Drumeție în Munții Ciucaș: Vârful Gropșoarele (altitudine - 1883 de metri)

TIPĂREȘTE

Luna octombrie ne-a răsfățat anul acesta cu multe zile frumoase, numai bune pentru câte o ieșire scurtă de toamnă. Dacă în timpul săptămânii acest lucru nu este posibil pentru noi, măcar duminica am mai făcut câte ceva. În urmă cu aproape trei săptămâni nu am avut nimic stabilit pentru ultima zi a săptămânii. Ne-am trezit destul de repede, cu gândul să facem niște cumpărături. Nimic planificat până în acel moment, adică pe la ora 08.00. Deodată, ne-a venit o idee! Ce-ar fi dacă am reuși să evadăm pentru câteva ore pe undeva prin apropiere ca să ne bucurăm încă o dată de aerul curat de munte și de priveliști grozave, așa cum doar de pe culmi ai posibilitatea să admiri?!

În câteva minute, destinația era hotărâtă - Munții Ciucaș, adică o zonă pe unde ne-am mai plimbat și cu alte ocazii, ultima dată chiar la sfârșitul lunii septembrie (când am explorat poiana de la Cabana Muntele Roșu). Anul trecut, pe la finalul lunii aprilie, am reușit chiar să ajungem pe cel mai înalt vârf din masiv (Vârful Ciucaș - 1954 de metri), urmând un traseu destul de lung, dar foarte frumos, pe Culmea Bratocea.

Pentru că am mai fost acolo, știam că de la Râmnicu Sărat până în localitatea Cheia (poarta de intrare pe multe dintre potecile Ciucașului) facem cam două ore și jumătate. Am pregătit în grabă câteva gustări, am luat bocancii, am pus pelerine, sticlele cu apă și bețele de drumeție în rucsac și am pornit la drum. Socoteala noastră inițială nu prea s-a potrivit cu ceea ce am găsit pe drum (șosea destul de aglomerată), dar pe la ora 12.00 am ajuns totuși la Cheia. Între timp ne gândisem la ceea ce urma să facem, iar decizia a fost că vom încerca să ajungem pe Vârful Gropșoarele (cel mai înalt vârf de pe Culmea Gropșoarele - Zăganu). Nu mai explorasem niciodată această culme a masivului, așa că aspectul a fost decisiv în conturarea drumeției noastre.

Pentru că am fost deja acolo în mai multe rânduri în ultimii ani, s-ar cuveni să prezint câteva detalii despre acest masiv. Munții Ciucaș fac parte din Carpații de Curbură și aparțin totodată grupei Carpaților Orientali. Cel mai înalt vârf din masiv este Vârful Ciucaș; niciunul dintre piscurile Munților Ciucaș nu atinge 2000 de metri. Cu toate acestea, drumeții care străbat potecile Ciucașului pot admira priveliști grozave în zilele senine pentru că stâncăriile au dimensiuni și forme care mai de care mai ciudate (de unde și denumirile de Țiglăi, Turnul Goliat, Turnul de aramă sau Babele la sfat).

Munții Ciucaș au în componență două culmi principale, respectiv Bratocea - Ciucaș și Gropșoarele - Zăganu. Aceste două unități geografice sunt unite prin intermediul Muntelui Chirușca.

La ora 12.20 am coborât din mașină în poiana din fața Cabanei Muntele Roșu. În parcare mai erau vreo 15 - 20 de mașini, așa că nu eram singuri pe-acolo. Am schimbat adidașii cu bocancii de drumeție și am pornit către partea superioară a poienei, cu ochii după marcajul ”triunghi roșu”. Pe indicatorul aflat în apropiere este precizat faptul că până în punctul ”La răscruce” se ajunge într-o oră și jumătate - două ore. ”Înarmați” cu voie bună și cu chef de drumeție, am început să urcăm pe cărarea tot mai abruptă, la început printre brazii falnici și apoi printr-o poieniță. Această primă etapă mai solicitantă a traseului este practic un spațiu de belvedere prelungit, pentru că, la fiecare pas, se deschid tot mai multe priveliști minunate, atât către Ciucaș, cât și mai departe, până spre impunătorii Bucegi.

La ora 13.00 am încheiat această primă porțiune de urcuș susținut. Ajunsesem pe un mic platou, lângă o construcție metalică de formă cilindrică, împrejmuită cu gard de sârmă ghimpată. Am făcut o pauză scurtă, prilej pentru realizarea de fotografii.

Din acest loc, poteca intră în pădure și urcă încetișor pe curbă de nivel, preț de aproximativ 15 minute. A urmat apoi ieșirea în golul alpin și în câteva minute am zărit în depărtare, în partea stângă, Cabana Vârful Ciucaș. Această cabană s-a transformat într-un reper pentru noi (știam că se află la 1595 de metri altitudine); dacă atunci când am zărit-o, cabana părea a fi mai sus decât noi, încetul cu încetul noi am tot urcat, așa că reperul nostru a pierdut în altitudine față de noi. După ieșirea în golul alpin și până în locul numit ”La răscruce” am mai avut parte de două reprize de urcuș susținut, dar ceea ce ne-a plăcut a fost faptul că urcușurile sunt urmate de pante mai domoale, adică de porțiuni unde îți poți trage sufletul.

Pe la ora 14.30 am ajuns ”La răscruce”. Locul poartă respectiva denumire pentru că chiar asta este, o intersecție de trasee turistice. Din acest punct se poate ajunge pe Vârful Gropșoarele (în 30 de minute), urmând marcajul ”cruce roșie”. Mai departe, urmează porțiunea de creastă din dreptul Vârfului Zăganu și apoi se coboară spre Cheia (în circa 3 ore). O altă posibilitate de drumeție este parcurgerea potecii tot pe ”cruce roșie”, dar în direcția opusă, spre Șaua Chirușca (o oră) sau mai departe, către Cabana Vârful Ciucaș (o oră și jumătate). Există și posibilitatea de a coborî în Valea Stânei prin Valea Pârâului Alb urmând marcajul ”triunghi galben” (cam în 3 ore și jumătate). Bineînțeles, traseul parcurs până acolo de către noi se poate face și în sens invers (o oră și jumătate pe ”triunghi roșu” până la Cabana Muntele Roșu).

În apropiere, așezați pe iarbă, erau mai mulți drumeți care se bucurau de acea splendidă zi de octombrie. Am mai urcat un pic, apoi ne-am oprit și noi pentru a ne odihni, dar și pentru un scurt picnic pe creasta muntelui. Am zăbovit acolo cam 20 de minute, apoi am continuat să urcăm destul de lejer spre Vârful Gropșoarele. Trebuie spus că pe această porțiune a traseului ne-a fost chiar cald, puteam foarte bine să continuăm în tricou, nicio adiere nu se simțea. Vremea a fost excepțională, așa că am avut parte de priveliști de vis, atât către Culmea Bratocea și Vârful Ciucaș, spre Munții Bucegi, Baiului, spre Piatra Mare ori chiar Piatra Craiului; în cealaltă direcție se zăreau foarte bine Munții Buzăului (am recunoscut atât ”piramida” Penteleului, cât și Poarta Vânturilor, pe unde am trecut și noi în acest an, în drum spre Lacul Vulturilor).

După alte câteva minute de urcuș pe poteca foarte largă, am ajuns în dreptul altor două construcții metalice de formă cilindrică. Una dintre aceste construcții este prevăzută cu panouri solare, iar în vârf are camere de filmat. Din acel loc se vede foarte bine Vârful Gropșoarele, de care ne mai despărțeau doar vreo 15 minute.

La ora 15.20 am ajuns pe Vârful Gropșoarele. Am urcat în trei ore pornind de la Cabana Muntele Roșu. Vârful este marcat cu un stâlp metalic ce are în partea superioară o plăcuță pe care este trecută denumirea piscului și altitudinea: ”Vârful Gropșoarele, alt. 1883 metri”.

Traseul de creastă coboară ușor către Vârful Zăganu (1817 metri), dar noi ne-am oprit în acel loc. Dacă am fi continuat, riscam să ne prindă noaptea pe munte, așa că ne-am relaxat pe platoul din vârf preț de minute bune, apoi am pornit înapoi, urmărind același traseu și aceleași marcaje ca la urcare.

Cu mici pauze, am parcurs traseul în sens invers în 2 ore, la ora 17.40 ajungând în poiana de la Cabana Muntele Roșu. Soarele încă plutea deasupra liniei orizontului, iar muntele era învăluit într-o lumină blândă și călduroasă de toamnă.

Timp total pentru urcarea pe Vârful Gropșoarele și retur + câteva pauze scurte = 5 ore și 20 de minute.

Am schimbat bocancii cu adidașii cei comozi, am mai făcut alte câteva fotografii și apoi am coborât spre stațiunea Cheia. În localitate am oprit la un magazin alimentar pentru a cumpăra câte ceva și am constatat că era mai răcoare decât sus pe munte, pentru că soarele nu se mai zărea. Astrul zilei tot mai răsfăța însă cu razele sale Culmea Gropșoarele - Zăganu, adică chiar locurile pe unde drumețisem și noi cu câteva ore în urmă.

Noaptea ne-a prins pe drumul spre casă, dar ce mai conta?! Avusesem parte de încă o drumeție superbă, probabil ultima plimbare majoră din 2019, un an excelent pentru noi din acest punct de vedere.

a) Pe traseul Cabana Muntele Roșu - La răscruce - Vârful Gropșoarele nu am întâlnit nicio sursă de apă. Este indicat, așadar, să aveți apă suficientă în rucsac atunci când veți aborda acest traseu. Noi am avut 4 litri de apă și ne-a ajuns cam la limită.

b) În mare parte, traseul străbate golul alpin, așa că în perioadele călduroase este bine să aveți haine largi, pălării, creme de protecție solară.

c) Între zona Cabanei Muntele Roșu și Vârful Gropșoarele există aproximativ 600 de metri diferență de altitudine. Pentru faptul că traseul alternează porțiunile mai abrupte cu poteci mai domoale, aș putea spune că gradul de dificultate este ușor, poate mediu pentru cei care nu prea sunt obișnuiți cu drumețiile.

Ajuns la final de articol, vă doresc o toamnă cât mai frumoasă în continuare! Numai bine!

---

VIZUALIZĂRI: 390 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI