GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
Vacanța în Marmaris a fost doar pentru relaxare, în afară de excursia pe apă nu ne-am mișcat de la umbra „palmierului meu”, de pe șezlongurile Pașei Beach - vezi impresii. Ziua eram „ploșnițe relaxate”, seara ne plimbam pe bulevard. În fața hotelului era agenția de turism a hotelului Pașa Beach, am fost abordați de un turc simpatic, eram deja pregătită, temele erau făcute. Cum mi-am pregătit soțul pentru a-și dori o excursie, una măcar? Ei bine...
Curiozitatea și misterul sunt mereu flăcări vii pentru fiecare individ. Aveam posibilitatea de a vizita „o apă” și de a admira „niște morminte”, și așa am început pledoaria.
Zic: „În zonă sunt câteva morminte interesante, lyciene, un munte transformat în fagure mortuar, se pot admira doar de pe apă, arhitectura te va impresiona, dar mormintele sunt goale. Din cauza cutremurelor din zonă au rămas foarte puține dar suficiente pentru a ne satisface curiozitatea, pentru a amuți în fața lor. Cândva, astea au fost „locuite” de cadavre, exista și o ierarhie a morții, cei bogați erau ridicați mai sus pentru protecție împotriva prădătorilor, cei de rând erau depuși pe trei pietre, la un nivel inferior, într-o cameră care se zidea, doar un orificiu mic era lăsat pentru aer, de fapt gaura era lăsată pentru ca sufletul să se poată înălța către eternitate. Bogătașului nu-i ajungea o cameră, avea nevoie de două, trei, mormântul său era amenajat cu obiecte, bani, bijuterii, că doar nu pleca sărac în lumea de dincolo... ”
Rezultatul poveștii mele? O excursie interesantă și distractivă.
În fiecare zi din săptămână, Orca pleacă spre Dalyan, la ora 9:30. Acum, fiecare achizițoonează excursia de unde apucă, eu am plătit 20/euro/persoană, cu transfer până în port și un prânz inclus. Colegii de serviciu ai soțului meu (5 familii) au cumpărat excursia de la ghida agenției partenere cu care au venit, cu 30 euro/persoană, erau 5 familii. Asta așa, ca fapt divers...
Un dolmus pensionar ne-a luat de la hotel la ora 8:30, am avut câteva opriri până în port, pentru a aduna turiștii. La îmbarcare am primit două cartele pentru prânz, am solicitat una pentru pui și alta pentru pește. Așteptări mari n-am avut și de-aia mi-a și plăcut excursia. Nu aveam incluse în preț niciun fel de lichide, știam acest lucru dar nici nu m-am obosit să car ceva, am cumpărat de pe vas absolut tot ceea ce-am dorit, indiferent de preț, de fapt nici nu mă interesau prea tare prețurile, era unica excursie pe care o făceam în acest sejur estival.
Orca era măricel, avea trei punți.
La primul nivel era restaurantul care s-a dovedit a fi neîncăpător la prânz, mesele și băncile erau din lemn, barul era aprovizionat cu de toate, cofetăria era „dulce tare”, prețurile erau ridicate, dar nu până la cer. Toaletele erau la „subsol”, foarte, foarte curate, frumos decorate, nu lipseau nici consumabilele. Fumatul era permis doar pe punțile exterioare, un lucru absolut normal. În fața restaurantului, pe aceeași punte era o zonă pentru plajă, amenajată cu perne mari, pufoase și vesele.
La etajul unu al vaporului se afla cabina căpitanului, un bar și o frumoasă sală de mese, de jur împrejur erau băncuțe, scaune și mese pentru fumători. Marginea fiecărui nivel superior era „mobilat” cu bănci pufoase. Mai mult de jumătate din spațiu era acoperit cu șezlonguri și saltele colorate, erau atât de îngrămădite încât turiștii stăteau aproape lipiți unul de altul, cred că-și auzeau și gândurile unul altuia.
Aceeași aglomerație am întâlnit-o și la nivelul superior, destinat în totalitate plajei.
Barurile erau foarte bine aprovizionate, personalul de pe vapor a fost amabil, zâmbitor și politicos.
Pe tot parcursul excursiei am avut parte de muzică, de îmbârligături de cuvinte englezești rostite de ghidul turc, un tip volubil dar cam greu de înțeles, mă întreba o englezoaică „ați înțeles ce a povestit? ” =)) OMG, dacă ea nu înțelege și vrea traducerea mea...
Traseul Orcăi: Marmaris - Grotele Albastre – Iztuzu Beach – Delta Dalyan - Mormintele Lyciene – Mud Bath - Marmaris
Vasul a pornit încetișor din portul Marmaris, a alunecat pe apă cu o viteză mică de-a lungul falezei pentru ca turiștii să poată admira orașul de pe mare.
În dreptul Delfinariului, căpitanul a salutat delfinii și personalul, am fost tare încântați de salturile mamiferelor marine care se zbenguiau la îndemnul „antrenorilor”. Țipa Orca, săreau și delfinii bucuroși.
Ajungem în fața hotelului Labranda Mares și vasul începe să se îndepărteze de țărmul verde, ne-am îndreptat către peșterile albastre care erau drăguțe dar nu ca cele din Mne. Acolo a fost prima bălăceală a turiștilor-sirenă, bălăceala răcoroasă a fost binevenită.
Lângă noi, pe vapor erau trei tineri, C. spunea că sunt sub acoperire (teroriști), asta doar pentru că vorbeau limba arabă. Lângă ei era o pereche de irlandezi, ăla era deja mangă când a urcat pe Orca, cum naiba de s-a proțăpit lângă noi, n-am idee. Nici eu nu m-am prins imediat, altfel schimbam puntea, a fost îngrozitor de enervant irlandezul. În dreapta lui C. era o familie normală, turci la origine.
În timp ce Orca se îndrepta spre plaja Iztuzu, am fost invitați la prânz, mult prea devreme d. p. m. d. v. Am lăsat prosoapele pe băncuța din fața mesei noastre și-am coborât la restaurant. Cei de la șezlonguri și-au lăsat prosoapele acolo, normal. Farfuriile cu mâncare erau deja pregătite, am găsit cu greu două locuri la o masă, lângă o familie simpatică de ruși. A venit ghidul, i-am dat cartelele și ne-a adus mâncarea, tacâmuri și șervețele.
Meniul de pui consta în șnițele de pui, pâine și orez, două felii de roșii și două rondele de castraveți. Farfuria pescărească avea orez, legume, lămâie și o juma' de pește. Ambele meniuri au fost așa, doar ca să fie, nimic deosebit ca savoare, aspect sau arome. La cerere, contra cost am comandat cartofi prăjiți, sus pe punte, o porție costa 15 lire, au mers grozav cu berea noastră. Aveam o presimțire, totuși. M-am grăbit și-am urcat la prosoape, irlandezul cu iubita stăteau cu fundul pe ele, cartea lui C era aruncată pe banchetă, bețivanul recalcitrant încerca să mânânce. Mi-a promis că termină repede, nu s-a deranjat, jenă n-a avut. Iubita lui? Nici vorbă, era o orcă, pardon de expresie. Am așteptat preț de o țigară, în picioare, și-a cerut scuze el, ea n-avea grețuri. Aveam două probleme de rezolvat, fără necunoscute: arabii „teroriști” și irlandezul mangă, trebuiau eliminați din peisaj =))
Alunecam domol către Delikli Ada, o insuliță pitică mărginită de pontoane plutitoare, acolo am coborât de pe Orca pentru îmbarcarea pe șalupele care aveau să ne plimbe în următoarele ore din zi. Turiștii au fost direcționați la bărcuțe în funcție de naționalitate, am fost așezați în funcție de limba vorbită. Era musai să reținem numărul șalupei, astfel se evita buluceala și aglomerația. Am stat alături de englezi și ruși, au fost civilizați și ne-am înțeles bine. Of, ce ușurare, am scăpat de arabi și irlandezi. Sincer? Tinerii arabi erau foarte cuminți, nici alcool nu consumau, n-au deranjat pe nimeni. Dar, mna, nu-i plăceau lui C.
Pornim către Iztuzu, plaja pe care aveam să poposim timp de un ceas. Bărcuțele aveau bănci cu bureți și o copertină-acoperiș, căpitanul nostru era un fel de Vip printre turcii lui, le era un fel de „șef”. Pe șalupă erau frigidere pline cu sticle cu bere, apă, sucuri cu E-uri și sucuri naturale, normal că aveau prețurile mari, mi s-a părut firesc în condițiile date, ne-am răsfățat cu sucuri de rodie și înghețată. Se putea fuma pe bărcuță, am stat lângă căpitan și am avut scrumierele la îndemână.
Plaja Izutzu este puntea dintre Delta Dalyan și Mediterană, este deosebit de frumoasă, largă și lungă, nisipoasă, dispune în laterale de terase și restaurante, toalete și dușuri, șezlonguri și umbreluțe vietnameze. Intrarea în mare e lină, pe o distanță uriașă marea nu depășește jumătate de metru adâncime, e bună doar pentru o baie de răcorire, nu poate fi vorba de înot. Vântul adia cu putere, apa mării era foarte caldă, soarele de sfârșit de semptembrie ne-a ars cu putere pielea.
În aval de Dalyan, Iztuzu este preferată de țestoase pentru depunerea ouălelor pe plajă, nu sunt permise vehicule și animale, iahturile nu se pot apropia decât la o milă distanță de țărm, acesta adăpostind câteva sute de cuiburi cu ouă, zonele sunt marcate, acolo nu se găsesc șezlonguri, turiștii au acces doar la extremitățile plajei. Normal, am crezut că-i o abureală această informație dar spre surprinderea mea am văzut, fotografiat și filmat o drăgălașă uriașă care se ospăta cu niște crustacee aruncate lângă barcă de ghidul nostru.
Am pornit în șir indian către Mormintele Lyciene, bărcile au oprit pentru a face noi fotografii, m-am bucurat nespus că domnul era foarte, foarte încântat. Am primit cu atenție poveștile ghidului, v-am spus că se distingeau cu greu cuvintele lui, urechile mele au fost adevarate pâlnii. Începea tipul prezentarea în limba turcă, continua în engleză, nu lipseau nici glumele, aici a fost locul și momentul în care omul meu a fost vedeta excursiei, ghidul l-a comparat cu Bob Marley datorită părului, zeci de ochi l-au privit și el nu s-a prins, de obicei ignoră ghizii, nu-i suportă, nu-i aude. Ghidul avea un microfon, unicul difuzor (pentru toate bărcuțele Orcăi) era pe șalupa noastră, timpanele au făcut față cu greu sunetelor din difuzorul așezat în fața mea.
Dacă ar fi să compar Delta Dunării cu Dalyan, aș zice că a noastră e un trandafir și-a lor e o păpădie. Să nu înțelegeți greșit, e drăguță dar până și băiatul meu m-a întrebat când a văzut pozele din Dalyan: „ați făcut poze la gârlă? ”
Drumul pe canalul râului e de fapt o arteră foarte circulată, cu două sensuri de mers, fiecare sens fiind imaginar, normal. Era o vânzoleală de mi-a amintit de Veneția, incredibil de dibaci erau cârmacii șalupelor.
Ne-am plimbat pe lângă malul orașului Dalyan, un oraș foarte frumos, așezat într-un adevărat paradis natural, un excelent loc pentru relaxare, fiind preferat de turiști englezi și germani. Am admirat vilele, restaurantele și hotelurile micuțe, barca noastră a oprit un pic, fotograful a sărit din ea și a rămas în orășel pentru prelucrarea pozelor, aveam să-l racolăm la întoarcere.
Ne îndreptam spre destinația finală, Mud Bath, băile cu nămol de la Dalyan. Timp de o oră și jumătate am poposit într-un complex în aer liber, pentru mine a fost ceva inedit, era diferit de tot ceea ce știam eu despre băi termale. Am văzut acolo arabii, s-au mozolit și ei, doar erau în vacanță, nu erau teroriști. Irlandezul cu iubita n-au părăsit șalupa lor, erau păziți de barcagii, nu-și asumau riscul unui accident în cazul celor doi, plus că blonda irlandeză nu prea se putea mișca fără ajutor.
Locul cu nămol e împrejmuit de munți dar îmbrăcat cu multe flori și obiecte decorative, terasele sunt largi și umbroase, barul și restaurantul erau la dispoziția noastră cu produse contra-cost (normal), o tanti ședea turcește într-un țarc și pregătea gozleme de zor pentru cei doritori. Cui naiba să-i ardă de băuturi și halimos când bazinul cu nămol era la îndemână, toată lumea se bulucea și se murdărea de zor. Au fost haioși cei doi oameni de culoare de pe Orca, după mozolire semănau cu noi, erau de nerecunoscut. După noroi urmau băile de soare, când totul devenea alb pe piele, îngrămădeala se muta la dușuri, în fundul grădinii, dușurile semănau cu alea din lagăre (scuze dar așa le-am perceput eu), lângă dușuri era o clădire cu wc-uri, nu m-am dus în inspecție să văd ce și cum.
Suprafața întregului complex este acoperită cu pietre, extrem de greu de parcurs fără papuci, a fost un adevărat coșmar drumul de la dușuri până la terasă, domnul soț îmi luase papucii și am fost nevoită să pășesc peste pietre cu tălpile goale. Un turc avea un furtun de pompieri, ajuta turiștii să dea noroiul jos, nu știu cât de confortabil era acel jet de apă pompieresc, destul de puternic. Ultima distracție a fost în bazinul cu apă sulfuroasă, asta a încheiat tratamentul de înfrumusețare din Mud Bath.
Au urmat beri, gozleme și râsete, excursia se apropia de final. Ne-am îndreptat cu șalupele, în șir indian, spre Delikli Ada unde ne aștepta Orca.
Fotograful a pus pozele într-un albun, menționez că nu a fost agresiv așa cum citisem, ne-a întrebat dacă vrem poze, am stat la poze pentru că am dorit, am cumpărat albumul cu 100 lire pentru că era frumos și pentru că fotograful a avut bun simț, nu am negociat nimic pentru că n-am vrut. Când există bun simț eu nu negociez, dau cât mi se cere. A vândut omul aproape toate albumele, m-am bucurat pentru el.
La întoarcere am stat tot pe puntea a doua, am găsit locuri la măsuțe pe partea opusă, am fugit de irlandez și de „teroriști”, am ronțăit câte ceva de la bar, am băut câte o cafeluță privind cum se juca soarele cu muntele și-și pregătea ceremonialul de plecare de pe scena zilei fiebinți, dispărea câte puțin de parcă-l trăgea cineva după cortina muntoasă și verde. Cerul parcă ardea, alunecam încetișor pe mare, spre portul Marmaris care era deja aglomerat cu ambarcațiuni vesele, de pe mal cetatea orașului ne privea cu zidurile ei frumoase și reci.
Trimis de krisstinna in 04.11.19 17:40:13
14 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (krisstinna); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
ECOURI la acest articol
14 ecouri scrise, până acum, la acest articol
@krisstinna: Ce amintiri frumoase mi-ai trezit! Am făcut această excursie în urmă cu zece ani şi mi-a plăcut enorm, ba chiar atunci când am scris un articol despre ea aici pe AFA, am numit-o " cea mai frumoasă" , la vremea aceea nu intuiam că norocul îmi va surâde dându-mi şansa să văd multe, multe locuri minunate în tot atâtea excursii.
În fine, revenind la opţionala asta, am revăzut-o cu drag pe Orca, tot " băţoasă" , chiar dacă a mai îmbătrânit un pic. Lăsând gluma la o parte, şi anul trecut când am revăzut Marmarisul, Orca îşi făcea datoria zilnic plecând plină ochi de turişti în delta Dalyan. Plaja Iztuzu m-a încântat atunci foarte tare, iar mormintele lyciene mi-au deschis curiozitatea spre a vizita în anii următori multe foste cetăţi ale Ligii Lyciene. Anul trecut am reuşit să vedem şi cetatea Kaunos aflată în spatele dealului din apropierea orăşelului Dalyan, precum şi să revedem mormintele, dar de pe uscat.
La băile de nămol mai aveau materiale publicitare cu Dustin Hoffman pe pereţi? Se pare că marele actor fusese şi el pe-acolo, sau cel puţin aşa le plăcea turcilor să se laude etalând poze din ziare cu chipul lui dat cu nămol.
Scuze că m-am lungit cam mult, dar au dat năvală aducerile aminte...
O seară frumoasă!
@irinad: Cu drag și curiozitate recitisem articolul tău, aveam o singura carte de jucat, fusesem avertizată că nu vom merge nicaieri, să nu visez la cai verzi călărind Marmarisul. Astfel încât am reușit să obțin totuși o plimbare cu Orca și una pe zi (noroc cu nevoia de card SIM ) prin Marmaris, iar seara prin port și bazar
Decât nimic, a fost bine și așa.
Ți-am studiat articolele complexe și frumoase și am ales o petală din întregul tău buchet.
Poate vreodată voi reveni in Marmaris, m-a fermecat pur și simplu.
La Mud Bath nu am văzut poze cu Dustin, or fi fost și poate nu le-am observat, locul in sine m-a vrăjit iar florile îmi mângâiau privirea.
Câte erau de văzut in toată zona...
De ani de zile tânjeam după Marmaris, am reușit sa-l gust un pic. Nu voi povesti despre stațiune, nici timpul nu-mi permite și nici n-aș putea aduce alte amănunte, tu l-ai descris excepțional.
Îți mulțumesc frumos, pentru tot
@krisstinna: Mulţumesc frumos pentru aprecieri, nu ştiu dacă le merit, dar eşti tu prea drăguţă cu mine!
@krisstinna: Deconectare totală... am râs cu lacrimi... iar pozele completează vorbele tale!
Drăguță plimbare... cu multe peripeții dar și companionii de plimbare sunt... cum i-ai descris tu... sau domnul C.
Important este că v-ați simțit bine și v-ați relaxat, ați văzut locuri inedite.
Am înțeles eu bine că nu v-ați " namolit" ... ! Nămolul este bun la reumatism... ????
Tare mult mi-a plăcut plimbarea voastră cu Orca!
Toate cele bune.
@ANILU: Ba da, eu m-am mozolit, C. nu
Nu puteam rata ocazia, toată lumea se distra. De altfel l-am și pozat când era singur pe toată terasa, el a fost cuminte, a fost serios La băi existau seifuri, ne puteam lăsa acolo lucrurile și ne distram împreuna. Dar el nu se bazează niciodată pe acele cutii, nu are încredere in oameni. Noi nu intram in apă amândoi odată, cineva trebuie sa păzească actele și banii, indiferent de loc sau de țară.
N-am intrat in bazinul cu sulf, nu știam că voi ajunge acolo ca sa cer părerea cardiologului.
Nu lipsesc peripețiile in vacanța, când îl ai pe C. alături nu exista monotonie, are tot felul de idei și temeri, eu mă amuz teribil.
Mă bucur ca te-ai relaxat citindu-mi rândurile, am încercat să elimin tehnicul și sa creez o poveste bazată pe experiența mea turceasca.
Mulțumesc frumos
Cu Orca am fost si noi pe același traseu si am fost incantați. Cand am citit articolul tău mi-am amintit cu plăcere de frumosul oraș Marmaris.
si eu care nu prea stiam ce sa vad nou la anu'
cat despre preturi... la Pamukkale am dat 30 TL pe sucul de rodii deci al tau a fost " moca"
@mariana07: Bănuiesc eu ca ați beneficiat de același ghid
Într-adevăr, e superb orașul, are de toate pentru toți, plus că e “verde”, atmosfera nu e sufocantă.
Vă imbratisez cu drag!
@nrs: Să înțeleg că vrei Marmaris? Dacă da, informează-te bine, plajele nu sunt late dar hotelurile sunt dragute, diferite de marile resorturi de prin alte părți.
Știu ca pleci informat la drum, va doresc vacanțe frumoase, indiferent de zonă!
am doua parti separate de vacanta: o parte la resort cu burta la soare si o parte mai activa, cu vizite, excursii ori pentru asta pare grozav Marmarisul
@krisstinna: Frumoasă plimbarea și savuroasă descrierea ei. Mi-am amintit de excursia pe care am făcut-o acum mulți ani, pe exact același traseu. In plus, la plimbarea cu barca pe Dalyan, am fost ademeniți cu crabi mari la grătar, pegătiți pe o altă barcă, pe traseu. Punctul culminant a fost mozoleala cu noroi. Țin minte că și eu am avut aceași senzație in legătură cu dușurile. Felicitări!
@Mika: Mmm, crabi la grătar... sună periculos de savuros.
Da, când am ajuns desculță si mozolită la dușuri am avut o ezitare, parca eram la Auschwitz
Tocmai pentru că n-am avut așteptări prea mari m-am declarat foarte multumită de excursie.
Povestioara asta va fi urmată de o alta, la fel de amuzantă, sper eu. Și da, legată tot de soțul meu, mai bine zis de sfaturile lui pentru toți turiștii din lume
Mulțumesc de vizită, vacanțe minunate îți doresc!
Fondul sonor ataşat se poate şterge sau se poate schimba!
@webmaster13: Îți mulțumesc frumos, zi bună îți doresc!
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- Aug.2023 Excursii optionale din Marmaris - partea a doua — scris în 19.10.23 de catrinel din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Sep.2021 Optionale din si in drum spre Marmaris — scris în 29.03.23 de catrinel din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Aug.2020 Prin Marmaris — scris în 18.09.20 de nrs † din CRAIOVA - RECOMANDĂ
- Sep.2019 Catamaranul ," inlocuitor" al avionului pentru minunata insula Rhodos — scris în 31.03.20 de Dorina9 din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Jun.2019 Excursie Rodos cu plecare din Marmaris — scris în 03.07.19 de UlianaPirlea din BRAILA - RECOMANDĂ
- Jun.2018 Kaunos (Caunus), cetatea antică dintre ape — scris în 07.09.18 de irinad din TâRGOVIșTE - RECOMANDĂ
- Sep.2017 Rhodos: orasul vechi — scris în 23.08.18 de Dreamy Trip din BUCUREşTI - RECOMANDĂ