Printre picaturi

TIPĂREȘTE

Am avut timp, muuuult prea mult timp petrecut intre peretii acestui hotel pentru a putea trece cu vederea cele aflate si petrecute in incinta.

Povestea este cam in halul urmator: dorind sa facem o proba a comportamentului elementelor de liniste tulburatoare aprute in familie in ultima vreme pe perioada din vreme programatului concediu adevarat pe litoral, am ales sa ne petrecem un sfarsit de saptamana pe partea preferata a tarmului Marii Negre, anume cea de la vecinii bulgaratata. Astfel am rasfoit prin ofertele last minute fluturate cu insistenta de agentiile de turism pentru perioada de sfarsit de mai pe litoralul amintit, pana am gasit ceva pe gustul nostru: 3 nopti cazare + UAI la pretul de 180 euroi la hotel bengos pe plaja, ceea ce ni s-a parut pomana pomenilor, nevenindu-ne sa credem de ce oare preturile sunt diminuate atat de mult pentru aceasta perioada.

In dimineata plecarii, cu bagajele in poarta, admiram peisajul tarziu-primavaratic al localitatii de domiciliu, gandindu-ne cum ne va incalzi tandru pielea generosul soare bulgaresc in timp ce ne tolanim pe sezlongurile (moca) aranjate nemteste pe plaja lata a Albenei. Amara – Slobozia – Calarasi, coada regulamentara al bac, marlanie, de ce te bagi bai? , hai mai in fata, da-i, da-i, gata! trecem Dunarea, Vama, Silistra, schimba in leva, da-i bataie, pana la Albena am facut cam 3 ore si ceva.

Si cand intram in Albena, cum apas pe butonul de la intrare, care-mi da ticket-ul pentru parcare, cum incepe sa ploua. Si a plouat si nu s-a mai oprit pana am iesit din Kaufland-ul de la Silistra la drumul de intoarcere, adica de vineri de la 13.40 pana luni la 17.10. De-asta am avut timp berechet sa studiez in amanunt toate incaperile accesibile ale hotelului, astfel incat sa vi-l pot prezenta in amanunt.

Check-in: intampinat fiind de o domnisoara care probabil a fost cu mult inaintea contracandidatelor la multe probe decisive ale interviului de angajare in afara de limba engleza si care mi-a indus convingerea ca directorul este barbat, am discutat cu ea pe o limba multinationala pret de un sfert de ceas de ma dureau mainile. Nefiind shprehanitor de nemteste, am renuntat si m-am adresat unei alte dudui care se hlizea dupa un monitor de calculator, amuzata fiind de stangacia cu care incerca sa comunice preferata sefului, astfel am reusit sa inteleg ca fusese o problema cu rezervarea, dar s-a rezolvat cat timp m-am mahalagit cu colega. Astfel, dupa 25 de minute primim o cartela magnetica ce ar fi trebuit sa convinga pe Sesam sa ne permita accesul in camera platita cu 28 de coco/noapte castigati cu sudoarea fruntii. Doar ca Sesam a ramas nepasator la parola pe care i-o soptea cartela prin gaurica, iar noi tot pe coridor ne aflam dupa inca 10 minute de incercari. Cartela buclucasa mi-a fost inlocuita cu o cheie grosolana, dar care-si facea treaba de minune, astfel am reusit si noi san e cazam in sfarsit.

Camera: 220 pe numele ei, la etajul 1, cu vedere mare, a se citi piscina si parcul hotelului Dobrotitsa. Foarte spatioasa, mobilata suficient si cu gust, cu o baie mare, frumoasa, cu doua lavoare pe acelasi blat, cu cabina de dus ce permitea scurgera apei pana la jumatatea baii si cu WC izolat intr-un colt cu o usa de sticla mata. Singurul cusur al baii (daca poti ignora apa scursa de la cabina de dus) este ca miroase ingrozitor a urina, sistemul de ventilatie de la “acvariul” in care se afla buda aduce miresme de pe la vecini. Langa baia despartita de hol printr-o usa glisanta de dimensiuni considerabile, aducandu-i pe buna dreptate categorisirea de “butucanoasa”, se afla un dulapior cu pahare, cesti ce ceai, o cana electrica pentru fiert apa, iar pe o tavita ceaiuri, pliculete de cafea solubila, zahar si lingurite. Foarte practic si bine-venit pentru amatorii de fierturi de genul asta.

In rest, un pat “matrimonial” croit din doua de o persoana, o canapea extensibila destul de cuprinzatoare, masa de televizor cu minibar, un dulap cu pista de aterizare pentru troller si patutul piticului, asta in cazul in care umblati cu asa ceva la voi. Minibarul gazduieste in premiera si asta-i tot urmatoarele: 2 berici la cutie, doua sucuri mici fara bulbuci si doua ape mici la plastic, deasemenea fara bulbuci.

In dulapul de la intrare gaseai niste chestii care te puteau pune pe ganduri, masti anti-fum pentru cazuri cu necazuri si nu mai stiu exact ce pentru ca in timp ce sotia explora pe acolo eu m-am impiedicat de ceva de la minibar (cu bulbuci).

Restaurantul: mare, frumos amenajat, aflat la etaj, se putea ajunge usor si cu copilul in carucior, deoarele un neamt destept s-a gandit sa puna acolo un ascensor, desi era de urcat doar un nivel. Asa am avut prilejul sa ne imprietenim cu toti octogenarii nemtesti care venisera cu parintii la statiune si cu care faceam coada la lift de trei ori pe zi la urcare si de trei ori la coborare.

Mancarea nu ne-a dat pe spate, probabil datorita faptului ca hotelul era plin de turisti pomanagii ca si noi, care au dat navala la 4*UAI la pret de cazare la pensiune cu demipensiune de 2 margarete. Se mai facea si cate un gratar, dar coada intimidanta de 10-15 parkinsonari te facea sa te multumesti cu copanele si salata. Pentru un copil de nici un an am gasit mereu fara probleme mancarica buna. Seara venea o tipa acompaniata de un roman la orga si cantau diverse sa treaca mai usor mancarea atat catre burtile nemtesti, cat si catre cele romanesti si alte natii care mai erau pe acolo.

Apa de la ploaie a facut ce a facut si a patruns pe marmura din restaurant, asa ca nu o data am asistat la cascadorii ale turistilor care veneau cu roatele in sus si cu farfuriile in cap. Asta nu i-a ingrijorat prea tare pe cei ce trebuia sa ia masuri sa nu mai faca turistul drifting prin carciuma, asa ca nu aparea nici un mop sau nici macar o placuta cu “vezi bai, ca aluneca”. Totusi, ne trecea timpul mai usor facand pariuri pe seama celor care nu stiau ca trenuie sa ocoleasca balta, daca vor ajunge cu supica la masa sau si-o va stoarce de pe camasa sub masa.

Snack-barul destul de bine aprovizionat, faceau o pizza foarte buna, insa trebuia sa fii ori foarte baftos sa gasesti gata facuta, ori deosebit de rabdator sa astepti pana iti prepara nenea una. Datorita faptului ca ducea o lipsa acuta de musterii, bucatarul de acolo se misca exasperant de incet, la trecerea timpului, ins ate intreba si, daca doreai, iti facea una personalizata, cu ce topping doreai, o aranja, o bibilea, apoi te poftea la masa si ti-o aducea el. Tare tipul, de apreciat, insa cand am venit cu foamea la noi in prima zi, nu am apreciat ca facea asta desi mai eram cativa la coada.

Barurile, numeroase si bine situate pe raza hotelului: unul langa receptie, cel mai animat in perioada asta rece si ploioasa, unul la restaurant, unde te serveau chiar si cu vin original de surcea demisec la ciob tinut la frapiera, unul la piscine, gen ciupercuta, cu un barman care facea orice altceva sa intarzie comanda si unul in capatul cel mai apropiat de plaja al hotelului, cu iesire la alee, ceva mai dichisit si cu o barmanita draguta si serviabila. La toate beneficiai de drinkurile UAI, adica de import, cock-tail-uri bune si cafele baubile, inclusiv chestii cu frisca si umbrelute. La restaurant multa lume facea cura de spumos de 3 leva/sticla (am vazut eu la Kaufland in Silistra) bucurandu-se ca le dau bulgarii asa o sampanie buna. Sucurile erau corespondentuli bulgaresc al Prigatului la PET. Apa plata gaseai la dozatoare la toate barurile sau la sticle de 1,5 intr-un frigider din fata receptiei.

Animatia mergea la 50% din capacitate si din necessitate. Pentru atata popor adunat intr-un hotel cu ocupatia de a se uita pe geam la ploaia exasperanta si golind pahar dupa pahar asteptand sa mai vina masa inca o data, ar fi trebuit sa fie mult mai active cei din echipa, cu atat mai mult cu cat exista o sala foarte incapatoare destinata scoaterii omului din starea de letargie. In afara de cateva jocuri nemtesti lesinate am reusit sa-i scot pe tipii aia la un tennis de masa, si asta doar pentru ca aveam pile: cativa faceau parte din echipa de animatie pe care am intalnit-o anul trecut la Ralitsa si doreau razbunare. Pentru animatie pentru copii peste 4 ani trebuia sa-mi iau inima in dinti, fata in brate si gluga pe cap si sa alerg pana dincolo de snack-bar, catre hotel Arabela, unde era un garden pentru kinderi si unde se ocupau doua fatuce de pitici: ii mazgaleau pe fata, decupau, modelau, mutau mobila, de-astea…

In rest, toata ziua era doar o asteptare pentru spectacolul de seara pe care l-am mai vazut si anul trecut la Ralitsa si la care am luat parte, ca “pilos” al echipei de animatie la o chestie folclorica la care s-a lasat cu cocotari pe tobe si miscari razboinice in echilibru cu reflectoarele in ochi. Noroc ca au avut aia de la bar grija sa puna destula gheata in Jim Beam (stiti voi, “sa nu intre in plutire”) ca cine stie ce se mai intampla.

Plaja, marea, piscinele au fost trecute la pierderi. Au existat ceva temerari ori foarte formolizati, ori coborati din nordul extrem si friguros al lumii si li se parea ca la 15 grade C este zapuseala, care isi aruncau copiii in piscina si sareau sa-i prinda.

Asadar, vreme bacoviana, socializare la greu cu romanasi parinti de copii mici, cu cei ce se mai incumetau la un tennis de masa, la un biliard, la restaurant, la bar. Doua iesiri scurte pana la bazar, asa, ca ploua un pic mai rar, o iesire in Varna cu masina fara a putea sa coboram din masina din cauza ploii torentiale si inapoi la hotel. Una din activitatile mai palpitante a fost sa ne dam cu liftul panoramic dinspre mare pana la ultimul etaj si inapoi. Cool man!

Hotelul mi-a lasat o impresie generala foarte buna, probabil o vreme de plaja mi l-ar fi aratat intr-o lumina excelenta. Totusi, daca serviciile nu sunt cumva mai bune in varf de sezon, nu merita preturile afisate de agentii pentru aceasta perioada.

---

VIZUALIZĂRI: 3578 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI