Time of my life

TIPĂREȘTE

Scopul iesirii in natura a fost initial gasirea unei locatii aflata nu prea departe de orasul in care locuim, dar cat mai izolata si "departe de civilizatie", pentru a organiza un weekend cu prieteni dragi, cu care din cauza lipsei de timp si a vietii agitate de zi cu zi, nu reusim sa ne revedem atat cat ne-am dori.

Site-ul Hanului Roua Sanzienelor a aparut imediat pe motorul de cautare deoarece indeplinea criteriile mele, aproape (la doar 62 km de Brasov), izolat, departe de lume, in padure, dar si pe marginea lacului. M-a cucerit usor cu oferta, locatia, galeria de fotografii.

Contactul cu patronul, dl Aurel, l-am facut rapid telefonic apoi pe mail, si am "antamat" hanul (aproape toate camerele) pentru weekendul 16-17 noiembrie 2013. Fiind o persoana foarte organizata si tipicara :- (, am trimis pe mail o cerere de oferta pentru ceea ce imi imaginam ca doresc si un program pe care il doream a fi respectat si... am avut placuta surpriza ca Dl Aurel, un om obisnuit cu evenimente de natura celui pe care il visam eu, a venit imediat cu propuneri care mi-au usurat foarte mult sarcina unei organizari perfecte: mi-a oferit posibilitatea de a renunta ptr un weekend la toate grijile cu aprovizionarea, logistica, bucatareala, servirea intr-un cuvant efortul de a multumi 15 persoane obisnuite cu un anumit nivel de trai. Parca ghicindu-mi dorintele, mi-a intocmit imediat un meniu traditional, compus din gustare, cina, mic dejun, si-o ciorba pentru remontarea de a doua zi, bauturile din barul propriu sau aduse de noi (la alegere), pret ptr masa, pret ptr camere, am batut palma, eu am insistat sa dau un avans modic ingrijorata fiind ca cineva o sa-mi sufle pensiunea de sub nas si... apoi am vazut site-ul cu recenzii! Oooops! mi-am zis. Sa fie totul doar un balon de sapun? promisiuni desarte si eu imi aduc prietenii spre un "weekend de dezastru" cum se exprimase cineva?

Totul mersese atat de frumos. Parca prea frumos intr-o Romanie unde suntem obisnuiti cu oportunismul, minciuna, profitul usor obtinut fara efort. Recunosc ca am stat cu inima stransa pana la momentul in care a venit ziua cu pricina. Mergand spre locatie, care este marcata atat pe Google Maps cat si pe drumul propriu-zis cu un indicator ce te indruma spre Valea Strambei, am parasit drumul judetean si am patruns intr-o... alta lume. Pe masura ce ne adanceam in padure, disparea tumultul civilizatiei, fiind o zona neelectrificata, a ramas cumva salbatica si neintinata de "vile nesimtite”, sau alte constructii ce nu-si au locul in munte. Practic in cei aproape 6 km de mers pe drumul forestier, nu foarte bun dar nici foarte rau, nu am intalnit decat o pastravarie restul fiind... natura pura.

Am ajuns la destinatie cu impresia ca macar locatia este mirifica daca altceva nu va fi. Apoi totul s-a derulat repede ca un vis frumos: am fost intampinati cu o palinca si o afinata de casa (EXCELENTA by the way), camerele ne asteptau pregatite, incalzite pe tot timpul sejurului (am nimerit cred ca ultimele 2 zile insorite din anul asta desi maxima a fost de 10 grade C iar minima de 3 grade C), apa calda non stop (au generator de curent electric, gaz, tot ce le trebuie) prosoape, mobilier tipic pentru o cabana de munte, cu foarte foarte foarte mult bun gust decorata, ne-am facut comozi, ne-am plimbat prin imprejurimi insotiti de gazda care ne-a povestit o gramada de lucruri interesante despre istoria zonei (fost si actual domeniu de vanatoare), despre tipicul si munca de la o pastravarie, istorioare despre trofeele de cerbi, ursi, mistreti care decorau restaurantul, apoi a urmat o gustare impecabila, suficienta, gustoasa, proaspata, apoi cina completata cu niste pastravi scosi pe loc din bazin, cu un gust mai bun decat pastravii de la alte pastravarii (nu stiu de ce), mamalguta si un mujdei special la care imi e gandul si acum, totul foarte bine servit. De fapt pe tot parcursul sejurului am fost rasfatati de familia patronului care are ajutoare de nadejde in cei doi copii ai sai, sotia lui care gateste desavarsit si doua doamne care au stat dupa noi pana la ora 3 noaptea cand rand pe rand am cedat oboselii si ne-am retras in camere. A doua zi micul dejun gen bufet suedez ne astepta exact la ora la care il cerusem, o plimbare prin imprejurimi (sunt niste lacuri frumoase acolo, o padure seculara cu exemplare de copaci de 400 de ani, niste adevarati sequoia de Romania, - na ca mai exista in Romania paduri care au scapat de drujbe), apoi o ciorba de burta mmmmmmmm, facuta de patron, apoi siesta la o cafea pe terasa si vizita la cei doi capriori prietenosi cu care am facut bineinteles cam 100 de poze.

Inca un lucru care m-a impresionat foarte placut a fost faptul ca nu ni s-a impus o ora de plecare. Adica sigur, fiind duminica, toti ne pregateam sa plecam spre case pentru pregatirile ptr saptamana urmatoare dar... sacaiala aia obisnuita pe unde te duci cum ca pana la ora 9 (am vazut si asa ceva!) sau 10, sau cu indulgenta 12 sa predai camera... nu, pentru prima data am simtit ca nu ma alearga nimeni in concediul meu. Frumos! Deci: locatie superba, oameni prietenosi, cu lipici, cu povesti vanatoresti (adevarate), mancare EXCELENTA, bun gust, curatenie, felul in care au decurs lucrurile ne-au permis mie si prietenilor mei sa profitam la maximum de timpul frumos de afara, de compania oferita unii altora, sa ne regasm linistea, sa ne regasim povestile sa ne oferim timp unii altora... pentru ca de restul s-a ocupat dl Aurel. :-)

P. S. as trece la lucruri bune si faptul ca desi hanul e dotat cu TV-uri in fiecare camera, nu am prins decat un singur program, nu e net, iar Orange-ul nu are semnal... ceea ce per total, pentru o escapada departe de civilizatie asa cum ne-am dorit noi nu putea fi mai perfect. Pe cuvant! Cine nu crede sa incerce experienta, va garantez ca merita! Cine isi doreste insa TV si net cand in jurul lui natura da peste tine salbatica (asa cum nu vezi la Discovery sau in peisajele de pe tableta) atunci sa stea acasa!

Alt aspect deloc de neglijat este pretul intregii afaceri care este cel corect. Poate e mare pentru unii sau infim pentru altii, dar atata timp cat l-ai convenit in prealabil cu patronul si mai ales simti ca meritat totul pana la ultimul banut, ti-ai asumat, deci bucura-te de viata si de clipele rare in care universul iti aliniaza toate lucrurile asa cum ai visat. Eu n-am visat! Va recomand!

---

VIZUALIZĂRI: 1615 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI