Destul de aproape de capătul drumului spre excelență

TIPĂREȘTE

Anul acesta am ales Sovata pentru a ne petrece Sărbătorile Pascale. De ce Sovata? Păi... Din mai multe motive: 1. nu mai fusesem de multă vreme; 2. în ultimul timp am auzit multe chestii bune despre acest loc și simțeam că venise momentul să ne convingem; 3. e relativ aproape de Cluj, orașul unde învață fiica noastră, lucru care avea să ne facă întâlnirea mai facilă.

Bine, bine, Sovata, dar unde în Sovata? Evident, un hotelaș sau o pensiune drăguță, cochetă, bine vorbită de alții, care să fie dispusă să ne ofere cazare și mâncare deopotrivă, astfel încât noi să avem cât mai puține bătăi de cap. Ia, Mami, de citește și studiază!... Nu conta că de-abia mi se dusese sarmaua de Revelion din gât, eu căutam deja pachet de Paști! Nici pomeneală să găsesc așa ceva, știam că e prea devreme, important însă era să ochesc „locul”, că-l lămuream eu să-mi încropească o ofertă...

Hmmm... Are balta pește! Știți cum se întâmplă când ai de unde alege: te sucești, te răsucești și tot mai greu îți e să te decizi; și ăla e bun, dar și ăla, nu mai zic de ăstălalt... Greu, frate, greu! Recomandări puternice pe AFA, note mari pe site-urile de rezervare... Până într-o seară, când mi-a sărit în ochi pe booking Boutique Hotel Fabesca, 4*: camere luminoase, decorate minimalist, cu mult gust însă; variantă cu demipensiune sau cu pensiune completă, la un preț absolut decent... Am făcut o simulare pentru 5 persoane, câte ne aflam noi în gașcă la momentul acela și, pentru 3 nopți cu demipensiune mi-a ieșit undeva pe la vreo 800 și ceva de euro. Mai-mai să rezerv, dar o idee mi-a dat peste mânuță: ce-ar fi să contactez direct hotelul, poate obțin un preț și mai bun?!

Zis și făcut! Și cum glonțul nu lasă urmă prin aer, dar prin hârtie da (vorba vine!), am preferat să trimit mail. N-au trecut 24 de ore și mi s-a răspuns (doamna manager în persoană!), ceva de genul: „Vă mulțumim pentru interesul pe care ni-l acordați și vă promitem că până la sfârșitul acestei săptămâni vă vom face o ofertă - sperăm noi - avantajoasă. ” He, he, ce v-am zis?! Sunt deja obișnuită să se creeze oferte special pentru mine! :) Și da, doamna s-a ținut de cuvânt și în câteva zile am primit Oferta de Paști, care suna cam așa: „Cazare 3 nopți (14-17 aprilie); mic dejun și cină tip bufet suedez; în plus, prânz în Duminica de Paști; ceai, cafea și prăjituri în fiecare zi la Tea Break; vânătoare de ouă cu premii dulci pentru copii (nu era cazul nostru, dar oricum, drăguță ideea) și participare la slujba de Înviere de la Biserica Adormirea Maicii Domnului din Sovata. Prețuri pe persoană și pe pachet: 780 lei pentru cazare în cameră dublă, 820 lei în cameră family și 930 lei în apartament. ”

Am comparat repede cu ceea ce plătisem la Hotel Dobru de Crăciun și am decis că da, oferta nu e rea deloc, dar deloc! OK! Am socotit că ne trebuie o dublă și o family, iar doamna manager a definitivat socotelile, rezultând un total de 4020 lei. În plus, mi-a acordat o reducere la 3700 lei (ieșind un pic mai ieftin ca pe booking), cu condiția să achit repejor 50% din bănuți. Ceea ce am și făcut, să nu se răzgândească și mai ales să mă dovedesc o persoană serioasă.

Între timp, schimbarea s-a mai schimbat de vreo două ori. Prima dată, când am hotărât s-o includem în gașcă și pe Ștefania, prietena lui Băiețel (da, da, Băiețel s-a făcut mare! chiar mă bate un gând să-i schimb numele pe AFA... dar... neee... Băiețel rămâne!). Deci mail la doamna manager și rugat să ne recalculeze ca pentru 3 duble, dacă n-o încurcăm prea tare. N-am încurcat-o, a fost foarte amabilă și n-a mai fost nevoie să plătim nimic în plus pe moment. A doua oară, când Istețica a hotărât să-l elimine pe Lukas din gașcă. Mi-a fost jenă să trimit iar mail la doamna manager, mai ales că mai erau vreo 2 săptămâni până la plecare. „Nu știu, nu mă interesează, vii cu cineva! ” Iulia s-a arătat disponibilă în ultima clipă și toată lumea a fost mulțumită.

... Și a venit ziua plecării! Am mai spus că suntem moșcăiți dimineața și nu ne-am dezmințit nici de data asta, din moment ce n-am reușit să ne pornim de acasă înainte de ora 10:30. Traseul pe care l-am urmat a fost: Galați - Focșani - Greșu (pauză cât de-o ciorbiță bună, bună la vechiul nostru prieten, Motel Flora) - Târgu Secuiesc - Miercurea Ciuc - Băile Homorod (pauză de shopping la magazinul de la șosea) - Praid - Sovata. Drumul prin munții împrimăvărați - spectaculos de-a dreptul! Fetele au pornit cam odată cu noi, cu trenul până la Târgu Mureș (că tot le-a dat partidul gratuitate pe CFR; pauză prelungită de cafea și plimbare), apoi cu un microbuz spre Sovata, ajungând cu vreo juma' de oră înaintea noastră.

Boutique Hotel Fabesca se află situat la poalele pădurii de brazi, între două străzi, pe Câmpul Mic la nr. 45 și pe Vulturului la nr. 15, intrarea făcându-se pe aceasta din urmă. Și noi, și fetele am ajuns ghidați de GPS la marele fix. De menționat că în Sovata străzile sunt în pantă și multe cu sens unic, așa că dacă veniți cu mașina personală, recomand utilizarea aparaturii moderne de ghidare, vă scutește de timp și nervi pierduți aiurea.

Hotelul se înscrie - ca arhitectură - în curentul cubist, cred; mă rog, nu mă prea pricep, dar sper că înțelegeți ce-am vrut să zic, adică e format din vreo 5 paralelipipede așezate decalat unul peste celălalt, ăl' de la bază fiind cel mai proeminent. Materiale noi, moderne, gresie și multă sticlă. Se laudă cu 6 camere Standard, 5 camere Family, 4 apartamente Standard și 2 apartamente Excepțional, cu 2 restaurante și un cofee lounge; deocamdată, căci hotelul se află deja în proces de extindere, de-o parte și de alta erau adevărate șantiere (nu s-a lucrat pe perioada șederii noastre). Astfel, în curând oaspeții vor beneficia și de alte facilități: un spa „ultramodern”, după cum afirmă gazdele (bazin cu apă dulce, bazin cu apă sărată, jacuzzi, saună umedă și uscată, infrasaună, sală de fitness, cabine de masaj, vestiare, bar), 2 săli de conferință, loc de joacă pentru copii. Desigur, la momentul finalizării acestora, și prețurile mă aștept să fie altele.

Parcarea este situată chiar în fața hotelului, peste drum, este acoperită cu pietriș și aș zice că-i destul de încăpătoare pentru capacitatea de cazare. Am lăsat mașinuța noastră destoinică să se odihnească în acest spațiu și ne-am oprit pentru o clipă să admirăm construcția modernă în nuanțe de gri. Primul feed-back îl obținusem deja de la Istețica, în urmă cu câteva minute; era de-a dreptul entuziasmată de ceea ce găsise! Apropiindu-ne, am remarcat că la primele două niveluri păreau să se situeze restaurantele. Niște scări coborau prin dreapta hotelului spre terasa din demisol, acoperită cu mese și scaune albe, desigur pustie la acel moment, temperaturile exterioare nefiind dintre cele mai prietenoase. (Mai târziu aveam să ne lămurim că această terasă se continuă cu Restaurantul Tradițional, cel în care aveam să servim toate mesele pe parcursul șederii noastre la Fabesca.) Alte scări urcau către intrarea în hotel și pe acestea le-am urmat și noi.

Holul recepției ne-a produs o puternică impresie încă din primul moment: pardoseală formată din plăci mari dreptunghiulare de gresie lucioasă, dar aderentă, decor minimalist, cu câteva piese de mobilier așezate de-a lungul peretelui din dreapta și pe mijloc, între cei doi stâlpi de susținere, vaze decorative din loc în loc, un tablou mare reprezentând o floare stilizată. Jocul de culoare mi-a plăcut de asemenea, griul sobru al pardoselii și al canapelelor fiind îndulcit de nuanța blândă cu care erau acoperiți pereții, un crem-somon. Lângă una din canapele - o măsuță pe care se afla un bol cu mere, din care te puteai servi. Recepția am găsit-o chiar în față, simplu decorată și aceasta, doar că aici predominau lambriurile de lemn. O doamnă zâmbitoare ne-a urat bun-venit, ne-a verificat rezervarea pe un monitor și apoi ne-a repartizat camerele, una la primul etaj, alta la ultimul. Fetele se cazaseră deja, tot la primul etaj. Apoi doamna s-a oferit să urce cu noi să ni le prezinte și s-a scuzat că va trebui să utilizăm scările, deocamdată liftul nefiind dat în folosință. N-a fost o mare problemă pentru noi, în general suntem amatori de mișcare, dar totuși le-am repartizat băieților camera de la etajul al 4-lea :), eu și Ștefania devenind astfel vecine cu Istețica și cu Iulia.

Ne-am răspândit cu entuziasm prin „vastele noastre apartamente”, pe care ne-am apucat a le scormoni și a ne minuna de tot ce descopeream. Și descoperirea aceasta s-a produs într-un timp oarecare, căci decorul întreg era minimalist și trebuia să cercetezi un pic unde-ar putea fi dulapul de haine, spre exemplu. În plus, cele trei camere aveau multe elemente comune, dar nu erau identice defel. De pildă, interiorul băii fetelor putea fi admirat în toată splendoarea sa din dormitor, doar un perete de sticlă separând cele două încăperi! :); ce-i drept, exista și un paravan opac ce culisa de-a lungul acestui perete și la o adică îți putea oferi intimitatea de care aveai nevoie, dar oricum ne-am amuzat teribil de această idee!

Vă voi descrie în continuare camera mea, nu mai știu exact ce număr avea, 5 sau 6, în tot cazul singura de pe partea dreaptă a holului de la primul etaj (na, dacă n-am scris la timp, am început să uit!). Ușa se deschide cu cartelă magnetică și noi am primit o singură cartelă pentru fiecare cameră, ceea ce nu ne-a deranjat, oricum am avut toți același program și probabil că dacă am fi solicitat încă o cartelă, am fi primit-o. Din holul lunguț se face baia în stânga (vom deschide mai târziu ușile culisante), apoi se află un spațiu ce adăpostește sub un blat răcitorul plin ochi cu sticle, sticluțe și pungi cu „ronțăieli” (de care nu ne-am atins), iar deasupra tot ce-ți trebuia dacă pofteai să-ți prepari ceai sau cafea (cană electrică, cești, pahare, lingurițe, zahăr, pliculețe de ceai sau cafea). Tot în această zonă se aflau spații de depozitare, bine ascunse în spatele unor sertărașe dispuse în partea stângă a răcitorului, precum și a unui dulap mascat în peretele de deasupra.

Intrând în dormitor, am întâlnit același decor minimalist și aceeași monotonie cromatică (alb/gri), „deranjată” doar de tabloul modernist de pe perete, de un bol cu ouă de Paști (stilizate) și o mică vază cu lalele (adevărate!) pe masa-birou. Tot pe masa-birou (albă, simplă, sprijinită pe picioare de inox), se afla o mapă de prezentare a hotelului, lista cu facilitățile acestuia și cu prețurile lor, o cutie cu șervețele, telecomanda televizorului și telefonul fix. Televizorul (modern, cu ecran plat, desigur) era și el fixat în perete deasupra, într-o mică nișă special creată pe dimensiunile sale. A, pe „raftul” nișei, am găsit două sticle cu apă îmbuteliată „străineză”, chestie care mi s-a părut o fiță, n-am priceput de ce n-au pus apă românească; evident că și prețul era tot de pe alte meleaguri... Mă rog, cum le-am găsit, așa le-am lăsat.

Patul (matrimonial în cazul nostru, Tati și Băiețel au avut paturi twin, iar fetele chiar nu mai știu de care) a fost perfect pentru scopul în care a fost creat: nici prea jos, nici prea înalt, acoperit cu o saltea excelentă și cu așternuturi din bumbac de un alb strălucitor. Am avut la dispoziție câte două perne de fiecare, lucru pe care eu întotdeauna îl apreciez, precum și o pilotă ușoară, din puf, destul de călduroasă. De-o parte și de alta a patului se afla câte o noptieră micuță, simplă, iar pe fiecare câte o veioză foarte șmecheră - era de fapt un cerc care se ilumina pe interior în 3 trepte de intensitate prin simpla atingere a unui buton luminos aflat pe suport. În spatele veiozelor, existau întrerupătoare și câte o priză (amplasarea prizelor în imediata vecinătate a patului este de asemenea un lucru pe care îl apreciez enorm; e enervant să te trezești dimineața, să vrei să vezi cât e ceasul și să-ți amintești că telefonul tău se află în partea cealaltă a camerei, la încărcat). Pentru și mai multă lumină în cameră, am beneficiat de câte un corp de iluminat de formă globuloasă, neregulată, ce spânzura din tavan deasupra fiecărui ocupant al patului.

Dulapul de haine l-am descoperit „la a doua strigare”, încastrat în perete, între măsuța-birou și fereastră. Înăuntru, o zonă pentru umerașe, precum și rafturi spațioase, ocupate parțial de seif, kit-ul de cusut și cel de curățat pantofii, halate și papuci de baie, pătură de rezervă (n-a fost nevoie s-o folosim). Alte dotări ale camerei: scaun, suport pliabil pentru bagaj, coș de gunoi, oglindă, aparat de aer condiționat, încastrat în perete și el, deasupra intrândului dinspre hol spre dormitor; l-am găsit setat pe căldură și teoretic temperatura putea fi modificată, practic noi n-am reușit, adică am cam scos limbile la cele 27 de grade, dar atâta necaz să avem în toată existența noastră turistică! Wi-fi a funcționat ireproșabil.

După ce am dat la o parte draperia de culoarea cenușei și perdelele diafane, am deschis ușa dinspre terasă și am ieșit afară. Am constatat că aceasta, terasa, dădea spre una din părțile laterale ale hotelului, întinzându-se pe toată lățimea acestuia. Ca mobilier, deținea două fotolii albe de plastic și o măsuță, iar în capăt era delimitată de terasa alăturată (care mai târziu am constatat că aparținea „domeniului” fetelor) printr-un șir de ghivece cu tuia. (Din păcate, vremea n-a fost prea prielnică pentru socializat seara pe terasă; ziua ar mai fi mers, dar nu ne prea prindea prin zonă...)

Să ne reîntoarcem la baie, așa cum v-am promis. Evident, din același film, totul desenat în linii simple și efectuat din materiale de cea mai bună calitate. Nu insist pe dotările obișnuite ale unei băi, ci doar pe amănuntul că toate cele 3 duble ale noastre au beneficiat de cabine de duș, dar prin pozele de prezentare ale hotelului am văzut că unele camere au baie cu cadă, poate apartamentele, nu știu exact... Consumabilele erau diverse și dintre cele mai bune, de exemplu articolele de igienă erau dintr-o gamă bio (săpun, șampon, balsam de păr, loțiune de corp, gel de duș), iar prosoapele albe și moi, în mai multe dimensiuni, mirosind a lavandă. Într-o punguță textilă am găsit și uscător de păr; eu mă pot lipsi de așa ceva la hotel (și acasă îl țin pe post de bibelou), dar Ștefaniei chiar i-a fost util să-și usuce pletele lungi după o zi petrecută la piscină (prin vecini; revin cu amănunte, că tare fain o fost!).

În fine, inspecția camerelor și ședința foto fiind isprăvite, ne-am adunat cu toții să bifăm următorul punct pe ordinea de zi, și anume savurarea de „ceai, cafea și prăjituri” în spațiul special destinat, mai ales că doamna de la recepție ne re-lansase o călduroasă invitație în acest sens. Tea&Cofee Lounge se află imediat în stânga recepției și pe parcursul șederii noastre la Fabesca l-am găsit la dispoziția oaspeților în mod gratuit zilnic, între orele 15 și 17. Este un spațiu în formă de L, simplu, dar elegant, mochetat în întregime, deținând, pe lângă cele câteva mese cu scaune, un bar și o mică bibliotecă. Nici cei mici n-au fost uitați, dovadă colțișorul adaptat dimensiunilor lor! :) Am avut la dispoziție câteva tipuri de pliculețe de ceai, un samovar cu apă fierbinte, zahăr, felii de lămâie, cești, lingurițe, farfurii și două tipuri de prăjituri: niște pișcoturi și un fel de salam de biscuiți. Nu știu sigur dacă în zilele ce au urmat au fost servite și alte feluri de dulciuri. În afară de prima zi, ne-am mai oprit în acest loc în ultima zi a sejurului nostru, eu și Tati doar, când am dorit câte o cafea. Deși în ofertă scria „ceai, cafea și prăjituri”, ni s-a spus că pentru cafele trebuie să plătim suplimentar. Am acceptat (la acel moment nu băgam mâna în foc că e albă sau neagră), oricum n-aveau cum să coste o avere. Cu siguranță a fost o mică problemă de comunicare...

Ne-am băgat un pic năsucurile și prin Restaurantul Mediteranean, adică cel de la parter. După faptul că mesele erau aranjate în formă de U, mi s-a părut că deocamdată îndeplinește rolul sălii de conferințe. Tot mobilierul este de un alb strălucitor, pereții albi, gresia aidoma, sparg monotonia doar plafonul închis la culoare, de care atârnă un imens corp de iluminat alb-auriu. Extrem de chic întreg acest decor, mi-a plăcut mult!

Toate activitățile gastronomice s-au desfășurat în Restaurantul Tradițional de la demisolul hotelului. Destul de încăpător, era desenat tot în forma unui L; un perete întreg era decorat cu postere imense reprezentând imagini din natură (am recunoscut într-una din ele celebra Cascadă Bigăr), iar ceilalți cu tablouri purtătoare de mesaje drăguțe, gen „Tea is a cup of love”. Din loc în loc plafonul era susținut de coloane pătratice acoperite cu cărămidă aparentă, iar corpurile de iluminat erau și ele destul de originale, un soi de candelabre din oțel și... sfoară. Mesele și scaunele erau din materiale ușoare, deschise la culoare și am găsit pe fiecare masă câte o râșniță de piper și una de sare de Hymalaia (fiță, știu!). Restaurantul beneficiază și de un bar. Precum am amintit la început, din el se iese pe terasa din fața hotelului, vara cred că e minunat să mănânci acolo, de data asta doar „vicioșii” (fumătorii) au exploatat-o pentru scurte perioade de timp (acestora li s-au pus la dispoziție câteva pături pufoase).

Oferta gastronomică a fost destul de variată și în general pe placul nostru (da, Dobru a ridicat ștacheta destul de sus, e foarte greu de egalat!). Toate mesele s-au servit, așa cum specifica și oferta, în regim de bufet suedez. Băuturile nu au fost incluse în această ofertă, înafara unui pahar de vin de persoană oferit „din partea casei” la prânzul de Paști. Noi am consumat apă, ceai, cafea, bere sau vin, iar notele de plată au fost „puse pe cameră” și achitate la final (prețuri nu chiar mici, dar na, 4 stele! .

E foarte greu să-mi amintesc chiar tot ce a fost prezentat pe masă oaspeților săi de către Hotel Fabesca, noroc că am făcut câteva fotografii (pe care le voi atașa). Cinele au cuprins salate (roșii, ardei, castraveți proaspeți și acri, sfeclă, ceapă verde, ridichi), câte 2 feluri de supe/ciorbe, 2-3 feluri de carne/pește și tot atâtea de garnituri, precum și ceva prăjituri. Totul gătit corect, dar nu pot spune că mi-a rămas ceva în amintire. La micul dejun am putut alege dintre câteva feluri de mezeluri și brânzeturi, crenvuști, cârnați, ouă (preparate în fel și chip), legume (cam la fel ca la cină) și fructe (mere, portocale, kiwi, banane, struguri), prăjiturele, pâine feliată sau chifle (foarte bune), lapte, iaurt, unt, gemuri, miere și tot felul de licori, gen apă, sucuri, ceaiuri, cafea (pe care ți-o preparai singur apăsând pe un buton al unei mașinării și alegând astfel sortimentul dorit). La cina din seara de Înviere au fost pregătite ouă roșii, astfel că cine a dorit, a putut să-și pună deoparte pentru a ciocni mai târziu. Pentru cei care țineau post sau pentru vegetarieni, au existat de fiecare dată soluții (țin minte niște chifteluțe din legume deosebit de gustoase).

Pentru masa de Paști (prânzul de duminică), mesele au fost aranjate festiv, iar meniul a fost completat cu preparate specifice, gen drob (excelent!), ciorbă și friptură de miel, cozonac (nu grozav), pască (bunicică) și niște torturi (destul de reușite). Specificul cinei de duminică a fost barbeque și s-au servit predominant chestii de genul (grătar de pui/porc, cârnați, mici). Nu mi-a plăcut însă faptul că această cină a avut ca fundal sonor un gen muzical pentru care nu am nicio aplecare (manele), mi s-ar fi părut mai potrivită o muzică lăutărească veche sau muzică populară românească.

Pentru felul în care a fost prezentată mâncarea pot acorda însă lejer nota 10, ca și pentru atitudinea personalului. Nu 10 plus, ca la Dobru, dar un 10 curat totuși! :) Una peste alta, declar în general reușită experiența culinară de la Fabesca!

... Ne-am simțit bine la Boutique Hotel Fabesca, ne-am simțit bine în Sovata, care a fost o surpriză deosebit de plăcută pentru noi! Mi-a plăcut că la final am fost rugați să dăm un feed-back, nu doar noi, ci și alți turiști, asta înseamnă că personalul de la Fabesca este chiar interesat ca treaba să meargă excelent (așa cum zice logo-ul lor: „excepționali prin excelență”) și eu cred că are toate premisele, chiar dacă deocamdată mai scârțâie pe ici, pe colo. M-aș întoarce oricând la Fabesca și este un loc pe care-l recomand din toată inima!

---

VIZUALIZĂRI: 9765 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI