Jeep Safari - hoinarind prin praf imprejurimile Kusadasi-ului

TIPĂREȘTE

Excursia a inceput dimineata pe la ora 8. Ne-am trezit mai repede decat de obicei (7: 30) pentru ca la 8 sa fim in fatza hotelului pregatiti sa vina turcul de la agentie sa ne ia. Dupa o mica asteptare de cateva minute ajunge un jeep darapanat (ceva similar cu un aro de-al nostrum din anii 60), mai facem o tura pe la alte hoteluri, mai ia cateva persoane si ajungem la locul de plecare. Aici alte 5-6 jeepuri asteptau, asa ca am plecat in convoi spre... nici noi nu stiam unde, dar presupuneam ca undeva la munte. Parca imi amintesc si acuma dezamagirea pe care am simtit-o cand am vazut jeepurile vai de steaua lor pe cand eu ma asteptam sa mergem cu niste ditamai bolizii de teren.

A fost cu doua taisuri. Partea misto a fost ca ne-au dat si aici un pranz, si l-am servit intr-un peisaj cu totul special, undeva pe un varf de multe, in mijlocul padurii. Nu cine stie ce chestii sofisticate. Aveau o rulota care ne astepta undeva pe traseu, unde langa drumul de munte era o poienitza cu 2-3 mese si bancutze. In rulota se pare ca aveau un aragaz cu butelie pe care au prajit niste piept de pui, au facut si o salata de castraveti cu rosii si ceapa, maioneza sau ketch-up isi punea fiecare cat dorea, si cam atat. Berea si apa se cumpara, 4 lire un Efes la doza si vreo 2 lire o apa. A fost super OK. Inca o faza misto: undeva in timp ce urcam, jeepurile din fatza au incetinit sa vina toate cele din urma, au oprit si ne-am ridicat cu totzii in picioare si la indemnul uni ghid am strigat la semn „Jeeeppp Safariiiiii” dupa aprox 2 secunde de tacere s-a auzit ecoul in vaile alea pustii „Jeeeeeeeeeepppp Safariiifaaaaaaariifaaaaaaaaaariiiii”. Super tare. Plus alte chestii de-ale lor care tzineau strict de animatie: „now only the ladies: one, two, three: jeeeeeeeep safarrriiiiiiiii”, „now only the gentelmen: jeeeepp safaaaarriii”, „now only the gay people: jeeeep safaaaaaaaaaarii” – la care se aude o voce pitzigaiata dintr-un jeep mai din spate „jeep safari” – un american avea chef de bancuri. Desigur toata lumea a izbucnit in hohote, si la strigatul americanului, dar mai ales la replica unei fetitze de aproximativ 4-5 ani care a venit imediat: „he’s not gay, he’s my daddy, he’s married” – a fost faza zilei. Asta si ca sa vedem ce inseamna educatia (mai ales cea sexuala) din Romania: la noi cand vine vorba de „gay”, nu se stie cum sa se astupe urechea copilului cat mai repede sau sa se puna mana pe telecomanda pentru a schimba canalul. In fine...

Dar sa trecem la partile mai putin placute: prin acest Jeep Safari se subintelege (si noua nu ne-a spus nimeni asta de la inceput) si asa zisul „waterfighting”. Imediat dupa ce ne-am imbarcat si am iesit din Kusadasi, am oprit intr-un orasel de undeva de langa si multi si-au cumparat pistoale cu apa si cate un bidon de 5L de apa (munitzie). Si din vreo 40 persoane cate eram (vreo 6 jeepuri) jumate nu au facut altceva decat sa se stropeasca cu apa toata ziua. Desigur, nu tzinea nimeni cont ca stropeste si pe langa persoana vizata si da pe altcineva care nu are nimic cu waterfightingul lor, dar nu puteam face nimic. Am inteles o data, de 2 ori, de 3 ori, insa de la un moment dat ne-am cam saturat. Era o familie de americani obezi (nu cei funny, din jeepul din spate care au strigat jeep safary), ci altzii care au urlat si s-au stropit tot drumul de parca au trait pana acuma in desert si acuma vazusera pentru prima data apa. Spre marele nostru nenoroc am nimerit chiar cu ei in jeep. La un moment dat am urlat la ei si le-am zis sa aiba grija unde dau cu apa. Taica-so, un ursac pe la 140 de kile, cu burta atarnanda pana la jumatateae coapselor, peste bermude, nu facea altceva decat sa se uite ca tampitul si nu intelegea de ce ne suparam pe odrasla lui supraponderala, parindu-i-se foarte normal ca un copil de 6-7 ani sa stropeasca in cap cu apa niste straini pe care ii vede pentru prima data in viatza. Inteleg o data, de 2 ori, de 10 ori, dar toata ziua? De la un timp tzi se acreste si te saturi. Pai ce naiba, am venit sa fac o plimbare pe munte, in natura, nu sa ma stropesc cu apa cu niste idiotzi. Desigur, la pranz cand am primit friptura de pui, salata si paine, ei au inceput sa intrebe ca disperatzii ca de ce nu primesc hamburger de haleala. Doar ce i-am vazut ca isi iau cate o jumate de franzela, o golesc de miez, o incarca cu carne de pui prajita si incep sa se indoape. Salata au lasat-o la o parte, se pare ca legumele le fac rau la stomac. Sa nu mai zic ca dupa ce am luat masa, ne-am intors la jeep sticla noastra cu apa de baut disparuse, of course ca americanii deja se servise pentru a-si umple pistoalele cu apa. Fara sa ne intrebe, eh, la ce bun atata deranj. Noroc ca turcii aveau bere si apa contra-cost dupa cum am zis mai sus.

A doua dezamagire a fost ca initial ni s-a spus ca o sa vizitam pe munte o manastire. Nu ni s-a mentionat ceva foarte important: ca este o fosta manastire. Astfel ca tot ce am putut vedea au fost niste peretzi daramatzi si niste ruine ale unei manastiri de pe la 1200-1300. Mare obiectiv turistic, ce sa zic. Ca sa continuam cu partile nu tocmai placute: unul din jeep-uri s-a stricat, asa ca jeepul nostru a trebuit sa-l remorcheze si pe ala, asta dupa vreo jumate de ora de asteptat in soare pana ce turcii-soferi s-au chinuit un pic sa-si repare jeepul, nu au reusit asa ca au lasat-o balta. Pe drum, coarda elastica pentru remorcare s-a rupt, iar oprire, iar reparatii, iar turcii transpirati injurand de mama focului si de-astea. Dupa aia, veneau din nou la volanul jeep-ului si incerca sa faca putina animatzie, „I say giggy-giggy-giggy, you say ye-ye-ye” . Dar degeaba, se vedea clar ca e satul si ca nu prea mai are chef de dat ture cu turistii ci abia asteapta sa se termine ziua si probabil sa bea si el o bere rece undeva la o terasa. Peurma ne-au dus (asa cu jeepul stricat remorcat) la o stanca sub care erau un tau si care se pare ca se numeste „pestera lui Zeus”. Va dati seama ca „pestera” este ceva supralicitat, nu poate fi vorba despre o pestera, este mai degraba o vagauna sub o stanca, in care este o baltoaca in care se poate face baie (era deja in apa plin de americani, si cum eram deja satul de ei, i-am lasat in pace sa se taloceasca, nu am mai participat si eu). Desigur ca nu era mare lucru de vazut, ci se mai trece pe acolo mai degraba pentru ca sa-ti umple restul zilei. Mi-am mai amintit o faza tare: la un moment dat in timp ce eram pe munte, soferul jeepului a avut proasta inspiratie sa lase un alt jeep sa ne depaseasca dupa care sa mearga fix in spatele lui. Of course ca in urmatoarele 10 secunde toata lumea era plina de praf inclusiv in nari si in urechi, ca dupa o zi intreaga de lucrat la sapa. Soferului i s-a parut funny rau, a inceput sa urle „this is jeep safaaariiiii”, sper ca s-a prins ca noi nu prea am gustat gluma pentru ca niciun turist din jeep nu s-a declarat foarte entuziasmat de gluma lui.

Oricum, pe la ora 3 eram deja gata cu toata excursia si speram sa ne duca la hotel, dar n-am avut norocul asta. Ne-au dus pe o plaja destul de exclusivista din ce ne-am dat seama (dupa cate lume era si dupa pretzuri), Moonligh Beach, frumusel dealtfel dar scump, undeva la vreo 30 km de Kusadasi si ne-a lasat pe acolo sa pierdem vremea vreo ora jumate. Noi vroiam doar sa ajungem la hotel si sa facem un dush cu apa dulce, sa ne mai scoatem jegul din piele.

Am ajuns pana la urma si la hotel dar ghinion: nu aveam apa calda. Am uitat sa mentionez asta la conditiile de cazare: apa calda este cand si cum, dupa cum ai noroc. Hotelul se alimenteaza cu apa calda de pe niste rezervoare care se incalzesc la soare (ca dealtfel toate din Kusadasi), asa ca daca ai nesansa sa nimeresti la o ora de maxima audientza, la care apa calda este la mare cautare, trebuie sa faci dush cu apa calaie (mult spus, este mai degraba rece).

Acum, dupa mai bine de trei luni de la excursie, pot sa privesc detasat si imi amintesc cu placere si eventual cu un zambet in coltzul gurii despre toate aventurile pe munte. Dar va avertizez pe cei care vreti sa mergeti, nu va asteptati la o plimbare relaxanta ci sa va pregatiti cu ghete pentru mers pe munte, hainele nu tocmai cele mai bune, sa va asteptati la obiective nu tocmai spectaculoase, la surprize neplacute referitoare la jeep-urile turcilor si la mult mult praf.

---

VIZUALIZĂRI: 3721 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI