Excursie Rodos cu plecare din Marmaris

TIPĂREȘTE

Una din excursiile optionale a fost la Rodos. Excursia se gaseste la agentiile cu care se pleaca din Romania la un pret de 50-55 euro/persoana. Acolo le gasiti si mai ieftin. Noi fiind 8 persoane, am negociat (turcii iubesc asta) si am luat excursia cu 37 euro/ persoana (cel mai ieftin am gasit-o mai apoi cu 36 euro/persoana). Totusi, cred ca puteam si mai ieftin, tinand cont de faptul ca cetatenii UE nu mai platesc viza de 10 euro/persoana (pe care ne-au luat-o noua in calcul).

Am plecat din Marmaris la 7:30 dimineata cu un microbus de la agentia de la care am cumparat excursia. Pe drum am adunat turistii de la cateva hoteluri si am parasit Marmarisul pe un drum serpuit, asfaltat, umbrit pe ambele parti de leandrii in floare, albi si roz crescuti pe o parte pe munte si pe cealalta pe marginea soselei.

In cateva minute ne-am aliniat cu marea si am lasat in urma, pe partea dreapta, sute de catarge albe, ale vaselor de lux, iahturilor si vaporaselor de excursie pe mare, ce se leganau alene in apa turcoaz, limpede si fara valuri, parca mai somnoroasa ca noi la ora asta... am ajuns in vama, unde am asteptat minute bune ca turcii sa-si bea linistiti cafeaua si pe la 8:15 sa deschida portile ca sa trecem la verificarea actelor si a bagajelor si sa ne imbarcam usor pe vas - un vas mare, cu etaj, ce poate sa duca in jur de 500-600 persoane la bord.

Turcul de la agentie (un tip super dragut si guraliv din cale afara, cu ochii mari, caprui, aproape negri, umbriti de gene ireal de lungi, care s-au umplut de lacrimi cand ne-a povestit despre fetita lui) ne-a promis viteza maxima, care s-a dovedit a fi cea a melcului la tarm si abia dupa ce s-a departat, parca parca a mai inspirat si a luat-o mai repede din loc. In 45 min eram deja pe tarm elen, cu marea lor incomparabila de o parte si zidurile cetatii Rodosului pe cealalta.

Dupa o noua verificare de acte, am luat-o usor spre intrarea principala in orasul vechi - o arcada din piatra, sprijinita de o floare de hartie, mov, groasa si unduita ca o liana batrana de sute de ani... in fata ni s-au intins ruinele inca foarte bine pastrate ale unei biserici, in spatele carora se vedea verdele uscat al maslinilor si cel usor mai aprins al pinilor dintr-un parculet.

Am luat-o la dreapta pe strada principala, marginita pe ambele parti de magazine cu suveniruri si taverne, usor in panta, ca sa ajungem la biserica Sf Fanurie (regasiti si poze, care sper sa fie de ajutor - nu prea sunt pe net si e mai greu de gasit, vedeti mai jos povestea noastra :)), la indicatiile lui Gheorghius - un ghid grec de varsta a doua, care a fost dragut si ne-a explicat cum s-o gasim in inghesuiala orasului vechi, inghesuiala pe care nici nu o banuiam pana nu am intrat in acest labirint de strazi, stradute si carari intortocheate ale orasului vechi.

Am gasit usor fantana cu 3 caluti de mare - primul indiciu, apoi cel de al doilea - fantana din piata si cam atat a fost, la al treilea indiciu moscheea - ne-am impotmololit. Dupa spusele grecului - lasam moscheea in stanga si o luam pe drumul ce o ocolea, mai faceam o stanga, o dreapta si ajungeam, doar ca moscheea nici de cum nu venea pe stanga ci pe dreapta drumului. Am ocolit-o usor, in speranta de a gasi acel drum din indiciile grecului si fara sa observam am intrat in cetate.

Un alt grec, care vindea harti (noua ne-a dat-o gratis, sau poate am luat-o noi din mana lui fara sa ne dam seama ca el o vinde, dar vazandu-ne asa agitati nu ne-a mai cerut bani) ne-a explicat ca ne aflam in alta parte a orasului si sa facem stanga pe primul drum, la moschee, apoi dreapta si ajungem la destinatie, doar ca asta insemna sa ajungem iar la fantana din piata si ca romanii, care le stiu pe toate, am facut stanga dar pe un alt drum, asa am ajuns la ambasada Frantei, ministerul culturii, un nu mai stiu ce muzeu - ca slava Domnului, Rodosul are destule, pe o alee de 2 m latime, lunga de vreo 300-400 m cu ziduri continue de o parte si de alta de vreo 4-5 m inaltime, cu usi si geamuri sub forma de arcade care dau in diverse institutii.

Un nene chel, in tricou negru, a iesit pe una din ele si am profitat de curiozitatea cu care se uita la 6 turisti zapaciti, foind din mana in mana o harta, in incercarea de a determina pozitia ei corecta si mai apoi, pozitia lor pe acea harta, si l-am intrebat cum ajungem pe strada sf Fanurie (ca acolo se afla biserica, insemnata pe harta cu o cruciulita mica, neagra - Aghios Fanourious). Norocul nostru ca nenea chel era angajat la centrul de informatii (care era in capatul aleei si o incununa cu o coada de vreo 70 persoane) si ne-a aratat drumul bun (fara sa mai completam si noi coada cu 6 suflete mari si inca unul mic - la purtator).

Drumul era bun, dar romanii improvizeaza - ca stiu ei o scurtatura si apoi "parca am mai trecut pe aici si daca facem dreapta, ajungem exact acolo", exact acolo, dar nu chiar si iar am ajuns pe alta strada, pe o caldura de peste 30 grade si sa nu mai zic ca tot orasul vechi este pavat cu pietre de dimensiuni intre un ou de gaina si unul de gasca, din alea alunecoase, de rau, puse pe verticala si afundate bine in pamant, de diverse culori, de la alb, toate nuantele griului, pana la maronii, nu se misca, dar aluneca foarte tare.

Am ajuns la biblioteca, in speranta ca dupa colt e biserica, de unde o vanzatoare draguta blonda si plinuta, ne-a spulberat sperantele si ne-a intors, din nou, la fantana din piata.

Hai inapoi, ca deja cunoastem zona :) si nu mai zic ca strazile de aici arareori depasesc 1 m latime. Iar fantana, iar piata, iar un parculet de 5-6 duzi batrani, umbrosi, la poalele carora se plimba agale 3-4 papagali mari, colorati, suparaciosi, ce se cearta intre ei si mai ciugulesc dudele rascoapte cazute pe jos, o pictorita aluneca cu pensula, alene pe panza, un portret de familie, 6-7 insi striga dupa fiecare tursit, fac semne disperate si il invita fiecare in taverna lui, la cea mai buna masa si cea mai rece bautura. Unul din ei ne explica ca trebuie sa o luam pe drumul din dreapta spre moschee si la a doua strada sa facem stanga si iar stanga (deci primul grec avea dreptate) hai sa mergem ca tot asta facem de 2 h pe aceleasi stradute.

Prima, a doua strada, aici la stanga, pana acum bine, merci - indicatii perfecte, doar ca strada asta da in curtea unui restaurant si se cam infunda intr-un dud secular, ah, nu... face de fapt dreapta, dar nu se vede de pom, dar noi trebuie sa facem stanga, cel putin asa a zis ultimul tip... o confirma si chelnerul de la taverna...rotim tulburati capurile si gasim o carare de jumatate de metru, inundata de plante si unita parca de cladire, un fel de tunel intre 2 case, am luat-o usor contrariati pe acolo, ca in 70 m sa descoperim ca am iesit in str sf Fanurie, care se infunda in zidurile de 3-4 m ale caselor.

Tot inainte, cu cateva aprobari de la localnici, tot printre ziduri si prin curti interioare, care ne scoteau ici si colo de pe usa unei case cate un magazin de suveniruri, o grecoaica care curatea cartofi pentru pranz, miros de sarmale si insfarsit, pe partea stanga, o portita mica, cu o inscriptie la fel de greu de observat, curtea bisericii... dar ghinion, biserica in reparatie... din pacate, dupa atata drum, incurcaturi in labirintul orasului vechi, am reusit sa intram doar in antreu, acoperit de folii pentru a proteja icoanele de praf, intrarea in biserica veche, la icoana sfantului, era un sant de 2×2 m, adanc de peste 1m in care sapau de zor 2 muncitori.

Preotul ne-a spus ca se repara si poate maine va fi gata, un maine, care dupa cum se vedea dpa gramada de pietr de langa zidul bisericii vechi, dura de luni bune... asta e - nu a fost sa fie azi... venim alta data... cu alta ocazie, dar venim neaparat, sa-i multumim sfantului Fanurie pentru bebe mic si sa ne rugam pentru ce ne dorim noi mai mult... am luat-o la pas spre centru, unde ne-am delectat papilele gustative cu mancare si inghetata greceasca... am mai dat o tura tot apropiindu-ne si departandu-ne de mare pe diferitele intrari in cetate, fara sa ratam o baie in apele turcoaz ale Greciei si ne-am indreptat spre vas pentru a reveni in Turcia...

---

VIZUALIZĂRI: 2445 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI