GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
De la Mărășești la Mărășești ocolind 1200 de km (8): Transfăgărășan și Lacul Vidraru
TIPĂREȘTE
URMARE de aici
Citesc meniul și, nedumeriți, îl întreabă pe chelner:
– Domnule dragă, ce îs acelea ”fructe de mare”?
– Caracatiţă, calamar, rac, creveţi, răspunde chelnerul.
– Apoi, bag de seamă, zice unul dintre ciobani, după cum zici dumneata, vulpea, ursul şi lupul îs fructe de pădure!
Am coborât de la Cetatea Poenari și, vorba @kristinnei, dintr-un ecou, îmi cam tremurau zglembele. Firesc ar fi să spun că de emoția locurilor vizitate, doar că locurile alea sunt al naibii de sus! Mai degrabă cred că-mi tremurau de oboseală.
Mă rog, după ce ne-am mai tras sufletul ne-am pregătit să ne continuăm drumul, spre Transfăgărășan și, mai departe, la Făgăraș.
Era ultima parte a călătoriei noastre, seara urma s-ajungem la cășile noastre.
Din păcate pentru voi, nu, nu e ăsta ultimul review despre drum, mai am unul, mâine, despre Cetatea Făgărașului și, gata!
Am plecat deci, mulțumiți de ceea ce văzusem, plin de speranță pentru ceea ce urma să vedem.
Barajul și Lacul de acumulare Vidraru
Primul popas pe care-l faci după ce începi să urci Transfăgărășanul este la Barajul de la Vidraru.
Barajul Vidraru este unul dintre cele mai importante obiective din cadrul sistemului energetic național.
A fost dat în folosință în anul 1966, dar lucrările de construcție au demerat în 1960, se spune că dintr-o ambiție a celui care conducea atunci România, Gheorghe Gheorghiu- Dej. Puterea instalată a centralei este de 220 MW iar în lacul de acumulare pot încape 465 de milioane de metri cubi. De apă, fraților. de apă, nu se știe capacitatea-n vin sau bere! :D Pentru realizarea obiectivului au fost consumate resurse impresionante, forându-se 42 de kilometri de galerii subterane şi excavându-se 1,78 milioane de metri cubi de rocă, din care un milion în subteran. Multe din utilajele folosite au fost din cele cyu care se construise barajul de la Bicaz, la fel și personalul care le deservea.
La construirea lui s-au folosit mai bine de 930.000 de metri cubi de beton şi s-au montat 6.300 de tone de echipamente. Barajul are o grosime la coronament de 6 metri și 25 metri la bază fiind străbătut de 9 galerii orizontale, unde sunt montate aparate care măsoară presiunea, temperatura, deformațiile.
Există, de asemenea, un ascensor care măsoară înclinația.
Având 166 de metri înălțime barajul este pe locul cinci în Europa și pe 27 în lume.
Ceea ce dovedește rezistența proiectului este faptul că întreaga construcție a trecut de cutremurul din 1977 fără a avea vreo fisură.
Totuși, în 1974 barajul a trecut printr-o avarie după ce o galeria şi blindajul metalic al acesteia s-au rupt, iar o parte uriașă din masivul muntos a fost dislocată. Ulterior, au fost realizate lucrări de consolidare.
Dacă s-ar fi rupt barajul ar fi fost cam ca un Cernobîl.
Apropos de Cernobîl,
- Este adevărat că după accidentul de la centrala nucleară din Cernobâl secretarul de partid s-a sinucis?
- Nu, nu este adevărat! S-au sinucis doar directorul și inginerul - șef. Secretarul de partid n-a fost găsit acasă de către lucrătorii de Miliție!
”În banii de acum, construcţia unui nou baraj sau hidrocentrale precum cea de la Vidraru ar costa aproximativ 450 de milioane de euro. Dar nu s-ar mai putea face deoarece ar trebui inundate diverse zone, ceea ce ar schimba microclimatul, iar acest lucru ar duce la proteste ale organizaţiilor care militează pentru protecţia mediului, spune şi Paul Gheorghiescu, un alt veteran.
În timp, zona a devenit şi o atracţie turistică, cu atât mai mult cu cât Transfăgărăşanul este în apropiere.
Hidrocentrala Vidraru este operată de către compania de stat Hidroelectrica, cea mai mare şi mai profitabilă companie din domeniul energetic din România. ” - adevărul.ro
Da, barajul este o atracție turistică. Am oprit chiar după tunelul ce duce spre lac și am găsit, cu greu, un loc de parcare.
Cu toții am traversat, pe jos, spre ”Omul de tinichea”, cred că cea mai cunoscută statuie din România. De fapt, se cheamă ”Prometeu ” și este realizată de Constantin Popovici.
De pe coronamentul barajului, peisajul este superb, indiferent de pe ce latură ai privi.
Ca zonă de distracție, se spune că aici poți practica bungee-jumping, dar, hei, parcă vorbeam despre distracție, nu? Cum să te distrezi când sari, cu capul în jos, spre hău?
Știți bancul:
- Oh, nu, Doamne!
Toți pasagerii din avion se panichează.
La scurt timp avionul se liniștește și comandantul revine:
- Hm, un incident haios, s-a vărsat paharul cu cafea pe mine și m-am opărit. Ar trebui să-mi vedeți partea din față a pantalonilor.
Un pasager din avion:
- Eu sper să nu-mi vedeți partea din spate!
Dacă e vorba de distracție, cred că mai bine e să găsești vreun loc de campare pe malul lacului.
După cum vă spuneam, zona este tare frumoasă, dar, parcă, prea aglomerată.
Sunt și multe tarabe cu tot felul de comercianți, care mai de care vrând să-ți vândă ceva.
Am rezistat tentației și n-am luat decât vreo două sucuri și nu mai știu ce dulce. Au fost bune!
N-am, mai putut urca în turnul din capătul barajului, ca-n alți ani. Ni s-a spus că e verbotten și noi am înțeles, deși, cu regret!
Plimbarea peste baraj a fost reluată, în sensul invers, ne-am întors la mașini și am plecat mai departe, spre Bâlea Lac și Cascadă.
Transfăgărășanul, sau DN 7C.
”Drumul din nori ” avea să fie, de această dată, drumul însorit.
Am mai fost pe DN 7C și, pe partea dinspre Argeș, de pe la Cabana Capra nu am mai putut vedea nimic, am mers orbește, mijindu-ne ochii să vedem lămpile mașinii din față.
De această dată vremea a fost superbă, spre bucuria celor din grup, care nu mai fuseseră niciodată pe acolo.
Vremea era superbă dar drumul superaglomerat. Mega super!
Atât de aglomerat încât, când am ajuns la tunel, circulația s-a blocat. Aveam să aflu, o oră mai târziu, după ce am ieșit din tunel că partea dinspre Bâlea lac era, efectiv, blocată de aglomerație! Nici nu te mai lăsau să oprești așa că eu am continuat drumul. Ceilalți din grup s-au oprit, dar chiar nu știu unde, pentru că, de sus, de la Bâllea Lac se vedea lanțul de mașini care urcau, de la Bâlea cascadă, o să vedeți poze. Niciodată nu am văzut atâta aglomerație pe Transfăgărășan!
Nici la Bâlea Cascadă nu se putea opri, mașinile erau parcate direct pe carosabil, se făcea slalom ca să treci pe lângă ele și să-i lași și pe cei din față să treacă.
Nu v-am mai bătut la cap despre cum s-a construit acest drum, am făcut-o în alt review, dacă webmaster consideră util face el vraja aia și vă arată linkul de-aici, din text.
Dacă nu, eh, asta e!
Rămân cu imaginea unei turme de ori urcate pe munte la niște înălțimi de nu vrezi. Oile ca oile, dar și ciobanul era cățărat după ele! De admirat.
Ha, mi-am adus aminte și vă spun ultimul banc pe reviewul ăsta;:
Un pictor ce trecea pe acolo vede imaginea și-i spune ciobanului:
- Ce loc minunat! Ce oi frumoase! Pot să le pictez?
- Ferit-a Domnul, lasă-le, bre, așa! răspunde ciobanul!
Rog web să pună și: https://www.youtube.com/watch?v=8kQZHYbZkLs
Haidi, pa!
Trimis de Yersinia Pestis in 22.09.17 11:11:06
- Nu a fost singura vizită/vacanţă în TRANSFĂGĂRAȘAN.
26 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (Yersinia Pestis); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
ECOURI la acest articol
26 ecouri scrise, până acum, la acest articol
Ilustrația muzicală sau video-muzicală indicată a fost atașată articolului (vezi sus, imediat sub titlu).
Rog așteptați...
@Yersinia pestis 
e data asta am luat doar medalia de argint, dar si locul doi la voturi e ceva.
Desi am facut Transfagarasanul de zeci de ori, totdeauna mi-a fost foarte greu sa descriu acest drum. Pana ajun g acasa sa pot scrie, altfel decat acum, pe fuga, felicitari pentru aceasta excursie. Pozele asa mici cum sunt, merita toata admiratia.
Fratilor, dati navala la citit, votat si scris ecouri, ca merita!
Numai bine si calatorii placute!
@liviu49: Liviule, încetează! O să fim bannați pentru reclamă ilegală!!!
Este tare greu să vorbești despre locuri îndeobște cunoscute, ajungem, fără să vrem, tributari șabloanelor.
Atunci, eu, cel puțin, prefer să tac! Trecerea pe Transalpina, pe Transfăgărășan, Transrarău și care-or mai fi, este chiar o sărbătoare de care trebuie să mă bucur și să mulțumesc că pot ajunge acolo!
Ai spus că ai făcut naveta pe Transfăgărășan, cred că te leagă o grămadă de amintiri, practic, ai crescut odată cu DN7C. Te consider un ales, mie mi-ar plăcea să fi fost în locul tău!
Mersi de vot, ecouri și încurajări!
@Yersinia pestis: Felicitări pentru slalomul făcut printre maşini pe "Drumul din nori".
Este spectaculos, dar parcă nu-mi place aşa aglomerat.
Dar să-ţi spun eu cum doi olteni s-au rătăcit pe Transfăgărăşan. Am plecat de un 1 Mai, două maşini din Horezu, fără cazare rezervată, dormim unde găsim. Singura condiţie a fost să nu stăm toată ziua în maşină. Să stăm undeva la un pahar de vorbă. Şi ne-am rătăcit 
Ne-am regăsit pe înserat la Piscul Negru unde am găsit un apartament. Nu aveam nici semnal la telefon...
Aşa îmi amintesc eu de una din călătoriile de pe "Drumul din nori".
Toate cele bune.
@Yersinia pestis: Pentru ca am fost considerat un navetist pe Transfagarasan, sunt pregatit ca admit ca am foarte multe amintiri din acest fermecator loc. Desi am mai mentionat acest lucru, il reamintesc totusi. In perioada 1977 – 1981, la Branesti a functionat un punct turistic, apartinand de OJT Ilfov. In aceasta perioada am colaborat intens cu acesta, fiind plecat aproape saptamanal in excursii, de cele mai multe ori ca ghid, dar si conducator de grup turistic. In perioada mentionata, in lunile iunie – octombrie am condus de cel putin doua ori pe luna, grupuri pe Transfagarasan. Traseul a fost neschimbat timp de patru ani, fiind Branesti, Pitesti, Curtea de Arges, Rm. Valcea, Calimanesti. Cazarea a fost de cele mai multe ori intr-o vila, la marginea orasului, spre Caciulata, iar cina a fost totdeauna la Motelul Cozia, de unde primeam si pachetele cu hrana rece pentru micul dejun de a doua zi. Duminica, la cel tarziu ora 8, plecam spre Transfagarasan. Prima oprire era la Balea Cascada, de unde grupul se despartea. Eu, impreuna cu o parte din grup, urcam la Balea Lac, cu telecabina, iar sofera urca cu autocarul sau microbuzul cu cealalta parte a grupului. Acolo aveam program liber, cand incercam cateva ascensiuni deasupra tunelului, in asa fel incat la ora 12 sa fin prezenti sa luam dejunul cu prietenul meu, Ursul. Poze, hranire urs, adapare urs, cam acesta era meniul zilei. Nu de multe ori ne-am despartit de urs dupa ora 14, care era ora la care trebuia sa fim la masa de pranz in Curtea de Arges. Mai era o oprire la Baraj, apoi Curtea de Arges, cu masa care se racise demult si, fara oprire pana la Branesti.
In articolele si ecourile scrise de mine pe AFA, am mai prezentat mai multe amintiri din aceste multe excursii.
Nu as vrea sa inchei acest ecou fara a mentiona numele unui om care m-a infectat cu microbul de netratat al Transfagarasanului. In ziua in care implineam 25 de ani, eram in casa unui var de-al meu din Pitesti si a intrat in casa un om care ne-a aratat diploma pe care o primise de la Editura Eminescu, ca premiu de debut pentru o carte de reportaje pe care o publicase cu un an inainte. Am citit acea carte (Pe Arges in sus) si am descoperit ca mai toate reportajele se refereau la santierul Transfagarasanului. L-am cinstit cu ce aveam si noi pe masa, i-am spus de ziua mea de nastere si mi-a promis pentru a doua zi un cadou. Ei bine, cadoul sau, am sa-l tin minte toata viata. A fost un drum cu un IMS militar de la o unitate militara care lucrase pe Transfagarasan, pe un fel de drum forestier, pe marginea lacului Vidraru, pe ceea ce urma sa fie inaugurat peste aproape doua luni, sub numele de Transfagarasan. Doi ani mai tarziu, acelasi om de litere si gazetar (unul din fondatorii revistei Arges, in 1966), recidiva cu o noua carte, Oameni pe creste, dedicata in totalitate muncii pe santierul Transfagarasanului.
Poate ca sunt un ales, pentru ca am putut merge de atatea ori pe Transfagarasan si ma simt fericit pentru acest noroc. Daca v-ar fi placut sa fiti in locul meu, nu pot sa ma bucur.
Dar de ajuns cu nostalgiile si va urez numai bine si calatorii placute!
PS. Omul care m-a imbolnavit de Transfagarasan, a fost pana in ziua de 8 septembrie 2005, fratele mai mare al mamei mele.
Dumnezeu sa-l ierte!
@liviu49: Frumos ecou, aproape un review în sine!
@Yersinia pestis: E atât de înalt articolul ăsta... Și când mă gândesc că Vidraru e de-o seamă cu mine... Doar că eu-s o ambiție a mamei mele!
Are dreptate @liviu49! Citiți, priviți, votați, că merită!
@liviu49: Dan Alexandru Bitica ? Dumnezeu Să-l ierte!
@Zoazore: Zana Zbanghie! Eu nu am mentionat nici-un nume. De unde stii de el? Sau esti pitesteanca?
@Yersinia pestis: M-am oprit din scris ca altfel si la ora asta mai scriam ceva. Sunt atat de multe amintiri si ma napadisera atat de multe, incat am zis sa ma opresc si sa mai pastrez din ele pentru alta ocazie. Desi s-ar putea sa fiu certat iar ca am atatea amintiri si le tin numai pentru mine. Nu vreau sa plictisesc pe nimeni cu aceste amintiri, asa ca ma opresc, deocamdata aici.
Numai bine si calatorii placute!
FELICITĂRI pentru articol!
Mi-a plăcut mult poanta cu pictarea oilor!
@liviu49: Easy, a căutat pe net să vadă cine a scris cărțile de-ai zis de ele! ????
@ANILU: Așa ai o amintire mult mai frumoasă și de neuitat!
@Zoazore: Da, e înalt, l-am scris stând pe vârfuri!
Și, da, ai dreptate: citiți, priviți, votați!
Sărut mâna pentru laude, chiar dacă nu-s vanitos, e plăcut să fii mângâiat pe creștet!
@Yersinia pestis: dacă tu credeai că după cetate mai puteai urca la "omul cu lumina" te-ai înșelat. Ți-am spus că eu abia am ajuns in cameră 
Acum vin și te întreb, te rog să- mi răspunzi: sigur nu erau pet-uri in apă? Ai privit atent?
Eu am văzut multe, foarte multe, peisajul era dezolant. Oare numai eu văd gunoaiele? Așa am pățit și la Mamaia săptămâna trecută, nu prea am curaj să scriu ceva
Transfăgărășanul este preferatul meu, "drumul regelui" mă lasă rece, nu e atât de spectaculos. Desigur că e doar punctul meu de vedere. Poate mă irită și cuvântul "rege", nu îmi place neam
Frumos traseu, frumoase locuri ați văzut. Parcă îmi e dor, un pic
@liviu49: Mai citim și noi! Deh, viciu din tinerețe! Și-s Zână, nu?
@Yersinia pestis: Nici macar de SB nu am avut parte, si probabil ca din cauza asta nu am sa dorm la noapte .
Hai sa fim seriosi, nu din cauza asta ci pentru ca flacaii mei sunt la chef.
Dar nici din cauza asta ca s-ar putea chiar sa nu fiu pe faza cand vin acasa.
Ma bucur pentru traseul facut anul acesta si te felicit pentru el, astept insa si urmatorul articol, dar macar am ajuns la zi si poate daca am noroc poate prind si eu un vot mai in fata 
.
Felicitari, votat cu mare drag.
@Yersinia pestis:
Am amintiri frumoase de acolo, cu vânt puternic, ceață groasa, zapada la sfârsit de iulie, multe. Abia a treia oara am reusit sa-l vad în toata splendoarea lui.
Cu avaria din 1974, să stii ca n-a fost chiar singura care a lasat urme. După un accident cauzat de o stâncă am fost pe acolo și nu prea mi-a placut ce ravagii a facut apa! Pur și simplu își făcuse drum retezâd toți copacii în cale. Nu-mi aduc aminte anul dar era cumva înainte de 74.
Il condor mai trece pe acolo? Că vulturii mei de la Argeș i-a furat un președinte să-i dea cadou!!
@Zoazore: Daca e singurul viciu, e de admirat. Si ca orice Zana, trebuie sa le stii si sa le afli pe toate. Altfel de unde respectul? De doua zile caut cartile de care am vorbit, dar am impresia ca lucrez la Cooperativa Munca in zadar. Cu ocazia asta am descoperit ca multe carti nu prea mai sunt prin biblioteca. Acum am trecut la pozele vechi, cu speranta ca macar niste poze pe zapada facute in plina vara sa mai gasesc.
Ma opresc, ca iar dau in oala cu amintiri.
Numai bine si calatorii placute!
@krisstinna: Desi am fost de foarte multe ori pe Transafagarasan, nu prea imi aduc aminte sa fi vazut pet-uri pe lac. In vremea cand am fost ca ghid era si imposibil de vazut peturi pe lac, pentru ca in anii 1977 - 1981 in Romania nu se inventasera, inca aceste ambalaje. De fapt nici gunoaie nu prea vedem pe marginea drumului. Poate ca, pe vremea aceia, eram noi mai binecrescuti, dar gunoaiele aruncate aiurea, pe oriunde, mai ales in apa raurilor, erau destul de rare. A venit, dupa revolutie, civilizatia si la noi, iar daca nu vedem undeva gunoaie aruncate, credem ca suntem in alta tara.
In schimb pe lacul de la Bicaz am vazut pogoane de peturi pe apa lacului, in ultimele trei vizite. Dupa ce am facut, tot grupul de patru persoane, Cheile Bicazului pe jos, pe o ploaie mocaneasca si nimeni nu a renuntat la mersul pe jos, cand am ajuns la baraj imi venea sa ma arunc de sus. Cumnata si cumnatul meu, care erau cu noi, veneau pentru prima data acolo si va dati seama cam ce au simtit, dupa ce o zi intreaga laudasem frumusetea locurilor. Dupa ce ne-au trecut nervii, am reusit sa observam ca locurile sunt, cel putin, foarte frumoase si am ignorat prezenta gunoaielor.
Gata cu pesimismul, pentru avem o tara poate prea frumos inzestrata de la natura si sa ne bucuram de ea.
Numai bine si calatorii placute!
@liviu49: Și eu încerc să văd doar partea plină a paharului, întotdeauna. Dar nu pot să nu spun, poate vor citi pe aici și cei care sunt certați cu natura, poate își vor schimba obiceiurile.
@krisstinna: Bre, o fi fost vreun pet, acoloșa, cât să știm că suntem în Românica, dar, hei, nu strici tabloul pentru ramă!
Și mie-mi place mai mult Transfăgărășanul decât Transalpina. transalpina e drum de muncă, urci, tragi de mașină! Transfăgărășanul e mai elegant, are un peisaj mai bogat!
Dar, hai să ne bucurăm că le avem în România pe-amândouă și că putem umbla pe ele!
Week end plăcut, îți doresc din toată inima!
@mishu: 'Aidi, bre, se pune-ntre noi asta, cu primul vot sau mai știu eu ce?
Nu scriu să mă concurez cu nimeni, vă mulțumesc tuturor că aveți răbdare și vă pierdeți din viață citindu-mi puseurile de personalitate și că aveți răbdare de mine, știu că până la urmă, unitățile medicale de specialitate or să mă găsească!
@elviramvio: Elviro, îți dai seama că n-am de unde să știu toate emoțiile prin care a trecut barajul!
Bine, realizezi și tu că o stâncă prăbușită are un efect emoțional maxim dar, tehnic, e un fleac pentru tot barajul!
Toate locurile prin care ajungem ne lasă amintiri, trebuie să ne obișnuim să le păstrăm pe alea plăcute!
Sărut mâna, week end plăcut!
@liviu49: Alooo, pe pagina mea bârfiți cu mine! Dacă vreți să legați prietenii, vă recomand alte saituri! Acuma-s gelos, e pagina mea, vorbiți între voi PRIN MINE!
Foarte frumos, dar parcă prea aglomerat. A ajuns un fel de DN1. Cred că în iulie-august nu prea e de mers pe acolo. Acum deja a nins în zonă. Deci când să mergi? Poate în iunie, că în mai nu cred că a apucat să se deszăpezească ca lumea.
Păcat de frumusețea acestor locuri, dar ajung de nevizitat din cauza aglomerației. Același lucru se întâmplă și la Cheile Bicazului din păcate.
Oricum felicitări pentru articol, pentru răbdarea de a conduce în aglomerația respectivă și, evident, pentru poze care sunt superbe. Noroc cu din ăștia mai răbdători, ca tine, că mai ajung și eu să văd măcar din poze zona .
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- Oct.2024 Transfăgărășan în culori de toamnă, un loc care m-a încântat și m-a încărcat pozitiv! — scris în 21.10.24 de elenaadina din GURA HUMORULUI [SV] - RECOMANDĂ
- Aug.2023 Pe Transfăgărășan, din nou — scris în 21.08.23 de iulianic din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Oct.2022 Transfăgărășanul - așa cum l-am văzut eu — scris în 26.11.22 de iulianic din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Jul.2022 Transfăgărășan — scris în 25.07.22 de A Mihai din BUCUREșTI - RECOMANDĂ
- Oct.2021 Pe Transfăgărășan, în prag de iarnă — scris în 18.10.21 de ⭐ValentinB_88⭐ din BUCUREșTI - RECOMANDĂ
- Jun.2021 Transfăgărășan — scris în 09.12.21 de Mioritik din BUCUREșTI - RECOMANDĂ
- Jul.2020 O noapte la cort pe Transfăgărășan — scris în 21.08.20 de Floryn81 din RâMNICU SăRAT - RECOMANDĂ
- SOCIALs
AmFostAcolo® este marcă înregistrată