ARTICOL ÎNCĂRCAT ÎN: 01.03.2016
--- M ---
GR. VÂRSTĂ: 30-40 ani
DIN: Râmnicu Sărat
ÎNSCRIS: 09.05.11
STATUS: AUGUSTUS
DATE SEJUR
AUG-2015
DURATA: 1 zile

GRAD SATISFACȚIE
CADRUL NATURAL:
100.00%
Încântat, fără reproș
DISTRACŢ. / RELAXARE:
100.00%
Încântat, fără reproș

NOTARE MEDIE REZULTATĂ
100.00%

AUTORUL ar RECOMANDA
această destinaţie unui prieten sau cunoscut
TIMP CITIRE: 13 MIN

Pe Transfăgărășan, de la un capăt la celălalt

TIPĂREȘTE

Chiar dacă perioada rece s-a cam dus, încă mai avem de așteptat până vor veni zilele cu adevărat călduroase care să ne permită să hoinărim pe te-miri-unde în căutare de momente de neuitat, departe de tumultul vieții de zi cu zi. Așa că, în lipsă de altceva, deocamdată răsfoiesc de zor fotografiile din plimbările noastre mai recente, iar în fața ochilor apar niște locuri speciale pe care le-am revăzut vara trecută cu ocazia unei plimbări mai lungi, după mai bine de cincisprezece ani de când nu mai fusesem acolo. Este vorba despre magnificul Transfăgărășan, drumul care îmblânzește Făgărașul până pe cele mai înalte culmi ale sale, asigurând o spectaculoasă conexiune rutieră între Muntenia și Transilvania. Inaugurat oficial în data de 20 septembrie 1974, acest drum este închis câte opt luni pe an din cauza pericolului de avalanșe, căderi de stânci ori alunecări de teren, așadar numai între 30 iunie și 1 noiembrie doritorii se pot bucura în totalitate de frumusețea sa.

Transfăgărășanul a fost una dintre țintele noastre de vacanță în fiecare din ultimii ani, însă mereu l-am trecut toamna la capitolul restanțe. De data aceasta am fost însă mai hotărâți: am avut la dispoziție două zile libere în timpul săptămânii și am decis rapid, cu un ochi la prognoza meteo, că a sosit momentul mult așteptat. În prima zi am plecat de acasă în jurul prânzului, așa că am hotărât să traversăm munții a doua zi dis-de-dimineață, urmând să ne cazăm undeva pe traseu, cât mai aproape de obiectivul nostru (am rămas pentru o noapte la Sâmbăta de Sus; voi reveni cu impresiile privind cazarea).

Întrucât am ales să abordăm ascensiunea pe partea sibiană a traseului, în jurul orei 10.00 ne aflam la intersecția DN 1 cu DN 7C îndreptându-ne spre Cârțișoara, prima localitate din drumul nostru către culmile Făgărașului. În câteva minute am părăsit șesul și am intrat în zona împădurită, iar drumul -inițial domol- a început să urce tot mai susținut urmând o traiectorie sinuoasă. În stânga pădure, în dreapta pădure, deocamdată nu aveam vreo priveliște deosebită de admirat, însă lucrurile au început să se schimbe rapid odată cu urcarea noastră pentru că printre pâlcurile de brazi începuseră să se vadă piscurile din zare. Din loc în loc am trecut prin porțiuni de drum acoperite de paravane care protejau respectivele zone de eventualele căderi de stânci.

După aproximativ 20 de kilometri parcurși de la intrarea pe DN 7C (Transfăgărășanul), am ajuns la Cabana Bâlea Cascadă; era momentul unui prim popas. Am găsit cu greu un loc de parcare pe marginea drumului; deja ne întrebam cum ar fi fost aici la sfârșit de săptămână, dacă într-o zi de miercuri era atât de aglomerat. Am dat peste o atmosferă pestriță și am avansat destul de greu printre numeroșii turiști care studiau tarabele comercianților de suveniruri. Știam că din acest punct și până la Cascada Bâlea se poate ajunge în aproximativ o oră, așa că am pornit inițial către cascadă; ne-am întors însă după câteva minute, gândindu-ne că este bine să ajungem la Bâlea Lac mai repede pentru că ziua era deocamdată frumoasă, dar prin văzduh pluteau agale câțiva norișori. Am mai citit înainte numeroase impresii și aflasem că vremea pe munte este foarte schimbătoare, așa că voiam să profităm de priveliștea ce se deschide din vârful muntelui dacă tot era deocamdată senin. Am lăsat așadar pentru altădată drumeția până la căderea argintie de apă ce se zărea în depărtare, am ajuns la mașină și am continuat ascensiunea pe Transfăgărășan. Pentru că tot am amintit-o, Cascada Bâlea este o cădere de apă în trepte de circa 68 de metri, aflată la altitudinea de aproximativ 1230 de metri (conform wikipedia).

De la Cabana Bâlea Cascadă spre Bâlea Lac drumul a urcat vertiginos, fiind foarte puține porțiuni de șosea unde s-ar fi putut efectua depășiri. Spre norocul nostru, drumul a fost totuși destul de liber, ceea ce mi-a permis și mie ca șofer să mai arunc câte un ochi către peisajele tot mai frumoase care se succedau cu repeziciune. În cei aproximativ 13 kilometri de la Cabana Bâlea Cascadă până la Bâlea Lac am mai oprit de vreo două ori pentru câteva minute în puncte de belvedere pentru a realiza fotografii, pentru a ne bucura de priveliște și pentru a admira două monumente ce amintesc de unitățile de militari care au întâmpinat greutăți uriașe lucrând cot la cot cu alți oameni la construirea drumului.

Am trecut pe lângă un colț de stâncă ce are fixată o placă de marmură care ne-a informat că suntem la Poarta Geniștilor. Acest monument amintește turiștilor despre sacrificile făcute de trupele de geniu pentru a realiza porțiunea de drum respectivă, zonă care a fost străpunsă în martie 1971. La o altă oprire am observat în apropiere, tot pe partea dreaptă a drumului în sensul nostru de mers, un alt monument. Ne-am apropiat și am aflat că suntem la Poarta Întâlnirii, locul în care două subunități de geniu s-au întâlnit în 16 august 1971, militarii lucrând din sensuri opuse. De aici am avut parte de o priveliște mai frumoasă decât din preajma celuilalt monument: în fața noastră se căsca prăpastia străbutută de traseul telecabinei dintre Bâlea Cascadă și Bâlea Lac; în partea dreaptă jos încă se vedea Cabana Bâlea Cascadă care se făcuse mică de tot, iar către stânga firul argintiu al cascadei completa un tablou natural superb dominat de verdele pădurilor de pe versanți.

După alți câțiva kilometri parcurși am ajuns în golul alpin și am realizat cu adevărat măreția muntelui a cărui escaladare rutieră am continuat-o până la Bâlea Lac. Pe această porțiune șoseaua permite în alte câteva locuri oprirea, așa că nu am ezitat să facem acest lucru unde am considerat că este suficient de sigur pentru a nu incomoda în vreun fel pe ceilalți participanți la trafic. Din loc în loc firicele de apă izbucneau printre stâncile din apropiere, iar povârnișurile montane erau îmbrăcate cu iarbă măruntă, ”tunsă” iscusit de vântul care bate aici aproape tot timpul anului. Drumul traversează numeroase podețe iar marginea șoselei este întărită în multe locuri cu parapeți de protecție; ”șarpele Transfăgărășanului” se încolăcește printre stânci și urcă susținut până la Bâlea Lac, locul următorului nostru popas, cea mai lungă oprire pe care am făcut-o pe acest traseu. Era ora 12.00 și am stat în zonă până în jurul orei 13.45. Ne aflam aici în apropierea tunelului care face trecerea către partea argeșeană a traseului, la altitudinea de 2042 de metri, cea mai mare altitudine pe care o atinge acest drum (conform wikipedia).

Am lăsat mașina într-o parcare cu plată (nu îmi mai amintesc exact cât am dat aici – cred că 5 lei) și am început să explorăm zona. Dacă am spus că atmosfera era pestriță lângă Cabana Bâlea Cascadă, aici am găsit haosul ce tindea spre perfecțiune. Pe marginea drumului, dar și în parcare, se succedau tarabele cu fel de fel de suveniruri (doar puține dintre acestea aveau cu adevărat legătură cu Transfăgărășanul); erau aici vândute și produse apicole, diverse brânzeturi afumate, preparate din carne prezentate ca fiind bio (mă îndoiesc de faptul că toate respectau acest lucru), dulcețuri, cozonaci secuiești, jucării, sucuri, chiar și anumite gustări. Bine, acum nu spun că este rău să ai de unde cumpăra câte ceva, eu doar cred că ar fi necesară un pic de organizare pentru ca această zonă superbă să nu mai arate ca un mare iarmaroc.

În sfârșit, noi am venit aici să admirăm muntele, așa că am străbătut rapid parcarea și ne-am îndreptat către Lacul Bâlea, în a cărui apă nemișcată se oglindeau piscurile din jur. Din când în când, câte un nor răzleț se rostogolea printre stânci și pentru o clipă aveai senzația că ceața misterioasă va pune stâpânire peste tot. Din fericire nu a fost așa, norii s-au ivit destul de rar și ne-au lăsat să ne bucurăm de peisaje și să descărcăm complet primul acumulator al aparatului foto (avem doi acumulatori, așa că eram echipați corespunzător pentru a continua fotografiatul). Bâlea este un lac glaciar situat la altitudinea de 2040 de metri ce are lungimea de 360 de metri, cu o adâncime maximă de aproape 12 metri (conform wikipedia).

În partea opusă zonei în care ne aflam noi se vedea vechea cabană Bâlea Lac, apoi se înșiruiau alte construcții, printre care o altă cabană Bâlea Lac, câteva anexe, un releu de telecomunicații sau cabana Paltinu. Am mers încet pe marginea lacului, cel mic a vrut să se convingă de faptul că apa este chiar rece și a testat-o cu mâna, dându-ne apoi dreptate. Ne-am îndreptat spre un punct de belvedere amenajat sub forma unei construcții piramidale cu o cruce în vârf și am văzut că pentru a te bucura de frumusețea împrejurimilor din colivia aceea de sticlă trebuia achitată suma de 2 lei de persoană. Suma era una modică, doar că ni s-a părut chiar nostim să intrăm acolo când puteam sta la doi metri în lateral pentru a avea parte de aceeași priveliște, savurând totodată aerul curat al înălțimilor. Cine știe, poate pe vreme rea o fi și adăpostul acela bun la ceva...

Am coborât apoi de la punctul de belvedere și am trecut pe lângă stația telecabinei pentru a urca într-o altă zonă ce oferea o deschidere deosebită asupra părții sibiene a Transfăgărășanului. Am ajuns la aproximativ zece metri de zona releului și am luat loc pe iarbă, apoi am încropit aici un mic picnic, având niște merinde puse în rucsac dinainte de plecare. Menționez că nu am lăsat în urmă niciun fel de mizerie, strângând resturile într-un sac de gunoi care și-a găsit locul apoi într-un colț de portbagaj. Deși probabil că majoritatea procedăm așa, am simțit nevoia să scriu acest lucru pentru că, din păcate, am mai văzut din loc în loc peturi sau alte gunoaie aruncate care afectează pentru foarte mulți ani mediul înconjurător.

Din acest loc am avut și posibilitatea să testez un binoclu micuț pe care îl cumpărasem cu câteva luni înainte și pot spune că s-a achitat destul de bine de sarcina sa. Am putut studia în voie atât povârnișurile montane pe unde se observau grupuri mici de temerari care escaladau muntele, cât și Transfăgărășanul în golul alpin de la picioarele noastre. Printre participanții la trafic din această zonă am remarcat câteva grupuri de motocicliști, dar și niște mașini de epocă, o parte dintre acestea găsindu-le apoi și în parcare.

Am spus apoi ”La revedere! ” nuanțelor de verde-albăstrui ale lacului Bâlea și am mers la mașină pentru a trece către partea argeșeană a Transfăgărășanului. Nu de alta, dar mai planificasem o oprire la Barajul Vidraru și voiam să ieșim de pe acest traseu până în jurul orelor 17.00-18.00, ca să pornim către casă încă pe lumină.

Am lăsat în urmă zona Bâlea Lac și am intrat în tunelul Capra-Bâlea Lac ce are două benzi de circulație și este iluminat electric. Acest tunel este cel mai lung din România (887 de metri) și străbate creasta Făgărașului pe sub muntele Paltinul; tunelul a fost construit între anii 1972 – 1974 (conform wikipedia).

Ieșiți în partea argeșeană a traseului, am trecut prin alte câteva porțiuni de drum acoperite de paravane de protecție contra căderilor de stânci. Am putut opri și aici pentru a face niște fotografii ale serpentinelor care coborau muntele într-un ritm amețitor. Am lăsat apoi în urmă Refugiul Salvamont Cota 2000, clădire aflată aproape de vârful muntelui și am oprit după câteva minute, înainte de a ieși din golul alpin. Am observat pe marginea drumului un izvor amenajat de unde ne-am reîmprospătat rezerva de apă potabilă. Era atât de rece apa aceea, încât am simțit că ne îngheață efectiv dinții pentru că am băut din ea după ce am umplut sticlele. Celui mic nu i-am dat imediat și am mai lăsat sticla în mașină să se încălzească puțin apa, deoarece eram convinși că până seara ne ”îmbogățeam” cu vreun roșu-n gât.

Să revenim la traseu și la peisaje. Partea argeșeană are mai puțin gol alpin decât cealaltă zonă a muntelui, însă mi s-a părut la fel de spectaculoasă. Numeroase pârâiașe curgeau printre stâncile ascuțite, iar vârfurile muntelui păreau că zgârie bolta cerească. Apăruseră între timp ceva mai mulți nori decât erau dimineață, însă nu ne-au împiedicat în vreun fel să ne bucurăm pe deplin de frumusețea muntelui.

Am continuat coborârea și am trecut prin dreptul Complexului turistic Capra (aflat la aproximativ 1600 de metri altitudine), însă nu am mai oprit. Încet-încet, peisajul s-a schimbat, au apărut diversele forme vegetale care au câștigat rapid bătălia în fața stâncilor golașe, apoi pădurea de conifere ne-a înconjurat. O altă posibilitate de cazare pe acest frumos traseu este cabana Conacul Ursului, iar lângă această unitate de cazare am văzut și câteva corturi.

În ceea ce privește asfaltul, dacă pe partea sibiană drumul a fost acceptabil, la coborâre au apărut tot mai multe denivelări, mici gropi, precum și petice de asfalt nefinisate suficient. Înarmați cu răbdare, am coborât încetișor către Barajul Vidraru, depășind doar pe scurte porțiuni de drum viteza de 50 km/oră. Deși am mers destul de mult pe lângă el, lacul Vidraru poate fi admirat mai bine doar din zona barajului, întrucât vegetația de pe marginea drumului te împiedică să vezi mare lucru.

Am ajuns la Barajul Vidraru cam pe la ora 15.30 și am găsit cu greu un loc liber de parcare. Odată ce am reușit să lăsăm mașina în siguranță (aproape de tunelul de la capătul barajului), am străbătut la pas imensul arc de beton și am fotografiat/ne-am fotografiat permanent. Când vezi astfel de lucrări nu poți să nu te întrebi cum de în urmă cu destul de mulți ani era posibil și la noi să se construiască așa ceva, iar în prezent nici măcar drumul nu poate fi asfaltat corespunzător. Mă rog, am alungat repede astfel de gânduri deoarece am vrut să ne bucurăm 100% de ceea ce vedeam, însă nu am mai putut trece cu vederea peturile ce pluteau în apă, în apropierea arcului de beton. Păcat...

Referitor la barajul și lacul de acumulare Vidraru, lungimea lacului este de 10,3 kilometri, iar adâncimea sa maximă poate fi atinsă lângă baraj – 155 de metri. Acest lac de acumulare a fost creat în anul 1965, odată cu finalizarea barajului a cărui înălțime este de 166 de metri. Conform Planului de apărare a Argeșului împotriva dezastrelor, dacă acest baraj s-ar rupe, viitura formată ar atinge 12 metri înălțime în Pitești, în 72 de minute de la ruperea barajului (conform wikipedia). Brrrrr!!!

De pe o platformă situată la înălțime, barajul este vegheat de statuia metalică a lui Prometeu, care ține fulgerul în mâini, deasupra capului. Știam că se poate urca până acolo la statuie, însă nu am făcut acest lucru, pentru că cel mic era foarte obosit, iar o astfel de încercare l-ar fi epuizat de-a binelea. Mai multe informații despre acest monument al electricității puteți lectura în articolul lui iulianic: vezi impresii.

După acest popas de circa 30 de minute la baraj, am continuat drumul către porțiunea de final a Transfăgărășanului. Pe un vârf din apropiere am observat Cetatea Poienari, însă nu am mai oprit în zonă întrucât drumul către casă se anunța a fi dificil, oboseala spunându-și tot mai mult cuvântul. Am lecturat aici pe site multe articole despre acest obiectiv, așa că cele 1480 de trepte până la cetate sunt și pentru noi o provocare pe care trebuie să o onorăm într-un viitor nu foarte îndepărtat. Impresii frumoase despre acest obiectiv am putut lectura, printre altele, în articolul scris de irinad: vezi impresii.

De aici am înșirat rapid localitățile și nu am mai oprit nici măcar în Curtea de Argeș, deși ne doream să vizităm mănăstirea cu același nume. Privind în urmă, este foarte bine că nu am reușit să vizităm mai mult decât ceea ce am prezentat deja; așa avem motive cât se poate de serioase să revenim pe Transfăgărășan cât mai repede... cine știe, poate chiar în această vară?!

Am ajuns acasă după ora 22.00, epuizați fiind de drumul care ne-a testat serios rezistența în fața oboselii. Doar cel mic era ceva mai odihnit, întrucât a dormit mai multe ore în mașină, timp în care am parcurs traseul către casă pe ruta Bascov (ieșirea de pe Transfăgărășan/ intrarea de pe partea argeșeană) – Pitești – București – Buzău – Râmnicu Sărat.

Dacă aș mai repeta acest traseu?! Da, da, evident că da! Cei 151 de kilometri ai drumului sunt o provocare pentru orice șofer, iar peisajele sunt unele în fața cărora pălește orice epitet. Cred că indiferent de ceea ce am scrie noi aici, Transfăgărășanul nu poate fi apreciat cu adevărat decât după ce vei spune AM FOST ACOLO! Așa că trebuie să fim mândri cu toții auzind păreri precum cea a lui Jeremy Clarkson (ex Top Gear): ”This is the best road in the world! ”

Citește și CONTINUAREA aici

[fb]
---
Trimis de Floryn81 in 01.03.16 17:12:47
Validat / Publicat: 01.03.16 19:14:59
INFO ADIȚIONALE
  • Nu a fost singura vizită/vacanţă în TRANSFĂGĂRAȘAN.

VIZUALIZĂRI: 3531 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURISAU ARTICOL fără ECOURI
SESIZEAZĂ
conținut, limbaj

21 ecouri scrise, până acum, la acest articol

NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (Floryn81); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
Poze atașate (se deschid în pg nouă)
P12 Doar v-am spus că am fost acolo, pe Transfăgărășan!
EVIDENTIAȚI ARTICOLELE CU ADEVĂRAT UTILE!
Dacă impresiile de mai sus v-au impresionat prin utilitate, calitate etc folosiți linkurile de mai jos, prin care puteți acorda articolului un BONUS în Puncte de Mulțumire-Apreciere (PMA) articolului.
Puteți VOTA acest articol:
PUNCTAJ CRT: 1000 PMA (std) PLUS 78700 PMA (din 64 voturi)
NOTĂ: Mulțumită numărului de voturi primit, articolului i-a fost alocat automat un SUPERBONUS în valoare de 2000 PMA.
Articol de elită, apreciat de suficienţi votanţi pentru a-i fi alocat, automat, ZUPERBONUSUL (în valoare de 20000 PMA).

ECOURI la acest articol

21 ecouri scrise, până acum

mishu
[01.03.16 19:50:48]
»

Un articol minunat, niste locuri absolut deosebite. Ai povestit totul minunat, cu pasiune si mult drag pentru locurile frumoase ale Romaniei. Despre poze, am vrut sa mentionez cateva care mi-au placut in mod deosebit, chiar daca majoritatea mi-au placut, insa lista pozelor deosebite se facea tot mai mare asa incat am renuntat. Ai reusit sa prinzi toate acele frumuseti intr-un mod deosebit si pentru asta te felicit si votez cu mare placere.

Floryn81AUTOR REVIEW
[01.03.16 20:09:28]
»

@mishu - Mulțumesc pentru aprecieri! Referitor la fotografii, tot așa am pățit și eu: răsfoiam folderul cu poze făcute pe Transfăgărășan și îmi venea să le atașez pe toate, atât de frumoase mi se par peisajele surprinse!

elviramvio
[01.03.16 21:05:42]
»

@Crazy_Mouse -

Poza 27, comentariul, imi aminteste de un iulie cand la Pitesti era canicula, sus la cabana era viscol iar a doua zi se punea problema sa ne intoarcem; au reusit totusi sa debloce drumul, au deschis tunelul si noi am continuat sa mergem inainte spre Ardeal.

Frumos articol.

Floryn81AUTOR REVIEW
[01.03.16 22:27:38]
»

@elviramvio - De un moment asemănător îmi amintesc și eu din copilărie. Am urcat pe Transfăgărășan alături de părinți și de alți unchi și veri, eram cu trei mașini Dacia. Și dacă jos era caniculă, la Bâlea Lac am tremurat serios și am găsit suficientă zăpadă prin locurile ferite de soare, astfel că ne-am bulgărit zdravăn în mijlocul verii. Ne amintim și acum cu plăcere de acele momente când ne întâlnim, mai ales pe la diverse aniversări. Cred că au trecut mai bine de 25 de ani de atunci.

irinad
[01.03.16 23:40:23]
»

@Crazy_Mouse - Foarte frumos articol, felicitări! Mulţumesc pentru menţionarea review-ului meu despre Cetatea Poenari. Îmi amintesc că astă-vară când am scris despre cetate, mi-ai spus că urmează să mergi pe Transfăgărăşan şi poate o vei vizita şi tu. Atunci ţi-am spus că intenţionez să ajung şi eu din nou, după mulţi ani, pe Transfagărăşan, dar anul trecut nu s-a mai îmtâmplat. Sper că anul acesta să revăd minunata şosea de pe înălţimile munţilor, aşa cum îţi doresc şi ţie să urci şi tu la Cetatea Poenari!

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][1 vot]
Floryn81AUTOR REVIEW
[01.03.16 23:51:19]
»

@irinad - Da, chiar ar fi frumos să se realizeze atât vizita noastră la cetate, precum și traversarea de către voi a Transfăgărășanului! M-am gândit în ultimele zile la Cetatea Poenari, în sensul că ar trebui să urc Transfăgărășanul dinspre Argeș și să iau o cazare în zonă pentru o noapte.

Referitor la menționarea articolului tău, ar fi fost chiar o greșeală din partea mea să n-o fac, doar vorbim despre un MiniGhid AFA.

liviu49
[02.03.16 20:58:33]
»

@Crazy_Mouse - Am votat cu bucurie si, de ce sa nu recunosc, cu nostalgie, un articol despre un loc pe care in perioada 1977 - 1981 l-am vizitat, din iulie pana in octombrie, de cel putin doua ori pe luna. Eram vremea cand conduceam grupuri de turisti pe Transfagarasan, totdeauna dinspre Sibiu spre Curtea de Arges si mereu, pana in august 1979, cu oprirea obligatorie pentru intalnirea cu ursul vestit, care devenise, pentru mine un prieten apropiat. Va dati seama ce tristete m-a cuprins cand am aflat ca fusese impuscat.

Acum drumul pe Transfagarasan mi se pare pare mai sarac fara urs, pe care din pacate nu il mai am in nici-o poza, cum de altfel nu mai am nici pozele cu cerbul care luase locul ursului in aceasi parcare. Sa nu credeti ca din 1981 nu am mai fost pe Transfagarasan (am mai fost in 1997,2008,2009,2010,2011) dar de cate ori am coborat spre Curtea de Arges parca tot astept sa reintalnesc ursul.

Cand in 2008, intorcandu-ma dintr-un concediu la Voineasa, am intalnit intr-o parcare o vulpe care a mancat de la mine, mi s-au umezit ochii, gandindu-ma instantaneu la urs. Dar destul cu nostalgiile! Pentru cei care doresc sa vada Transfagarasanul cum trebuie, le sugerez, asa cum recomand Cheile Bicazului numai pe jos, sa il parcurga dinspre Sibiu, iar de la Balea Cascada sa urce la Balea Lac cu telecabina. Doar asa veti vedea ce este mai frumos din acest drum: soseaua serpuind prin caldarea Balei si cascada Balea. Daca pe langa aparatul de fotografiat aveti si o camera de luat vederi veti ramane cu niste amintiri de neuitat.

Pana atunci numai bine si calatorii placute!

Floryn81AUTOR REVIEW
[02.03.16 21:57:00]
»

@liviu49 - Mulțumesc pentru ecou și mă bucur că vă place acest articol! Nouă ne-a plăcut atât de mult această plimbare pe Transfăgărășan încât ne gândim ca în vara asta să revenim acolo. Și de data asta vom face un alt plan de atac: ne gândim să plecăm de acasă dis-de-dimineață și să reușim să urcăm în prima zi cu telecabina până la Bâlea, apoi să revenim și să ne cazăm pe partea sibiană, undeva aproape de baza muntelui. Iar a doua zi să traversăm și să urcăm la Cetatea Poienari. Repet, e doar o idee, însă dorința există, așa că sunt șanse de reușită!

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][0 vot]
Mihai18
[02.03.16 22:06:14]
»

Mulțumesc Crazy Mouse pentru că m-ai readus pe Transfăgărășan. Mi-a plăcut review-ul care este bine structurat și care mi-a răscolit amintiri.

Am fost pe Transfăgărășan, de câteva ori la numai 2-3 ani de la deschiderea sa. Prima dată cu soția și copiii și am fost atât de impresionați de peisaje cât și de faptul că în miez de vară, am făcut bulgări din zăpada de pe margine drumului încât în duminica următoare am revenit în compania altor 2 familii.

Și noi am întîlnit ursul de care scrie @ Liviu 49, am scris și un ecou la review-ul său despre vulpea de pe acest traseu pe care a și hrănit-o.

Ai dreptate, vremea la munte este schimbătoare. Am mai mers o dată cu soția și fetele (atunci copii). Dincolo de Vidraru au apărut ceața și norii care reduceau vizibilitatea sub 100 m. Nu avea rost să continuăm spre Bâlea Lac că nu vedeam frumusețea locurilor și am decis să ne întoarcem. Poate greșesc și cer scuze, sunt peste 30 de ani de atunci dar sigur, la capătul lacului, opus barajului, era un motel, ca un bloc cu cca. 3 etaje. Am ieșit de pe traseu și am mers acolo unde am servit masa de prânz. Îmi vine în minte un proverb. „Orice boier, cât de mic, după masă stă un pic” și ne-am retras toți 4 în mașină. A urmat o întâmplare pe care nici acum nu o uităm, v-o spun și vouă dar să nu râdeți prea mult. În timp ce ne făceam siesta în mașină, deoadată mașina începe să se clatine, ca o barcă pe valuri. M-am gândit la un cutremur (trecuseră 2-3 ani de la cutremurul din 1977) și fiind „pater familias” am strigat, repede toată lumea jos din mașină. Stupoare. Călcând pe pământ, totul era normal, doar mașina se balansa. Explicația. Un porc, se scărpina de zor de bara din spate a mașinii pe care o sălta sus-jos. Aveam atunci o mașină Skoda 100 S. Crazy Mouse, cred că tu nici nu ști cum arata acea marcă de mașină, erai mic, sigur Traian Leuca ți-o poate descrie.

Ce-am povestit nu este nimic deoasebit dar nouă ne-a rămas ca o amintire pe care v-am spus-o și vouă.

Sănătate tuturor și călătorii frumoase.

Floryn81AUTOR REVIEW
[02.03.16 22:18:26]
»

@Mihai18 - Mulțumesc și eu pentru ecou și mă bucur că ți-a redeșteptat amintiri frumoase! Foarte amuzantă mica istorioară cu porcul acela pe care-l mânca pielea la propriu ! Într-adevăr, nu-mi aminteam cum arată mașina menționată de tine, însă am căutat-o acum și am văzut-o (ce ți-e și cu netul ăsta, am devenit aproape dependenți cu toții). În plimbarea noastră pe care am prezentat-o aici nu am remarcat vreun animăluț. Sper să nu dispară cu totul din zonă! Ar fi păcat!

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][1 vot]
Mihai18
[02.03.16 22:50:20]
»

@Crazy_Mouse - Formidabil.

Chiar și la ora aceasta, târzie din nopate, ești pe net. Chiar că am devenit dependenți de AFA.

Am intrat pe sit-ul tău și am rămas uimit. Peste 100 review-uri, toate în România. Bravo, ești un adevărat iubitor de țară.

Acum, când am ajuns la vârsta maturității, privesc în urmă cu 5-6 ani și mă uimesc cât de ușuratic am fost când am plecat cu mașina, doar eu cu soția, la mii și mii de km. de țară, am ajuns până la Marea Nordului. Ar fi cazul să ne cumințim, dar nu promit, primăvara a sosit. Vacanțe frumoase.

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][0 vot]
Floryn81AUTOR REVIEW
[02.03.16 22:56:04]
»

@Mihai18 - Mulțumesc pentru aprecieri! Vacanțe frumoase și vouă!

alina1104
[03.03.16 12:48:28]
»

Transfagarasanul e magnific... Transalpina ai incercat?

Floryn81AUTOR REVIEW
[03.03.16 14:52:27]
»

@alina1104 - Nu am ajuns până în prezent pe Transalpina, poate și pentru faptul că este destul de departe de noi. Ca să o simt cu adevărat ar trebui să nu fiu obosit și ar fi necesare măcar vreo două nopți la dispoziție pentru o cazare înainte de a intra pe traseu și încă una după ieșire.

În schimb vara trecută ne-am bucurat de o altă plimbare de vis prin Cheile Bicazului, despre care voi încerca să-mi fac timp și să scriu cât mai curând.

O primăvară frumoasă îți doresc!

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][1 vot]
mihai-
[03.03.16 15:45:09]
»

@Crazy_Mouse - Un zuperbonus pentru o asa poveste.

Multumesc pentru ea si imaginile care o insotesc.

Totul a fost ca un film derulandu-se agale...

Trairile si experientele tale , m-au purtat din nou in aceasta calatorie minunata.

Floryn81AUTOR REVIEW
[03.03.16 16:27:21]
»

@mihai- - Mulțumesc frumos! Mă bucur că articolul meu a fost atât de apreciat!

liviu49
[05.03.16 09:49:24]
»

@Mihai18 - Nu, domnule Mihai! Aceasta intamplare este ceva deosebit! Si aceste intamplari constituie farmecul unei excursii sau drumetii. Eu personal citesc cu mai multa placere acest gen de articole, sau fragmente de articol. Datele tehnice, sa zic asa, ghizii din generatia mea (si in mod sigur ca nu numai ei) le stiau fara probleme, iar documentarea inaintea unei noi excursii, cuprindea, pe langa o sumara informare despre componenta grupului, structura educationala si profesionala a excursionistilor, cuprindea obligatoriu datele tehnice despre locurile vizitate. Acum aceste date se pot citi pe net, chiar daca eu mai am unele rezerve legate de corectitudine, dar asta e problema mea.

De aceea consider ca este bine sa prezentam cititorilor nostri (ce bine suna " cititorii nostri", de parca am fi academicieni!) mai multe trairi personale, ce am simtit urcand pe un varf de munte, mergand pe marginea unui rau de munte, ce ne-a placut, sau ce nu ne-a placut, cum s-au simtit cei din grupul cu care am fost. Astept in viitoarele articole, cu nerabdare, asemenea descrieri, mai ales de la incepatori si le voi vota cu doua maini.

Pana atunci numai bine si calatorii placute!

Michi
[13.03.16 16:45:20]
»

Crazy Mouse ce idee grozavă ai avut cu subiectul reviewuului! A fost prilejul ca citindu-te, cei mai copţi - scuzaţi expresia- să-şi aducă aminte de transfăgărăşan în primii lui ani de existenţă.

De urs nu ştiu dar în schimb la prima urcare cu piciorul la Bâlea Lac cabanierul vorbea cum cu câţiva ani înainte veniseră partizanii la cabană, luaseă bocanci şi hanorace de la turişti pe bază de chitanţă. Era prin 1958. Am urcat la Bâlea de cel puţin 3-4 ori pentru că în oraşul Victoria unde fusesem repartizată ca stagiară la Comb. Chimic nu aveam altă distracţie. Ori plecam din Cârţa-Cârţişoara cu vreo remorcă de lemne, ori urcam pe la Tărâţa-Podragu-Moldovanu. vânătoarea lui Buteanu, Bâlea lac. Eram un grup de 10-15 tineri şi ne plăcea să urcăm pe munte, altă distracţie nu aveam în colonie.

Am trecut pe transfăgărăşan aproape imediat ce s-a dat în folosinţă, cred că prin 75, cu copiii şi Dacia 1100.Nu cred că am întâlnit două maşini. Ultima dată, tot dinspre Făgăraş, l-am străbătut acum doi ani.

Floryn81AUTOR REVIEW
[13.03.16 17:41:01]
»

@Michi - Foarte faină trebuie să fie experiența de a urca pe jos pe munte până la Bâlea Lac! Mai ales că peisajele din jur sunt deosebite! În ceea ce privește traficul, probabil că în ziua de azi nu ar mai putea prinde nimeni o perioadă cu circulație foarte lejeră pe acest drum. Poate doar spre sfârșit de sezon, prin luna octombrie, când perioada vacanțelor s-a cam încheiat pe la noi.

Mulțumesc pentru ecoul dvs. !

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][0 vot]
Dana2008
[17.06.16 11:42:51]
»

Frumos articolul si util! Vrem sa mergem si noi anul acesta cu masina pe Transfagarasan si sa trecem prin tunel sa vizitam Cetatea Poienari. Felicitari!

Floryn81AUTOR REVIEW
[30.06.16 23:27:25]
»

@Dana2008 - Abia acum am reușit să citesc acest ecou! Da, faceți o alegere grozavă, să nu renunțați la această idee! Transfăgărășanul este un loc superb, respiri efectiv din măreția naturii cu fiecare pas pe care îl pui, în desele popasuri pe care sunt sigur că le veți face și voi.

În ceea ce privește vizita la cetatea Poienari, iată încă un obiectiv îndrăzneț pe care vi l-ați stabilit (având în vedere cele peste 1400 de trepte de urcat până acolo sus la cetate). Cred că trebuie să fiți bine odihniți și să aveți la dispoziție o zi întreagă, pentru a vă bucura atât de ascensiunea pe Transfăgărășan, cât și la cetate. Oricum va fi, așteptăm impresii!

Vreme bună vă doresc pentru a vă bucura pe deplin de această escapadă!

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][1 vot]
Sfârșit SECȚIUNE Listă ECOURI scrise la articol

ROG REȚINEȚI:
  • Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
  • Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
  • Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație: in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o ÎNTREBARE NOUĂ
    (întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
SCRIE UN ECOU LA ACEST REVIEW
NOTĂ: Puteți folosi ptr formatarea ecoului: [b]...[/b], [i]...[/i], [q]...[/q]
EMOTICOANE ce pot fi folosite SHOW/HIDE
Sfârșit SECȚIUNE SCRIE ECOU

NOTĂ: Rubrica de mai jos vă permite să vă abonați (sau să vă dezabonați) la / de la notificări (înștiințări prin email) atunci când cineva răspunde unui text scris ca ecou mai sus.
Status Abonament Ecouri la acest review - abonament INACTIV [NU primiți înștiințări atunci când se scriu ecouri la acest review]
VREAU înștiințări pe mail când se postează ecouri la acest review
9 utilizatori sunt abonaţi la urmărirea acestui fir de discuţie (primesc instiinţări la adăugarea unui ecou):
alina1104, Dana2008, elviramvio, irinad, liviu49, Michi, mihai-, Mihai18, mishu
Alte impresii din această RUBRICĂExcursie Transfăgărășan:


    SOCIALs
Alătură-te comunității noastre

AGENȚIA DE TURISM AmFostAcolo.Travel:
SC Alacarte SRL | R.C.: J35/417/24.02.09 | RO 25182218 | Licența de turism 218 / 28.11.2018

 
[C] Copyright 2008-2024 AmFostAcolo.ro // Reproducerea integrală sau parţială a conţinutului este interzisă
AmFostAcolo® este marcă înregistrată
  • la final = [utf8mb4]; bMustChange=[]
  • pagină generată în 0.10330891609192 sec
    ecranul dvs: 1 x 1