de serviciu era mereu pe faza, cand trebuia aduca servetele, sa schimbe o fata de masa care s-a udat din greseala sau sa debarase cand un client pleca, incat sa fie totul ok cand vin urmatorii.

De la hotel pana in centru sunt aproximativ 2 km, pe care ii poti parcurge usor, chiar pe malul marii. In apropierea hotelului este un mic punct alimentar, de unde iti poti cumpara apa, bere, inghetata si alte cateva produse, dar nu prea diversificate.

La cea mai apropiata plaja se poate ajunge in 3-5 minunte, daca hotelul este situat pe a doua strada de langa mare. Am auzit vorbindu-se romaneste foarte des, cam peste tot in aceasta insula.

Concluzia –Cand am achitat cazarea si am plecat din tara nu aveam prea multe asteptari, pentru ca mi se pare normal ca acestea sa fie direct proportionale cu pretul platit! Dar am primit o lectie, ca daca esti norocos, poti beneficia de servicii de calitate si la bani putini. Am platit 37 de euro /camera pe noapte cu mic dejun bufet. Si a fost ca in Italia cand am platit 80 de euro, pentru aproximativ acelasi lucru. Daca compar cu toate hotelurile in care am fost cazata anul acesta, aici am platit cel mai putin si am fost foarte multumiti. Deci se poate si cu bani putini!

In ultima zi a trebuit sa predam camera la ora 11 si noi aveam zborul la orele 22. Dar am putut lasa bagajele intr-o camera speciala si am plecat la plaja, pana seara.

Zborul catre Bucuresti

Aici la ora 18 era deja intuneric, pe atunci. De aceea ne-am luat bagajele de la hotel, am multumit la receptie pentru tot si ne-am pregatit de plecare. Am asteptat autobuzul care sa ne duca din nou la aeroport.

Dar, un mic incident a umbrit frumusetea acestor zile de vacanta, petrecute in acesta insula de-o frumusete rara. Un pas gresit, alergand dupa autobuz si mi-am sucit o glezna, care mi-a dat dureri aproape insuportabile, dar…trebuia sa ma ridic! Si-am reusit, am continuat sa merg si prin aeroport, pentru ca trebuiau urmati anumiti pasi, pentru imbarcare.

Din nou nu aveam locurile alaturate, dar la chekin am rugat-o pe domnisoara de la ghiseu si ne-a schimbat locurile si asa am putut sta alturi. La aeroport, in ciuda durerilor de glezna, nu puteam sa nu remarc cat de frumos si de ordonat este totul aici! Am trecut de control din nou fara nici un fel de probleme. Mi-a placut foarte mult. Foarte multe magazine, multe spatii cu banci unde poti astepta. Foarte mult spatiu. Nu se putea pune problema lipsei aerului conditionat! Am observat angajati ai aeroportului cum ajutau persoanele bolnave care erau in carucioare. Curatenie exemplara peste tot. Foarte multe tabele unde se afisau zborurile.

Dar, pentru ca intotdeauna trebuie sa existe si un dar si nimic pe lumea asta nu poate fi perfect, avionul a plecat cu intarziere. Dar nu din vina lor, un pasager s-a hotarat in ultimul moment sa renunte la zbor si din acest motiv a trebuit sa asteptam pana i-au cautat bagajul in cala, printre celelalte. Cel putin asa ne-a comunicat pilotul.

Nu am mai zburat pana acum niciodata noaptea. Era atat de frumos cand am decolat din Larnaka! Mii si mii de luminite straluceau sub noi la tarmul marii, delimitand zeci de golfuri. O imagine de poveste, care incet, incet a disparut, luandu-i locul intunericul.

Zborul ar fi fost la fel de placut ca si cel de la sosire, daca nu ar fi fost anumite sticle de whisky, pe jumatate golite de niste pasageri de nationalitate cipriota, care pe fond alcoolic au cam tulburat linistea in avion, pe toata durata calatoriei. Destul de neplacut, atat pentru noi, dar si pentru insotitoarele de bord. Sa mai zica cineva ca au viata de printese, ca nu-i adevarat!

Deci, am reusit sa aterizam cu bine pe aeroportul Baneasa. Acum mai trebuia sa ne recuperam bagajele de la cala, o alta aventura si aceasta. Avionul a fost plin. Imaginati-va atatia oameni care se inghesuiesc la 1 noaptea intr-o incapere destul de mica, pe o banda mica de 5-7 metri pe care vin cu greu zeci de bagajele! Toti te impingeau sa te darame, toti erau grabiti. Si erai in Romania, mai trebuia sa ai grija si la buzunar, ca... nu se stie.

Eu eram intr-un picior, ca nu aveam echilibru decat pe unul si riscam sa mi-l aranjeze si pe acesta. Sotul a reusit sa recupereze primul troler si-a iesit cu el din aglomeratie si nu mai putea intra asa ca eu, fiind in fata a trebuit sa suport mai doi, trei pe spatele meu.

In final am reusit sa ne recuperam bagajele cu bine si sa iesim din aeroport. In parcare ne astepta dragul nostrum colegul care ne-a dus inapoi la hotel, unde lasasem si masina. Aici frig, lumea cu geci de toamna, noi bronzati si dezbracati.

Am adormiti rupti, iar dimineata abia am mai putut calca, din cauza gleznei. Am mers la farmacie de unde mi-am luat un gel si asa am tot tras-o pana acum.

Despre Cipru si alte nebunii, poate in alte reviews-uri, aici m-am intins cu povestea 6 ore, deci toata dupa amiaza de duminica. Intr-un cuvant, mi-e ciuda pe bucuresteni si pe cei din jur, ca aveti posibilitatea sa zburati cu atatea companii in toate colturile lumii. Daca iei un bilet din vreme, cu pret mic, poti merge si-n week-end in Cipru. In doua ore ajungi. Cu bani putini.

Mi-e ciuda…am zis in gluma! Sa nu cumva s-o luati in serios si sa-mi dati voturi negative :)

---

VIZUALIZĂRI: 7047 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI