Barcelona, pur și simplu-minunată! partea a II-a

TIPĂREȘTE

În cea de a doua zi când ne-am dus la Barcelona, am optat să coborâm la staţia Sants, deoarece era foarte aproape de obiectivele pe care ne doream a le atinge.

Am văzut că şi aici este un punct important-un nod de transport- staţie de autobuze pentru cei ce vin din exteriorul oraşului, dar şi gară pentru trenuri, metrou, linii de autobuze.

Foarte aproape de zona de gări, este un parc, ce începe cu un grup sculptural, Drac de Ferro, mai aparte, în spatele căruia este un lac artificial şi o frumoasă zonă de plimbare.

De aici am luat-o pe străduţe, ştiind că nu este prea departe primul nostru obiectiv: Plaça d' Espanya.

Aproximativ după un sfert de oră, timp în care ne-am mai și oprit pentru ședințe foto, iată-ne ajunși în Plaça d'Espanya, sau dacă vreți în spaniolă, Plaza España.

Câteva cuvinte despre istoricul ei:

Piața este construită cu ocazia Expoziției Universale din 1929. Încă din 1915 s-au pornit lucrările, pe un teren care se pare că a fost un loc de execuție publică.

Unul dintre arhitecții participanți la proiect a fost Josep Puig i Cadafalch, dar cel care a terminat lucrarea a fost Antoni Darder.

Barcelona a primit o altă față prin lucrările menite să schimbe arhitectura orașului, odată în 1888, apoi în 1929, atunci când foarte multe lucrări artistice, clădiri sunt realizate pentru înfrumusețarea orașului, iar eu zic că au reușit din plin. :)

Plaça d'Espanya este locul unde se întrepătrund trei mari artere principale, așa cum v-am povestit mai devreme și despre Plaça de Catalunya. Mă gândesc aici, la Avinguda Paral-lel, Gran Via de Les Corts Catalanes și Carrer de la Creu Coberta.

Piața are o suprafață de 34 de mii de hectare, este a doua ca mărime după Catalunya, iar ca și localizare pe hartă, o găsim la poalele dealului Montjuïc.

În mijlocul pieței este o fântână frumoasă, proiectată de Josep Maria Jujol, iar frumoasele statui ornamentale sunt realizate de Miquel Blay y Fábregas și frații Miquel și Lluciá Oslé. Se spune că statuile reprezintă cele trei râuri ce străbat peninsula iberică Ebro, Guadalquivir și Tajo.

Pe corpul principal al fântânii mai sunt trei coloane cu statui reprezentând teme de eroism, religie și artă.

Ce pot să vă spun este că această fântână din mijloc, este ca un magnet, ce atrage toate privirile și pe măsură ce te rotești în jurul ei, este parcă mereu mai frumoasă.

Celelalte obiective sau clădiri sunt dispuse oarecum în cerc în jurul fântânii, astfel amintesc de o clădire roșiatică frumoasă Biblioteca Artur Martorell, frumoasa clădire mai modernă a Hotel Plaza, Arenas De Barcelona, apoi pe partea cealaltă, sunt Torres Venecianes, iar de o parte și cealaltă a lor (a turnurilor) sunt clădirile Fira Barcelona. Acestea din urmă sunt săli mari, unde se pot organiza expoziții, vernisaje, conferințe, etc.

Arenas de Barcelona, este o clădire rotundă, în stil mudejar, din cărămidă roșie, fostă arenă de lupte-coride, transformată acum într-un spațiu comercial modern-mall. Partea frumoasă este că există un lift exterior, care te urcă în vârful clădirii, pentru priveliști de vis.

Se spune că în spatele arenei, a existat un abator, doar era necesar, nu? :p, acum transformat într-un parc frumos, Joan de Miró.

Clădirea Arenas de Barcelona, a fost construită între 1889 și 1900, iar din 2011 este centru comercial, în cea mai mare parte s-a păstrat aspectul exterior, ca și frumoasa intrare sub formă de potcoavă, decorată cu bucăți de gresie colorată.

Torres Venecianes

Acestea, două la număr, sunt situate între cele două spații expoziționale, acum, iar atunci când au fost construite, tot pentru Expoziția Universală din 1929, reprezinta intrarea.

Ele au fost proiectate de arhitectul Ramon Reventós.

Ele au o înălțime de 47 de m, jos au o bază, ca un soclu de piatră, apoi este partea de cărămidă roșie, urmează partea superioară cu o secțiune cu coloane, din piatră, iar acoperișul este piramidal, acoperit cu cupru. Ele acum sunt închise, au doar rol decorativ.

De aici, de la turnuri pornește o stradă frumoasă, cu un nume la fel de frumos, Avinguda de la Reina Maria Cristina. Este un bulevard larg, cu două căi de acces, trotuare largi, care duc spre Fântânile Magice din Montjuïc, apoi spre Palatul care găzduiește National Arts Museum de Catalunya.

Pe partea stângă este clădirea Palau de Congressos de Barcelona, unde se țin conferințe, congrese internaționale.

Traversăm un drum, putem trece și sus peste un pod, cert este că ne apropiem de Plaça de Josep Puig i Cadafalch, unde sunt celebrele Fântâni Magice.

Sigur că acum, erau închise, dar seara este un adevărat spectacol de culoare, lumini și muzică.

Acest spectacol se pare că ar fi cel mai vechi din Europa, pentru că, arhitectul Carles Buïgas, a proiectat Font Magicá de Montjuïc pentru expoziția din 1929.

Din 1980, a fost inclusă și muzică spectacolului de apă, iar cu ocazia Jocurilor Olimpice din 1992, atât fântâna cât și Palatul Național de Artă au fost restaurate.

Mai mergem nițel și zărim Les Quatre Columnes, care sunt la câțiva metri de fântână. Ele sunt un simbol al mișcării catalane, se spune că reprezintă cele patru dungi de pe steagul catalan.

În 1928, cele patru coloane ionice, realizate în 1919, tot de Josep Puig i Cadafalch, au fost demolate din ordinul lui Miquel Primo de Rivera, fost prim-ministru al Spaniei. Abia în 2010, aceste coloane sunt refăcute după planul aceluiași arhitect.

De aici, după ce am făcut foarte multe poze, pentru că locul este tare fotogenic, începe Plaçe des Les Cascades. Da, pentru că urmează o serie de trepte, iar căderile de apă urmează firesc locul, atrăgând toate privirile. Ele, micile cascade sunt mărginite de spații verzi, garduri vii, minunat tăiate, creând parcă un joc de culoare și forme. Totul este spectaculos.

Iar pe părțile laterale, sunt clădiri grandioase, două palate, superbe, Palau d'Alfonso XIII pe partea stângă când urci, iar pe dreapta „sora geamănă” a clădirii, Palau de Regina Victoria Eugènia.

Acestea sunt construite între 1918 și 1923, de către același Josep Puig I Cadafalch, tot în vederea Expoziției și au fost numite așa în onoarea regilor Spaniei, Alfonso XIII și Victoria Eugènia De Battenberg.

Mie personal mi-au plăcut foarte mult aceste palate, sunt perfect simetrice și am căutat ceva pe net până am găsit ce sunt, deoarece acolo la fața locului, nu scria nimic. Le-am admirat, le-am fotografiat și mi-era oarecum ciudă să nu aflu câte ceva despre ele.

Este impresionantă fațada în stil baroc, cu portaluri frumoase și un set de patru turnuri pe clădire. Turnurile au o bază pătrată, apoi partea superioară patru coloane cu balustradă și acoperite de creneluri și cu un acoperiș piramidal.

Zidurile exterioare sunt deosebit de frumoase, au un fel de aplicație ca o sculptură, cu ghirlande vegetale, statuete și sculpturi.

Foarte frumoase sunt deasemenea coloanele de la portaluri, acele coloane solomonice, torse, care mi-au plăcut tare mult, de altfel elemente des întâlnite prin Barcelona.

După expoziție, cele două clădiri au fost folosite pentru Târgul de la Barcelona și chiar și actualmente sunt pavilioane unde se organizează expoziții de artă, dar e posibilă și transformarea lor în muzeu.

Între timp noi tot urcăm, scările sunt dispuse pe o parte și cealaltă a promenadei, dar pot să vă spun că există și scări rulante pentru doritori. Abia ultimele cca două nivele nu mai au aceste ajutoare (scări rulante). Aici veți găsi și o cafenea, pentru o mică pauză.

Urmează ultima porțiune, care ne aduce în piațeta din fața palatului.

Cred că nici nu este nevoie să vă spun că a meritat tot efortul pentru a ajunge sus, de unde poți cuprinde cu privirea mare parte, cea mai mare parte a Barcelonei. Absolut fantastic!

Museu Nacional D'Art De Catalunya, este găzduit într-un palat superb, iar muzeul este catalogat ca fiind unul din cele mai bune și valoroase din Barcelona.

Aici sunt expuse opere de artă catalană în stil gotic renascentist, romanic și baroc, dintre sec. XVI- XVIII.

Muzeul este foarte mare și expune artă din toate categoriile: sculptură, pictură, fotografie, desene, gravuri, chiar și o colecție numismatică, fresce valoroase salvate din mânăstirile din Pirinei, dar și o colecție de artă contemporană.

Sunt expuse opere ale unor mari pictori: Rubens, El Greco, Zurbaran, Velazquez, Picasso, Dali, dar se insistă bineînțeles în special pe artiștii catalani, precum și pe istoria artei catalane de la perioada romanică până la jumătatea secolului trecut.

Noi nu am intrat, îmi pot doar imagina că ai nevoie de cca trei-patru ore, pentru a vizita pe îndelete, pentru că muzeul este foarte mare.

În fața muzeului sunt cafenele, dar spre surprinderea mea, mesele erau goale, toată lumea făcea poze și erau la marginea terasei spre scări, pentru a admira Barcelona de la înălțime. (veți vedea în poze)

Marginile terasei sunt împodobite cu statui, iar porumbeii și-au făcut culcuș sau doar pur și simplu poposesc pentru o clipă pe umărul unei statui, sau pe coama unui leu. :p

După seria de fotografii din fața palatului, de pe scările lui, am pornit ușor înapoi, coborând acum pe partea opusă celei pe care am venit.

De acum dorința noastră era să mergem spre Avinguda de Miramar, de unde urma să luăm telefericul spre Montjuïc. Nu am mers mai mult de un sfert de oră, dar ultima porțiune a fost puțin mai obositoare, pentru că erau de urcat scări. :))

Cei care nu vreți să faceți asta, puteți lua un funicular de la stația de metrou din Avinguda Paral-lel, vă va duce fix acolo, unde ajungeam și noi după câteva minute, la stația de teleferic. Noi luasem pe net, biletele cu o zi înainte, dar se pot foarte bine achiziționa și acolo, pe loc.

Un bilet a costat 12,45 euro de persoană, dus-întors.

Nu se stă foarte mult, merge repede, se urcă cam 4-5 persoane într-o cabină. Există o stație intermediară, puteți coborî și acolo, aici sunt grădinile Montjuïc, iar plimbarea o puteți continua pe jos.

Ultima stație reprezintă și punctul la care doream să ajungem, adică Castelul Montjuïc.

Inutil să vă spun că trebuie să aveți aparatele foto pregătite în timp ce urcați cu telefericul, căci timp de cca 10 minute cât durează ascensiunea, aveți toată Barcelona la picioare! Marea, în toată splendoarea ei albastră, porturile Barcelonei, Barceloneta, ba chiar puteți încerca să reperați obiective, cum ar fi Sagrada Familia, Catedrala La Seu, cupola superbă a Palatului Național de Artă, de unde tocmai venisem, Torres Glories, ori clădirea-hotel W.

Castell de Montjuïc se află pe dealul cu același nume, ceea ce se traduce cu dealul evreilor.

Castelul este impozant, are formă de stea și domină orașul încă din 1640.

Cei care au construit castelul au fost bourbonii în secolul al XVIII-lea pe locul unei fortărețe.

Inginerul militar Juan Martín Cermeño a fost cel care a trebuit să refacă zidurile castelului, puternic zdruncinat după luptele îndelungate.

Aici s-au petrecut episoade crâncene din Războiul Civil, iar Lluis Companys, președintele Catalunyei, a fost executat aici în castel din ordinul generalului Franco, în 1940.

De altfel aici în castel este unicul loc unde se mai păstrează încă statuia Generalului Franco. El este cel care va deschide aici în castel un Muzeu al Armelor.

Dealul pe care se află castelul are 173 de metri, fiind un bun punct de observație, de 360 de grade, pentru oraș și mare, port, etc.

Într-adevăr priveliștea de aici este năucitoare, nouă ni s-a părut și misterioasă, deoarece minute bune plutea deasupra orașului și a mării un soi de ceață.

Se spune că la apus peisajul este magnific. ;)

Trecând peste un pod din piatră, construit în stil neoclasic, ne întâmpină două coloane, iar pe frontispiciu este stema coroanei regale a lui Carol al III-lea de Bourbon. Podul traversează șanțul de apărare din fața castelului, Santa Eulàlia.

Câteva cuvinte despre castel:

Adresa:Carretera de Montjuïc, 66, 08038 Barcelona

Orar:1martie-31 octombrie: luni-duminică 10.00-20.00

Preț bilet:5 euro/ pers; preț redus 3 euro; Tur ghidat 9 euro

Castelul are 4 bastioane care au avut rol de a proteja fortificația: Bastion de Sant Carles, Bastion De Santa Amalia, situate în partea din față a castelului, Bastion de Velasco și Bastion De Llengua de Serp.

Numele lor sunt date după Regele Carol al III-lea, Regina Maria Amalia, din Saxonia, soția lui Carol, viceregele Francesc Fernandez de Velasco, iar ultimul bastion, având o formă triunghiulară amintește de limba unui șarpe. :)

Sigur că în mijlocul castelului există o curte interioară, mărginită de galerii, care duc spre diferite săli, camerele guvernatorului, a ofițerilor, aici sunt și sălile de arme, sau celulele care serveau ca și închisoare pentru deținuții politici.

Într-o parte sunt scări ce duc, la nivelul superior, unde este terasa și Turnul de veghe. Aici puteți să vă plimbați de jur-împrejur, 360 grade, aveți priveliști de vis, către Barcelona, către port, către Marea Mediterană.

Zidul cu vedere la mare are 155 de metri și vă garantez, este o vedere fabuloasă!

Sigur că o plimbare plăcută poate fi în grădinile castelului, iar văzut de sus, parcul este superb. Un al doilea rând de fortificații care înconjoară castelul a avut tot un rol de apărare.

Tunurile sunt pe poziții, spre mare.

Castelul este oarecum auster, mai ales prin prisma celor întâmplate aici, până în anii '60 a fost chiar și închisoare pentru prizonierii politici.

Partea exterioară a castelului, șanțurile cu zona verde, florile colorate încearcă să dea o notă optimistă castelului și chiar reușește, arată tare frumos, trecând ușor peste detaliile cu istoria locului.

De ce Montjuïc, dealul evreilor? se pare că aici s-au găsit oseminte ale unui cimitir evreiesc foarte vechi și de aici ar proveni se pare numele.

Dincolo de istorie, de luptele date, de viețile pierdute, astăzi castelul reprezintă un mare obiectiv turistic, de neratat, zic eu, deoarece oferă imagini neprețuite spre mare, spre Barcelona, spre grădina botanică, sau parcul de mai jos.

Ne-am întors tot cu telefericul, de data asta, alegând Avinguda Paral-lel pe care am „savurat-o” mergând ușor, la pas, admirând din nou, clădiri, flori, copaci, oameni.

Informații: wikipedia, broșurile de la castel.

Concluzie:

Barcelona, este pur și simplu-minunată, veselă, colorată, dantelată, m-am gândit mult când să pun titlul articolului, dar asta este ceea ce simt, ce cred, ce am simțit acolo, iar de nu mă credeți pe cuvânt :) vă invit acum să mai vedeți un rând de poze!

Webmaster, o rugăminte: youtu.be/NMOZKRErI5I mulțumesc frumos!

---

VIZUALIZĂRI: 2148 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI