GRAD SATISFACȚIE
TIPĂREȘTE1 Decembrie, e-o zi in care, o natie intreaga, ce timp de doua miilenii si jumatate a umblat doar in opinci si a gemut din greu sub povara cizmei dominatoare a unor puteri straine, s-a vazut dintr-o data eliberata de acest calvar, parca fara de sfarsit.
Inca din luna mai, a anului 1848, intr-o unica, eterna, spontana si nemaintalnita explozie de bucurie si curaj, un fantastic si istoic preludiu la celebrul indemn “hai sa dam mana cu mana cei cu inima romana” avea sa aiba loc pe "paşoptista" Campie a Libertatii din Blaj si-apoi sa cuprinda intreaga tara.
In acea memorabila zi de 3 mai, la Blaj, din mii de inimi romanesti transilvanene a rasunat imperativul indemn “noi vrem sa ne unim cu tara! ”. Vox populi, vox Dei. Cine sa se mai opuna vointei unui intreg popor? Si-au plecat capul toate capitalele imperiale ale batranului nostru continent in acelasi moment in care, dupa secole de obedienta, romanii si-au ridicat fruntea! Referendum spontan. Blajul era departe, dar existau cai, existau carute dar in primul rand, exista un entuziasm general. Multi au ajuns la Blaj, pe jos, mergand intreaga noapte. Oamenii au ajuns de dimineata, afara era inca frig, dar sufletul fiecarui roman era fierbinte...
Unirea cea mare a tuturor romanilor avea sa se infaptuiasca insa ceva mai tarziu, la finele celei de-a doua conflagratii mondiale, la Alba Iulia.
Manifestarea de la 1 Decembrie 1918, reprezinra apogeul patriotic la care a ajuns poporul nostru dupa mii de ani de lupta surda sau pe campul de batalie si dupa mii de jertfe. A fost cea mai sublima fila scris cu pana de gasca inmuita in cerneala de “opincarii romani” care-au incaltat insa la nevoie si bocnacii militari, pentru recucerirea teritoriiilor stramosesti cuprinse intre Tisa, Dunare si Marea Neagra.
Acea zi de 1 Decembrie, va fi sarbatarita si-n acest an, si eu cred ca fiecare roman, are datoria sa se reculeaga o clipa in amintirea acestor eroi ai neamului, in mare parte necunoscuti. Poate ca tara noastra, n-ar fi existat fara lupta carturarilor si militarilor, poate ca si astazi, eram doar un teritoriu mic, incorsetat de un cerc stramt de legi in lesa unor puteri straine si cupide, un mic popor extracarpatic, lipsit de frumoasa si bogata Transilvanie.
Daca astazi cele trei foste provincii ale tarii au devenit surori, daca noi astazi suntem liberi si putem calatori in orice punct cardinal al lumii si daca astazi ne mentinem la suprafata acestor vremuri tulburi, avnd una dintre cele mai mici datorii publice externe, acest lucru se datoreste si vesnicei dorinte de neatarnare ce zace in fiecare roman, se datoreste unor tineri care intuitiv s-au sacrificat pentru un ideal iluzoriu, dar in entuziasmul lor de moment, posibil, si, fara indoiala, datorita bogatiilor solului si ale subsolului Munteniei, Moldovei si Transilvaniei.
Carpatii, Dunarea si Marea Neagra, au fost cele trei lucruri importante pe care noi nu le-am cedat niciodata nimanui, decat vremelnic. Ele sunt ale noastre pe veci! Ele au fost intotdeauna adevaratii nostri prieteni, ele nu ne-au tradat niciodata, ele au fost punctele importante de reper ce-au definit si delimitat poporul nostru... De milenii, Dunarea, scutul acvatic al tarii, a ingreunat intotdeauna invazile barbare. ”Marite Baiazid, nu-ti doresc sa ne cunosti, nici ca Dunarea sa-nece spumegand a tale osti”. Desimea codrilor Carpatilor a constituit intotdeuna un refugiu ideal in carea navalitorilor iar stramtele lor trecatori, precum Posada, un excelent loc de atac. Delta Dunarii si furtunoasa Mare Neagra, ah, minunata si nesfarsita cale albastra batuta doar de colbul apelor, a tinut la distanta, marele “urs” si alte popoare asiatice, care niciodata n-au debarcat pe plajele ei.
Dar sa revenim in prezent. Raman la ideea, ca, in ciuda unor vremelnice perioade de restriste, niciodata noi romanii, n-am dus-o mai bine ca acum. Opincile si foametea au disparut, speranta de viata a crescut, libertatea de miscare e aproape totala iar de muncit…cine doreste s-o faca, e liber s-o faca, nu-l mai impiedica nimeni.
Eu ii iubesc deopotriva pe moldoveni, pe munteni si pe ardeleni.
Si de ce n-as face-o? In primul rand eu insumi sunt un produs munteano-moldoveano-ardelenesc, bunicile mele s-au nascut in Bucuresti, un bunic la Barlad in Moldova iar celalalt la Dej, in Ardeal. In lunga mea cariera de aproape 35 de ani, am intrat in contact atat cu moldoveni, cat si cu munteni dar si cu ardeleni. Am tratat romani, maghiari, sasi, secui, evrei si tigani.
Si cum sa nu-i iubesc pe moldoveni, pe acesti oameni calzi, vorbareti si prietenosi, cand, in anul 1979, an in care am fost repartizat intr-o toamna tarzie la un dispensar de pe un santier din orasul Botosani, acestia m-au primit cu bratele deschise, m-au tinut cu “casa si masa” timp de o jumatate de an in cabinetul medical, apoi mi-au dat o locuinta de serviciu la care trebuia sa platesc doar curentul electric iar masa o serveam la “popota” santierului, gratis. E-adevarat, elanul tineretii m-a facut sa muncesc mult. Aveam grije, impreuna cu 32 de cadre medii, de sanantatea a 17.000 de oameni, ai unei intregi platforme industriale pe care am vazut-o inaltandu-se de la zero. Dimineata lucram de la 8 al 13, pentru santierul meu si pentru inca doua intreprinderi iar dupa masa lucram la un alt dispensar ce poducea baloturi de in pentru export in URSS. De doua ori pe saptamana eram obligat sa fac de serviciu si la statia de Salvare.
In Moldova anilor 78-82, iarna era foarte frig, in camera mea erau 5-6 grade, dormeam inbracat cu trei randuri de haine, ultimul era un cojoc “Alain Delon”, aveam doua perechi de ciorapi de lana, caciula pe cap, iar manusile erau nelipsite pe timpul zilei sau al noptii. Odata, dupa un concediu de odihna, nu mica mi-a fost surpinderea sa vad ca oamenii de pe santier, mi-au facut o surpriza, au izolat peretii camerei mele si mi-au adus langa pat doua caramizi imense de şamotă prin care treceau o sumedenie de sârmuliţe de reşou... Acest sistem improvizat avea ca scop sa-mi ridice cu 5-6 grade temperatura in camera, i-am invitat la un pahar de vorba pe toti “baietii ce m-au ajutat", "ca sa le-ntorc cumva caldura", si-atunci am golit o intreaga damigena de tuica de prune, "made in Ardeal”.
Pai, cum sa nu-i iubesti pe moldoveni?
Apoi, am lucrat, cativa ani in Ardeal, in statiuni balneare precum Sovata si Baile Sangeorgiu de Mures. Aici, aveam ca si pacienti, bolnavi reumatici si cupluri infertile din intreaga tara. Veneau la “bai” multi dobrogeni, munteni, olteni, banateni, maramureseni…Boala nu cunoaste granite…Veneau cate 2-3 ani la rand. Au fost ani frumosi…Cea mai mare bucurie o aveam, atunci cand, dupa un timp cuplurile nu mai veneau. In schimb primeam un telefon sau cate o carte postala cu “Avem un baiat de 3 kile si jumatate”, sau “Avem gemeni”. Inca si astazi primesc astfel de mici atentii din Satu Mare, Suceava, Medgidia, Timisoara, Vaslui, Calafat, Reghin sau Constanta.
Pai cum sa nu-i iubesti si pe acesti oameni?
Intre anii 2004 si 2007 am colaborat cu o fundatie umanitara din Franta care se ocupa de copiii de tigani din tara noastra. Fundatia le construia scoli, case, cantine, biserici si orfelinate. Intr-o zi, presedintele fundatiei, domnul Rene, ma roaga sa ma duc pana la Bucuresti c-un “pui de tigan”. Copilul era orb. Ce e mai rau in lumea asta decat sa fii orb si tigan pe deasupra? Am pornit cu copilul noaptea si pe la pranz eram pe Bulevardul Muncii unde isi aveau cabinetele private cativa medici ce lucrau la Spitalul Militar Central. La acest spital am facut eu o luna de practica, asa ca le cunosteam deosebita competenta profesionala. Toti medicii s-au ocupat extraordinar de micutul Viola, dar din pacate, diagnosticul era infaust, veche dezlipire de retina, caz inoperabil, baiatul trebuia sa urmeze o scoala speciala si sa invete scrierea “braille”. Consultatia s-a terminat pe la 9 seara.
Cum sa nu-i iubesti pe munteni, acesti harnici oameni ai sudului, care, mie mi se pare ca nu obosesc niciodata, oameni care dupa cele 8 ore de servici, fiecare, mai lucreaza alte cate ore, ba la un “part-time”, ba fac un masaj sau o manichiura sau o depilare la domiciliu sau o vanzare in stil multilevel marketing? Cum sa nu le iubesc pe prietenele mele cele mai buna de joaca Irina sau Judith, care sunt evreice, pe Zvolinski Adrian, un polonez aciuit pe la Piatra Neamt, cu care am impartit greutatile si bucuriile unui stagiu de 4 ani in lotul de volei, sau pe Alpar sau Joseph, cu care faceam schimb de garzi la Salvare in Moldova si care erau, primul ungur si al doilea secui? Parintii m-au invatat, prin exemplul lor personal, sa nu fac niciodata diferente intre oameni. Cand eram mic i-am pus piedica unei tigancuse…pentru asta am luat o chelfaneala zdravana de la taica-mi-o. Am fost dat la gradinita romana dar apoi si la cea maghiara, si acest lucru mi-a servit mult. De la Sovata, dupa 6 ani de balneologie, am fost detasat la Spitalul Judetean Tg. Mures, ca sa lucrez pe langa doctorul Mocanu. Acesta era seful adjunct al Clinicii de Recuperare si nu stia o boaba ungureste. Avea si 2 saloane in care predominau pacientii unguri. Oameni in varsta, reumatici. Eu eram pus ”la munca de jos”, completam foi de observatie si faceam pe translatorul. Am fost detasat in spital pentru o luna si am ramas acolo aproape 7 ani. Atat de mult m-am lipit de pacientii din cele doua saloane si de personalul clinicii, incat acestia nu m-au mai lasat sa ma intorc la Sovata. Am dat un concurs si am reusit sa raman definitiv in Targu Mures.
Pai cum sa nu iubesc eu cetatea lui Stefan, casa lui Eminescu, Creanga, Goga sau Enescu, muntii Neamtului, care toamna mi s-au parut intotdeauna, alaturi de muntii Persani, cei mai frumos munti din tara? Pai cum sa nu iubesc eu Radautii, Dorohoiul, Suceava, Botosanii, Piatra-Neamtul, Bacaul, Galatiul si Tulcea (unde incep cele 3 minunate brate ale Deltei), orase in care mi-am petrecut multe clipe frumoase si in care am multi prieteni? Sau Delta Dunarii? Sau Lacul Rosu, Cheile Bicazului, manastirile Bucovinei, Sapanta, Barsana, Baile Borsa, Cascada Cailor, Ocna Sugatag unde imi duc grupurile de turisti de ocazie?
Sau Sovata, Praidul, Corund-ul, Tusnadul cu apale lor minerale “de masa”, sau zona Turzii si Clujului (oras al studentiei mele), cu salba lui de lacuri sarate, Dej, Figa, Cojocna si doua saline, sau zona Sibiului cu minunatele sale bai, muzeu al satului si cateva case memoriale dar si festivaluri aproape saptamanale? Sau valea Muresului si Sighisoara medievala care reuseste intr-un anumit week-end al anului sa aduna in perimetru stramt al cetatii sale, aproape intreaga Romanie. Sau cetatile sasesti ale Transilvaniei, in plin proces de restaurare, sau baile fierbinti de la Geoagiu, Felix sau din campia de Vest a Banatului unde poti sa-ti mai dezmortesti oasele reumatice?
Sau valea Oltului, a Jiului sau Transfagarasanul, care te transporta, printre foste forturi romane si minunate manastiri la Targosviste, Curtea de Arges sau Craiova, de acolo de unde pe vremuri ”banii” Tarii Romanesti conduceau un tinut ce-a tinut piept mai intotdeuna privirilor avide ale turcilor sau fanariotilor?
Dar sa nu uitam nici minunata vale a Cernei, cu clima si salbatica-i vegetatie mediteraneeana, sau zona Govora-Buzias-Calimanest-Olanesti-Caciulata-Cozia-Sacelu pigmentata cu frumusetile ceramicii de la Horezu. Sau orasul lui “Bucur”, scartaitul matinal al tramvaielor sale, sifonariile de la coltul strazilor sau mirosul lipiilor sau covrigilor cu sare sau mac sau linistea parcurilor Herastrau, Cismigiu sau Carol, sau muzeul Antipa, “pe care-l stiu deja pe dinafara” (cum arata pe dinauntru), sala dupa sala, dar pe care nu preget sa-l vizitez inca si azi, de fiecare data cand ajung la Bucuresti.
Cum sa nu iubesc numerosul grup de amici ai naturii din Ploiesti, colegi de-ai lui Dana, care m-au adoptat “instant” ca pe-unul de-al lor?
Ei, dar sa nu uitam pesterile uluitoare ale tarii noastre, ce te transpun instantaneu intr-o alta lume, uitata de timp si lumina, sau semetele culmi montane sau litoralul marii noastre…caci ce-i trebuie unui turist mai putin pretentios ca sa se simta bine? …va zic eu…un cer senin, o carare accesibila ce serpuieste printre brazi, un grup de prieteni plin de voie buna, aer curat, merinde in rucsac, un pârâu sau un lac limpede si niste creste inzapezite si indepartate pe care sa le surprinda cu aparatul digital …sau, daca prefera marea, cativa metri patrati de nisip fierbinte strapuns de sideful catorva scoici sparte, un sezlong comod cu-o umbrela si o bautura rece la-ndemana, un cer albastru deasupra umbrelei si freamatul spumei mereu reinnoite a valurilor ce se sparg la tarm.
Doar atat.
Ah, de-ati stii de cat de putine lucruri are nevoie omul ca sa fie fericit!
Si credeti-ma, ca pe toate acestea, le gasim din belsug, aici, in tara noastra!
@Web te-as ruga videoclipul, mersi youtube... daca nu, orice alta melodie patriotica e buna
Dorgo
Trimis de dorgo in 26.11.11 12:20:57
- Nu a fost singura vizită/vacanţă în PRIN şi PENTRU ROMÂNIA. A mai fost în/la: cam peste tot
22 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (dorgo); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
ECOURI la acest articol
22 ecouri scrise, până acum, la acest articol
Mutat la rubrica "Filozofari de suflet (mai putin turistice)" mai potrivită decât cea la care a fost inserat.
Am adăugat şi o variantă audio a melodiei solicitate.
Rog așteptați...
Parca lipseste ceva din titlu?
Sau e valabil doar pentru 1 decembrie, fiinca o parte mica a actualului teritoriu al tarii nu s-a unit cu tara la 1 dec.
Sunt întru totul de acord cu ideea de bază - dar (vai!) iar am o problemă cu ceea ce a ieşit...
Iată ce putem afla de aici:
”Unirea cea mare a tuturor romanilor avea sa se infaptuiasca insa ceva mai tarziu, la finele celei de-a doua conflagratii mondiale
Hmmm... ciudat; eu ştiam doar de două. Ăla început la 1914 şi următorul prin 1938 (parcă). Dacă România Mare s-a născut în 1919 (pe 1 dec. 1918 a fost doar începutul!), atunci când o fi fost cel pe care autorul îl consiferă primul? O fi cumva vorba despre vreunul din cele 2 războaie balcanice, de pe urma cărora România s-a ales cu Cadrilaterul (fără niciun drept/merit) - pierdut ulterior, şi pe bună dreptate? Sau e vorba despre "unirea" Basarabiei şi Bucovinei de nord la URSS??? (care s-a petrecut în al doilea război despre care ştiu io).
Mai aflăm şi că România are
”... una dintre cele mai mici datorii publice externe
Din păcate, nu există aşa ceva în teoria economică modernă: e drept, există atât termenii de datorie publică, cât şi cel de datorie externă, da' aceştia nu se amestecă...
Ar mai fi, dar mă opresc aici...
da... @Dragos are dreptate... e vorba de prima conflagratie mondiala 1914-1918, nu a doua, e-o greseala... si despre datorie externa... suntem printre primele 4 tari din UE (dupa discursurile TV-zate ale dlui Boc si Basescu) la "micimea: datoriei externe, eu de cand am auzit asta, sar tot timpul intr-un picior, (nu numai cand imi intra intr-o ureche apa la SPA) chiar daca mi-au taiat 25% din salariu +10% sporuri...
Pozele? ... vineeeeeeeee comanda!
@dorgo: cum aş putea oare refuza ultima dorinţă a cuiva? (fie ea şi numai pe anul acesta)...
PS - deşi, între noi fie vorba, prima versiune era cu mult mai adecvată acestui articol.
@Nicu draga... de aceea am cerut schimbarea videoclipului, (mersi @web) 1. -pentru ca la un moment dat apare in clip intreaga ROMANIE MARE si apoi 2. - am si eu o "Diploma de ardelean" acasa...
@Dragos,
exista o vorba din batrani: "A gresi e omeneste, a ierta e crestineste! "
Nu cred ca trebuie sa te bucuri prea tare pentru ca ai descoperit o greseala a unui coleg care "simte si se bucura romaneste" in preajma zilei noastre nationale, si nu numai. Mai important este mesajul transmis si nu o greseala (neintentionata) sau alta. Colegial ar fi fost sa ceri corectia erorii prin PM.
Nu stiu daca Dorgo este roman sau maghiar. Dar daca ii curge si sange de maghiar prin vine (cum de multe ori a spus in scrierile sale), gestul lui de a ne indemna sa ne iubim ca fratii, capata acum un alt inteles, frumos si sublim in acelasi timp. Un maghiar care ne vorbeste despre Unire si despre Ziua noastra Nationala, merita respectul nostru si nu remarci rautacioase sau apropouri stravezii.
Si eu l-am “atacat” pe Dorgo de multe ori. Dar nu-mi permit sa rad de el cand imi vorbeste despre Romania si despre Ziua noastra Nationala.
Dragos, ti-am admirat de multe ori competenta din diverse domenii. Dar lectia ta de economie nu m-a convins. Spui ca nu trebuie sa amestecam notiunile de “datorie publică” si “datorie externă”, si ca nu exista “datorie publică externă”. Ba chiar exista.
”Datoria publica externa este formata din datoria publica guvernamentala externa si datoria publica locala externa. Datoria publica guvernamentala externa este partea din datoria publica guvernamentala reprezentand totalitatea obligatiilor financiare ale statului, provenind din imprumuturi contractate direct sau garantate de stat de la persoane fizice sau juridice nerezidente in Romania. Datoria publica locala externa este partea din datoria publica locala reprezentand totalitatea obligatiilor financiare ale autoritatilor administratiei publice locale, provenind din imprumuturi contractate direct sau garantate de acestea de la persoane fizice sau juridice nerezidente in Romania.
]Gasesti aceste definitii in Legea 313/2004.
Sfatul meu este sa nu mai cauti greselile cu tot dinadinsul: risti sa cazi chiar tu in greseala.
Cu sinceritate,
@motaneata: asa mă gândeam şi eu colega - aşadar, te iert! A, stai! nu de tine era vorba... Nu căutam cu tot dinadinsul greşeli (aş prefera să caut chestii corecte, aş scăpa mai repede), dar pur şi simplu ale 2 chestii mi-au sărit în faţă. Acuma, că una dintre ele era corectă, iar în neştiinţa mea în ale economiei (pe care trebuie s-o recunosc, ce-i drept) am luat-o drept eroare... Îmi fac mea culpa şi îmi cer scuze în public.
Nu ştiam că bunul doctor ar fi (chiar şi parţial) de altă naţionalitate. Şi nici nu ar trebui să conteze. (pentru mine, cel puţin, te asigur că nu are nicio importanţă naţia ori naţionalitatea cuiva). Aşa cum am spus, ideea în sine e binevenită, de a scrie despre România şi ziua ei naţională. Mai ales că deja au făcut-o şi alţii. Atâta doar că nu mi-a plăcut cum a scris. Parcă e un articol din Scânteia... (mai puţin greşelile 'de ţipar', că ăla trecea prin vreo 3 corecturi până la rotativă).
Şi mi-am exprimat părerea. Dacă a avea o părere diferită de a altora şi a o expune public, a devenit un delict în ţara noastră, vă rog domnilor securişti, faceți-vă datoria!
PS se pare că nu doar eu am fost nemulţumit de text; cu restul, ce faceţi?
Dragos, este normal sa avem opinii diferite, important este sa ni le respectam reciproc. Te asigur ca eu iti respect opinia. M-as fi bucurat daca as fi simtit acelasi respect din partea ta, respectiv daca nu ai fi iesit atat de violent si jignitor cu cliseul:
”"vă rog domnilor securişti, faceți-vă datoria! "
Domnule Dragos, eu unul nu am fost, nu sunt si nu voi putea fi securist niciodata! Stii de ce? Pentru ca atunci cand ma nasteam eu, tatal meu era inchis in lagarul de munca fortata de la Poarta Alba! De aceea nu iti permit sa imi pui o asemenea eticheta. Punct.
Nu vreau sa fii sanctionat, dar astept scuze pentru cuvintele jignitoare, defăimătoare şi fără support.
@motaneata: Am folosit termenul în sensul figurat, dar dacă acel 'nomina odiosa' te răscoleşte într-o asemenea măsură, primeşte te rog scuzele mele cele mai sincere. Nu a fost intenţia mea nici să rănesc, nici să jignesc.
Pur şi simplu încercam să explic faptul că intervenţii 'în sprijinul tovarăşului X-ulescu' mi-aduc aminte tot de acele vremuri. Mai ţii minte? Şablonul acela "Nu eşti cu noi - eşti împotriva noastră! "...
Regret şi episodul trist al părintelui tău... Cu siguranţă mulţi dintre noi au astfel de amintiri prin ungherele memoriei. De pildă eu aş putea oare să amintesc pierderea căminului mamei mele, odată cu raptul produs de pactul Ribentrop-Molotov? Dar asta e altă poveste.
Pe care ar merita poate s-o spunem vreodată, că - uite! se uită şi e păcat, face parte tot din această Românie pe care o iubim...
@all... cred ca se impune o clarificare, caci rew. e filozofic si mi-am mai auzit eu de-a lungul anilor apelativul (peiorativ) de "bozgor din Ardeal" (adica ungur), mai ales prin Muntenia dar si in Moldova... "dorgo" (care nu e nick-name), suna ungureste, intr-adevar (sau poate italieneste)... bunicul meu cel ardelean a fost notar public la Teaca (jud Bistrita) si purta numele de Bârgău... cred ca ati auzit de valea Bărgăului... apoi Ardealul a cazut sub ocupatie austro-ungara si numele a fost schimbat intr-unul cu rezonante maghiare "Dorgo", (pe cei doi "o" erau cate doua punctulete (¨), iar bunicul a trebuit sa invete intreaga terminologie legislativa in limba maghiara (maghiara e o limba foarte grea), ca sa ramana pe post... in timpul "ocupatiei" ulterioare comunist-sovietice el a fost considerat "mosier" (avea cateva hectare de vita de vie la Teaca), si a fost inchis 2 ani la Gherla, ca detinut politic... dupa 2 ani slabise in asa hal, incat i-au dat drumul acasa ca sa moara... si asa s-a si intamplat la scurt timp dupa aceea... avea 48 de ani... numele nostru a devenit Dorgo... fara punctulete deasupra lui o... totusi e cam greu ca dintr-o familie cu doi bunici din Bucuresti, unul din Barlad si al patrulea din Dej, sa provina un nepot maghiar (adica eu)... numele celor doua familii au fost pur romanesti... Chiriceanu si Bârgău... uneori stau si ma intreb, oare din cauza numelui meu cu rezonante maghiare am mereu o trena de carcotasi in urma mea?
Oricum, dragi colegi, anul acesta, mi-ati dat o lectie pentru anul viitor... aceea daca are sau nu rost sa mai intru pe acest site...
@motaneata... felicitari! , excelenta pledoarie patrotica si umanista!
”Oricum, dragi colegi, anul acesta, mi-ati dat o lectie pentru anul viitor... aceea daca are sau nu rost sa mai intru pe acest site...
Dom doctor, nu lasa pe anul viitor ce poti face anul asta: o noua retragere definitiva de doua zile.
@webmaster, o întrebare, oare ecourile "de poluare" ale acestui articol nu ar putea fi mutate în altă parte? Nu de alta, dar veninul poate fi cam coroziv...
@Dragos, stii bine ca, daca eu as fi folosit acel termen, chiar si “în sensul figurat”, as fi fost sanctionat de mult. Ca tu ai imunitate, asta e alta poveste.
Dar hai sa consideram diferendul inchis. Iti accept scuzele.
Revenind la tema aflata in discutie: Ziua Nationala a Romaniei. Nu crezi ca este momentul sa fim mai uniti, mai solidari, mai buni unii cu altii? Nu crezi ca acum avem motive sa fim uniti si nu dezbinati? Eu cred ca da, avem toate motivele, putine tari au o zi nationala atat de frumoasa: Ziua Marii Uniri. Este cel mai frumos motiv, iar noi, romanii, suntem mandri de asta. Nu mai sarbatorim “ziua intoarcerii armelor impotriva fascistilor, nici ziua regelui, sarbatorim ziua unirii tuturor romanilor.
Pana la review-ul de mai sus au mai fost scrise doua review-ri avand ca tema 1 Decembrie. Este vorba de 1.000.000 pentru ROMANIA – 10 pentru voi scris de @Lumis66 si Pentru Romania postat de @Iulianic.
Desi nu erau review-uri turistice, @Webmaster “a simtit” momentul si le-a incadrat, frumos si binemeritat, la sectiunea “Descopera Romania”. Bravo pentru gest si pentru corectitudine!
Acum te intreb (si-i intreb si pe colegii mei): ce s-ar fi intamplat daca un review ar fi fost incadrat la “Descopera Romania”, iar celalalt ar fi fost mutat la "Filozofari”? Nu-i asa ca autorul “mutat” s-ar fi simtit frustrat vazand ca, in cazul lui, se foloseste o alta unitate de masura? Bine ca nu s-a intamplat asa.
Dar (bineinteles ca a aparut un dar), dupa cateva zile a venit al treilea review despre 1 Decembrie: al lui @Dorgo. Precedentul fiind creat, ma asteptam ca review-ul sa fie incadrat in rand cu celelelte, la “Descopera Romania”, lasandu-i pe cititori sa-l aprecieze sau nu. In fond asta e treaba moderatorului: sa fie echilibrat si corect in deciziile sale. Am fost surprins sa constat insa ca, de data asta, @Webmaster0 a folosit o alta unitate de masura, desi tema era aceeasi. Poate ca sunt eu mai sensibil, dar, imi imaginez ce a fost in sufletul lui “Don’ Doctor” cand s-a vazut mutat la "Filozofari”. Eu unul am avut sentimentul ca a fost mutat acolo intentionat, pentru a i se pune piedica.
Unii spun despre “Don’ Doctor” ca este un tip frustrat. Ma intreb: nu cumva este si “ajutat” in acest sens? Chiar a fost nevoie ca acel review sa fie din start "declasat", doar pentru ca a fost scris de @Dorgo?
Exista la romani tendinta de a tine cu cei “loviti”, cu cei “batuti”, cu cei “defavorizati”, cu cei “prigoniti”. Nici eu nu fac exceptie, sunt solidar cu cei “nedraptatiti”. Asa si numai asa trebuie inteles demersul meu si nu ca
”intervenţii 'în sprijinul tovarăşului X-ulescu' mi-aduc aminte tot de acele vremuri. Mai ţii minte? Şablonul acela "Nu eşti cu noi - eşti împotriva noastră! "...
Ce eroare (sau oroare!) sa confunzi un un precept crestin (regasit in Biblie) cu un sablon stalinist!!!
Repet, nu sunt avocatul lui Dorgo, sunt doar solidar cu un coleg nedreptatit, indiferent cine este acesta. Asa am procedat intotdeauna (va mai amintiti cazul @badge ®?), asa voi proceda si in continuare.
De ce m-am adresat tie, @Dragos? Pentru ca stiu ca esti foarte aproape de @Webmaster0. Am incercat sa demonstrez ca, in cazul de mai sus s-a facut o greseala. Se poate repara la “recurs”. Nu-ti cer “sa intervii” in favoarea lui Dorgo, iti cer doar sa uitam de ranchiuna, sa fim corecti, solidari si uniti in fata nedreptatilor. Macar de 1 Decembrie!
Mda, bine că americanii vorbesc de patriotism prin toate filmele la care ne uităm noi cu limba scoasă și ochii cît cepele lipiți de tembelizor, dar cînd noi folosim genul ăsta de noțiuni, brusc se întîmplă să devenim pudici și "polliticaly correct" ...
Poate că ar fi timpul să înțelegem că nu "Scînteia" a inventat noțiunea de patriotism, ci doar a confiscat-o într-un fel propriu, pentru cîteva decenii. Din păcate ideea de patriotism implică pentru a fi exprimată în scris sau sub raportul discursului un anume stil comun, oricine ar face-o.
Respect părerea lui Dragoș, dar nu mi se pare bine fundamentată.
Dincolo de cele de mai sus, remarc pledoaria (pentru cine a avut ochi să o vadă) lui Dorgo pentru "oamenii de lîngă noi", pentru lucrurile simple care fac viața de zi cu zi a unui grup, a unei comunități, a unei națiuni. Păcat pentru cei care au preferat să țină ochii închiși...
P.S. Apropo, "o anumită parte" a antecesorilor mei a plecat de 2 ori cu șutul în popo din Basarabia, alții au trecut Carpații Orientali fugind din Ardeal alții au trecut Balcanii fugind din Munții Pindului, etc.... Dacă arunci o piatră nu cred că are cum să nu pice pe unul care a avut un strămoș care... așa și pe dincolo...
Oare asta nu ar trebui să ne facă mai toleranți ?
@all... cred ca @ Qvadratvus are dreptate, se apropie momentul cand pe review-urile noastre ar trebui sa curga doar lapte si miere, nu venin si fiere...
@dorgo
De ce trebuie sa curga lapte si miere cand se apropie momentul?
@all
De ce nu suntemi verticali si corecti si buni etc, in fiecare zi, indiferent de interlocutor?
Ma omoara atitudinea asta cu
"hai sa fim mai buni ca vine Craciunul"
"hai sa te pup ca e ziua ta"
"ia o prima ca e Pastele"
"hai sa dam mana cu mana ca... "
etc
Poate ca sunt eu defecta
sau naiva
sau inca prea copila
(Inca nu ti-am citit rw-ul, nici nu stiu cum am ajuns aici 
revin si cu alte ecouri dupa ce citesc tot)
Un review scris cu multi termeni folositi dupa ureche (nu e prima data la acest autor) predispune intotdeauna la divagatii pe langa subiect, amplificate exponential daca autorul este chiar 'divagatorul-sef' de pe site.
Aproape toate interventiile de aici sunt neconforme cu spiritul site-ului; nici nu mai stiu ce sa sterg si ce sa las, asa ca am facut-o la repezeala, dupa primul impuls.
Exista o linie greu de apreciat/stabilit si in orice caz extrem de volatila intre moderarea obiectiva si cea subiectiva; ne asumam insa riscul de a modera excesiv pentru a nu mai tolera pe viitor astfel de "incontrari" aiurea. Aviz tuturor celor care ar trebui sa se simta cu musca pe caciula - ecourile considerate chiar si un micron deplasate vor fi sterse si veti fi avertizati sau sanctionati, dupa caz/recidive. Daca nu va place ceva si nu sunteti in stare sa exprimati cu tact sugestii constructive, treceti pur si simplu la alt articol.
In alta ordine de idei, mi-e lehamite de atatea banuieli precum cele prezentate de motaneata mai sus, insa trebuie sa recunosc ca mutarea acestui review in aria 'Filozofari' poate fi intrepretata ca 'apreciere cu dublu standard'. In opinia mea, toate reviews-urile pe aceasta tema ar fi fost mai potrivite la rubrica 'Filozofari', insa avand in vedere precedentele deja create, am mutat si acest review la 'Descopera Romania' si am restaurat voturile obtinute.
@Admin... imi cer respectuos permisiunea sa raspund la ceea ce-ai afirmat mai sus... deci ceea ce scriu eu acum este un RASPUNS si o parere strict personala... nu cred ca trebuia sa pui apelativul de "autorul este chiar 'divagatorul-sef' de pe site", (suna atat de urat acest cuvant) chiar acum in preajma Unirii si chiar dupa fluturarea numelui meu cu pedeapsa de 6 luni suspendare pe Homepage, in vazul a mii de oameni, caci aceasta afirmatie de "divagator-sef", trebuie probata si e o cale lunga pana acolo, l-ai pus exact atunci cand am vrut si eu sa scriu ceva frumos si cald despre tara mea, care sa ne apropie mai mult unul de celalalt, dar se pare ca am fost blestemati sa fim un popor iremediabil dezbinat... de aceea prefer eu invitatiile la cenaclurile literare din afara tarii, acolo unde nici macar nu se ridica vocea, darmite sa se atace unul pe celalat, se glumeste, e buna dispozitie, nu e "poluare si venin" (vorba lui Qvadratus), asa cum se procedeaza la noi pe unele review-uri... webii pot sterge usor "din start", tot ceea ce nu e conform cu tema si deontologia site-ului, ei pot usor sa transforme acest site intr-unul placut in care sa ne informam si sa ne relaxam, ecourile ar trebui intai citite de webi si apoi publicate... Uneori, unele persoane din conducere dar si unii useri, se pare ca ai un talent deosebit (destructiv) de a-i indeparta sau inactiva pe userii care au o oarecare valoare in d-alde scrisului turistic, in loc sa-i atraga cu-o vorba buna...
Sarbatori feicite tuturor!
Mutat, la reorganizare, în rubrica «La Mulți Ani România!» (nou-creată, între timp, pe sait) - rubrică OFFTOPIC sau DE INTERES TURISTIC RESTRÂNS!
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- Dec.2018 Ploiești în zi de mare sărbătoare — scris în 01.12.18 de Mihai18 din PLOIEşTI - RECOMANDĂ
- Dec.2017 Ziua Națională a României, la Ploiești — scris în 02.12.17 de Mihai18 din PLOIEşTI
- Dec.2016 La mulţi ani, România, la mulţi ani, români! — scris în 01.12.16 de Zoazore din BRăILA
- Dec.2015 1 Decembrie - Ziua patriotismului! — scris în 30.11.16 de urjanclaudiu din BRAşOV
- Nov.2014 Cadoul 'căpşunarilor' de Ziua Tării Noastre — scris în 01.12.14 de alinaro din VALLADOLID
- Dec.2012 "Steagul e România", România este 1 Decembrie — scris în 01.12.12 de pepsi70ro din CONSTANTA
- Dec.2012 România-i ţara mea! — scris în 30.11.12 de Nășica din PITEșTI
- SOCIALs
AmFostAcolo® este marcă înregistrată