Manual de japca

TIPĂREȘTE

Am ajuns in Vama Veche pentru prima data in viata mea in calitate de turist platitor de loc de cazare (mai fusesem in trecut in calitate de turist infometat platitor de nota). Asadar prima mea mea ciocnire cu Vama s a produs intr o zi de vineri, zi calendaristica, ca era trecut bine peste 23.00, pe o straduta inghesuita, dupa o furtuna "cataclismica" daca ar fi sa o caracterizez in termeni media. Ne plimbaram de vreo 3-4 ori pe strada respectiva in ideea ca una dintre masinile inghesuite pe acolo s o dezintegra in miliarde de atomi si om avea si noi loc de parcare. Si ghiciti cui i s a facut mila de noi: doamnei patroane de la Hotelul John ce ne a deschis poarta parcarii sale desi cu 5 minute inainte ne spunea ca e inundata. Nu numai ca parcarea nu era inundata (n. b. cand spun parcare nu va imaginati ceva parcare supraterana sau subterana, sau macar asfaltata sau macar amenajata sau macar altceva in afara de o livada printr o curte) dar iarba nici macar uda nu era.

Noroc ca entuziasmul sosirii si "spiritul vamii" mult laudat ne au facut sa trecem rapid peste aceste lucruri. Am intrat in hotel si ne am cazat. Trebuie sa recunosc ca doamna patroana s a comportat bine aici si le a imprastiat pe cele 2-3 cameriste sa verifice ultimele detalii mai rau decat imprastie o pusca alicele. Totusi, in spatele acestei atentii nu puteai sa nu observi instincte de animal de prada gata sa te inhate (in cazul acesta prada era in portofel). Ne am si cazat.

Prima impresie, si a doua, si a treia, dezastruoase. Usa de la camera se deschidea prin procedeu mai de hei rup, tocaria din lemn fiind umflata. Buuun, deschidem usa, intram in camera: miros urat, de vechi, de inchis, de orice, numai de lavanda, nu! Nu i problem, imi zic, cine a venit in Vama sa stea in camera??? Am mai aruncat un ochi si in baie: mare. cu o cadita de dus fara perdea sau cabina. Imi zic: cine a venit in Vama sa se spele? (gluma). Cam astea ar fi fost de spus despre camera. Cel putin pana dimineata. Cand mi am dat seama ca la geamul meu era: unul, doi, trei, patru cuiburi de pasari. Stiti cum fac pasarile dimineata, nu? Stiti, de fapt nu stiti, ca intre pat si cuiburi erau maxim 3 metri? Sitit ca am dormit, sau n am dormit, cu geamul deschis ca sa fie mai racoare si sa se duca mirosul din camera.

Partea frumoasa a fost ca una dintre camerele pe care le am inchiriat era tripla si se afla la parter si in fata ei avea un separeu cu o masa si 2 banci. Ne a fost foarte utila pe parcursul sederii noastre.

In rest hotelul este maricel, bine luminat, cu o curte foarte bogata in verdeata. Impletirea intre lemn si termopane (folosite exagerat, nu numai la geamuri) nu este cea mai fericita dar isi face treaba.

Am pastrat pentru sfarsitul descrierii partea cea mai buna si singurul lucru pentru care m as indupleca sa recomand: pozitia. Este in buza plajei si doar o straduta mica de impiedica sa intri direct in celebrul "Stuf". Dar asta nu justifica nici pe departe pretul exagerat practicat.

Acum sa zic cateva cuvinte si despre Vama, ca ma gandesc o sa primesc prea multe voturi pozitive pentru reviewul acesta si as vrea sa mai scad cu minusurile "vamaiotilor".

Dupa un uichend de vama nu pot spune decat ca mi a placut. Mi a placut relaxarea oamenilor, mi a placut atmosfera, mi a placut lipsa de interes a celui de langa tine la adresa persoanei tale, mi a placut (cel mai mult) ca lumea nu se duce pe plaja si intepeneste acolo pana seara ci merg, socializeaza, au si alte activitati, la orice ora din zi si din noapte. Nu mi a placut insa "globalizarea statiunii", nu mi a placut ca in 2 zile am vazut atatia hipsteri cu barba de un metru cat n am vazut in viata mea pana acum. Pacat ca un simplu curent poate spala atatea creiere. Dar fiecare cu personalitatea lui.

In concluzie: sunt convins ca exist locuri mai bune de cazare prin Vama iar peste 2-3 saptamani cand ma voi intoarce acolo voi gasi unul dintre ele.

---

VIZUALIZĂRI: 2089 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI