TIPĂREȘTEAzi e ziua țării mele. La mulți ani, Țara Mea! La mulți ani, frați și surori!
În ultima vreme, a devenit o modă ca de 1 Decembrie să sărbătorești cât mai „românește” , cât mai „autentic” ; și, dacă se poate, cât mai departe de locul unde-ți duci majoritatea zilelor. Așa și noi: ce poate fi autentic în a petrece Ziua Națională într-un oraș (destul de) anost precum Galațiul?! Printre bile de ciment (înțeleg că au devenit brand național, totuși), printre gropi și gunoaie, printre tarabe comunistoide pline cu mici de calitate îndoielnică, halva contrafăcută și ciorapi de lână... chinezească?! Nu, mersi!
Departe, dar nu prea departe... Cât să rămână, totuși, românește... Și cât mai sigur, acum, în al doilea an de pandemie... Să te simți zen, dar safe! (Există oare așa ceva?! Începem să o luăm cu capul?! Am luat-o deja de mult?!)
Ne-am îndreptat, așadar, spre alte meleaguri; s-a dovedit a fi o alegere bună și, în mare, o experiență demnă de povestit altora (ceea ce mă voi conforma la un moment dat, desigur! ????). Veneam spre casă și ascultam, la radioul din mașină, despre festivitățile de la Alba Iulia: cum s-au reconstituit pas cu pas evenimentele de acum 103 ani, cum peste mai puțin de jumătate de oră avea să se citească (a 103-a oară?!) Proclamația ce avea să consfințească (a 103-a oară?!) Marea Unire! „Tati, după ce trece nebunia asta, trebuie să mergem și noi la Alba de 1 Decembrie!” Tati a aprobat în barbă...
Am ajuns acasă, gata vacanța. Bate vântu-n frigider (normal!), noi rupți de foame, căci nu ne-am mai oprit pe drum decât pentru a hrăni mașinuța. Hai la Alex, că-i la 2 pași!
V-am povestit cândva de Alex, vreo 2 ani jumate să fie, am fost chiar la inaugurare. Fusese înainte o cârciumă care mersese din rău în mai rău, acum părea prea frumos să fie adevărat, m-am rugat din tot sufletul să fie bine! Căci aveau toate premisele, în primul rând o poziție excepțională (în centrul orașului, pe un mic promontoriu cu vedere fabuloasă la Dunăre și la Munții Măcinului) !
Și a fost bine, cel puțin până în prezent... De la noi de-acasă și până la Alex nu facem mai mult de 5 minute. Asta când nu-i carantină și se poate accesa fizic. (Le-a mers și când au fost închise toate cârciumile, numai noi de câte ori am comandat acasă!) Ba, vara e bine să faci rezervare, chiar și în mijlocul săptămânii, mai ales pentru cină. După ce s-a introdus certificatul verde, a fost un pic mai lejer, am găsit locuri în orice zi, la orice oră. Alex e deseori soluția salvatoare. Când îți vine fata cu prietenu’ și vrei să-i impresionezi cu efort minim. Sau prietenul (din copilărie) din Canada. Când sărbătorești ceva și vrei să mergi la sigur. Sau când ți-e poftă de-o vită adevărată sau de niște cotlete de berbecuț sau... pur și simplu când uiți cheile acasă și Tati nu răspunde la telefon! Am fost de nenumărate ori la Alex și nu ne-a dezamăgit nicicând!
Dar nu despre Alex e vorba în seara asta... Sau nu numai... Deci ne-am dus la Alex, era ora 17, nici prânz, nici cină. Precum am prevăzut, am găsit ușor masă liberă înăuntru. Dacă n-am fi găsit la parter, ne-ar fi condus la etaj, cum am văzut că au procedat cu alții care-au venit după noi. Dacă am fi fost fumători, am fi ocupat lejer una din multele mese de pe imensa terasă (au și încălzitoare). Pe terasă, doar superbul apus peste Dunăre ne-a îmbiat, doar 2 minute, apoi ne-a retras la masa noastră, înăuntru.
Alex s-a pregătit de Ziua României cu meniu special (știam de pe fb). Plăcinte umplute, platou rece cu jumări&Co, platou cald, tochitură și papanași. (Eu visez de vreo 3 zile la sarmale, n-am avut încă parte, dar nu disper...) Eram rupți de foame, vă zisei, nu mai mâncaserăm de la micul dejun, deci am comandat în exces („lasă, că luăm la pachet ce nu putem duce” !): plăcintă cu carne de vită și plăcintă cu carne picantă de oaie (juma’ = micul dejun de mâine, și-așa s-au terminat toate din frigider, și laptele, și iaurtul, și biscuiții, de pâine nu mai zic!), platou cald pentru 2 (mamăăă! ; 2 feluri de frigărui, cotlete de berbecuț, friptură de porc, cartofi cu usturoi, bulz umplut cu brânză de burduf; 1/3 = prânzul de mâine, la serviciu), papanași cu smântână și dulceață de afine (bine că am fost inspirați să luăm doar o porție!).
Bun-bun și mult, servire excelentă, ca de obicei; jumate din ziua de mâine rezolvată, așadar...
... Și ne rostogoleam noi spre casă și – de dragul unor poze – am ocolit pe lângă Hotel Vega. Ăsta-i un hotel destul de bengos în Galați, cine vine și are un pic de pretenții, aici se „gazează” . Vedere la Dunăre etc, etc. Și un restaurant destul de bun, Lira se cheamă. La un moment dat, veneam frecvent aici pentru meniul zilei cu 4 feluri de mâncare, fiecare din 3 sau 4 variante. N-am mai fost de mult.
Ne-a uimit muzica – lăutărească veche, Gabi Luncă parcă. Niciodată n-am auzit muzică răzbătând de la Lira, ei sunt mai pe sobru, așa... Pe urmă am văzut micul stand din fața hotelului: câteva măsuțe „la varice” , ceaunul fumegând, standul cu mai multe caserole acoperite, ștergarele cu motive naționale. Tati s-a oprit să facă o poză, băieții de la stand s-au entuziasmat și ne-au invitat. Ne-am dus.
Aveau tot felul, ni le-au prezentat pe toate, puteau să ni le gătească acolo, pe grătar, sau să le luăm acasă, să ni le facem noi. Aveau și sarmale! Și fasole cu ciolan, în ceaunul fumegând! Și vin fiert cu mirodenii! Wow! Eram deja „mâncați” , dar ce cadou minunat să nu mai trebuiască să gătim în următoarele 2 zile, (mai ales că acestea se anunță cam horror dpv profesional) ! Așa că am comandat câte puțin din fiecare. Și câte un pahar cu vin fiert, să ne încălzim, cât ambalează băieții comanda.
... A fost ceva magic acolo, timp de 10 minute!... Nu știu ce-a fost mai magic: muzica, bucuria lor că sunt apreciați și n-au muncit în zadar, bucuria noastră că i-am descoperit și că-i putem ajuta, poza de final cu drapelul...
... Ce-am vrut să zic?! Că așa cum există un spirit al Crăciunului, tot așa există un spirit al Sărbătorii Naționale. Care nu stă neapărat în sarmale, ciolan cu fasole sau mici cu muștar. Ci în solidaritate și înțelegere. Noi l-am căutat departe, dar l-am găsit aici, lângă noi.
Perioada asta grea (of, aproape 2 ani de-acum!) ne-a schimbat pe toți. Le-a fost greu și celor de la Alex (chiar dacă nu pare), și celor de la Vega. (Și celor de departe, de pe unde am mai fost...) Și nouă. Și va mai dura perioada asta grea. Și cred că ne va fi un pic mai bine tuturor dacă o vom traversa ținându-ne de mâini! Deci, la mulți ani, frați și surori români!
Trimis de crismis in 01.12.21 21:23:23
19 ecouri scrise, până acum, la acest articol
ECOURI la acest articol
19 ecouri scrise, până acum, la acest articol
Rog web a atașa următoarea linie sonoră! Mulțumesc mult!
https://www.youtube.com/watch?v=58W0R79HsZs
Rog așteptați...
Ilustrația muzicală sau video-muzicală indicată a fost atașată articolului (vezi sus, imediat sub titlu).
@crismis: Prin mesajul pe care îl transmite articolul dvs se alătură, oarecum, altuia citit în ultima oră: edupedu.ro/mircea-miclea- ... r-un-stat-esuat. Dacă tot filozofăm...
@gpopa: Frumos scris. Și adevărat...
Dacă tot am avut timp, pe drum, în mașină, am ascultat tot ce-am nimerit. Cătălin Striblea a avut o emisiune aniversară în care oamenii erau invitați să intre în direct și să spună ceva bun despre România. E destul de greu să spui ceva bun despre România ca sistem, dar exemple bune despre oamenii ei se găsesc cu duiumul! Și probabil că pe asta trebuie să ne concentrăm...
@crismis: la mulți ani frați români, la mulți ani dragă prietenă. Foarte frumos articolul, cu substrat, am înțeles foarte bine ce ai vrut să transmiți.
Altceva aș fi curios să te întreb: de tati știam, da tu cum poți să bagi atâtea în tine? ????????????
Stim este grea perioada asta pentru toată lumea, mai ales că nu mai avem niciun orizont de așteptare. Și când moare speranța e ceva foarte grav!
Toate bune și să ne vedem cu bine!
@robert: Pot, și ce pot încă! Știi vorba aia: să nu te duci la cumpărături pe burta goală. Aș completa: să nu te duci nici la restaurant!
Adevărul e că am mâncat doar jumătate de plăcintă și cam o treime din platou. Și o treime din papanaș. Dar tot a fost enorm!!! Hapsână, recunosc!...
... Eu zic că nimic nu se-ntâmplă fără un scop anume. Pandemia, de exemplu... Trebuie să reînvățăm să trăim unii cu alții, să ne prețuim unii pe alții, să spunem "mulțumesc"... Să clădim lucruri bune în jur și să ne bucurăm de ele, precum și de cele clădite de semenii noștri. Să ne ajutăm mai mult...
Mulțumesc pentru vizită și ecou! 
Frumos totul. Nu vreau sa par ceea ce nu sant, dar la mine notiunea de patriotism a trecut in planul doi. Imi iubesc tara dar urasc toti conducatorii care au reusit sa ne prosteasca in ultimul hal. Se pare ca patriotismul politic apare doar de ziua nationala, sarbatori religioase si alegeri. Restul e cancan.
@crismis: De obicei, cautam fericirea departe, pe cand ea ne asteapta atat de aproape!
Frumos articol, frumoase fotografii! Si faptul ca v-ati ajutat unii pe altii e fantastic! Eu am fost in piata pentru aprovizionare. Am vazut si eu bucuria pe chipul comerciantilor: uite, a venit cineva, n-am venit degeaba! Eu m-am ales cu produse bio 100 % si cu un mic discount, ei au castigat cate ceva. Asa ar trebui sa fie, de fapt: sa fim uniti! , sa ne ajutam la greu.
Dupa mintea mea, a fi patriot nu se refera la politica si politicieni. Se refera la oameni, locuri, valori.
Amandoi bunicii mei au luptat in al doilea razboi mondial. Tatal tatalui meu nu s-a mai intors, tata nu l-a cunoscut! A ramas in Tatra. Celalalt a fost si prizonier la rusi 2 ani. A murit in ' 93. De foarte multe ori am senzatia ca astia de sus calca pe mormintele lor si-mi vine sa-i strang de gat!
Imi iubesc tara, oamenii buni si frumosi care o locuiesc, dar urasc "jmekerasii" care ne fac de ras pe afara.
Ar fi multe de spus, dar ma opresc aici.
La multi ani, romani dragi, de oriunde!
@crismis: Frumos articolul! Felicitări!
De de nu am face lucruri bune zilnic, de ce nu ar fi o normalitate să fim buni și atenți la cei care au nevoie de ajutor în fiecare zi?
Un gest mic pentru noi poate fi o bucurie imensă pentru ceilalți.
La mulți ani români de pretutindeni!
La mulți ani România!
Numai bine!
Da, de gândit... Interesant, frumos articol, ca de obicei- adica nicio surpriză in acest sens! ☺️
Zic si eu așa, ca pe 30 noiembrie am ajuns in Parcul Ioanid, in București - liniste, istorie, un frumos de alta epocă. Si printre altele, m am gandit eu stand acolo pe banca inconjurata de (inca) toamna, ca unii dintre cei mai frumosi si pasionati de frumos oameni pe care i am întâlnit eu se afla aici, pe AFA.
La multi ani, vouă! Si felicitari pentru inca un articol deosebit, Crismis! ????
E bine să fii român?
Păi, e bine, pentru că avem o vață tristă dar, avem cimitirul vesel! 
@Yersinia pestis: Cica democratia este acel regim politic, cel mai bun dintre toate cele proaste experimentate de-a lungul istoriei, in care poporul traieste bine prin reprezentantii sai alesi in mod universal, direct, egal si secret.
Adica, vreau sa spun ca nu toata lumea are o viata trista in Romania. Asa cum nu toata lumea are cimitir vesel.
@micutzu: Da, chestia cu politichia mioritică e din ce în ce mai dezamăgitoare... Deocamdată, prefer să nu mă gândesc la ea, că mă apucă greața. La noi, „păduchii” (mereu îl pomenesc pe amicul din Canada!), mă gândeam...
Hai, să fim sănătoși și să mai combatem pe-aici, măcar din când în când! Toate cele bune!
@Zoazore: Of, știu ce zici!... Cu politica rmânească simt cam așa în ultimii ani: când să zici că mai rău de-atât nu se poate, se mai întâmplă ceva care te contrazice: ba se poate, luați de-aici! Mi-e lehamite! Ai dreptate, prin tot ceea ce fac, parcă ne scuipă-n ochi și întinează memoria străbunilor noștri!...
Dar, ca să n-o luăm cu capul din acest motiv, cred că trebuie să ne concentrăm pe ceea ce putem schimba în bine în pătrățica noastră. Viața mi-a dovedit de nenumărate ori că „schimbarea începe cu lucrurile mărunte” nu-i doar o vorbă-n vânt. Spui o vorbă bună sau, pur și simplu îți muști limba când ai putea să spui una rea - ca să nu mai zic dacă vorba se preschimbă în faptă frumoasă!... Faci un bine și pentru cel de-alături, dar ce bine te simți și tu!... Merită!
Mulțam de vorbele frumoase și scuze că am răspuns cu întârziere! Cele 2 zile nașpa s-au sfârșit, am supraviețuit! (Urmează altele de luni... Dar până atunci mai e!) Numai de bine să auzim! 
@Dana2008: Așa e, Dana, nu doar o zi sau o lună pe an trebuie să ne gândim la cei în nevoie (nu neapărat în sărăcie! într-o lipsă de orice fel, materială sau de suflet), ci în fiecare zi. Am citit și încerc să aplic: să spun/fac în fiecare zi măcar 5 lucruri bune pentru alții, oricât de mici (mai ales că mă ajută și meseria! hi-hi!). De obicei reușesc, uneori chiar mă întrec pe mine însămi! Iar când mă ia gura pe dinainte - ce rău îmi e după aia!
Mulțumesc pentru cuvintele frumoase și... să ne fie bine, din toate direcțiile!
@MaraMura: Daaa, știu ce zici! AFA ne-a îmbogățit spiritul tuturor! Nu-mi mai pot imagina viața fără această comunitate de Oameni adevărați! Azi, aproape de casă, am scotocit în geantă după chei și m-am înduioșat privind brelocul (doar îl văd zilnic de câteva ori, dar azi am conștientizat mai bine). E un cadou de la AFA, de la prima întâlnire la care am participat (2014). Este practic un dreptunghi de plastic imprimat pe ambele părți cu sigla AFA, acea imagine cu barca albă plutind pe o mare albastră. Plasticul a pocnit la un moment dat, am pierdut cam 1/3 din el, dar nu m-am îndurat să schimb brelocul...
Mulțumesc pentru vorbele faine și pentru faptul că te-ai alăturat „găștii” un pic nebune, dar frumoase!...
@Yersinia pestis: E bine, e rău?! Ești român și gata! Trebuie să te descurci cu asta!
Hai, să trăim sănătoși și să auzim de bine! Mulțam că ai trecut pe-aici!
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- Mar.2024 Al 800-lea review, retrospectivă — scris în 03.03.24 de Michi din BUCURESTI
- Nov.2023 'Bostaniada', turismul si viitorul — scris în 19.11.23 de dorgo din TâRGU MUREș
- Sep.2023 Departe de casă — scris în 28.09.23 de AZE din SIBIU
- Jul.2023 [Nume-Agenție], tepari de profesie!!! — scris în 04.08.23 de ux130143 din PITEşTI
- Jun.2023 1. File din istoria României oglindite în excursii — scris în 23.06.23 de Michi din BUCURESTI
- Jun.2023 Info utile despre zborurile charter — ar trebui să figureze în cultura turistică minimală, dar nu sunt, în (prea) multe cazuri — scris în 15.06.23 de tm67bru din TIMIșOARA
- Jun.2023 Suflet de călător — scris în 10.06.23 de robert din BUCURESTI
- SOCIALs
AmFostAcolo® este marcă înregistrată