Paradisul copiilor (2)

TIPĂREȘTE

Perioada sejurului: 30 mai – 4 iunie

După un sejur excelent petrecut în urmă cu doi ani la Gural Premier Belek, anul acesta am dorit să vizitez şi resortul „frate”, cel din Tekirova, cu un concept şi un stil cvasisimilar. În perioada dorită de mine, Gural Tekirova era cu 10 euro de persoană pe noapte mai scump decât Gural Belek, ceea ce m-a dus cu gândul că dacă plătesc mai mult voi primi mai mult :D. Însă, în opinia mea, acest lucru nu s-a prea întâmplat, serviciile şi facilităţile de care eu am beneficiat nu au justificat diferenţa de preţ.

Odată ales hotelul, a urmat goana după oferte. După ce prin toamnă-iarnă ambele hoteluri Gural au avut reduceri excelente şi, implicit, preţuri foarte bune, în ianuarie când am vrut să rezerv şi eu, acestea erau şi mai scumpe şi mai greu de găsit, hotelurile dispărând din oferta multor agenţii. Nu înţelegeam ce se întâmplă, am tot căutat şi întrebat, pentru ca în final să aflu, pe surse :D, că un anumit touroperator obţinuse între timp exclusivitate pentru piaţa din România, ceea ce îi permitea să stabilească orice preţ dorea, deoarece hotelurile, fiind unele foarte bune, oricum se vindeau. Cu mari eforturi am reuşit să-l găsesc şi să-l rezerv la un alt touroperator la un preţ, zic eu, corect. Recunosc că am avut ceva emoţii până mi-a fost confirmată rezervarea, deoarece apucasem deja să plătesc hotelurile la care mergeam înainte şi după Gural Tekirova şi nu doream să risc să dorm pe plajă în cazul în care nu-mi ieşea pasenţa cu Guralul.

Gural Premier Tekirova este situat în Tekirova, la 17 kilometri de Kemer şi la 75 kilometri de aeroportul din Antalya, pe malul mării. Resortul a fost construit în anul 2010 şi nu cred că a fost renovat de atunci. Se întinde pe o suprafaţă foarte generoasă de 200000 metri pătraţi. La fel ca şi la hotelul din Belek, nici aici nu veţi găsi o clădire principală, ci doar vile P+1 şi P+2, împrăştiate „ordonat” pe toată suprafaţa resortului. Teritoriul, deşi poate părea imens la prima vedere, este foarte bine organizat, cu multă verdeaţă, multe flori, brazi şi pini, cu alei îngrijite şi indicatoare care uşurează în primele zile orientarea către principalele puncte de interes din resort.

Există 244 camere deluxe cu suprafaţa de 55 mp, 148 camere family deluxe, cu două camere şi o singură baie, având 80 mp, 32 camere superior family de 90 mp, cu două camere şi două băi, 167 camere pool deluxe de 50 mp cu ieşire la piscină, 73 camere family pool deluxe de 80 mp cu ieşire la piscină şi alte câteva apartamente şi vile mai sofisticate, dar şi mai scumpe, doar acestea beneficiind şi de vedere la mare.

Eu am ales cea mai ieftină cameră, deluxe, apreciind că o cameră de 55 metri pătraţi este suficientă pentru doi adulţi nu foarte pretenţioşi şi nu regret alegerea făcută. Diferenţa de preţ pentru o cameră cu ieşire directă la piscină nu s-a justificat în cazul meu, însă este util de menţionat faptul că vilele cu ieşire la piscină au o poziţie mai avantajoasă în cadrul resortului, fiind mai aproape de plajă şi de mare.

Eu am ajuns la Gural Premier Tekirova plecând de la Selectum Luxury din Belek după un drum de 102 kilometri parcurs într-o oră şi zece minute. Mi s-a părut un drum destul de greu, mi-a fost rău pe serpentine, deşi eu am fost la volan şi ştiam drumul şi ce mă aşteaptă, anul trecut parcurgând acelaşi traseu tot cu plecare din Belek pentru a ajunge la Rixos Tekirova.

Din România am ajuns în Belek pe traseul: București – Giurgiu – Ruse – Razgrad – Târgoviște – Omurtag – Kotel – Yambol – Elhovo – Lesovo – Hamzabeyli – Edirne – Istanbul – Gebze – Sakarya– Osmaneli – Bilecik – Bozüyük – Kütahya - Afyon - Sandikli - Burdur - Antalya - Belek , un drum de 1400 kilometri parcurs în două zile, cu o oprire intermediară la Kütahya.

Am nimerit hotelul din prima, fără GPS, dar aveam experienţa unui alt sejur în Tekirova anul trecut când, în plimbare, studiasem ce mi-aş dori să vizitez pe viitor. Am prezentat voucherul şi am fost imediat lăsaţi să intrăm în resort. Am ajuns la recepţie urmărind indicatoarele.

Opresc în faţa recepţiei şi fac greşeala să scot cheia din contact. În secunda imediat următoare un bell boy se şi repede la maşină, îmi deschide portbagajul şi începe să tragă de un troller de mai să mi-l rupă. Coboară şi soţul meu şi îi explică cum trebuie scose bagajele din maşină. Am un portbagaj destul de încăpător, dar noi eram deja de zece zile în Antalya, făcusem diverse cumpărături, aveam şi două sacoşe de haine purtate pe care nu intenţionam să le mai car de aiurea în hotel şi oricum nu aveam niciun chef să-mi răvăşească ăla bagajele. În plus, niciodată nu scot bagajele din maşină până nu am rezolvat cu camera şi mă enervez când altcineva îmi dă planurile peste cap din prea multă iniţiativă prostească. Acum fusesem pusă în faţa faptului împlinit. Aş fi fost penibilă să mă apuc să bag iar trollerele în maşină şi deja mă gândeam cum va trebui să-mi păzesc bagajele până voi primi camera şi cu am o grijă în plus. Primul contact cu personalul = prima bilă neagră.

După debarcarea oarecum forţată a bagajelor, soţul a dus maşina în parcarea exterioară.

Hotelul dispune de o parcare exterioară cu destul de puţine locuri, multe ocupate în timpul zilei de maşinile unor angajaţi şi de cele ale reprezentanţilor agenţiilor de turism care-şi fac veacul prin zonă, o situaţie nu tocmai corectă în opinia mea, deoarece turiştii plătitori ar fi trebuit să aibă prioritate. Noi ne-am ambiţionat să folosim doar parcarea exterioară. Sinceră să fiu, nici acum nu înţeleg de ce, cât timp hotelul dispune de o parcare subterană foarte încăpătoare, de 150 de locuri, şi foarte liberă situată sub Aquapark şi sub restaurantul de la Aquapark.

Mă prezint la recepţie cu voucherul şi paşapoartele. Recepţia este una mai degrabă modestă, la fel ca şi la celălalt hotel Gural, nu impresionează prin nimic, dar nu mă interesează acest aspect în cele maxim zece minute petrecute acolo la sosire şi mai puţine la plecare. Sunt salutată, evident, în rusă, dar răspund în engleză, spre dezamăgirea făţişă a recepţionerei. Ghinion, îmi era rău de pe serpentine, mă enervase şi bell boy-ul, astfel că nu aveam atunci deloc dispoziţia susţinerii unei conversaţii în limba rusă.

Tipa verifică rezervarea în calculator şi apoi scoate dintr-un biblioraft formularul de cazare precompletat. Chestia asta chiar m-a surprins foarte tare, a fost ca un semnal de alarmă care m-a trezit brusc din toată ameţeala drumului. Camere prealocate anterior sosirii în resort am mai întâlnit şi în alte locuri şi în alte ţări, dar formular precompletat la calculator cu toate datele şi informaţiile integral şi exclusiv în limba română NU am văzut nicăieri în toate drumurile mele prin ţări străine. Nu a trebuit să mai adaug decât numărul de telefon şi să semnez şi, din proprie iniţiativă, am trecut şi numărul de înmatriculare al autoturismului, nedorind să pierd vremea la poartă la fiecare revenire în resort după plimbare.

Cum spuneam, acel formular fusese tipărit înainte ca eu să ajung acolo. Aflu că mi-a fost repartizată camera 3013 şi primesc cardul de acces şi o hartă. Solicit să mi se indice pe hartă poziţia vilei respective. Nu prea aveam ce comenta, nu am nicio superstiţie legată de numărul 13. Poziţia era una chiar centrală, destul de aproape de plajă, aproape de restaurante şi baruri şi în imediata vecinătate a Aquaparkului. Prin insistenţa cu care îmi lăuda camera ca fiind una nemaipomenită, recepţionera nu a făcut decât să-mi trezească şi mai multe suspiciuni. Brusc mi-am reamintit experienţa de la Gural Belek din septembrie 2016, când am primit pe loc o cameră în care nu am închis un ochi în prima noapte şi pe care am schimbat-o imediat a doua zi chiar după micul dejun şi mi-am propus ca de data aceasta să fiu mult mai atentă.

Solicit să văd mai întâi camera, la care recepţionera, foarte surprinsă, îmi spune că nu am de ce să-mi fac probleme, pentru că sigur îmi va plăcea bla bla bla şi că singura alternativă ar fi undeva în vila 36 unde ar mai fi o cameră liberă, dar că vila este foarte departe de toate celelalte facilităţi.

Cu inima îndoită, accept camera băgată cam cu forţa pe gât. Cheamă bell boy-ul, acelaşi care sărise pe maşina mea cu nici zece minute mai devreme, încarcă bagajele într-o maşinuţă electrică, urcăm şi noi şi începe să mă învârtă pe aleile din resort. Nu am de lucru, deschid harta şi îl întreb ce vilă să aleg între 30 şi 36. Îmi răspunde imediat că vila 30 este extraordinară şi nu se compară cu cealaltă. Evident, nu am crezut o iotă din cele spuse. Ajungem şi la vila 30. Dă jos bagajele şi le trage pe rampă conducându-ne în camera 3013, aflată la parterul vilei.

Prima impresie: HORROR! O cameră mică, foarte întunecoasă şi un miros cumplit de igrasie. Să leşin, nu alta. Ăla dă să ne explice ca la proşti cum funcţionează una alta în timp ce eu mă reped să deschid uşa de la balcon să intre aer de afară. Îi mulţumesc, îi spun că mă descurc şi singură, îl plătesc şi dispare. Ies pe balcon la aer curat, îmi aprind o ţigară şi inspectez de acolo camera, încercând să înţeleg ce este în neregulă şi de ce nu seamănă cu cele văzute de mine în fotografii înainte de a rezerva.

Soţul mă întreabă nervos de ce m-am apucat să fumez în loc să rezolv cu camera. M-am blocat. În atâţia ani şi atâtea concedii petrecute împreună, niciodată nu şi-a exprimat vreo nemulţumire vis a vis de vreo cameră de hotel, considerând că dacă mie îmi convine înseamnă că este ok şi pentru el, mereu aşteptându-mă pe un fotoliu în recepţie să-mi termin turul prin hotelul respectiv şi să-mi aleg camera dorită. A fost pentru prima dată când chiar el mă zorea să schimb mai repede mizeria aia de cameră. Avea perfectă dreptate. Mirosul de igrasie nu ar fi ieşit oricât aeriseam şi nici dacă aş fi fumat în cameră. Balconul se afla foarte aproape de aleea pe care treceau toţi încolo şi încoace, oferind, pe lângă zgomot, şi o totală lipsă de intimitate, inclusiv în cameră. Proximitatea Aquaparkului nu prezenta niciun avantaj pentru mine, neinteresată de tobogane, dar era dezavantajoasă prin traficul intens şi chiotele copiilor. Am înţeles că am primit o cameră mai mică exact cu suprafaţa balconului faţă de camerele prezentate drept standard la ei pe site, am descoperit că nu aveam de fapt pat dublu aşa cum solicitasem, ci două paturi single apropiate şi că lipsea al treilea pat. Bine, fiind doar doi adulţi, nu aş fi putut emite pretenţii la o cameră cu trei paturi, dar eu voiam exact camera de 55 metri pătraţi, cu un pat dublu şi unul simplu, cu care se lăudau pe site, astfel convingându-mă să aleg acest hotel.

Termin ţigara şi plec în recunoaştere spre vila 36. Merg de mă plictisesc, noroc cu indicatoarele extrem de utile, ajung acolo şi atunci realizez că am uitat să întreb la recepţie numărul camerei. Minunat! Nici bătută nu m-aş mai fi întors la recepţie prin tot soarele pentru ca apoi să fac drumul încă o dată. Mă învârt pe acolo şi intru în vilă. La parter văd o uşă deschisă la o cameră în care se făcea curat. Intru şi mă bag în seamă cu camerista, eu fiind mai interesată de vederea oferită de camera respectivă. Când să plec apare şi o supraveghetoare care se oferă să-mi arate şi o altă cameră tot la parter. Le mulţumesc politicos şi plec spre recepţie. Vila îmi convenea. Pe orice parte aş fi primit camera, vederea era spre grădină, linişte şi verdeaţă.

Când mă vede recepţionera brusc se schimbă la faţă. Îi explic, calm, deşi fierbeam de nervi, că este exclus să accept camera respectivă, pe motiv că este mult prea expusă zgomotului, iar eu am venit la acest hotel să-mi calmez nervii „nervoşi” şi toboganele oricum nu mă interesează câtuşi de puţin. În plus, solicit o cameră la etaj, nu la parter. Tipa dă din colţ în colţ, că şi cealaltă cameră tot la parter era (ştiam bine, pentru că doar ce o văzusem :D), că nu ştie ce să facă, că poate a doua zi îmi schimbă camera, cel mai probabil aşteptându-se să „cotizez”, dar, ghinion, nu şi-a găsit fraiera :D. Fără cea mai mică intenţie de a cotiza, încep să-mi spun speach-ul, că sunt dezamăgită, că am fost şi la celălalt hotel Gural (cel din Belek), unde mi-a plăcut atât de mult încât anul acesta am ales un hotel din acelaşi lanţ, convinsă că va fi şi mai bine şi că nici nu aş fi crezut că nu voi primi o cameră frumoasă şi liniştită. Rămânând foarte fermă pe poziţie, am reuşit să obţin o cameră exact cum am plătit, chiar dacă mi s-a sugerat că mi-a fost oferită o cameră pregătită pentru alţi turişti şi chiar aşa era. Am replicat sec: Primul venit, primul servit. Nu întâmplător mă străduiesc să ajung mereu la cazare înainte de ora oficială de check in, ci tocmai pentru a avea de unde alege, fără să fiu nevoită să accept tot ce au refuzat alţii înaintea mea.

Sătulă de distanţele mari în plin soare şi convinsă că mai rău nu se poate, am luat alt bell boy cu o maşinuţă, am oprit la prima cameră pentru a-mi recupera soţul şi bagajele şi am mers spre vila 35. Nu-mi venea să cred că era chiar ultima din resort, la cea mai mare distanţă posibilă faţă de plajă şi cam faţă de orice, mai puţin de terenurile de tenis care oricum nu mă interesau :D.

Cea de a doua cameră repartizată se afla la primul etaj al vilei, varianta cea mai convenabilă pentru mine, şi arăta exact ca în pozele oficiale de prezentare. Se vedea că fusese pregătită pentru o familie de trei adulţi şi un copil sau doi adulţi şi doi copii, deoarece, în afara patului matrimonial şi a celui single, mai fusese adus un pat pliant cu perna şi lenjeria aferente. Camerista chemată să strângă patul suplimentar se tot lăsa aşteptată, astfel că i-am uşurat eu treaba, strângând şi evacuând patul pe holul vilei.

În hol aveam un suport de bagaje, apoi dulapul de haine, suficient de încăpător, cu rafturi dar şi cu bară pentru umeraşe. Tot aici se afla seiful electronic cu utilizare gratuită şi, la fel ca la Gural Belek, cu priză în interiorul acestuia, ceea ce permitea încărcarea în condiţii de perfectă siguranţă a unui laptop/tabletă sau a altor dispozitive. Am găsit în dulap trei halate de baie şi trei perechi de papuci de unică folosinţă, încălţător şi burete cu silicon pentru pantofi.

Pe partea opusă se afla baia, cu uşă de data aceasta =)), spaţioasă şi curată. Baia era dotată cu cabină mare de duş walk in, cu duş fix şi mobil, cu cadă de baie cu hidromasaj (sau jacuzzi, conform prezentării oficiale :D), WC şi chiuvetă. Există uscător de păr şi oglindă măritoare pentru machiaj. Atât la cabina de duş, cât şi la cada de baie erau câte două dispensere mari, unul cu gel de duş şi al doilea cu şampon şi balsam, Dove, de bună calitate. Nu au fost înlocuite pe durata sejurului meu, deoarece nu le consumasem în întregime. Pentru cei uituci, dar nu numai pentru aceştia, în baie ne-au mai fost oferite periuţe şi pastă de dinţi, aparat şi spumă de ras, burete lufă de baie, pieptene, pilă şi cleşte de unghii, cască de duş, dischete demachiante şi beţişoare, până la absorbante şi prezervative. Am mai avut şi două săpunuri solide mici, iar la solicitarea mea a adus şi loţiune de corp şi spumă de baie. Spuma a fost bonus, nu o cerusem eu pentru că nu-mi trebuia.

În primele două zile am avut câte trei proasoape mari şi trei mici, plus unul pentru ieşirea de la duş, ulterior au rămas câte două din fiecare. Sub chiuvetă era un coş de rufe în care aruncam prosoapele care doream să ne fie schimbate.

Chiar la intrarea în cameră dinspre hol se afla un corp de mobilier în care era situat minibarul, completat zilnic cu ceea ce se consuma. Minibarul conţinea două doze de bere Efes, o doză de Coca Cola, una de Fanta şi una de Sprite, două sticle de suc de fructe, două sticle de apă minerală şi patru sticle de apă plată. În fiecare zi mai primeam o napolitană trasă în ciocolată, o pungă de sticksuri şi una de chipsuri. Deasupra minibarului se afla setul de preparare a ceaiului şi cafelei, cu două sticle de apă, cană electrică, pliculeţe de ness, lapte praf, ceai de diverse sortimente şi zahăr alb şi brun.

În continuare, pe perete, se afla televizorul cu ecran plat şi diagonală suficientă pentru dimensiunea camerei, apoi un corp gen birou cu o oglidă deasupra, un scaun şi spre balcon un fotoliu neextensibil şi un taburet.

Pe peretele opus se afla o noptieră, apoi patul matrimonial, o măsuţă rotundă fără sertar, dar cu telefon, patul single şi o a doua noptieră. Am încercat eu să permut măsuţa cu noptiera, dar nu am reuşit, blatul de marmură sporindu-le greutatea. Patul matrimonial a fost foarte confortabil, cu o saltea pe gustul meu. Spre finalul sejurului şi absolut întâmplător am observat că salteaua patului simplu era de alt tip, cu arcuri, destul de tare şi puţin confortabilă şi m-am felicitat încă o dată pentru inspiraţia de a insista să primesc o cameră cu pat dublu. Măcar m-am odihnit foarte bine. Lenjeria a fost curată şi de bună calitate. Teoretic, cearşafurile se schimbă de trei ori pe săptămână, dar politica hotelului permite schimbarea zilnică, la cerere. Camerista s-a făcut că nu pricepe ce vreau eu, dar în final a înţeles şi a schimbat lenjeria de trei ori în cinci zile. Banii lăsaţi în fiecare zi nu au făcut-o mai vrednică, îmi făcea în fiecare zi figurine din prosoape, dar nu făcea ceea ce mă interesa pe mine să facă. În momentul în care a „omis” să-mi pună bere în frigider, dublându-mi în schimb cantitatea de apă :D, a urmat o reclamaţie la recepţie. Ştiam demult şmecheria şi mai ştiam că dacă nu reclam, nici nu mai vedeam bere până la plecare. Mai utilă decât reclamaţia a fost discuţia cu camerista din ziua următoare, când i-am explicat exact ce vreau să facă şi când să facă, cu bani, dar şi cu ameninţări şi s-a conformat. Doar aşa am avut prosoape şi cearşafuri schimbate în fiecare zi, minibarul completat corect şi camera curăţată înainte de ora 10.

Aerul condiţionat centralizat, cu reglaj individual, nu foarte silenţios, a funcţionat perfect şi l-am folosit mai ales dupăamiaza şi seara înainte de culcare.

Room service este disponibil non stop, dar contra cost. Pe mine nu m-a interesat.

Mi-a plăcut panoul de la intrarea în cameră cu butoane verzi pentru a solicita serviciul de curăţenie şi roşu pentru Do not Disturbe, mai puţin soneria, la care se jucau copiii vecinilor ruşi când îţi era somnul de dupăamiază mai dulce :D. Nereuşind să-i sperii, ci doar să-i pun pe fugă momentan, pentru a-mi face somnul de frumuseţe liniştită a trebuit să ţin aprins butonul roşu, care dezactiva şi soneria.

Cred că niciodată nu mi-a fost mai greu ca acum să abordez acest aspect. Aceeaşi situaţie, oarecum paradoxală, este prezentă şi aici, ca peste tot în zona Kemerului. Plaja este una destul de slabă, cu nisip de granulaţie mare amestecat cu pietriş. În zona şezlongurilor, disconfortul este minim spre inexistent, însă pe măsură ce ne apropiem de mare densitatea pietricelelor creşte.

Intrarea în mare este abruptă, cu pietricele în prima parte şi pietre din ce în ce mai mari în continuare. În mare nu veţi găsi nisip decât dacă îl aduceţi de acasă :D. Pietrele mari sunt rotunjite, dar acoperite cu o mâzgă care le face foarte alunecoase. Eu am intrat desculţă şi cu greu mi-am menţinut echilibrul pe acele pietre. Nu cred că papucii de apă, extrem de recomandabili, rezolvă prea mult problema alunecării.

Oricine citeşte descrierea de mai sus, pe care o voi ilustra cu poze cât mai sugestive, va cataloga imediat plaja, dar mai ales intrarea în mare drept „catastrofale” şi nu ar greşi prea mult. Cu toate acestea şi fără a fi masochistă, mie mi-a plăcut şi o voi nota chiar cu 9.50. În primul rând pentru că eu am ştiut exact ce voi găsi aici după sejurul din anul precedent petrecut tot în Tekirova. În al doilea rând şi cel mai important pentru că lipsa totală a nisipului din mare are un mare avantaj: marea are o culoare absolut superbă, cum nu am mai văzut nicăieri altundeva în Turcia, iar apa are o claritate şi limpezime extraordinare.

După prima intrare în mare de pe plajă, mai mult în recunoaştere şi cu mare atenţie să nu mă rănesc în pietre ca anul trecut, nu am mai folosit decât pontoanele. Plaja de la Gural Tekirova este dotată cu trei pontoane care permit accesul facil în mare, direct la apă foarte adâncă, celor care ştiu să înoate. Există şi duşuri chiar pe ponton imediat lângă scările de acces. Să vă povestesc şi cum m-a păcălit claritatea apei. Ajung eu la capătul pontonului care nici nu este unul prea lung, mă uit la pietrele din apă şi la peşti şi cobor pe scară foarte curioasă să văd cât de adâncă este apa acolo. Ei bine, nu am aflat. Estimez doar că are peste 2-2,5 metri adâncime. Nu am reuşit să ating fundul mării aşa cum intenţionam, doar mi-am udat părul şi mi-a intrat apă în urechi. Deşi la ponton apa era adâncă, am văzut copii destul de mici, cu mânecuţe gonflabile, care intrau în mare de pe ponton şi se bălăceau acolo fără a şti să înoate, însă supravegheaţi de părinţi.

Plaja este ok, curată, cu umbrele cu măsuţe şi şezlonguri – nişte paturi de plajă extrem de confortabile - într-un număr rezonabil, pe vreo cinci rânduri, cele din primul rând fiind rezervate încă de dimineaţă, dar la 08.30 mai găseai locuri libere în rândul al doilea sau mai în spate. Nu am întâmpinat probleme în găsirea de locuri libere acolo unde doream, dar nici nu ajungeam pe plajă abia la prânz. Noi încercam să fim aproape şi de unul din barurile de pe plajă, şi de unul din pontoane şi mai voiam şi semnal Wifi cât de cât. Cam multe pretenţii, ştiu. În partea dreaptă a plajei erau şi pavilioane, însă contra cost.

Prosoapele de plajă se găsesc la liber la chioşcurile special destinate, fiecare luându-şi câte crede că are nevoie, turiştii abandonându-le apoi pe şezlonguri după ce părăseau plaja. Angajaţii hotelului strângeau după un timp prosoapele „nimănui”, eliberând astfel şezlongurile respective pentru alţi doritori.

Un aspect pozitiv din punctul meu de vedere l-a constituit prezenţa destul de redusă a copiilor pe plajă, astfel că m-am putut bucura de linişte :D. Mai vedeam câte un copilaş aşezat de părinţi chiar în buza mării pe stratul de pietriş, protejat de acesta doar de pamperşi, de ţi se făcea şi milă de el. Stătea şi râdea la valuri pentru că de jucat în nisip nu prea putea.

Pentru noi, doi adulţi buni înotători, plaja a fost foarte ok, iar intrarea/ieşirea în/din mare direct de pe ponton nu ne-a deranjat deloc. Nu la fel ar fi stat lucrurile dacă am fi fost însoţiţi de copii. Cu certitudine, noi am fi ales altceva, un resort cu plajă cu nisip şi cu intrare în mare cu nisip, fără pietre. Dar oamenii sunt diferiţi şi gusturile acestora sunt şi mai diferite. Resortul era plin de familii cu cel puţin un copil, dar multe aveau doi şi chiar trei copii. Am intrat într-o seară în vorbă cu o familie de români cu un copilaş de 1,5 maxim 2 ani şi i-am întrebat cum le place plaja. Răspunsul lor m-a uimit. „Plaja??? Ce să căutăm acolo? Nu aţi văzut că este plin de pietre? ” Ei mergeau în fiecare zi cu cel mic la piscina cu nisip pentru bebeluşi, iar aceasta a reprezentat pentru ei alternativa perfectă la marea inaccesibilă pentru copil şi erau foarte mulţumiţi. Degustibus :D.

Apa mării a fost mai caldă decât mă aşteptam. O temperatură a apei de 25˚C în primele zile din iunie în Tekirova a constituit o surpriză foarte plăcută. Anul trecut am stat în Tekirova cam în aceeaşi perioadă, dar marea nu a fost la fel de caldă.

Resortul nu dispune de piscină interioară. Pentru mine nu a fost nicio pagubă. Guralul din Belek avea piscină interioară, dar aceasta nu era oricum disponibilă decât în extrasezon.

Vilele cu ieşire la piscină au piscină proprie la care au acces doar cei cazaţi în vilele respective.

În rest, eu nu am numărat decât două piscine, aflate în centrul resortului, una foarte mare şi cu o formă interesantă, alta mai mică şi mai liniştită, aflată chiar în apropierea restaurantului principal şi a zonei de spectacole, plus o piscină mică pentru copii, acoperită cu o copertină pentru a-i proteja de soare pe micuţi, toate înconjurate de şezlonguri şi umbrele de soare.

AquaParkul constituie una din piesele de rezistenţă ale resortului. Se întinde pe o suprafaţă foarte generoasă de 22.000 metri pătraţi (am stat în resorturi care aveau o suprafaţă mai redusă de atât :D), dispune de 26 tobogane (sincer, nu le-am numărat), 9 pentru adulţi (FreeFall, Tunnel FreeFall, Kamikaze, Up Hill Flying Boats, Black Hole, Body Slide, Rafting Slide, Turbo Lance, Space Boat), 13 pentru copii (7 la Corabia Piraţilor şi 6 la Piraţii din Mediterană) şi 4 la baby beach (piscina cu nisip pentru bebeluşi), ciuperci din care ţâşneşte apa, având un program 10.00-18.00 şi salvamari pentru siguranţa turiştilor mai mici sau mai mari. Tot în cadrul aquaparkului adulţii se pot relaxa în secţiunile de jacuzzi sau pot face aquamasaj cu ajutorul jeturilor de apă destul de puternice. Şi aici mi s-au părut a fi suficiente şezlonguri şi umbrele.

HappyLand este zona dedicată copiilor, un adevărat paradis pentru aceştia. Se întinde pe o suprafaţă de 3600 metri pătraţi şi este locul perfect în care copiii pot fi lăsaţi în siguranţă sub supravegherea unei echipe profesioniste şi foarte active, oricând şi oricât, gratuit, în intervalul 10.00-23.00. Este organizat pe grupe de vârstă: 4-6 ani, 7-9 ani, 10-12 ani şi 13-17 ani, activităţile fiind adaptate fiecărei grupe de vârstă. Sunt oferite atât de multe facilităţi, copiii sunt permanent antrenaţi în tot felul de activităţi, încât pot spune cu toată sinceritate că aici am văzut copii fericiţi! Şi copiii mai mici de 4 ani pot beneficia de facilităţile oferite, însă doar însoţiţi de un părinte. Aici există posibilitatea preparării hranei pentru bebeluşi, existând blendere, sterilizatoare pentru biberoane etc.

HappyLand dispune de loc de joacă interior şi exterior, cel exterior aflându-se într-o pădurice naturală la umbra pinilor, parc de aventură, amfiteatru, cinema (DVD), restaurant special pentru copii, camere de dormit şi toalete micuţe pentru copii.

Serviciile de babysitting sunt oferite contra cost.

HappyLand-ul reprezintă unul din principalele motive pentru care turiştii cu copii aleg Gural Premier Tekirova.

Micul dejun (07.00-10.00) şi cina (19.00-21.00) le-am luat mereu la Gural Restaurant. Micul dejun pentru cei întârziaţi (10.00-11.00) şi prânzul (12.30-14.00) se pot lua la Premier Restaurant. Night Meal (21.30-07.00) se serveşte la Turqoise Restaurant. Pe la ultimele două, recunosc, nu am trecut. Asta mai lipsea să mănânc şi noaptea :D.

Pentru copii era disponibil restaurantul de la HappyLand, deschis pentru prânz (12.00-13.30) şi cină (18.00-19.30). Nici aici nu am fost.

Pentru masa de prânz am preferat varianta snack restaurantelor. Snack restaurantul de la Aquapark avea program 12.30-18.00 şi funcţiona în regim bufet. Aici am mâncat o singură dată. Varietatea mâncărurilor oferite a fost absolut mulţumitoare pentru noi. Eu prefer sistemul bufet suedez, unde pot să aleg ce-mi place şi să-mi pun în farfurie exact cât vreau să mănânc. Băuturile se comandau la ospătari. Mi-a plăcut mâncarea, dar nu am revenit. De ce? Pentru că m-am simţit discriminată. Aici existau 63 de mese, chiar le-am numărat, restaurantul era foarte spaţios şi aerisit, cu un tavan foarte înalt şi fără pereţi, dar, cu toate acestea, peste tot fumatul era interzis. Înţeleg grija pentru sănătatea celor din jur, dar aici mi s-a părut că s-a exagerat. Se putea foarte bine rezerva ştiu eu un număr de 10 mese într-un colţ şi pentru turiştii mai vicioşi, cât timp şi aceştia au plătit la fel ca şi ceilalţi şi ar fi fost normal să aibă şi ei drepturi.

Restul meselor de prânz, când nu am fost plecaţi din resort, le-am luat la Beach Restaurant, aflat în apropierea plajei, cu program 12.00-17.30. Aici servirea era integral a la carte. Comandam atât băuturile, cât şi ceea ce doream să mâncăm dintr-un meniu, iar acestea ne erau aduse în scurt timp la masă. Mâncarea era mai spre fast food. Servirea a fost mereu rapidă. Totuşi variantele oferite nu erau prea multe. La Gural Belek meniul de la snack mi s-a părut mai bogat, mai diversificat. Am fost puţin dezamăgită că nu am regăsit şi aici desertul meu preferat pentru care făcusem o pasiune în urmă cu doi ani. Am testat tot ce mă tenta din meniul lor, dar foarte repede am epuizat lista şi am început să bisăm. Ce mâncare repetitivă, domnule! =)). Supa zilei, alta în fiecare zi, nu am încercat-o niciodată. Am testat hamburgeri, gozleme, pide, pizza, waffle cu îngheţată, dar m-am plictisit. În meniu mai erau şi alte opţiuni, însă niciuna pe gustul meu.

Patisseria, cu program 15.00-18.00, a fost evitată de mine din motive lesne de înţeles. Eram deja la al treilea hotel, mă mai aştepta şi al patrulea şi nu doream să nu-mi mai vină nici măcar costumele de baie, cu tot procentul ridicat de Lycra conţinut :D. Regret că nu pot da detalii celor interesaţi.

Există şi patru restaurante a la carte, cu program 19.00-21.30, cu rezervare prealabilă la Guest Relations şi contra unei taxe de rezervare. Nu am fost la aceste restaurante cu specific, mâncarea din restaurantul principal fiindu-mi mai mult decât suficientă, foarte bună şi foarte variată. Acestea sunt: Ottoman Palace – cu specific turcesc, Gusto – cu specific italian, Dalyan – specific mediteranean şi Dragon – cu specific Far East.

Restaurantul principal Gural

Noi am luat aici fiecare mic dejun şi cină pe tot parcursul sejurului nostru. Un aspect pozitiv şi pe care noi l-am apreciat l-a constituit interzicerea accesului cu cărucioare în restaurant şi, de voie, de nevoie, cei mai mulţi turişti au fost obligaţi să respecte această regulă. Astfel, intrarea în restaurant se transformă într-o adevărată „parcare” pentru cărucioare.

Restaurantul dispune de mai multe saloane interioare, climatizate, dar şi de o terasă generoasă în trepte, de fapt, o succesiune de terase. De menţionat faptul că fumatul este interzis la mesele aflate pe primele două terase dinspre restaurant şi permis la următoarele, cum cobori spre plajă, astfel că noi începeam căutarea unei mese libere mereu dinspre plajă.

Calitatea şi varietatea mâncărurilor oferite nu au constituit o surpriză pentru noi, după experienţa de la Guralul din Belek ştiam exact la ce să ne aşteptăm. Din punctul meu de vedere, aici mâncarea a fost la fel de bună, dar mai gustoasă. La hotelul din Belek toată mâncarea din care am gustat era complet fără sare şi fără condimente, ideală pentru copii sau pentru persoane care ţin regim, dar pentru a o putea mânca adăugam mereu puţină sare, eu care mănânc foarte puţin sărat fiind hipertensivă.

Am prins şi o seară de gală, care se organizează în fiecare sâmbătă, puţin mai deosebită prin primire, dar nu impresionantă prin mâncărurile oferite faţă de cinele obişnuite. Doamnele, domnişoarele şi fetiţele au fost întâmpinate cu trandafiri roşii la intrarea în restaurant de către echipa de animatori a hotelului, îmbrăcată în ţinută elegantă de gală.

Băuturile se comandă la ospătari şi sunt aduse la masă de aceştia într-un interval de timp variabil. Personalul este numeros, dar foarte tânăr şi lipsit de experienţă, iar acest lucru, din păcate, se vede. Mi-a plăcut faptul că erau mereu amabili şi zâmbitori, chiar şi atunci când mai încurcau comenzile sau uitau să îţi aducă ceea ce ai comandat. Adesea era mai simplu să-ţi iei singur de băut direct de la bar sau cafea excelentă de la automatele aflate în mai multe locuri prin restaurant şi pe terase. Din păcate, supravehetorii acestora copii mai mult îi timorau ţipând la ei, de nici nu-ţi mai venea să ceri ceva, oricum nu ceva prea complicat care să-i pună în dificultate, fiindu-ţi milă de ei. Am greşit în prima seară cerând şi pahar la sticla de bere comandată, pentru că aşa obişnuiesc eu să beau şi aşa mi se pare normal şi civilizat, cu atât mai mult într-un restaurant de cinci stele. Până mi-a adus paharul, berea deja se încălzise şi nu mai avea niciun gust, nemaivorbind de faptul că ar fi trebuit să-mi şi umple paharul, nu doar să-l pună pe masă, iar eu oricum ajunsesem la desert, care nu mai mergea cu bere. Cu altă ocazie am cerut Coca Cola. Ce poate fi mai simplu de atât? Dar am primit Cola Zero. Probabil, respectivul s-a uitat la silueta mea şi a decis că de asta am nevoie :D. Am refuzat, politicos, precizând că doresc Cola normală, iar şeful respectivului ospătar a început să ţipe la el. Mi-a părut rău, dar acum de mila lui nu era să beau chestia aia leşinător de dulce.

Chiar dacă nu anunţau în mod explicit, fiecare cină părea a avea un alt specific şi astfel riscul de repetitivitate al felurilor de mâncare era minim spre inexistent.

La prima vedere, resortul impresionează printr-un număr de cincisprezece baruri, la numărătoare fiind incluse şi micile băruleţe de pe plajă. Acestea sunt: Aqua Bar (10.00-18.00) de la AquaPark, Premier Bar (09.00-24.00), aflat relativ aproape de plajă, lângă snack restaurantul de la plajă şi zona cu magazine, aici aflându-se şi lăzile frigorifice cu îngheţată foarte bună, bar la care am băut cele mai bune cocktailuri, beach barurile: Mimoza, Begonvil, Pavilion, Yakamoz (09.00-18.00) – cu bere, ceai, cafea, ayran, vin şi şampanie, dar fără cocktailuri, Disco Bar (23.30-02.30) la care nu am ajuns, Konak, Kosk şi Yali - aflate în zona vilelor cu piscină, Welcome Bar (10.00-18.00), Irish Pub (20.00-24.00) pe partea cu restaurantele principale, Spa Bar (09.00-20.00) – un bar mai „soft” aflat în cadrul Centrului Spa, Tennis Bar (09.00-18.00) la terenurile de tenis şi preferatul nostru, Pool Bar (09.00-01.00), aflat lângă piscina principală şi sub amfiteatru, bar la care ne-am petrecut toate serile.

Beach barurile ne-au cam dezamăgit prin „subţirimea” ofertei de băuturi, mai ales pentru că făceam comparaţie cu alte resorturi, gen Sueno Deluxe Belek, unde şi la barul aflat la capătul pontonului găseam întreaga gamă de băuturi de import incluse în concept sau Selectum Luxury Belek, unde la barul de la plajă găseai orice doreai, în timp ce aici pentru cele mai multe chestii trebuia să mergem prin soare până la Premier Bar unde găseam absolut orice doream.

Peste zi ne satisfăceam nevoile de „hidratare” la Premier Bar, iar seara ne petreceam timpul la Pool Bar. La ambele era disponibilă o largă gamă de băuturi de import, unele chiar premium, incluse în concept. Aproape la fel de multe ca la Gural Belek acum doi ani.

Noi eram mai mult amatori de cocktailuri din cele mai diverse. Şi aici ne-am lovit de aceeaşi problemă a lipsei cvasitotale de experienţă a personalului. Ceream chestii destul de banale, clasice, iar respectivii aduceau toate sticlele necesare, conform reţetei şi apoi ne priveau neajutoraţi, neştiind cum să le combine. Înţelegând despre ce este vorba, nu m-a deranjat să le explic cum trebuie să procedeze, interesul era şi al meu să obţin o băutură aşa cum îmi doream, iar ei îmi mulţumeau recunoscători. Poate că managerul de la Gural ar fi trebuit să mă recompenseze cumva pentru trainingul gratuit oferit tinerilor săi angajaţi în materie de cocktailuri, dar nu a făcut acest lucru. Seara, oboseala şi plictiseala ne determinau să nu mai mergem la bar pentru a supraveghea personal prepararea fiecărui pahar de băutură şi astfel aveam surpriza să ne aducă la masă tot soiul de aiureli, fără vreo legătură cu reţeta originală, gen Mojito făcut cu Sprite :D în loc de Soda, unele de nebăut. Degeaba foloseşti ingrediente originale de cea mai bună calitate, degeaba ai bunăvoinţă, pentru că dacă nu te pricepi, pur şi simplu nu iese.

Se întinde pe o suprafaţă de 3.500 metri pătraţi şi are program 09.00-20.00. L-am vizitat doar de curiozitate în dimineaţa plecării pentru a face câteva fotografii. Am apreciat atmosfera discretă, relaxantă, de acolo şi personalul foarte politicos şi amabil, fără a fi agasant prin insistenţa în a-ţi oferi diverse servicii, evident, contra cost :D şi destul de scumpe, cum am păţit prin alte locuri.

Baia turcească şi sauna sunt gratuite, restul procedurilor se plătesc. Am vizitat camerele de relaxare, hammam-ul, bio sauna, sauna rusească, baia de aburi şi aromaterapie, fântâna de gheaţă, duşurile shock, camera de masaj reflexo etc. Există şi o zonă privată în care nu am avut acces.

Gratuit, conform programului afişat: aerobic, volei pe plaja, darts, boccia, tenis de masă, tir cu arcul, program de animaţie, discotecă, polo, aqua gym, fotbal, jocuri şi concursuri la piscină, acces la sala de fitness (07.00-19.00) etc.

Cu plată: biliardul, jocurile video, terenurile de tenis, închirierea echipamentului de tenis, windsufing (cu licenţă), sporturile nautice, internet cafe etc.

Pe durata sejurului meu am prins şi o petrecere cu spumă la piscină, dar şi activităţi antrenante şi amuzante pentru cei mici în cadrul Festivalului Copiilor, poate pentru că am prins ziua de 1 iunie acolo.

Gala Night se organizează în fiecare sâmbătă şi constă într-un spectacol de seară mai deosebit decât în restul zilelor, urmat de focuri de artificii, multe şi profi, de spectacol de lasere şi apoi muzică de discotecă.

Spectacolele de seară s-au ţinut în unele seri la amfiteatru şi în altele în zona de spectacole aflată între piscină, restaurantul principal, Premier Bar şi plajă. La amfiteatru mie nu mi-a plăcut. Erau doar scaune incomode de plastic, ca la cinema, fără mese şi fără posibilitatea de a bea ceva sau de a fuma. Zona de spectacole dinspre plajă era mult mai aerisită, mai comodă, cu mese şi scaune, fumatul era permis, ospătarii mişunau în continuu aducând de la bar cele comandate de turiştii aflaţi la spectacol. Spectacolele au fost ok, nu toate strălucite, dar, oricum, peste medie, în mod cert mai elaborate decât cele văzute pe la Delphin-i şi Royal-uri, însă mai slabe decât cele de la hotelurile Rixos sau Titanic. Spectacolul cu Michael Jackson l-am văzut şi aici, dar şi la Rixos Sungate câteva zile mai târziu :D.

Pe toată suprafaţa resortului este disponibil gratuit internet wireless de mare viteză. Inclusiv în camera noastră aflată la capătul resortului acesta a funcţionat excelent. La plajă semnalul era mai slab spre deloc, în funcţie de poziţia aleasă. Cei care ocupau paturi de plajă în primul rând nu prea beneficiau de semnal WIFI. Soţul meu alegea locurile la plajă în funcţie de apropierea de routere, pe care le identifica prin intermediul unui progrămel de pe telefon, în timp ce eu doream să stau cât mai aproape de mare şi de unul din pontoane.

Serviciile au fost ok în cea mai mare parte, firesc de altfel la un hotel de acest nivel. Însă la acest capitol mai au de lucrat. Dacă am putut trece cu vederea, cu zâmbetul pe buze, stângăciile şi lipsa de experienţă a personalului angajat la baruri şi în restaurant, dacă am fost în final mulţumită de prestaţia cameristei, chiar dacă am dus cu ea muncă de convingere, cu bani, dar şi ameninţări, pentru a-şi face corespunzător treaba pentru care era plătită, nu acelaşi lucru l-aş putea spune despre bell boy, de exemplu, care m-au şocat prin obrăznicia lor. Dacă la sosire au tăbărât pe maşina mea, scoţându-mi aproape cu forţa, contrar dorinţei mele, bagajele din maşină, la plecare am pierdut peste 35 minute şi am dat trei telefoane la recepţie până a binevoit să vină unul cu o maşinuţă electrică să mă ajute cu bagajele. Deşi i-am spus să meargă în parcare la maşină, el s-a încăpăţânat să mă ducă la recepţie să-mi debarce bagajele acolo. Au urmat proteste din partea mea, certuri cu şeful lui şi cu recepţionera, că am nimerit aceeaşi acritură de la venire, pentru ca în final să-mi ducă bagajele în parcare şi să le arunce, în scârbă, LÂNGĂ maşină. Nu am crezut că este posibil aşa ceva. Nu mi s-a mai întâmplat vreodată aşa ceva. Dacă astea sunt servicii de cinci stele, eu personal mă voi lipsi pe viitor. I-am aruncat şi eu banii tot pe jos, cu aceeaşi scârbă, şi l-am fotografiat în timp ce-i culegea de pe asfalt, apoi mi-am rupt spatele cu trollerele băgându-le în portbagaj. Pentru acest check out desfăşurat în condiţii mizerabile, mă văd nevoită să scad nota acordată la capitolul servicii unui hotel altfel excelent.

Nu regret deloc alegerea făcută. Gural Premier Tekirova este un hotel de top, cu servicii foarte bune, în general peste media pe Antalya. Comparativ cu Gural Belek, mie acolo mi-a plăcut mai mult. Mâncarea a fost excelentă la ambele, la fel de variată şi proaspătă, cu un plus de gust la Tekirova, iar băuturile incluse sunt cam la fel. Cele două hoteluri sunt foarte asemănătoare ca şi concept, cu vilişoare micuţe P+1 şi P+2 răspândite pe un teritoriu foarte generos, foarte verde, foarte îngrijit, cu aquaparkuri pe suprafeţe largi, cu tobogane variate şi interesante, cu multe activităţi pentru cei mici, cu spectacole de calitate. Camerele de la Tekirova sunt mai spaţioase, bine întreţinute, dar nu miroase totul a nou, cum mirosea în 2016 la hotelul din Belek în primul an după renovare. Plaja este incomparabil mai bună la G. Belek, faţă de „catastrofa” de plajă de la G. Tekirova. Însă în Tekirova marea este superbă, are o culoare de vis şi o claritate nemaivăzută de mine în altă zonă din Turcia. Peisajul este nemaipomenit în Tekirova, combinaţia munte-mare face toţi banii, iar apropierea muntelui aduce un plus de răcoare foarte binevenită. Şi aici numărul copiilor era unul impresionant, facilităţile oferite acestora, multitudinea de activităţi pentru aceştia fiind peste cele de la G. Belek, unde oricum erau peste medie, dar pentru mine şi pentru serviciile de care eu am beneficiat nu a meritat să plătesc mai mult aici ca la G. Belek.

Recomand cu toată încrederea hotelul mai ales familiilor cu copii care vor găsi aici un adevărat paradis pentru aceştia, în cazul în care plaja nu este cel mai important criteriu în alegerea hotelului.

---

VIZUALIZĂRI: 13823 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI