In Ciucas, printre 'babe' si 'goliati'

TIPĂREȘTE

Mai intai de toate dati-mi voie sa va urez: La multi ani si un 2015 cu cat mai multe vacante reusite!

De data aceasta nu o sa va povestesc despre o iesire recenta, pentru ca vara ploioasa si niste incidente neprevazute mi-au cam stricat planurile de concendiu. Dar cum eram datoare cu cel putin o poveste din munti, m-am gandit sa va aduc un pic de soare din … Ciucas.

Asadar... pe cand vara lui 2013 era pe sfarsite dar vremea inca era frumoasa, ne-am hotarat sa dam o fuga de o zi pana in Ciucas. Am pregatit constiincios rucsacurile de seara, iar sambata dimineata, la ora 7.00, eram deja in drum spre Cheia. Drumul liber ne-a permis sa ajungem destul de repede la destinatie, desi ultima lui parte – respectiv urcusul pana la Cabana Muntele Rosu – a fost, dupa cum stiam de altfel, destul de anevoioasa din cauza gropilor.

Dar odata ajunsi la cabana, am lasat masina, ne-am echipat cu bocanci si rucsacuri si am pornit la drum. Traseul planificat era: Cabana Muntele Rosu – Cabana Ciucas – Vf Ciucas si retur.

De la Cabana Muntele Rosu (1280m), am urmat poteca prin padure. Dupa un pic de urcus, poteca a inceput sa coboare si cobora si cobora iar eu ma gandeam cu naduf cum trebuie sa o urc la intoarcere. In cele din urma am ajuns la Fantana lui Nicolae Ioan sau Trei Izvoare, unde am facut un popas si ne-am refacut stocurile de apa. Cu forte proaspete am luat am luat apoi in piept urcusul destul de abrupt pana la Cabana Ciucas. Partea aceasta a traseului mi-a displacut cel mai mult, mai ales ca din cand in cand mai treceau si masinile care urcau la cabana. Insa odata ajunsi la cabana am facut un mic popas pentru un picnic, dupa care am pornit iar la drum, de aceasta data cu mult mai multa insufletire, motivati de peisajele care ni se deschideau in fata ochilor.

De la Cabana Ciucas, am urmat marcajul comun banda rosie/cruce rosie spre Vf Ciucas. Poteca ce urca domol pe partea de nord a Muntelui Chirusca ajunge dupa aproximativ 30 de minute sub Tigaile Mari (1685m), la o rascruce unde cele doua marcaje se despart. Noi am urmat la dus banda rosie spre Saua Tigailor, iar de intors, ne-am intors pe cel cu cruce rosie. Peisajele sunt insa superbe si pe un traseu si pe celalalt, dar trebuie sa aveti in vedere ca cel marcat cu banda rosie trece la un moment dat printr-un scoc adanc si pietros, de aproximativ 200 de metri, care este periculos de parcus cand ploua sau iarna. Urcusul este abrupt si necesita incaltari adecvate.

Dupa ce am iesit din scoc, unde principala preocupare era sa ne uitam cu atentie unde punem piciorul, ne-am intors ochii din nou spre formatiunile stancoase ale Ciucasului. Asa ca am descoperit Babele la Sfat – doua turnuri inghesuite unul in celalalt – sau alte formatiuni care mai de care mai golase si, aproape pe negandite, am si ajuns in varf. De aici panorama asupra muntilor este superba, dar toata lumea vrea sa vada si sa se pozeze cu “dovada” (indicatorul cu Vf Ciucas 1954m), asa ca a trebuit sa ne gasim un locsor mai ferit sa putem sa ne tragem sufletul si sa ne bucuram in liniste de ceea ce vedeam.

Prea mult timp insa nu aveam la dispozitie, asa ca dupa o mica dezbatere a variantelor de traseu, am decis sa facem un mic ocol si sa ne intoarcem pe partea cealalta a muntelui. Zis si facut, mai ales ca de sus totul parea foarte usor, cu o mare parte in coborare. Asa ca am urmat iarasi marcajul banda rosie, dar de data aceasta data spre Bratocea. Am mers cu atentie pe mica brana de la baza unui perete de piatra, am admirat din nou formatiunile buclucase ale Ciucasului (intre care si Turnul Goliat), dar am grabit pasul ca sa nu ne prinda noaptea pe munte. La intalnirea cu traseul marcat cu cruce rosie, nu am gasit insa un indicator, asa ca am calculat incotro trebuie sa ne indreptam si am ales una dintre poteci. Am mers ceva cu inima stransa, intrucat nu regaseam marcajul, dar in cele din urma s-a dovedit ca alegerea a fost corecta. Traseul acesta urca insa destul de accentuat, pe o poteca accidentata, cu o diferenta de nivel de peste 800 de metri, care parca nu se mai termina. Si nu am putut sa nu ma gandesc cu admiratie la un individ care urcase pe acelasi traseu pana la Vf Ciucas tinandu-si copilul pe umeri. Noroc cu frumusetea muntelui, care ne incarca bateriile.

In cele din urma am ajuns sub Tigaile Mari, unde am revenit la traseul lejer care ne-a dus pana la Cabana Ciucas. Ajunsi aici, drumul in coborare pana la Fantana lui Nicolae Ioan a fost floare la ureche si ne-a permis sa ne mai tragem sufletul inaintea urcusului prin padure pana la Cabana Muntele Rosu, unde am ajuns la ora 19.00, chiar inainte sa se intunece.

In concluzie fost o zi obositoare fizic (sa va mai zic ca seara ne-am intors in Bucuresti?) dar taaare relaxanta pentru psihic. Si cel mai mult mi-a placut ca am vazut foarte multe persoane pe munte, inclusiv cu copii. Dar ca sa inchei, va indemn sa incercati macar o parte din traseu, daca nu puteti ajunge chiar pe varf, peisajele sunt minunate. Daca nu ma credeti, va las sa rasfoiti pozele; pana atunci, mie nu imi ramane decat sa astept primavara sa infloreasca rododendronul;).

---

VIZUALIZĂRI: 1664 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI