Insula Capri... o dorință împlinită!

TIPĂREȘTE

Astăzi mergem la Capri... mergem pe insula Capri... cea mai faimoasă... cea mai cosmopolită... cea mai lăudată... și cea mai vizitată insulă italiană!!!

Plecăm de la hotel (vezi impresii) înainte de ora 7, primim pachet pentru masa de dimineață... câte un sendviș, un măr și o cutiuță cu suc... și mergem pănă la Salerno pe același traseu ca în ziua anterioară, doar că în port mergem la un alt cheu de îmbarcare... iar de data aceasta vaporul este mai nou, mai modern, tot cu două punți, una închisă și una deschisă acoperită... are și bar unde vinde și articole personalizate!!!

Și de această dată vremea a ținut cu noi, chiar a fost soare de dimineață... dar se pare că pe mare nu este suficient să fie doar soare pentru că marea a fost cam agitată motiv pentru care nu a mai oprit în Positano... pentru că acest vapor face opriri și pe Coastă până ajunge la Capri... Personalul echipajului chiar a împărțit tuturor pasagerilor pungi pentru rău de mare... dar marea chiar a fost calmă când am ajuns în Grande Marina din Insula Capri!

Ghidul ne-a dat câteva informații despre insulă, ne-a spus cum și cu ce putem circula... vom merge împreună doar până la un punct și după aceea fiecare are timp liber să meargă unde dorește până la ora de plecare... tot din Grande Marina cu același vapor.

Insula are o suprafață de aproximativ 18 kmp și este locuită de 15000 de rezidenți în două sate Capri și Anacapri. Accesul pe insulă se face doar pe apă iar în interiorul insulei putem circula cu funicularul, cu minibusurile locale, cu taxiul și chiar cu telescaunul până în cel mai înalt loc de pe insulă... dar ideal este să poți merge la pas... sunt alei amenajate pentru doritori, deci sunt variante pentru toți cei dornici de a se plimba pe insulă!

Din Grande Marina, unde chiar era foarte aglomerat... cam așa este când ajung în port mai multe vapoare în același timp, dar după aceea se mai aerisește pe faleza portului... am urcat cu funicularul până sus în Capri- 2,40 euro/persoană- în Piazza Umberto I. Doar câteva minute durează drumul, este destul de încăpător, are 2-3 vagoane și este genul acela pe cremalieră... bine organizat și în siguranță.

Acolo sus am avut o primă vedere a insulei... aici ne-am dezmeticit și am realizat că suntem acolo... frumos, spectaculos... privind de sus și am văzut cum fiecare petic de stâncă a fost valorificat... fie este o grădină, fie o livadă... și printre ele case albe.

Din toate timpurile frumusețile Insulei Capri au atras elita socială... Împăratul Augustus o numise” Orașul Dulcei Leneveli” , un epitet cum nu se poate mai potrivit pentru această insulă care a devenit întruchiparea lâncezelii... astăzi vin turiști și doar pentru o zi pentru a se bucura de clima moderată, de frumusețea peisajului de pe insulă... sau vin doar pentru plimbare și relaxare!

Capri – cel mai frumos dintre cele două sate ale insulei, fondat în jurul modernei Piazza Umberto I. Străzile adiacente pieței sunt pline de cafenele, magazine de suveniruri, buticuri șic ale celor mai cunoscute branduri din lume cu vitrine foarte frumos decorate și hoteluri de lux.

Cât am stat aici în Piațeta centrală alături de ghid cu tricolorul în băț, un român la volanul unui titicar striga din toate puterile România... ce sentiment... și aici sunt români care muncesc pe insulă... în sfârșit ne vedem de ale noastre... admirăm Turnul cu ceas... Chiesa di San Ștefano... și tot ce ne înconjoară... Acolo în piață este și renumita Cafenea Piccolo despre care ghidul ne-a spus că este un loc foarte scump și nu merită... vom găsi locuri mult mai accesibile și mai bine plasate pe insulă.

Trecem pe lângă vitrinele buticurilor de lux... pe lângă hoteluri cu intrările frumos amenajate cu flori și ajungem în fața Hotelului Qui si Sana-aici Te faci bine- care are o îndelungată istorie, inițial a fost un sanatoriu iar astăzi este cel mai mare și mai renumit hotel de 5* de pe insulă... trecem mai departe prin dreapta hotelului și ajungem pe Via Matteotti unde începe să miroasă a parfum...

Carthusia – este o floare ce creștea sălbatic pe insulă... a fost descoperită și valorificată datorită mirosului foarte puternic – garofița sălbatică- astăzi sunt laboratoare ce produc parfumuri și produse cosmetice. Am vizitat și noi cel mai vechi laborator-parfumerie... am mirosit și am plecat mai departe la plimbare, prețurile sunt destul de piperate!!!

Via Matteotti se termină în poarta Grădinilor Di Augusto și de aici continuă Via Krupp până în Picolo Marina. Via Krupp este o alee betonată ce șerpuiește pe coasta insulei de la Vila afaceristului german până în micul port de la malul mării... așa a gândit-o și construit-o Krupp, o cale de acces de la vila sa până în port... așa a rămas moștenire insulei după ce afaceristul a fost expulzat de pe insulă.

Giardini Di Augusto – 2 euro/persoană este intrarea în grădină... ne plimbăm pe aleile înguste, stăm și admirăm de la punctele de bellvedere frumusețea mării... a insulei... a coastei stâncoase...

Din motive politice aleea ce duce la Monumentul lui Lenin a fost închisă... ghidul ne-a spus că nu am pierdut nimic...

Faraglioni Di Capri – sunt cele trei stânci din apropierea insulei și devenite celebre prin reclame și filme... se văd destul de bine de aici din grădină dar mai sunt și alte locuri de unde pot fi văzute mult mai bine. Sau poți să le vezi de mai aproape din barcă, se organizează plimbări în jurul insulei și durează aproximativ o oră...

Și de aici avem program liber, fiecare poate merge unde dorește... aveam informațiile necesare...

Dar, înainte de a ne întoarce în centru dăm curs invitației unei doamne din grupul nostru... pentru a sărbători împlinirea vârstei de 60 ani alături de noi... ce sentiment plăcut trebuie să ai să” treci Pragul Înțelepciuni” pe Insula Capri... Așa că o parte din grupul nostru am stat pe Terraza di Venere a Hotelului Regina Cristina de 4* și am avut libera alegere de a servi ce dorim... Am băut câte o cafea expresso... adică un degetar de cafea servit cu un pahar cu apă și biscuiți... și culmea a fost doar 2,5 euro... dar știți cum a fost, wow... cu lingurița am sorbit-o, așa a fost de bună!!!

Cu mai multă voioșie plecăm spre stația comună de taxi și minibus de lângă Piazza Umberto I... era coadă la bus-ul local și câteva persoane așteptau la taxi... 2,40 euro/persoană costă biletul la minibus iar cursa cu taxiul din Capri până în AnaCapri căstă 30 euro/maxim 6 persoane... așa că ne mobilizăm și mergem cu taxiul... mașină decapotabilă și roz...

AnaCapri – ajungem cu taxiul până în Piazza Victoria și încercăm să ne orientăm pe unde să mergem.

Mare aglomerație era la telescaun pentru o mai ușoară accesiune a Muntelui Solaro, se poate urca și pe jos până în vârful muntelui la o altitudine de 589 m, fiind cel mai înalt punct de pe insulă imaginea de sus este spectaculoasă, așa spun cei care au ajuns până acolo și nu-i pot contrazice!!!

Găsim o hartă a localității pe un panou ceramic și identific drumul spre Vila San Michele. O alee mărginită pe o parte de buticuri cu vitrine luminoase și dulciuri locale... fântână cu ciocolată, printre altele... cafenele și restaurante și pe partea cealaltă o oază de verde... multe flori și arbuști.

Și ajungem la Vila San Michele unde este un panou tot din ceramică cu harta și detalii despre ce vom vizita. Achităm câte 10 euro / persoană și intrăm...

Dacă despre Insula Capri știam câte ceva, despre Vila San Michele am citit în review-ul colegei @crismis... din aprilie 2018 și pe care vi-l recomand să-l citiți... așa am aflat despre carte... și nu știu dacă și vouă vi se întâmplă când citiți o carte, să vă imaginați locurile descrise și să vă doriți să ajungeți acolo și să le vedeți... Așa mi s-a întâmplat mie după ce am citit Cartea de la San Michele de Axel Munthe, mai ales că am citit-o într-o perioadă când se făcea multă reclamă insulei... până în vara lui 2024 când insula a fost supravizitată de turiști încât s-a ajuns la revolta localnicilor... nu-mi pot imagina cum este să trăiești într-un oraș turistic dar mi-te pe o insulă exagerat de turistică... dar acesta este un alt subiect, iar acum vreau să mă bucur vizitând Vila San Michele.

Am să scriu doar câteva detalii despre vilă pentru a vă face o idee că merită să ajungeți să o vizitați, pentru că este despre viața unui om care a știut să aprecieze Capri cu frumusețea ei dar și locuitorii de atunci ai insulei și pentru că și acum când mă gândesc la momentul vizitei mă copleșesc emoțiile!

Construirea vilei a fost un vis din tinerețe al doctorului suedez Axel Munthe după prima lui călătorie pe insula Capri și a fost construită fără arhitecți cu ajutorul localnicilor...

Doctorul și-a dorit să facă aici o vilă cu fața la soare, să o bată vântul și să vadă marea... stând aici și-a imaginat că te vindeci de orice boală!

Vila a lăsat-o moștenire statului suedez iar acum este administrată de o fundație suedeză care organizează aici diferite evenimente artistice și asigură vizitarea întregului domeniu.

Vila nu este foarte mare și redă aspectul așa cum era când a fost locuită de doctor... salonul de la intrare este pardosit cu un mozaic în alb și negru... trecem prin sala de mese și ajungem în bucătărie de unde ieșim într-o verandă, un spațiu deschis pentru relaxare... și de aici urcăm către nivelul superior și vizităm dormitorul... Camera de lectură unde este o vitrină cu exemplare ale cărții tradusă în 40 de limbi inclusiv în limba română... ieșim în Loggie încadrată de diferite statui întregi sau doar busturi... o mică grădină cu statuia unui mic Cupidon în mijloc... și de aici continuăm să ne plimbăm pe alea acoperită de pergolă susținută de coloane albe, îmbrăcată în plante agățătoare... de altfel toată grădina este terasată cu alei pietruite printre rondurile cu flori sau rândurile de vie... și ajungem în capătul sudic al grădinii într-o încăpere reconstituită a unei vile romane unde pe terasă cu fața la mare stă Micul Sfinx... Aici este o zonă tare frumoasă cu o vedere spectaculoasă asupra portului și a insulei... vizităm și Capela și ne întoarcem spre ieșire pe o altă alee a grădinii...

Există aici în grădină o mică cafenea dar nu am reușit să intrăm, era foarte aglomerat...

Am rămas tare impresionată după această vizită... am rămas fără cuvinte!!!

Ne-am continuat plimbarea prin Anacapri... efectiv doar ne-am plimbat!

Ne-am întors în Grande Marina cu minibusul, pentru care am plătit tot 2,40 euro/persoană... unde ne-am propus să mâncăm ca să fim mai aproape de zona de unde pleacă vaporul... așa că după ce am dat o tură pe toată faleza să luăm un pic pulsul, am studiat meniurile expuse în dreptul teraselor ca să vedem unde putem mânca... și ne-am fotărât să mâncăm la una dintre terasele de pe faleză... De data asta am reușit să fac câteva poze dar nu am reușit să rețin numele restaurantului...

Am stat la o masă împreună cu prietenii olteni din grupul nostru și am comandat o salată caprese și 2 focacia cu parmezan pe care le-am împărțit... după care fiecare a comandat câte un fel principal diferit și am gustat unii de la alții... aici am mâncat cei mai gustoși Raviolii caprese... celelalte feluri fiind pe bază de fructe de mare... fie doar platou cu toate viețuitoarele marine... fie spaghete cu fructe de mare sau varianta de fich&chips... De băut a fost de început un pahar cu grapa, trei pahare cu bere și unul cu vin alb... la final băieții au vrut să mai ciocnească câte un pahar după care am cerut nota, pe care am achitat-o cu cardul... 203 euro / 4 persoane inclusiv Coperto... în condițiile în care aici a fost cea mai mică taxă Coperto din toată vacanța noastră, doar 2 euro/persoană... iar un pahar cu vin sau bere a fost 10 euro... nici nu mai contează, mult sau puțin... ne-a plăcut, a fost gustos tot ce-am mâncat, am fost serviți prompt și ne-am simțit tare bine...

Agale am plecat spre locul de îmbarcare nu înainte de a mai vedea odată marea la mal!!!

Toată această zi a fost ca un vis frumos din care nu mai voiam să mă trezesc... chiar am simțit că mi s-a împlinit dorința de a vedea Insula Capri!

Vă doresc să vă împliniți dorințele!

---

VIZUALIZĂRI: 126 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI