Lindos - antic și medieval

TIPĂREȘTE

Întorcându-ne de la Symi, chiar înainte de a debarca în Rhodos, am decis să apelăm din nou la o agenție turistică locală pentru un tur al insulei. Voiam să cunoaștem și alte locuri frumoase din Insula Soarelui și am apreciat că cel mai comod pentru noi ar fi un tur cu autocarul. Am văzut pliante, am discutat cu persoana de la birou, am achitat, am plecat atunci când a sosit ziua planificată, dar abia pe parcursul excursiei aveam să constatăm că "Rhodes Island Tour" era de fapt un tur mai mititel, care nu includea și Lindos - unul dintre cele mai interesante orașe-stat doriene, un obiectiv foarte căutat de turiștii zilelor noastre. Era într-o zi de joi, iar sâmbătă trebuia să plecăm spre România. Mai pe scurt, înțelegându-ne impasul, ghidul ne-a promis că va trimite pe cineva la Hotel Lomeniz (unde eram cazați) pentru a discuta cu noi și, eventual, pentru a ne include în grupul deja format pentru Lindos. Totul a decurs normal și iată-ne a doua zi, după micul dejun, așteptând autocarul în fața hotelului. La ora 9.15, punctual, mașina a sosit.

Situat pe coasta de est a insulei, la 50 km depărtare de orașul Rhodos, Lindos cu minunatele lui golfuri, precum și cu impresionantele vestigii de pe acropolă, este o destinație turistică și de vacanță foarte populară. Dar, pentru că am fi ajuns prea repede la Lindos, șoferul nostru a decis să facem un popas la Epta Piges - Șapte Izvoare unul dintre cele mai frumoase locuri de pe insulă, aflat într-o zonă montană, umbroasă și răcoroasă. N-am să spun mai multe pentru că despre cele șapte izvoare și despre împrejurimile lor am povestit deja.

Am ajuns la Lindos cam prin vremea amiezei. Forfota turistică era în toi. Din marea parcare de la șosea, aproape de biserică și de câteva restaurante, un autobuz prelua pe cei care voiau să-și conserve resursele fizice în vederea urcușului la acropolă. Costul unei călătorii este de 0,50 euro/persoană. Drumul în coborâre până în centrul satului se străbate ușor. Fiind îngust, trebuie însă atenție la mașini și la valurile de turiști care trec pe lângă tine.

Centrul de Informare Turistică, de fapt numai un chioșc, oferă un mic pliant cu câteva explicații în greacă și engleză, dar și - contra cost (0,50 euro) - o hartă.

Între două minunate golfuri se înalță o colină stâncoasă, încoronată de o acropolă a cărei existență mărturisește prezența omului pe insulă încă din adâncurile istoriei. Stânca este abruptă, căzând brusc în mare și creând peisaje uluitoare. Versantul său nordic adăpostește un sătuc pitoresc - Lindos - cu străduțe înguste și cu case albe, înconjurate de curți pavate cu petricele. Dacă vrei să ajungi pe acropolă ai doar două posibilități: pietonal - dacă ai picioare bune și un bun simț al echilibrului, sau călare pe măgăruș - dacă îi suporți mirosul și dacă achiți taxa de călătorie. Atât la baza colinei, pregătiți pentru urcare, cât și sus, pentru coborâre, sunt puncte unde măgarii de serviciu așteaptă să fie solicitați. Nu departe de marea parcare, într-o râpă largă, am văzut și alți măgăruși care stăteau la umbră, în relaxare.

Casele vechiului sat sunt înghesuite, toate având mici magazine la stradă. Este un talmeș-balmeș întortocheat, din care doar săgețile indicatoare plasate cu generozitate pe la colțuri te mai descurcă. Între multe alte tipuri de obiecte expuse pentru vânzare, foarte des apar răcoritoarele de tot felul, inclusiv fresh de portocale la pet de 500 ml (2-2,5 euro). Undeva, aproape de ieșirea din aglomerarea de căsuțe, am văzut scris: "Aici e ultimul STOP pentru apă."

Înainte de a începe urcușul propriu-zis, labirintul de străduțe ne-a condus la Biserica Panayia, biserica satului, mică, dar neînchipuit de frumoasă. Am aflat că în anul 1489, Marele Maestru Pierre d'Aubusson ar fi finanțat repararea lăcașului. Frescele din interior sunt foarte bine păstrate. Ele sunt cele care mi-au plăcut cel mai mult. Din păcate, fotografiatul fiind interzis, nu am nici o imagine de acolo. O veche inscripție spune că biserica a fost pictată în 1637, dar ceea ce vedem astăzi se pare că este o lucrare a meșterului Gregorios din Symi, datând din 1779.

Până la acropolă, urcușul se face pe o alee de piatră lucioasă și cam alunecoasă, cu trepte din loc în loc. Panorama golfului cu zeci de bărci de pescari și apele albastre ale golfului St. Paul unde după tradiție, a debarcat apostolul Pavel (în anul 57 d. Hr.) sunt uluitoare și te îndeamnă să te oprești și să fotografiezi iar și iar.

Din trecut

Mitologia spune că Lindos a fost fondat de Lindos - fiul cel mai mic al zeului Helios. Studiile arheologice demonstrază că zona a fost locuită încă din neolitic, dar sosirea dorienilor și instalarea lor pe aceste locuri în sec. XII-XI î. Hr. au fost decisive pentru dezvoltarea așezării. Lindos este unul dintre cele trei orașe-stat fondate în insulă de dorieni. Amplasarea sa favorabilă pentru controlul navigației în partea estică a Mării Egee i-a conferit un statut de importantă așezare maritimă.

În sec. VI î. Hr. Lindos a fost condus de Kleoboulos din Lindios, poet grec născut în Lindos, unul dintre cei șapte înțelepți ai antichității. Vizitatorii de astăzi pot vedea la șosea, în apropierea satului, statuia lui Kleoboulos. Sub guvernarea sa economia s-a întărit, s-au realizat importante lucrări de interes public, s-a reconstruit sanctuarul Athenei și s-a bătut monedă atât de necesară în schimburile comerciale care se efectuau în special cu egiptenii și fenicienii. Decăderea orașului a început în sec. V î. Hr., după fondarea noului oraș - Rhodos.

În epoca elenistică s-au făcut anumite lucrări pe acropola din Lindos care a fost fortificată ulterior de bizantini și mai târziu de Cavalerii Ioaniți. Și turcii au folosit acropola din Lindos drept fortăreață.

Situl arheologic Lindos

Impozanta stâncă aleasă de primii locuitori din Lindos pentru a construi o acropolă, are la înălțime un platou în formă de triunghi neregulat. Pe această platformă se află ruinele sanctuarului Athenei Lindia. Castelul Cavalerilor Ioaniți a fost construit pe fundațiile vechilor fortificații bizantine în jurul anului 1317. Zidurile de apărare și turnurile urmează linia naturală a platformei de stâncă. Dintre toate turnurile, astăzi se mai păstrează doar două - unul la vest și altul în colțul de sud-vest.

Pentru a ajunge la situl arheologic trebuie mai întâi străbătută incinta medievală urcând niște scări - datând din perioada Cavalerilor Ioaniți - care conduc la Palatul Guvernatorului și de aici la centrul acropolei. Pe alocuri aleile și scările lustruite de vânturi și de soare, dar și de tălpile miilor de turiști care se perindă zilnic, au devenit alunecoase, deci, atenție la deplasare!

Aici, la primul nivel de vizitare, se mai pot vedea trei vechi fântâni acum acoperite, pe care cei prea osteniți se mai așează trăgându-și sufletul. De asemenea, foarte inspirat, aici au fost instalate automate cu băuturi răcoritoare (în general 2 euro/doză sau pet de 500 ml).

La baza scării se observă, la stânga, un relief în stâncă înfățișând jumătatea din față a unei nave de război. În partea cea mai proeminentă a vasului se distinge baza pe care era postată - după cum ne spune o inscripție - statuia amiralului Agesandros. Această lucrare datând din sec. II î. Hr. aparține lui Pythacritos. Alături de Palatul Guvernatorului, în interiorul acropolei, dăinuie ruinele bisericii bizantine Agios Ioanis (sec. XIII - XIV) construită pe ruinele unei biserici anterioare, datând probabil din sec. VI.

Templul Athena Lindia ocupă cel mai înalt punct al acropolei. Legendele spun că primul sanctuar a fost construit de Danaos cam pe la 1500 î. Hr. drept recunoștință pentru ospitalitatea pe care i-au oferit-o locuitorii zonei. Realitatea demonstrată de arheologi este că Templul Doric Athena Lindia datează din anul 300 î. Hr. și a fost construit pe locul unui templu mai vechi. În interior se află masa ofrandelor și baza statuii Athenei.

Pe acropola din Lindos se mai pot vedea: intrarea monumentală a sanctuarului (sec. IV î. Hr.) cu o scară mare și un perete cu deschideri pentru cinci uși, un portic elenistic (anul 200 î. Hr.) de 88 m lungime, 9 m lățime și 6 m înălțime care a avut inițial 42 de coloane, dar care mai păstrează doar 22, scara elenistică (sec. II î. Hr.) care duce la principala zonă a acropolei, rămășițe ale unui templu roman dedicat împăratului Dioclețian (datând din anul 300 d. Hr.) și multe alte resturi de construcții. Practic, pe întreg platoul sunt împrăștiate rămășițe de piatră și marmură. Peste tot, panouri informative în greacă și engleză te ajută să înțelegi ce e sau - mai bine zis - ce a fost acolo.

Cele trei ore alocate vizitei pe acropola Lindos se apropiau de sfârșit așa încât pentru teatrul antic săpat în stâncă, din care au mai supraviețuit doar câteva rânduri și pentru Boukopion - sanctuarul din sec. X -IX î. Hr. unde se făceau sacrificiile de animale nu mai aveam timp. Încet, încet, ne-am apropiat de ieșire și am coborât pe același drum, cu aceleași priveliști minunate asupra mării. Din centrul satului, pentru a câștiga timp, dar și pentru că drumul până în marea parcare, la autocar, era în urcare, am preferat întoarcerea cu autobuzul (0,50 euro/persoană).

În încheiere...

Câteva mențiuni:

La Lindos sunt multe parcări, doar unele dintre ele fiind cu plată.

Intrarea la situl arheologic este 12 euro/persoană - adulții, 6 euro/persoană - seniorii, gratis - copiii și studenții.

Aproape de parcarea principală, cea de lângă șosea, se află noua biserică a satului - un edificiu impunător pe care, dacă mai aveți timp, merită să-l vizitați.

În partea stângă a drumului care coboară spre centrul satului vechi, într-un loc izolat, fără construcții în jur, se află statuia lui Kleoboulos din Lindios, poet grec născut în Lindos, unul dintre cei șapte înțelepți ai antichității.

Am plecat de la Lindos cu un dar. O publicație de informare turistică - 224 pagini, format mare, cu ilustrații color. "Greece is Dodecanese - Experience culture, gastronomy & more" - free.

---

VIZUALIZĂRI: 1383 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI