GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
…Zapada, …zapada, …ploaie, …si iar zapada! Parca nu se mai termina cu vremea capricioasa! Totusi, pana la urma soarele a reusit sa-si impuna cuvantul si sa domneasca pe cer cat e ziua de lunga. Si o data ce vremea insorita si-a facut simtita prezenta, am redeschis si noi sezonul drumetiilor montane. Bineinteles ca dupa cateva luni de leneveala trebuia sa ne facem “incalzirea” si sa alegem un munte nu foarte greu de abordat, unde sa putem merge si prin zapada, cu trasee usor accesibile si nu foarte lungi, iar masivul Ciucas s-a integrat perfect in criteriile noastre.
Desi traseul ales il puteam parcurge chiar si intr-o singura zi, planuiseram sa petrecem noaptea pe munte, deci excursia sa dureze doua zile. Totodata am profitat de ocazie pentru a ne duce la indeplinire o mai veche dorinta si anume sa “testam” cabana data in folosinta anul trecut, constructie inaltata in locul fostei cabane Ciucas. Asadar, am petrecut doua zile pe munte, am dormit o noapte la cabana si ne-am intors acasa relaxati si cu gandul la urmatoarea drumetie. Insa, dupa cum probabil v-ati obisnuit, nu ma voi limita doar la atat, doar la a mentiona ca AmFostAcolo ci, ca de obicei, cu gandul ca poate va fi de folos cuiva, voi face si o descriere (cu imaginile aferente) a traseului parcurs.
Primul reper al drumetiei noastre l-a constituit cabana Muntele Rosu, iar din cele doua drumuri de acces (unul asfaltat, altul forestier) am ales a treia varianta, adica prin padure, pe o poteca mai putin cunoscuta care ne-a ferit de traficul auto-moto.
Punctul de plecare a fost drumul national 1A (Brasov-Cheia-Ploiesti), mai exact intersectia acestuia cu drumul forestier ce urca pe valea Berii, avand ca punct final cabana Ciucas. Aceasta intersectie este usor de identificat, fiind localizata imediat dupa coborarea serpentinelor, pe directia de deplasare dinspre Brasov. Tot aici se poate vedea si o constructie mai noua, o hala unde se pare ca ar functiona o fabrica de apa si care se integreaza in peisaj exact ca “nuca-n perete”. Ce carcotasi suntem, nu-i asa? Parca nu am sti partea cu … locuri de munca, investitii, motorul economiei… In plus, ce atatea comentarii? Ca doar Ciucasul nu este declarat parc national (ca si cum ar avea vreo importanta) ! Ma scuzati, cred ca am trecut intr-o alta poveste.
Chiar de la inceputul drumetiei, marcajul cruce albastra (CA) ne-a indicat faptul ca suntem pe drumul cel bun. Insa acest marcaj nu avea sa ne calauzeasca prea mult deoarece dupa aproximativ 200 de metri de la plecare ne-am abatut din drum, pe o poteca ce se desprinde spre dreapta. Din pacate, bifurcatia nu este semnalizata dar un punct de reper il poate constitui o casa parasita din dreptul ei (pe partea opusa a drumului). Si mai mult, se poate observa la marginea padurii, pe trunchiul unui copac, primul punct rosu (PR). Asadar, insotiti de noul marcaj, am intrat in padure, incepand sa urcam usor pe partea dreapta a vaii Paraului Rosu. Dupa doar cateva minute de mers, poteca intra chiar pe firul vaii. Astfel, urmatoarele 20 de minute am urcat cand pe malul drept, cand prin albia paraului, largita de-a lungul timpului de viituri. Urcusul a fost lejer, singura problema (sa zicem) fiind noroaiele gasite din loc in loc, cauzate nu de apa paraului ci de ploile din zilele anterioare. Parasind firul apei, am intrat pe un drum ce era candva folosit in exploatarea forestiera. Acest drumeag debuteaza cu o foarte scurta panta ceva mai accentuata. Mergand in continuare paralel cu valea, pe partea ei stanga, am mai traversat un mic afluent al Paraului Rosu. Cu aproximativ 10 minute inainte de a iesi din padure, marcajul ne-a abatut spre dreapta, departandu-ne de firul apei. Dupa o ultima panta, traseul marcat cu PR ia sfarsit, in punctul in care intersecteaza drumul asfaltat ce face legatura intre Cheia si cabana Muntele Rosu (aceasta intersectie se afla la vreo 20 de metri mai jos de cabana). Astfel ca dupa aproape o ora de la plecare, am ajuns la cabana, pe un traseu pe care l-as caracteriza astfel: placut, usor de abordat si bine marcat.
Chiar daca acesta este un review de calatorie, sper sa nu fiu “tras de urechi” de vreunul dintre webmasteri, pentru faptul ca voi atasa si cateva informatii despre aceasta cabana.
Cabana Muntele Rosu este amplasata intr-o intinsa poiana de pe Piciorul sudic al Muntelui Rosu, la o altitudine de 1260 de metri. Coordonatele geografice ce le-ar putea fi de folos celor ce folosesc GPS-uri sunt urmatoarele: 45°29'18.40" N; 25°56'27.55" E. Pana aici se poate ajunge fie pe jos -pe trasee turistice marcate, fie cu masina -pe soseaua asfaltata ce face legatura cu drumul national 1A (aproximativ 3 kilometri distanta). Este un loc foarte cunoscut si frecventat de turisti, mai ales la sfarsit de saptamana cand deseori zona devine neincapatoare.
Cabana se prezinta defapt sub forma unui complex turistic, format din doua cabane –Muntele Rosu, respectiv Bujorul Rosu, si zona de campare -la casute. Acest complex mai beneficiaza de restaurant cu salon interior si terasa, discoteca si parcare proprie. Din cate am inteles de la doamna de la receptie, la Bujorul Rosu sunt camere duble, dotate cu baie proprie, pretul unei camere fiind de 100 lei/noapte. In cealalta cabana sunt camere si cu mai multe locuri iar baile sunt la comun.
Noi nu am beneficiat decat de serviciile restaurantului, asa ca mai multe detalii despre cazare nu as putea sa ofer. In ceea ce priveste amenajarea acestuia, in cateva cuvinte s-ar putea descrie astfel: decent, curat, “pazit” de diverse trofee vanatoresti. Cred ca fotografiile ilustreaza mai bine despre ce e vorba. In privinta preturilor, am sa mentionez sumar cateva –ciorbe: 5-8 lei; gustari calde: 5-10 lei/100 g; mancaruri gatite: 8-17 lei/portia; gratare: 7-31 lei/100 g; desert: 5-8 lei/portia; bere/racoritoare: 3-10 lei; vinuri: 20-40 lei/sticla. Daca cineva doreste lista completa o poate solicita si o voi oferi caci sunt in posesia ei.
Dupa o pauza destul de lunga, am plecat din nou la drum. O sageata informativa amplasata la 15-20 de metri mai sus de cabana, ne-a aratat locul de unde incepea cea de-a doua parte a traseului. Calauziti de doua marcaje (banda galbena si triunghi rosu) am inceput sa urcam o poiana destul de inclinata. Dupa aproape 100 de metri de urcus sustinut, la limita padurii, cele doua marcaje se despart. Cu toate ca destinatia noastra era cabana Ciucas, nu am ales cararea ce urca direct la cabana, caci planurile noastre includeau un “ocol”, astfel ca, ghidati de marcajul TR am facut usor dreapta, adaugand cativa metri in altitudine. Dupa ce am traversat o ingusta fasie impadurita, am iesit intr-o alta pasune -cea de pe piciorul Muntelui Rosu, unde ne-am putut bucura de ghiocei si branduse. Aici, vazand in zona superioara un stalp de marcaj, multi turisti urca pieptis panta destul de abrupta, in loc sa fie atenti la poteca marcata ce coteste brusc la dreapta reintrand in padure. Doar dupa cateva mici serpentine iese din nou in luminis. Dupa un scurt urcus mai solicitant pe marginea dreapta a poienii (nu pe centru ca in cazul in care se rateaza poteca marcata) am ajuns in punctul superior al acesteia, unde este amplasata si o incinta metalica -probabil o statie seismica automata. De la cabana pana aici am facut aproximativ 25 de minute. In continuare poteca se domoleste urmand curba de nivel sau urcand usor printre bradutii razleti. Dupa alte 20 de minute am ajuns intr-o sa (1577 metri), loc in care privirea ne-a fost acaparata atat de abruptul vestic al culmii Gropsoarele-Zaganu -in dreapta, cat si de cetatea Tigailor si varful Ciucas -in partea opusa. Tot din aceasta sa, printr-o mica “fereastra” a padurii se poate vedea si cabana Ciucas.
Dupa un scurt urcus mai accentuat, cararea se lasa spre stanga, urmand sa ocoleasca varful Muntelui Rosu (1765 metri) si sa traverseze o alta sa, inainte de a incepe ultima ascensiune catre linia culmii. In acest ultim pasaj a intervenit si un element nou in traseul nostru, si anume zapada. Cand am ajuns in culmea Gropsoarele, mai exact in punctul numit “La Rascruce” ceasul arata aproape o ora si 30 de minute scurse din momentul in care plecaseram de la cabana Muntele Rosu. Din culme am putut admira si imprejurimile estice ale Ciucasului, in special muntii Siriului si vastele pasuni de la Tabla Butii. “La Rascruce” este si punctul final al cararii marcate cu TR, traseu accesibil, usor si bine marcat.
Portiunea ce a urmat adica cea cuprinsa intre “La Rascruce” si cabana Ciucas, face de fapt parte din traseul ce leaga localitatea Cheia de cabana, traversand toata culmea Gropsoarele-Zaganu, si pe care l-am parcurs integral cu o alta ocazie (vezi aici mai multe detalii). Ghidati de CR si cu directia spre nord, timp de un sfert de ora am parcurs culmea inierbata, ajungand dupa o scurta coborare in Saua Gropsoarele, unde o sageata informativa marcheaza capatul culmii. Aici cararea coteste brusc la stanga si incepe sa coboare printre tufe de afini. Si aici o mare parte a potecii era acoperita cu zapada in care pe alocuri ne afundam si pana la genunchi. Dar bocancii si parazapezile ne-au ajutat din plin, ba mai mult as putea spune ca i-au ajutat si pe altii. Prin afinis, am ajuns din urma un grup de tineri ce plecasera la drum fara a lua in calcul si posibilitatea de a gasi zapada pe traseu si care se chinuiau sa coboare, incaltati in adidasi sau tenesi (din material textil). Ulterior am mers impreuna, facandu-le trepte acolo unde zapada era mai batatorita sau carare unde te puteai afunda in “albul apos”. Am mentionat aceasta intamplare doar pentru a reaminti ca muntele este imprevizibil si ca trebuie sa luam in calcul orice posibilitate deoarece starea unui traseu sau conditiile meteo se pot schimba in orice moment.
Zona de afinis s-a continuat cu o portiune impadurita. Coborarea mai accentuata a luat final in saua Chirusca, de unde poteca se inscrie, tot prin padure, pe culmea cu acelasi nume. Ghidati de aici inainte de patru marcaje (cruce albastra, banda albastra, banda rosie si aceeasi CR), dupa aproape 45 de minute socotite din momentul in care am parasit culmea, am ajuns in locul ce ani la rand a purtat denumirea de “poiana fostei cabane Ciucas”. Din fericire incepand cu vara anului trecut aceasta denumire a devenit o amintire, cabana Ciucas –reconstruita din temelii, devenind din nou functionala. Aici urma sa ne petrecem si noi urmatoarea noapte, de aceasta data renuntand la cort tocmai pentru a “testa” aceasta noua cabana.
Deoarece de aceasta data serviciile de care am beneficiat au inclus atat masa cat si cazarea (spre deosebire de Muntele Rosu, unde am folosit doar restaurantul), detaliile se vor gasi intr-un alt review, dedicat exclusiv cabanei Ciucas.
Despre cea de-a doua zi a drumetiei puteti citi aici
Trimis de urjanclaudiu in 29.05.12 19:47:28
6 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (urjanclaudiu); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
ECOURI la acest review
6 ecouri scrise, până acum, la acest articol
Articolul a fost selectat ca MiniGhid AmFostAcolo pentru aceasta destinatie.
Melodia atasata se poate sterge/schimba.
extraordinar rew. din toate punctele de vedere, informatie, prezentare, si in cele din urma dragostea pentru zone superbe ale Romaniei., o adevarata provocare
astept cu interes urmarea la cabana Ciucas, ca sa pot pleca la drum pe urmele tale,
@urjanclaudiu
La cea mai frumoasa si completa descriere de acest gen, vin si eu cu un moment poetic, pentru ca fotografiile tale m-au inspirat.
Sa mergi pe munte este o placere;
Sa bati carari si sa urmezi izvoare,
Sa asculti tril voios de pasarele
Si sa te mangaie placut raze de Soare
Oricine vrea o clipa de odihna,
Sa se aseze-n mijloc de poiana,
Sa simta adierea vantului de vara
Si sa atinga stanca seculara.
Cararile de munte iti indreapta pasii
Spre culmi semete sau spre o cabana,
In care sa te odihnesti sorbind o cana,
De vin fierbinte aromat cu scortisoara.
Superbe fotografii!
Muntele e inegalabil prin frumusete si surprinzator in fiecare clipa!
@claudiu, imi amintesc de voi (tu si jumatatea inimii tale!) ca de doi tineri inimosi, frumosi si adevarati. Nici nu stii cat ma bucura acest rew al tau... O sugestie, daca imi e permis. Poate data viitoare cand planuiesti iesiri in minunatul cadru natural montan suni din clopotel, adica dai adunarea si, nu se stie, poate iubitori ai muntelui, cu ceva rezistenta fizica si obisnuinta la drumetii, se vor alatura voua. Ai avantajul sa cunosti zona si in afara de MiniGhiduri sa fii un ghid adevarat in 1-2 zile. Ti-ai facut multi prieteni pe AFA, cu unii ai interactionat minunat la Tarlungeni, ai capacitatea si sufletul necesar sa strangi oameni in jurul tau. Profita de asta! Lasa-ne sa ne bucuram de experienta ta, de pasiunea comuna pentru drumetii montane. Forumul serveste si el la ceva.
Pana atunci, aprecieri laudative ptr relatarea ta.
Va multumesc din suflet tuturor pentru aprecieri si pentru cuvintele frumoase.
@TORA INGRID La intalnirea de la Tarlungeni chiar imi spunea cineva -mai in gluma, mai serios, ca ar mai vrea sa mearga si ei in drumetii montane dar nu cunosc muntele si nici nu au cu cine sa plece la drum. Drept urmare, mi-a trecut prin cap ideea de a „suna clopotelul” ba mai mult, am trecut la treaba si am vorbit (de principiu) cu vreo doi colegi. Trebuie sa recunosc faptul ca e vorba doar de brasoveni dar cred ca este o idee foarte buna sa renunt la „discriminare”. Deocamdata sa asteptam sa vina cu adevarat vremea buna si promit ca o sa tin cont de sugestie.
Partea mai dificila ar fi, in primul rand, ca cei mai multi dintre membri sunt disponibili doar in week-end iar noi de cele mai multe ori hoinarim in timpul saptamanii, sambata si duminica fiind la serviciu. Un alt inconvenient ar putea fi faptul ca avand un program de lucru (sa zicem) ceva mai imprevizibil nu as putea planifica o astfel de drumetie cu prea mult timp inainte. Dar o sa facem tot posibilul sa depasim aceste mici „inconveniente” si, de ce nu, poate vom avea o mini-intalnire AFA si pe crestele montane. Eu unul as fi foarte incantat.
P. S. Ca tot suntem la subiect, Ciucasul cred ar fi o alegere potrivita pentru doua zile, atat din prisma accesibilitatii traseelor cat si a posibilitatii de a innopta la una din cabane.
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- Aug.2021 Căutând răcoarea pe Vârful Ciucaș — scris în 12.10.21 de monik-50 din BRAILA - RECOMANDĂ
- Nov.2020 Pe Vârful Gropșoarele prin Culmea Șuvițelor și Culmea Stâncoasă — scris în 29.11.20 de Mika din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Sep.2020 Pe urmele ursilor in Cheile Cheitei — scris în 18.09.20 de Dan&Ema din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Aug.2020 Pe Creasta Zăganului... again — scris în 24.09.20 de Aurici din BUCUREşTI - RECOMANDĂ
- Jun.2020 Bujori de munte, gențiene și alte floricele de la Valea Stânii pe Gropșoarele — scris în 13.06.20 de Mika din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Jun.2020 Nebun de roz la Gropșoarele — scris în 09.06.20 de robert din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- May.2020 Stare de alertă pe Vârful Gropșoarele — scris în 18.05.20 de Mika din BUCURESTI - RECOMANDĂ