ARTICOL ÎNCĂRCAT ÎN: 07.09.2018
--- F ---
GR. VÂRSTĂ: 40-50 ani
DIN: Târgoviște
ÎNSCRIS: 02.05.10
STATUS: TITAN
DATE SEJUR
JUN-2018
DURATA: 1 zile
cuplu fara copii
PREȚ 20 lire turceşti ?
FĂRĂ transport
"ECHIPA" A INCLUS:
2 AD. + - COPII

GRAD SATISFACȚIE
SERVICII:
NU SUNT ÎN MĂSURĂ SĂ MĂ PRONUNȚ
CAZARE [camere etc]:
NU SUNT ÎN MĂSURĂ SĂ MĂ PRONUNȚ
BUCĂTĂRIE ŞI MASĂ:
NU SUNT ÎN MĂSURĂ SĂ MĂ PRONUNȚ
CADRUL NATURAL:
NU SUNT ÎN MĂSURĂ SĂ MĂ PRONUNȚ
DISTRACŢ. / RELAXARE:
100.00%
Încântat, fără reproș

NOTA MEDIE REZULTATĂ
100.00%
OBS: Spre deosebire de GRADUL de SATISFACŢIE (care se selectează de autor si se exprimă in procente, 0 - 100 %), MEDIA se calculeaza AUTOMAT, ca notă de la 1 (foarte slab) la 10 (excelent)

AUTORUL ar RECOMANDA
această destinaţie unui prieten sau cunoscut

Excursii opţionale din Marmaris

Kaunos (Caunus), cetatea antică dintre ape

Ilustrație video-muzicală
TIPĂREȘTE URM de aici

De Kaunos am auzit prima dată acum nouă ani pe când eram în excursia de-o zi ce se făcea din Marmaris în Delta Dalyan vezi impresii. Mai precis de mormintele lyciene de la Kaunos, punct major de atracţie al plimbării cu barca pe canalele din Delta Dalyan care, atunci când ne-au fost arătate de ghidul turc în toată splendoarea lor, maiestuoase, cioplite în peretele de stâncă, acesta a făcut precizarea că „foarte aproape de acestea există și ruinele orașului antic cu același nume”. Imediat l-am întrebat atunci cum se poate ajunge la acestea și mi-a răspuns că, fie din orașul Dalyan se traversează râul cu barca, fie pe șosea, dinspre Marmaris sau Fethiye, pe lângă lacul Köyceğiz. Ne-au rămas întipărite în minte spusele sale și cu ocazia revizitării Marmarisului, ne-am propus să dăm viață mai vechii dorințe, fiindcă tot eram cu mașina.

Din Marmaris până la Kaunos au fost 90 km pe care i-am parcurs în vreo oră și jumătate. Prima parte a drumului, vreo 50 km, a fost lesne de parcurs, fiindcă am mers pe D400 (Marmaris-Fethiye) până în dreptul localității Doğuşbelen. Apoi, am luat-o la dreapta, pe un drum asfaltat, dar mai îngust, extrem de virajat și spectaculos, cu suişuri şi coborâşuri strânse, pe malul lacului Köyceğiz, prin pădurea de pini. Era şi cam pustiu, nu cred să fi văzut decât vreo două-trei maşini pe distanţă de 40 km. Am trecut de staţiunea cu ape sulfuroase, Sultaniye Kaplıcaları (aveam s-o vizităm scurt la întoarcere), apoi drumul a devenit şi mai greoi, până în localitatea Çandır, lângă care ştiam că se află situl antic. Totuşi, am apreciat buna semnalizare, indicatoarele de culoare maro sunt bine plasate şi vizibile, aşa încât n-am folosit deloc GPS-ul.

Ciudat mi s-a părut că, odată ajunși acolo, nu am găsit o parcare în adevăratul sens al cuvântului, dar am lăsat maşina pe marginea şoselei, lângă nişte vânzători ambulanţi de produse locale făcute în casă: sucuri de rodie, portocale, limonadă, toate de la gheaţă, dulceaţă de diverse fructe autohtone, miere, etc. Cel mai surprinzător lucru pentru mine a fost că unul dintre aceştia vorbea engleză fluent, o plăcere să comunici cu el, am aflat că parcarea era undeva în sat, şi de-acolo turiştii sunt aduşi în sit cu shuttle-bas, adică un tractor cu remorcă adaptată cu scaune. ;)

Ca să vă faceţi o idee asupra poziţionării vechii cetăţii şi, în acelaşi timp, să explic şi titlul ales, Kaunos este înconjurat pe trei laturi de apă: de râul Dalyan ce face meandre ample dincolo de cele două acropolis-uri ale cetăţii, iar pe două părţi de apele lacului Sülüklü şi ale deltei Dalyan.

O legendă tristă...

... spune că un rege carian, pe nume Miletos, unul dintrei fiii lui Apollo, a avut împreună cu soția sa, Kyanee, copii gemeni: un băiat care se numea Kaunos și o fată pe care o chema Byblis. De mici, crescând împreună, au ajuns să se îndrăgostească unul de celălalt, nutrind un sentiment reciproc, interzis. Din rodul acestei iubiri ar fi luat naștere un copil, iar la auzul acestei povești neobișnuite, regele s-a înfuriat din cale-afară alugându-l pe Kaunos de pe meleagurile sale. Kaunos, nevoit s-o părăsească pe Byblis, s-a pripășit în aceste ținuturi situate între Lycia și Caria, întemeiind propriul oraș pe care l-a botezat după numele său.

În acest timp, Byblis, profund umilită de tatăl său, află că a fost lăsată de izbeliște și a plâns fără încetare. Distrusă de supărare, nu a putut suporta durerea de a fi fost părăsită și decide să-și pună capăt zilelor aruncându-se din vârful unui deal înalt. Se zice că lacrimile lui Byblis amintesc de labirintul canalelor râului Dalyan de astăzi, cunoscut în antichitate drept Calbys. Totodată, Calbys era considerat granița naturală dintre ținuturile Lyciei și ale Cariei.

... şi o istorie nefericită

Dovezile istorice nu confirmă legenda, dar coboară și demonstrează fondarea cetății Kaunos cam prin secolul al IX-lea Î. C., cu o dezvoltare semnificativă începând cu secolul al V-lea Î. C., până prin anii 500, cu o economie prosperă bazată pe schimburile comerciale, cu drept de a bate monedă proprie. În acest sens, este remarcabilă înflorirea ce a cunoscut-o în timpul domniei lui Mausolus, regele Halikarnassului, vestit în antichitate pentru clădirea-i mortuară monumentală ridicată din timpul vieții, de la care ne-a rămas termenul de mausoleu.

În istoria sa, Kaunos a fost disputat ba de perși, ba de greci care s-au succedat în influenţă în două rânduri fiecare, ba de romani, ba de bizantini, sfârșind prin a fi cucerit de arabi și, mai apoi, de otomani. Se pare, totuși, că inamicul cel mai mare al cetății Kaunos n-a fost niciunul dintre popoarele amintite, ci malaria, o boală cauzată de înțepăturile de țânțari, des întâlnită în zonele mlăștinoase, limitrofe deltei. Aceasta făcea ravagii în rândul locuitorilor care erau recunoscuți de izvoarele istorice ca fiind palizi, cu tenul gălbejit, aproape verzui.

După anii 600, atacurile piraților arabi, ale triburilor turce după anul 1300, au slăbit foarte mult puterea Kaunosului, care începuse să fie părăsit de mulți dintre locuitorii ei nemulțumiți de scăderea comerțului maritim, odată cu înmulțirea musulmanilor pe teritoriul său. Lovitura decisivă, care a determinat declinul cetății, a fost primită din două părți: prima odată cu cucerirea de către otomani a Cariei în secolul al XV-lea, și implicit a Kaunosului și cea de-a doua care a însemnat, practic, prăbușirea, o puternică epidemie de malarie ce a dus la abandonarea orașului pentru totdeauna. La acestea s-au mai adăgat și efectele devastatoare ale viitoarelor cutremure care au distrus construcțiile peste care s-au așternut nisipul, vegetația și... uitarea.

Totul până la mijlocul anilor 1800 când un ofițer britanic de marină, pe nume Richard Hoskyn, l-a descoperit și l-a readus în atenția istoricilor.

Sursă: historicmysteries.com/kau ... cut-tombs-ruins

Realitatea de astăzi

Cert este că, în vremurile actuale, Kaunos se află cam la opt km depărtare de mare din cauza colmatării în urma aluviunilor depuse în decursul timpului de râul Dalyan a cărui frumoasă deltă este un obiectiv turistic în sine. De unde, în trecut era un oraș înfloritor cu ieșire la mare prin două porturi, acum ruinele sale se află împrăștiate pe suprafață mult mai mică delimitată de canalele navigabile ale râului Dalyan și cele două coline proeminente din areal care constituiau acropolis-urile cetății, una de 152 m înălțime, cealaltă, mai scundă, de circa 50 m deasupra mării.

O experienţă plăcută şi istovitoare

Am ajuns la Kaunos în cursul unei dimineți, pe la orele 09,30 și ne-am grăbit să intrăm în situl arheologic cu gândul să ne terminăm treaba în vreo două-trei ore, ca să nu ne prindă vipia pe acolo, fiindcă se anunțase o zi caniculară. Luăm bilete: 10 lire turcești/persoană, cerem pliant, nu ni se dă pe motiv că nu există, dar suntem invitați să tragem în poză harta sitului aflată pe un panou lângă noi. Studiem un pic schița și ne facem un plan de bătaie la fața locului. Fiind un oraș construit în terase, ne aflam în partea sa de sus, urmând să „coborâm” spre zona portuară de odinioară, trecând pe o poartă monumentală reconstituită în zilele noastre.

Ne-am hotărât să începem cu zona adiacentă amfiteatrului și după ce vizităm și amfiteatrul, să ne concentrăm pe cea mai dificilă parte: urcușul pe acropolis-ul cel mare, fiindcă, de jos, vedeam niște temerari care se aflau deja în cel mai înalt punct de unde fluturau un steag.

Am trecut în revistă biserica Domed, ridicată în cel mai important punct al orașului în zilele sale de glorie bizantină, clădirea rotundă sau platforma de măsurare a vântului, palaestra, sala de lupte, după care am intrat în amfiteatru, care deși nu se află chiar în cea mai bună stare, este încă funcțional, aici organizându-se spectacole din când în când. Cu o capacitate inițială de 5.000 de persoane, construit în prima perioadă de influență greacă prin cioplire în stânca dealului, amfiteatrul a fost modernizat de romani păstrându-i-se neschimbată frumoasa formă de potcoavă. Amfiteatrul rămâne unul dintre punctele de atracție cele mai de seamă ale cetății Kaunos.

Punctul culminant al vizitei noastre la Kaunos l-a constituit urcușul pe creasta acropolisului (numit Persikon), situat pe o stâncă fortificată cu ziduri bizantine din care se mai pot zări și acum fragmente ici-colo. Ne-am încumetat pieptiș pe o potecă, urmărind un traseu marcat cu o săgeată galbenă, destul de dificil de parcurs, bănuind că din vârf vom avea o perspectivă deosebită. După vreo jumătate de oră de cățărat asiduu, asudați și cam obosiți (eu, în special, că-mi cam tremurau picioarele), am ajuns sus pe o mică platformă calcaroasă cu un suport de steag înfipt în ea, de unde așteptările noastre privind panorama la 360°, ne-au fost cu mult depășite. Imaginile, de acolo, de sus, erau de vis: se vedea superb râul Dalyan șerpuind în drumul său către vărsarea în mare, se deslușea în depărtare chiar și plaja Iztuzu, granița naturală dintre deltă și mare, în zare orașul Dalyan cu casele acoperite cu țiglă roșie și canalele navigabile pe care bărcile se plimbau ca mașinile pe bulevarde și, desigur, de cealaltă parte, tot situl arheologic în splendoarea sa, din care amfiteatrul mi s-a părut cel mai evident, ca o bijuterie. Pe alocuri pe cursul apelor, se puteau observa dalyanar sau capcane folosite pentru a captura peștele, îndeletnicire cunoscută încă din antichitate, de la numele lor provenind și denumirea de astăzi a orașului din apropiere.

După ce ne-am tras sufletele și ne-am mai săturat de priveliștea minunată, ne-am luat inima în dinți la coborâre pe alt traseu marcat, cu săgeată roșie de data aceasta, știind că această operațiune e chiar mai grea decât suișul, în plus existând riscul de a fi alunecat pe pietrele mai mici care se desprindeau cu ușurință când erau călcate.

Ajunși din nou la nivelul orașului de sus, ne hotărâm s-o luăm către partea de jos, renunțând să mai urcăm și pe acropola mică, deși știam că pe aceasta am fi văzut rămășițele templelor dedicate Demetrei sau lui Basileus Kaunios, un zeu „local” la care se închina populația indigenă, sau chiar ruine ale unor bazilici creștine. Aici se afla și un mic fort cunoscut drept Heraklion.

Ieșind pe poartă, am urmat calea de marmură ce ne-a dus în trepte către o altă parte importantă a orașului unde am văzut, pe stânga, mai întâi de o platformă rotundă, artificială, cunoscută drept „terasa templului” care în vremurile de demult domina agora și portul din vecinătate și pe care se găsea un templu cu coloane dorice dedicat lui Zeus Soteros. Lângă acesta se afla templul lui Apollo, un templu sacru datând din prima perioadă elenistică dar la mare căuatre și în perioada romană. Se pare că aceasta era zona templelor, căci în afara acestuia au mai fost descoperite vestigii de sanctuare dedicate altor zeități venerate aici: Afrodita Euploia, Kybele din Caunus (Artemis), Isis și Serapis.

Agora este situată în zona plană din fața lacului Sülüklü și și-a păstrat rolul de loc de întâlnire și socializare atât în eopca greacă, cât și în cea romană. Se pare că era împodobită cu statui de bronz ale diverselor personalități locale, care au fost topite mai târziu, în perioada bizantină. Exista la nord de agora și o galerie cu coloane sau clădirea „I”, denumită așa după forma literei, cu un singur nivel, acoperită, care oferea protecție de vânt și ploaie și se presupune că ar fi fost una de promenadă, judecând după lipsa magazinelor. Ne-au mai atras atenția ruinele unei clădiri ce a aparținut unei persoane de vază a orașului: un guvernator roman pe nume Quintus Vedius Capito căruia i-a fost ridicat un monument, fiind îngropat acolo cu toți membrii familiei sale.

Un alt reper de seamă al Kaunosului era fântâna (nymphaeum), situată și ea lângă agora, a cărei clădire a fost lărgită în fiecare etapă de dominație a orașului. Fântâna era de importanță primordială pentru locuitorii Kaunosului, de aceea în decursul timpului i-au fost adăugate multe elemente arhitecturale care au făcut din ea o reală operă de artă.

La întoarcere, am lăsat special clădirile băilor romane, crezând că ne putem plimba în voie prin încăperile ce alcătuiesc un complex cu adevărat monumental, dar erau închise, fiind într-o stare avansată de degradare, iar pericolul de prăbușire aproape iminent. Am citit că era un loc de întâlnire al multor cetățeni ai orașului veniți în special să socializeze. Romanii dăduseră dimensiuni considerabile clădirilor pentru a impresiona poporul din Kaunos cu realizările imperiului, cert este că dispuneau de camere generoase de frigidarium, caldarium, tepidarium, saună.

Desigur că nu puteam părăsi Kaunosul fără să revedem mormintele construite în stil lycian, despre care se spune că aparțineau unor persoane de vază, chiar regi, și care știam că se află în apropiere. De aceea, după ce ne-am recuperat mașina și am cerut informații de la domnul din parcare, ne-am îndreptat către orașul Dalyan vreo cinci sute de metri, având pe dreapta casele localnicilor dincolo de care se afla cursul râului. Apoi ni s-au dezvăluit în splendoarea lor cele șase morminte uriașe, săpate în stânca muntelui, ale căror fațade seamănă perfect cu partea frontală a templelor elenistice. Ne-am oprit, le-am admirat, le-am fotografiat și apoi ne-am urnit spre Marmaris.

În drum spre Marmaris, ne-am hotărât să intrăm puțin și în stațiunea cu băi de sulf Sultaniye Kaplıcaları să vedem cam despre ce e vorba. În câteva bazine cu ape sulfuroase, se „înghesuiau” cei dornici de tratament, ca de altfel şi în cele cu nămol, am văzut şi sursa de apă curativă lângă care mirosea de te trăznea: izvorul cald ce se scurgea din munte.

Concluzie

Kaunos ne-a impresionat plăcut și ne-am petrecut o jumătate de zi agreabilă în situl arheologic cutreierând prin areal, cercetând vestigiile, urcând și coborând acropola, admirând panorama din vârful acesteia. Deși nu este un sit antic foarte căutat, nefiind chiar la îndemâna turiștilor din marile stațiuni turcești, el poate accesat cu ușurință de cei ce aleg ca destinație de vacanță orașul Dalyan. Kaunos este înscris din 2014 pe lista de aşteptare pentru a fi inclus în patrimoniul UNESCO. Este ofertant pentru cei ce iubesc istoria şi siturile antice, îl recomand, fără îndoială, celor ce au posibilitatea să ajungă la el.

Vă rog, atașați următorul videoclip:

youtube

Citește și CONTINUAREA aici
selectat ca MiniGhid AmFostAcolo

---
Trimis de irinad in 07.09.18 22:19:38
Validat / Publicat: 07.09.18 23:35:24
VIZUALIZĂRI: 2042INFO ADIȚIONALE
  • Nu a fost singura vizită/vacanţă în TURCIA.
SESIZEAZĂ
greșeală / conținut, limbaj
Adn. FAVORIT
13 ecouri scrise, până acum, la acest articol

NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (irinad); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo sau ale administratorilor.
Poze atașate (se deschid în pg nouă)
P05 Dalyanare pe cursul râului
EVIDENTIAȚI ARTICOLELE CU ADEVĂRAT UTILE!
Dacă impresiile de mai sus v-au impresionat prin utilitate, calitate etc folosiți linkurile de mai jos, prin care puteți acorda articolului un BONUS în Puncte de Mulțumire-Apreciere (PMA) articolului.

Puteți VOTA acest articol:

PUNCTAJ CRT: 1000 PMA (std) PLUS 49700 PMA (din 53 voturi)
NOTĂ: Mulțumită numărului de voturi primit, articolului i-a fost alocat automat un SUPERBONUS în valoare de 2000 PMA.
INFO: membrii AmFostAcolo beneficiază - in cadrul sistemului de Privilegii - de preţuri particulare pentru vacanţa în această destinaţie - negociate direct cu tour-operatorii sau cu proprietarii.
  • Verifică: solicită o ofertă personalizată

  • ECOURI la acest articol

    13 ecouri scrise, până acum

    webmaster45 [07.09.18 23:33:54] »

    @irinad:

    Ilustrația muzicală sau video-muzicală indicată a fost atașată articolului (vezi sus, imediat sub titlu).

    irinad CONS. ONORIFIC AFA / TURCIA [08.09.18 06:33:13] »

    @webmaster45: Mulţumesc!

    Aurici [08.09.18 09:28:45] »

    @irinad: Pentru că este cu urcuș și coborâș și de sus panorama este spectaculoasă, mie mi-a plăcut mult. Este genul de obiectiv pe care îl caut și eu în drumurile mele.

    Nu știu când o să mai ajung eu în partea aceea de Turcie, deși mi-aș dori mult, dar am trecut cetatea în excelul meu cu lucruri de făcut.

    Inepuizabilă Turcia asta!

    webmaster [08.09.18 09:50:14] »

    Articolul a fost selectat ca MiniGhid AmFostAcolo pentru această destinaţie.

    irinad CONS. ONORIFIC AFA / TURCIA [08.09.18 10:30:31] »

    @Aurici: Ne-a plăcut mult la Kaunos, iar panorama, de acolo de sus, este fantastică fiindcă deschiderea este către toate punctele din jur. Nu te mai seturi să priveşte de acolo, ai vrea să cuprinzi totul într-o privire. Numai că e un pic cam dificil de urcat şi de coborât, dar ne-am descurcat.

    Mulțumesc mult pentru ecou, ştiu că si ție îți plac lucrurile deosebite, care te pun la treabă!

    irinad CONS. ONORIFIC AFA / TURCIA [08.09.18 10:36:14] »

    @webmaster: Mulțumesc frumos, Mă înclin!

    maryka [11.09.18 23:27:20] »

    Foarte frumos! Încă o lecție de istorie, cu întâmplări nefericite, cu legende, cu locuri încărcate de povești, de vieți... foarte multe vieți.

    Din păcate, nu pot încă vedea pozele, dar când voi reveni acasă, am tare multe de recuperat.

    Mă bucur foarte tare să pot citi așa articole frumoase. 🙂

    irinad CONS. ONORIFIC AFA / TURCIA [12.09.18 08:01:40] »

    @maryka: Mulțumesc frumos, şi eu sunt plecată, ce coincidență, mă bucur că ți-a plăcut articolul!

    crismis [15.09.18 09:31:18] »

    @irinad: Spectaculos cu adevărat acest sit, nu neapărat prin "pietroaie" și poveștile din spatele lor, cât prin priveliștile pe care le oferă! Superbe fotografii! Când am văzut înălțimile pe care v-ați cocoțat, m-am întrebat dacă noi am fi urcat acolo. Nu știu de ce am avut dubii, că doar mi-am amintit că de obicei eu sunt tartorul, eu îl îndemn pe Tati când are vreo reținere (sau lene): "Hai, că nu mai venim și mâine aici! "

    Din ce în ce mai tare mă cheamă Turcia...

    irinad CONS. ONORIFIC AFA / TURCIA [15.09.18 19:37:58] »

    @crismis: Scuze pentru întârziere, mai întâi! Situl antic de la Kaunos este spectaculos, într-adevăr, prin amplasare dar are un aer de tristețe şi izolare, mai ales că nu e promovat suficient. Ruinele sunt în stare relativ bună, iar perspectiva de pe acropolis este uluitoare. Nouă ne place să ne cocoțăm, chiar dacă uneori nu-i deloc uşor, dar aşa aflăm cum "făceau" odinioară oamenii locului.

    Mulțumesc frumos pentru ecou, vizită şi cuvinte frumoase!

    RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150] [-1][0 voturi]
    paulcta [29.05.19 17:11:55] »

    @irinad: Buna ziua. Se poate ajunge pana sus langa morminte? Multumesc.

    irinad CONS. ONORIFIC AFA / TURCIA [29.05.19 20:51:04] »

    @paulcta: Da, mormintele lyciene pot fi abordate uşor de lângă situl arheologic, fiind la distanţă scurtă, cam de cinci sute de metri. De fapt, şi noi ne-am deplasat cu maşina către ele, dar ne-am mulţumit să le fotografiem de pe şosea, eram deja obosiţi după atâta hălăduială prin situl antic. Ne-am răcorit bine cu sucuri reci de la gheaţă cumpărate de la tarabele localnicilor, din diferite fructe indigene, erau demenţiale, erau tot ce ne doream în acele momente.

    paulcta [29.05.19 21:48:41] »

    @irinad: Multumesc. O seara buna.

    Sfârșit SECȚIUNE Listă ECOURI scrise la articol

    ROG REȚINEȚI:
    • Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul articolului (review-ului) de mai sus
    • Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine linkul ADAUGĂ IMPRESII NOI
    • Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație: in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o ÎNTREBARE NOUĂ
      (întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
    SCRIE UN ECOU LA ACEST REVIEW
    NOTĂ: Puteți folosi ptr formatarea ecoului: [b]...[/b], [i]...[/i], [q]...[/q]
    EMOTICOANE ce pot fi folosite SHOW/HIDE
    Sfârșit SECȚIUNE SCRIE ECOU

    NOTĂ: Rubrica de mai jos vă permite să vă abonați (sau să vă dezabonați) la / de la notificări (înștiințări prin email) atunci când cineva răspunde unui text scris ca ecou mai sus.
    Status Abonament Ecouri la acest review - abonament INACTIV [NU primiți înștiințări atunci când se scriu ecouri la acest review]
    VREAU înștiințări pe mail când se postează ecouri la acest review
    5 utilizatori sunt abonaţi la urmărirea acestui fir de discuţie (primesc instiinţări la adăugarea unui ecou):
    Aurici, crismis, irinad, maryka, paulcta
    Alte impresii din această RUBRICĂ:


      SOCIALs
    Alătură-te comunității noastre

    AGENȚIA DE TURISM AmFostAcolo.Travel:
    SC Alacarte SRL | R.C.: J35/417/24.02.09 | RO 25182218 | Licența de turism 218 / 28.11.2018

    [C] Copyright 2008-2021 AmFostAcolo.ro // Reproducerea integrală sau parţială a conţinutului este interzisă
    AmFostAcolo® este marcă înregistrată
    AmFostAcolo recomandă găzduirea la ROHOST.COM
    pagină generată în 0.0905299186707 sec
    ecranul dvs: 1 x 1