Plimbare în orașul unde s-a inventat ”odicolonul”

TIPĂREȘTE

Acum doi ani am făcut o plimbare de o săptămână în zona Köln. Drumul până acolo și înapoi l-am descris aici, dar pe unde ne-am plimbat și ce am vizitat nu am mai apucat să povestesc, dintr-o lipsă cronică de timp.

Iată că azi am găsit puțin timp, ca să vă povestesc câte ceva despre ce puteți vizita în Köln.

Alesesem să stăm la Ibis Budget Hotel Wuppertal Nord Oberbarmen (fost Etap), din motive pe care le-am explicat în review-ul citat mai sus.

În prima zi, am plecat de dimineață de la hotel și, după o călătorie de aproape 60 km, care a durat o jumătate de oră, am ajuns la Köln. Mai exact, ne-am oprit în parcarea subterană de la

KölnTriangle, turnul de peste 100 m de pe malul Rinului, la capătul estic al Hohenzollernbrücke.

Am ales această parcare din două motive. Primul era acela că este foarte aproape de centrul istoric al orașului, iar al doilea era că turnul KölnTriangle are și o platformă situată la 100 m, de unde se poate vedea o panoramă foarte frumoasă. Culmea este că totuși, deși a doua zi am lăsat mașina în aceeași parcare, nu am ajuns să urcăm pe platforma turnului KölnTriangle. Dimineața când am ajuns era prea devreme (platforma se deschide ora 11), iar seara, când reveneam din plimbările prin Köln, am considerat că nu merită să urcăm, dintr-un motiv banal. Turnul este situat la est de orașul vechi și de catedrală, astfel că la apus lumina cade total nefavorabil pentru a admira priveliștea orașului văzut de la înălțime. Ca să privești spre oraș, trebuie să stai cu soarele în față. În prima zi, dimineața, nu ne-am gândit la acest aspect și, văzând programul, ne-am zis că vom urca spre seară, la întoarcere (platforma este deschisă până la 10 seara).

De la KölnTriangle am pornit spre podul Hohenzollern, ca să traversăm Rinul și să ajungem la celebra catedrală.

Hohenzollernbrücke are o istorie veche și interesantă, asupra căreia însă n-am să insist, existând suficiente materiale informative pe net. Totuși, el merită puțină atenție și nu doar pentru că ne amintește de originile familiei regale a României, ci și pentru faptul că traversarea Rinului pe el ne oferă o frumoasă imagine a fluviului ce ne amintește de legenda lui Lorelei.

La capătul estic al podului se află, de o parte și de alta, statuile ecvestre ale regelui Friedrich Wilhelm al IV-lea, respectiv împăratului Wilhelm I, în timp ce la capătul vestic, podul este străjuit de alte două statui ecvestre: cea a regelui Friedrich al III-lea, respectiv a împăratului Wilhelm al II-lea.

Podul permite trecerea trenurilor (la capătul vestic al acestuia aflându-se Gara Centrală din Köln) dar oferă și o cale pietonală de traversare a Rinului. Ce este interesant este faptul că pe această cale pietonală, pe gardul de plasă ce o desparte de linia ferată, sunt agățate zeci de mii de lacăte, atârnate aici de cei ce și-au jurat iubire veșnică.

Ajungem la capătul vestic al podului, unde Catedrala din Köln domină privirea, însă înainte de a ajunge la ea, trecem prin Heinrich Böll Platz, piața ce poartă numele laureatului Nobel din 1972, născut în Köln. Aici se află clădirea modernă a Muzeului Ludwig, care adăpostește două importante colecții de artă plastică din secolul XX: colecția Ludwig, cu aproximativ 900 de lucrări ale lui Picasso și lucrări ale pictorilor ruși avangardiști și colecția Haubrich, care conține în special lucrări ale expresioniștilor germani. În aceeași clădire, își are sediul și Filarmonica din Köln.

La capătul vestic al Pieței Heinrich Böll ajungem în sfârșit la Kölner Dom, sau, după numele oficial, Hohe Domkirche St. Peter und Maria, construcția ce domină întreaga zonă prin cei 157 m ai săi, ce o fac cea de-a doua biserică din Germania ca înălțime.

Ocolim capătul estic al catedralei, prin dreptul Domherrenfriedhof, cimitirul catedralei și ieșim pe latura nordică a acesteia, unde se deschide larg Bahnhofsvorplatz, piața din fața gării centrale din Köln. De formă triunghiulară, piața are pe latura estică gara centrală, a cărei clădire include și hotelul Ibis Köln Am Dom, pe latura vestică clădirea Deichmannhaus, sediul BB Bank și biserica St. Mariä Himmelfahrt, iar latura sudică este dominată complet de Kölner Dom.

Spre catedrală ne îndreptăm și noi și intrăm pe intrarea nordică a transeptului. Luăm un pliant și intrăm în catedrala care ne copleșește prin dimensiunile sale, dar și prin istoria ei, care se pierde în primele secole ale mileniului întâi, deși construcția actuală a fost finalizată abia în secolul al XIX-lea.

Nu am să intru în detalii, care se găsesc pe numeroase saituri de Internet, vă recomand doar pe cel oficial.

Intrarea în catedrală este liberă și se poate face de la 6 dimineața la 9 seara în lunile de vară. Doar urcarea în turn se face contra sumei de 3 €, iar pentru vizitarea Camerei Tezaurului trebuie să plătiți 5 €, accesul fiind imediat în stânga intrării de pe latura nordică. Pentru accesul combinat, în turn și în Camera Tezaurului, prețul este de 6 €. În Camera Tezaurului (de fapt, șase camere, pe trei niveluri), se găsesc în principal obiecte de cult, unele datând chiar din secolul al X-lea.

Simpla vizită a catedralei ia destul de mult timp, având în vedere dimensiunile acesteia și punctele, să le spunem, de atracție. Nu ratați vitraliile de pe laturile nordică și sudică, capelele din spatele altarului principal (care datează din jurul anului 1300) și formidabilele mozaicuri de pe pardoseală.

Într-un final, după ceva timp petrecut în catedrală, unde aveam să revenim și a doua zi, am ieșit pe poarta vestică, în Kardinal Höffner Platz, piața din fața intrării principale în catedrală, care oferă și cea mai interesantă imagine a acesteia. Piața este foarte animată, indiferent de oră, animația în sine fiind un spectacol foarte interesant, mai ales dacă punem la socoteală nelipsitele statui vivante, de tot felul.

În partea nordică a pieței se află Römisches Nordtor, de fapt o replică, realizată în 1971, a unuia din portalurile laterale ale Porții Romane de Nord, construite în anul 50, ca parte a zidurilor orașului, numit atunci, așa cum este inscripționat pe partea exterioară a bolții centrale: CCAA (Colonia Claudia Ara Agrippinensium).

În mijlocul pieței se găsește Kreuzblume un model la scară 1:1 al elementelor decorative din vârful turnurilor, cu o înălțime de 9,5 m și 4,6 m diametru, plasat aici ca simbol al terminării catedralei, în 1880.

În colțul nord-vestic al pieței se găsește sediul KölnTourismus GmbH, adică echivalentul unui SRL de pe la noi, care se ocupă cu tot ce ține de turism în Köln. Evident, cel mai interesant aici este biroul de informații turistice, unde funcționarele vorbitoare de mai multe limbi străine sunt gata să-ți ofere cu amabilitate orice informații dorești.

De aici, după ce ne-am încărcate brațele cu pliante, hărți și alte materiale informative, ne-am achiziționat și două bilete la Kölner CityTour. Spre deosebire de alte locuri, aici busul turistic are două moduri de lucru: unul este de tipul hop-on-hop-off (preț 15 €, bilet valabil două zile), iar celălalt este City Tour without intermediate stops, adică un circuit fără oprire, care durează aproximativ o oră și jumătate, pe același traseu ca precedentul și cu aceleași 16 puncte de interes, la prețul de 13 €.

Există și o combinație, la care, pe lângă călătoria hop-on-hop-off, se adaugă și o plimbare cu vaporul, pe Rin, la prețul de 19 €, biletul fiind valabil tot două zile.

Am ales cea de-a doua variantă, preferând să ne facem o imagine de ansamblu a orașului, pe care urma să-l străbatem la pas a doua zi, într-un circuit pe care urmează să-l descriu într-un review viitor.

Ne-am urcat în busul turistic chiar din imediata apropiere a biroului de turism, mai exact de pe Trankgasse, imediat lângă intrarea în parcarea subterană.

Trebuie să spun că mai există o companie care oferă un circuit cu busul turistic, ale cărei autobuze sunt galbene (cea cu care am mers noi are autobuze albe), acestea având stația chiar vizavi de biroul de turism, în dreptul terasei Café Reichard, dar alte amănunte nu mai știu.

De la Oficiul Turistic, traseul busului turistic continuă pe următorul traseu: Rathaus (Primăria) – Neumarkt, cea mai mare piață din Köln, menționată încă din secolul al XI-lea – Severinstor, o rămășiță a fortificațiilor medievale – Schokoladenmuseum (Muzeul Ciocolatei) și Malakoff Turm (Turnul Malakoff), pe malul Rinului – Heumarkt, cea mai mare piață din orașul vechi, având în mijloc statuia ecvestră a regelui prusac Friedrich Wilhelm al III-lea – Deutzer Brücke (Podul Deuz), pe care se traversează Rinul pe malul estic al acestuia – Ottoplatz și Bahnhof Köln Messe/Deutz, pe lângă KölnTriangle – Willy-Brandt-Platz și Lanxess Arena – Odysseum Köln (un parc al aventurii cunoașterii umane) și Köln Arcaden (zonă de shopping) – Zoobrücke, peste care revenim pe malul vestic, chiar la Zoologischer Garten (Grădina Zoologică, Grădina Botanică, Acvariul) și Skulpturen Park (Parcul Sculpturilor) – Ebertplatz și Eigelsteintor – MediaPark - Friesenplatz – Kölnisches Stadtmuseum (Muzeul orașului Köln) – Oper Köln – și înapoi, la Oficiul Turistic.

Cu această plimbare, ne-am făcut o idee asupra principalelor puncte de interes din Köln și astfel am putut identifica aceste puncte a doua zi, când am refăcut, în mare parte, traseul, de data asta pe jos.

Am coborât din busul turistic și am pornit înapoi, pe Komödienstraße și, în continuare, pe Zeughausstraße, pentru că, la vreo 400-500 m, se află Muzeul orașului Köln (Kölnische Stadtmuseum (Zeughausstraße, nr. 1-3). Aici am încheiat ziua, cu vizitarea acestui muzeu interesant, situat în clădirea numită Zeughaus (arsenal), care dă și numele străzii. Aici, la parter, este prezentată istoria politică a orașului, din Evul Mediu până în perioada imediat următoare celui de Al Doilea Război Mondial. La etaj sunt prezentate subiecte precum religia, viața spirituală și cea economică, știința și cultura, legate de orașul Köln. O bogată colecție de picturi și artă grafică se află, de asemenea, expusă în muzeu.

În ce privește clădirea în care se află muzeul, ea a fost construită între 1596-1602, peretele de sud al acesteia având la bază zidul roman al orașului. A fost folosită între 1602 și 1919 ca arsenal, de unde i se trage și numele. Din 1958 a devenit sediul Muzeului orașului Köln.

Așa s-a terminat prima noastră zi în Köln. Am traversat iarăși Rinul, îndreptându-ne cu nerăbdare spre KölnTriangle, ca să urcăm și să vedem orașul de sus. Din păcate, ajunși la capătul de est al podului Hohenzollern și privind spre vest, am constatat că ședința foto programată este total compromisă, fotografiile contre-jour fiind contrariul a ceea ce am fi dorit. Așa că am renunțat să ne mai cățărăm în turn și am plecat, cu un ușor regret, spre hotelul din Wuppertal.

---

VIZUALIZĂRI: 5709 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI