Croazieră în Caldera, o experienţă deosebită

TIPĂREȘTE

În vacanțele petrecute în Grecia, ne stă în obicei să facem măcar câte o plimbărică pe mare, fie că e vorba de una oganizată de vreo agenție sau una pe cont propriu, aceasta dându-ne senzația că am avut parte de o relaxare completă în acel sejur. Nici Santorini nu putea face excepţie de la regulă, aşa că era musai să găsim ceva pe sufletul nostru, şi ce altceva mai frumos de făcut ar fi fost decât să alunecăm pe apele Calderei, cea care ne fascinase toată vacanţa?!

E drept că îmi rămăseseră întipărite în minte imaginile de pe pereţii biroului unei agenţii locale de excursii care ilustrau o croazieră în Caldera, fie una de o jumătate de zi, fie alta care se desfăşura până după apusul soarelui. Cum drumul către plajă şi faleză trecea pe lângă agenţie, am găsit un moment prielnic şi am intrat. Am primit toate răspunsurile cerute: croaziera se organiza zilnic cu posibilitatea înscrierii în orice moment, preţ 40 €/persoană pentru cea care se întindea până după-amiază, parcursul acesteia pas cu pas, dar mai ales informaţia că excursia se ţine doar pe vreme bună, obligatoriu ca marea să nu fie „ondulată” . A rămas că ne mai gândim şi luăm o hotărâre, lucru ce s-a întâmplat exact în penultima zi a vacanţei, înainte să plecăm în drumeţia de zece kilometri. În drum spre hotel, am intrat şi, hotărâţi pe treabă, am achitat pentru ziua următoare, ultima din Santorini, după ce băiatul de la agenţie a verificat, dând câteva telefoane, dacă vremea se prefigurază a fi bună și dacă excursia se ţine. Ideea era că în acele zile de septembrie, vestul Greciei şi Insulele Ionice fuseseră lovite de o furtună puternică, cu aspect de uragan, pe nume Ianos, care înainta grăbită spre Egee şi ar fi putut determina ca vremea să se strice brusc. Însă, spre bucuria noastră, aveam să aflăm că nu sunt probleme şi excursia va avea loc. Ne-a pus să completăm şi câteva declaraţii legate de covid, ne-a dat hârtiile necesare pentru a doua zi, ne-a mai explicat încă o dată în ce constă croaziera, ce să ne luăm cu noi, cine ne va fi ghid şi din ce punct vom pleca, respectiv vom fi aduși înapoi.

Deși optaserăm pentru varianta fără asistat la apus a excursiei (half day tour), programul acesteia tot mi se părea încărcat. Începea undeva la orele 08,30 și se sfârșea după orele 17,00. A cuprins:

transport cu autocarul din Perissa până în portul Athinios, de unde urma să ne îmbarcăm pe vasul de lemn Albatros, o haltă mică în portul vechi, Skala, de unde ni se alăturau alți companioni;

drumeție pe insula Nea Kameni unde aveam să vedem craterele vulcanului activ alături de ghid;

reîmbarcare și apoi popas la izvoarele termale de lângă insula Palea Kameni, cu o binemeritată bălăceală în apele lor sulfuroase;

repunere în mișcare și plimbare până la insula Thirassia, „bucățica ruptă” din Santorini la propriu, dar foarte diferită altfel, cu o oprire de două ceasuri;

croazieră în apele Calderei, pe lângă țărmul Thirei: Oia, Imerovigli, Fira (portul Skala unde-i lăsam pe cei ce se urcaseră pe vas de acolo), portul Athinios;

transport cu autocarele înapoi în stațiunile de unde fuseserăm culeși de dimineață.

Fiind vorba de o excursie cu activități combinate, ni s-a spus de la bun început că avem nevoie să luăm cu noi o sumedenie de lucruri: atât încălțăminte de drumeție, cât și de plajă, costume de baie, prosoape, haine de schimb, dar nu tricouri albe (aveam să aflăm că apele sulfuroase ar fi determinat îngălbenirea acestora), loțiune de plajă, șapcă sau pălărie de soare, ochelari de soare, neapărat sticlă cu apă, etc.

Excursia nu include taxa de intrare de 2,5 €/persoană pe insula Nea Kameni și nicio opțiune de masă. Masa de prânz putea fi luată cu ocazia popasului în insula Thirassia, la una dintre tavernele din portul Korfos sau din satul Manolas pentru cei ce nu se sperie de cele 270 de trepte care permit accesul în satul tradițional. Pe vas nu se pot cumpăra de la bar decât băuturi și oarecare snacksuri.

În vremurile de pandemie, masca era obligatorie de purtat pe vas, aşa cum era şi distanţarea fizică sau igienizarea cu dezinfectant disponibil în mai multe locuri. Numai că respectarea regulilor nu era chiar strictă. Accesul pe vas ni s-a permis numai după ce ni s-a măsurat temperatura, iar vasele de excursii au putut primi numai o treime din capacitatea lor normală, la fel, o măsură menită să diminueze eventualele riscuri de îmbolnăvire.

Vremea era bună, iar după o plutire de câteva zeci de minute pe apele Calderei, ne îndreptăm spre primul punct de interes al excursiei noastre, insula Nea Kameni. Am avut un ghid iscusit, care ne-a povestit frumos despre arhipelagul santorinez și formarea insulelor, pe care ți-era mai mare dragul să-l asculți. În plus, destul de tinerel, era o prezență foarte agreabilă și un bun vorbitor de engleză și franceză, ba chiar și de italiană pentru grupul nostru eterogen.

După ce ne-a condus spre intrarea cu turnicheți unde am achitat biletele și ni s-au distribuit pliante despre arhipelag și regulile obigatorii de respectat, ne-a spus că vom face o minidrumeție pentru a observa craterele vulcanului activ, care a erupt ultima dată prin 1950, însă o poate face oricând. O cărare cu pietriş îi conduce pe turişti până la craterul aflat la altitudinea de 127 m, traseul durând aproximativ jumătate de oră. Nu avem voie să ne abatem de la cărările marcate, nu avem voie să mişcăm rocile din loc şi nici să atingem instrumentele de monitorizare a activităţii vulcanice.

Nea Kameni, în traducere „noul ars” , este o insulă relativ nouă, de dimensiuni reduse (3,4 kmp) apărută în peisaj abia între 1707-1711, în urma câtorva erupții succesive, a cărei formă se află în continuă modificare, lucru ușor de înțeles. Este nelocuită, ca și Palea Kameni („vechiul ars” ) sau Aspronissi, aproape lipsită de vegetație, cenușie și neagră. Reprezintă obiectul de studiu și urmărire al ISMOSAV (Institutul de Sudii și Monitorizare al Vucanului din Santorini), fiind împărțită în câteva zone, bine delimitate și semnalizate prin panouri informative cu explicații pertinente, hărți. Pe Nea Kameni se găseşte craterul celebrului vulcan a cărui erupţie a dus la formarea celor cinci insule cunoscute sub denumirea generică de Santorini, având în mijloc Caldera, invadată de apele mării. Nea Kameni are statut de rezervaţie ştiinţifică protejată, fiind declartă Parc Geologic Naţional.

Ghidul, care ne zisese să-l strigăm Di di da da da, aidoma agenției pe care o reprezenta, s-a coțopenit în vârful unei stânci de unde s-a făcut foarte util și ne-a spus povestea Calderei și a Thirei cu o tușă personală foarte accentuată, făcând-o și mai atractivă. Apoi, luptându-ne cu vântul cel nărăvaș al Cicladelor, am purces pe urmele ghidului la vizitat în jurul craterelor, la admirat peisajele selenare, la mirosit gazele sulfuroase degajate discret de solul pietros al insuliței, ca, în final, să ne întoarcem la vasul ce ne aștepta acostat cuminte într-un golfuleț așezat cu fața spre țărmul Thirei.

După puțin timp de alunecat în apele albastre ale Calderei, vasul se apropie de țărmul insulei Palea Kameni unde ne oprim pentru programul care prevedea bălăceli în apele termale, sulfuroase alimentate de izvoare subterane fierbinți, dovedite cu efecte terapeutice. Oprirea presupune exclusiv înot și bălăceli, fără a accede pe insulă, poate doar așa o atingere a țărmului, ca să poți să zici că ai pus piciorul pe Palea Kameni.

Palea Kameni, în traducere „vechiul ars” , este mai micuță: 0,5 kmp suprafaţă și, ceva mai bătrână, formându-se prin erupții multiple între 197 Î. C. și 47 D. C. La fel, este aproape lipsită de vegetație și nelocuită, dacă facem abstracție de un ascet ce se aciuase într-o colibă pe țărm. Tot pe țărm se află și o bisericuță închinată Sf. Nicolae, protectorul marinarilor.

De pe vasul nostru și-au exprimat dorința de a se îmbăia în apele calde și „gălbejite” mai mult de jumătate dintre turiști, doar cei nu știau să înoate au rămas pe vas, fiindcă apa este destul de adâncă chiar și la mal. Bucuria a durat cam jumătate de oră, timp în care se auzeau chicoteli și râsete de peste tot, după care ne-am repus pe vas la locurile noastre, pentru următoarea destinație: insula Thirassia.

Thirassia este o insulă diferită faţă de cele două Kameni, în primul rând că ea s-a „rupt” de Santorini urmare erupţiei de acum aprox. 3700 de ani şi este locuită, circa 300 de suflete spunându-i acestei insule „acasă” . Are două sate: Manolas şi Potamos, două porturi: Riva şi Korfos şi mai multe biserici, pare-se 21, ştiută fiind aplecarea santorinezilor de a ridica biserici şi capele peste tot. Curând aveam să aflăm că putea fi numită cu uşurinţă „insula pisicilor” , fiindcă nu cred să fi văzut mulţime de asemenea mici feline adunate la un loc.

Se înnorase de-a binelea pe când ne apropiam de ţărmul micuţei Thirassia, dar nu ne-am speriat deloc şi în momentul în care ghidul ne recomanda călduros să ne oprim la masă în port, la taverna Captain Jack (deh, metehne învechite de marketing indus!), am ştiut clar că vom urca în satul Manolas pentru a vedea cu proprii ochi realitatea thirassiană de la faţa locului.

De cum a acostat vasul, am pornit nu numai noi pe aleea pietruită la urcușul celor 270 de trepte, curioși să descoperim un sat tipic cicladic simplu, dintr-o insuliță nedezvoltată turistic, dar nici din alte puncte de vedere. Ca să vă faceți idee, satul Manolas are două taverne: Panorama Resto și Different care nici măcar nu sunt concurente, aveam să aflăm că aparțineau aceleiași familii. Am mai găsit școala, primăria, o piațetă, câteva biserici, un bancomat, un punct poștal și vreo două magazinașe care erau închise, fiindcă eram deja la orele siestei. Însă, peste tot în sat, am întâlnit zeci de pisici, care mai de care mai frumoase și mai îndrăznețe, ca să nu zic obraznice.

Casele localnicilor erau modeste în aspect și dimensiuni, dacă nu chiar sărăcăcioase, gospodăriile rudimentare, străzile și ulicioarele învechite, totul arăta precum Thira rurală de acum 40-50 ani, de unde rezultă că Thirassia nu este numai sora mai mică a Thirei, ci și sora vitregă a acesteia.

Plimbarea noastră prin sat ne obosise un pic și cum mai aveam timp până la plecarea vasului, ne-am zis că un frappé și o bere rece băute la taverna Different, în preajma căreia ne aflam în acel moment, ne-ar revigora, iar priveliștea de la masă către Caldera ne-ar prinde numai bine, ceea ce s-a și întâmplat. Am rămas cu amintirea frumoasă că acolo am băut cel mai ieftin (3 €) și cel mai gustos frappé din toată vacanța santorineză.

Apoi ne-am îndreptat spre port, iar în timp ce coboram, ploaia devenise iminentă, așa încât odată ce am ajuns jos, ghidul și căpitanul vasului au decis s-o luăm din loc.

De acolo, vasul va aluneca pe apele Calderei de unde vom admira ţărmul insulei cu ale sale clădiri albe ce tronează în vârf, pe lângă Oia, stânca Katharos cu bisericuța Agios Nikolaos construită pe o latură de țărm a acesteia, bisericuța Șapte Copii cuibărită pe o bucățică de țărm în dreptul Finikiei, Imerovigli cu stânca semeață Skaros, Fira cu portul Skala unde am făcut popas cât să coboare cei ce ni se alăturaseră de dimineață. Ploaia a stat repede, atâta doar că apucaseră să se ude băncile, iar noi ne găsiserăm loc lângă căpitan de unde priveam curioși procesul de navigare.

Excursia aceasta ne-a ocupat ultima zi din excursia santorineză, în dimineața zilei următoare aveam să zburăm către casă. A fost o excursie care ne-a asigurat o imagine completă a micului arhipelag santorinez, fără de care vacanța noastră ar fi fost, cu siguranță, mai săracă. Ne-am putut da seama ce înseamnă și celelalte insule, am mai vizitat un vulcan activ, am socializat, ne-am destins şi, cel mai important, ne-am plimbat pe mare.

Este o excursie pe care o recomand cu drag celor ce ajung în Santorini şi, în plus, recomand şi includerea în cadrul excursiei a unui apus de soare de pe vas, din Caldera. Am citit că ar fi o experienţă fabuloasă.

Vă rog, atașați următorul videoclip:

https://www.youtube.com/watch?v=q7PLZ93fh08

---

VIZUALIZĂRI: 3399 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI