Orașul antic Sillyon

TIPĂREȘTE

Anul trecut mă aflam în Belek unde îmi petreceam o parte a frumoasei vacanţe turceşti într-un resort de cinci stele, superb şi foarte luxos, la Selectum Luxury Belek al doilea din cele patru hoteluri vizitate în acea vacanţă. Chiar dacă sunt o persoană destul de sedentară, acesta fiind şi unul din motivele pentru care prefer vacanţele de relaxare, celor active de alergat non stop pentru bifarea a cât mai multor obiective turistice, scopul meu nefiind nicidecum acela de a-mi face selfieuri de peste tot pentru a dovedi prietenilor că „AmFostAcolo” :D, totuşi mai profit şi eu de avantajul maşinii personale aflate permanent la dispoziţie pentru a mai vizita una alta prin împrejurimi, niciodată tot, pentru a nu pierde motivaţia de a reveni în zonă :).

Sunt mare fan (ă) a vacanţelor all inclusive, dar aceste vacanţe nu înseamnă doar să stai închis într-un „ţarc” timp de o săptămână sau două sau trei şi să mănânci şi să bei non stop, cât timp nimeni nu te împiedică să ieşi oricând vrei din resort şi să faci orice îţi place, după preferinţă.

Înainte de a pleca în vacanţă îmi fac o listă cu obiectivele pe care aş dori să le văd sau să le revăd şi mă documentez puţin în legătură cu acestea. Aşa am procedat şi de această dată. Printre obiectivele de interes de pe lista mea se afla şi oraşul antic Sillyon, mai precis ruinele acestuia, cel mai scurt drum pentru a ajunge la acesta fiind din Belek, deci acum era momentul să-l vizităm.

Informaţiile despre Sillyon disponibile pe net erau destul de sumare şi din experienţă ştiam că acolo nu voi găsi materiale documentare, ci doar maxim câteva panouri informative, o hartă ceva. Pe AFA am găsit doar un articol vechi din 2014 despre Sillyon, în opinia mea o simplă traducere de pe internet, nicidecum rodul unei experienţe personale. Nu comentez mai mult pentru că nu ar fi fair play.

După o repriză de plajă în cursul dimineţii, am revenit în cameră, am făcut duş şi ne-am îmbrăcat „de drumeţie” :)). Ne-am aprovizionat cu câteva sticle de apă rece, ne-am urcat în maşină şi am pornit la drum.

Nu am folosit GPS-ul, dar am aruncat un ochi pe hartă, înainte de a pleca de la hotel, schiţându-mi în minte traseul de urmat. De la Selectum am ales varianta prin Kadriye, care mie mi s-a părut mai scurtă. La intersecţia cu D 400, drumul expres care leagă Antalya de Alanya, am mers tot înainte, traversându-l pe deasupra. Am continuat să mergem pe acel drum secundar pe direcţia înainte, cu ochii după indicatoarele turistice (cele pe fond maro) destul de rare, la un moment dat virând la dreapta până când am ajuns. Ei spun că ar fi de mers doar 11 kilometri din D 400, dar mie mi s-a părut că am făcut mai mult. Am trecut prin vreo două sate uitate de lume. Traficul era cvasiinexistent, iar localnicii întâlniţi priveau miraţi maşina roşie cu număr străin pentru ei care le tranzita localitatea, semn că puţini turişti străini trecuseră pe acolo. Venind cu maşina pe D 400 dinspre Antalya există şi acolo indicator spre Sillyon, se merge pe sus ca pentru a ajunge în Belek, iar imediat după benzinăria Shell se virează stânga la semafor.

Pe drumul îngust printre dealuri vedeam deja o parte din ruine, pietroaie înşirate pe panta dealului până la baza acestuia, în urma prăbuşirii unei bune părţi din construcţiile vechiului oraş din cauza alunecărilor de teren produse în 1969. Soţul deja mă bombănea, îngrozit la gândul că-l voi obliga iar să bântuie pe coclauri, în plin soare la ora prânzului, dar nici eu nu ştiam exact ce voi găsi acolo şi cât de accesibile vor fi „pietroaiele” căutate, însă o plimbare în natură nu avea cum să ne dăuneze prea grav :D.

Am ajuns în cele din urmă la destinaţie. Am parcat maşina la umbra copacilor care mărgineau terasa unui local. Am fost surprinsă de faptul că nu era nimic amenajat la intrarea în sit. De fapt, nici nu îmi era prea clar unde este intrarea propriu-zisă. Singurul avantaj este acela că vizitarea este gratuită. Personal aş fi preferat să plătesc bilet de intrare, dar să beneficiez de mai multe informaţii, eventual de un audioghid, dar... vise. Tot ce am găsit a fost un panou informativ care avea în partea stângă o hartă pe care erau marcate principalele puncte de interes, iar în partea dreaptă câteva informaţii despre istoria oraşului, în limbile turcă şi engleză. Atât:(.

Am aflat că oraşul antic Sillyon, ale cărui începtuluri se pierd în negura timpului, a fost fondat cam în aceeaşi perioadă cu oraşul antic Perge de către Mopsos, Calchas și Amfilochos, cunoscuţi ca fondatori şi ai oraşelor antice Side şi Aspendos, la scurt timp după încheierea Războiului Troian. Primele menţiuni despre Sillyon datează din secolul al V-lea i. e. n., oraşul datorând tribut în cadrul Ligii Delian, apoi, vreo sută de ani mai târziu, s-a remarcat prin apărarea cu succes, cu ajutorul unei armate formate din mercenari, împotriva asediului armatei conduse de Alexandru Macedon (333 i. e. n.) care nu a reuşit să-l cucerească. Avantajul situării pe un deal, la o înălţime de 213.4 metri deasupra nivelului mării, precum şi zidurile fortificate l-au ajutat să nu cadă prea uşor pradă invadatorilor.

Ruinele oraşului Sillyon datează din epocile elenistică, bizantină şi romană. În perioada elenistică oraşul a cunoscut o oarecare dezvoltare, fiind extins şi fiind construite mai multe clădiri, inclusiv un teatru. Într-o epocă în care oraşele din zonă se aflau sub dominaţia Regatului Pergamon, Sillyon a reuşit să-şi păstreze autonomia datorită unei decizii a Senatului roman. Oraşul a avut monedă proprie, inscripţionată cu numele său, timp de mai multe sute de ani, până spre sfârşitul secolului al III-lea e. n., iniţial din argint şi ulterior din bronz. În perioada bizantină, oraşul a avut o importanţă destul de redusă în regiune, aceasta crescând abia la sfârşitul secolului al VIII-lea şi începutul secolului al IX-lea, perioadă în care a devenit cel mai important oraş din zonă, mai important decât Perge care intrase într-un con de umbră după pierderea statutului de episcopie în favoarea Sillyonului. În ciuda zidurilor de apărare bine fortificate, oraşul Sillyon a fost totuşi cucerit în anul 1207, intrând sub dominaţie selgiucidă, la fel ca şi celelalte oraşe din Pamphilya.

Noi am încercat să explorăm cât de mult am putut din ruinele oraşului, urcând dealul, cu mare atenţie, pe potecile şerpuitoare, unele mai abrupte, altele mai line. Fotografiasem harta de la intrarea în sit, dar nu am reuşit să ne orientăm după ea. Am fost surprinsă să întâlnesc aproape în mijlocul sitului o casă locuită, datând maxim din secolul trecut :D, probabil aparţinând unui păstor am bănuit eu după caprele din apropiere. Soţul meu a renunţat să mai urce în plin soare pe poteci printre pietroaie şi a rămas să mă aştepte, la umbră, pe o bancă din curtea omului. Nici eu nu am reuşit să parcurg întreg situl, aş mai fi avut mult de urcat, dar resursele mele fizice erau aproape epuizate, astfel că am mai fotografiat una alta din pietrele de acolo, m-am întors pe acelaşi drum de frică să nu mă rătăcesc cumva, mi-am recuperat soţul şi am coborât spre locul unde lăsasem maşina.

Am părăsit situl cu regretul de a nu fi înţeles mare lucru din cele văzute. Departe de a fi o specialistă în domeniu, sunt totuşi convinsă că săpăturile arheologice ar putea scoate la lumină multe rămăşiţe interesante din perioada de glorie a oraşului. Turcii s-ar putea strădui măcar să conserve ruinele rămase şi, cu investiţii minime, situl ar putea deveni mult mai cunoscut şi vizitat decât este în prezent, o cauză posibilă a lipsei de interes fiind şi distanţa destul de mare faţă de drumul de acces, precum şi poziţionarea pe un deal. Este inutil de precizat faptul că am fost singuri pe acolo pe toată durata vizitei noastre.

Ne-am urcat în maşină şi ne-am întors pe acelaşi drum ca la venire, iar la intersecţia cu D 400 am virat dreapta spre Antalya spre următorul nostru obiectiv din acea zi.

Recomand vizitarea ruinelor vechiului oraş Sillyon celor care îşi petrec concediul în Belek sau în celelalte staţiuni din zona Antalyei pasionaţi de istorie şi dispuşi să renunţe pentru vreo două ore la confortul şi facilităţile oferite de resorturile all inclusive pentru o excursie în mijlocul naturii, printre „pietroaie”. Accesul se face exclusiv cu maşina, proprie sau închiriată, sau cu taxiul dispus să aştepte pe durata vizitării sitului, cu pălării de soare şi apă rece suficientă. Este un obiectiv interesant, chiar dacă nu a fost pus în valoare şi promovat corespunzător.

---

VIZUALIZĂRI: 1117 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI